Conferința de presă a președintelui PNL, Ludovic Orban – 20.04.2018

Bună ziua! 

Am urmărit cu stupoare declarațiile președintelui Partidului Social Democrat, Liviu Dragnea, la o emisiune la care a fost invitat aseară, la un post de televiziune și am simțit obligația de a organiza această conferință de presă pentru a prezenta punctul de vedere al Partidului Național Liberal față de o serie de luări de poziții ale lui Liviu Dragnea. 

Memorandumul adoptat de Guvern privitor la mutarea ambasadei României la Ierusalim.

Primul subiect la care mă voi referi este anunțul făcut de Liviu Dragnea privitor la memorandumul adoptat de Guvern, privitor la mutarea ambasadei României în Ierusalim.

Din capul locului vreau să fac precizarea că Dragnea nu are nici o calitate în materie de politică externă a statului român și că nu mi se pare normal ca un lider de partid, chiar dacă este partidul de guvernământ, să facă anunțuri care privesc politica externă a statului român, să influențeze decizii privitoare la politica externă a României.

Guvernul a greșit grav dacă a adoptat acest memorandum. Prin această decizie dă cu piciorul în câteva secunde unui efort constant de peste 30 de ani de politică externă a statului român în zonă.

De asemenea, încalcă grav Constituția României deoarece, nici o decizie de politică externă nu poate fi luată fără ca decizia să-i aparțină titularului stabilit de Constituție în privința politicii externe și anume președintelui României.

Prin această decizie, Guvernul PSD-ALDE se situează în afara multor decizii ale Organizației Națiunilor Unite, la care România este parte. De asemenea, acționează în contradictoriu cu decizii luate la nivelul Uniunii Europene în acest domeniu.

O astfel de decizie riscă să genereze efecte grave pentru România, efecte nu doar de moment, ci efecte negative care pot să dureze ani sau zeci de ani . Fără  a fi ostili unei astfel de decizii, vrem să spunem foarte clar că o astfel de decizie nu poate fi luată decât de președintele României și o astfel de decizie nu poate fi luată decât în contextul negocierilor de pace din Orientul Mijlociu, după finalizarea acestor negocieri, în special a negocierilor între cele două părți.

Somăm Guvernul să renunțe la orice demers instituțional în această direcție, să revină în cadrul constituțional și de asemenea, să respecte deciziile Organizațiilor în care suntem parte, cum este Organizația Națiunilor Unite și de asemenea, deciziile luate la nivelul Uniunii Europene, privitor la situația din Orientul Mijlociu.

Aderarea României la OECD și promisiunile făcute de Liviu Dragnea premierului Ungariei 

A doua temă la care mă voi referi este legată tot de politică externă. Din nou dracu, mă refer la Dragnea, și-a băgat coada tot în probleme de politică externă de care nu are habar și prin care riscă să creeze efecte extrem de grave.

Știți foarte bine că ministrul de Externe al României, a anunțat înainte de reuniunea OECD, care a avut loc în aprilie, că se va discuta subiectul aderării României la OECD. Nu s-a discutat acest subiect. De ce nu s-a discutat acest subiect? Pentru că Ungaria și-a menținut poziția de împotrivire, prin exercitarea dreptului de veto la solicitarea noastră de aderare la OECD.

România a făcut cerere de aderare la OECD de mai mult timp. Aderarea la OECD presupune îndeplinirea foarte multor condiții. În raportul de monitorizare privitor la România, care a fost făcut de OECD pentru anul 2016, s-a luat decizia ca România să fie monitorizată în cinci domenii importante: centrul de guvernare, managementul strategic al resurselor umane, guvernanța bugetară, guvernanța deschisă, guvernanța digitală.

Nici una dintre aceste teme în care România este supusă unui proces de monitorizare nu are legătură cu discuțiile private dintre domnul Dragnea și premierul Ungariei.

După cum bine știți, după decizia instanței prin care s-a anulat actul administrativ de înființare a Liceului Romano-Catolic de la Târgu Mureș, premierul maghiar a anunțat această opoziție față de aderarea României la OECD.

Fără să aibă nici un fel de atribut de politică externă în privința acestui subiect și încălcând poziția corectă a Ministerului de Externe al României, care a menționat foarte clar că nu există nici o legătură între criteriile pe care România trebuie să le îndeplinească pentru aderarea la OECD și situația Liceului Romano-Catolic maghiar din Târgu Mureș, Dragnea a anunțat că a intervenit personal pe lângă premierul Ungariei, că i-a promis că se va înființa Liceul maghiar și de altfel, a și făcut acest demers pentru că PSD-ALDE au votat în Parlament un act normativ care a fost declarat neconstituțional și anume, au votat  prin lege înființarea Liceului Romano-Catolic din Târgu Mureș.

După ce Curtea Constituțională a declarat neconstituționalitatea acestei legi, iată că din nou Dragnea intră cu bocancii în politica externă a României și se laudă că și cu sprijinul președintelui UDMR, Kelemen Hunor, a vorbit din nou cu premierul Ungariei și că din nou i-a promis că se va implica în înființarea acestui liceu, pe cale administrativă de data asta, nu știu cum o va putea face, și că în felul acesta poate să dea o veste bună, că Ungaria nu se va mai opune aderării la OECD.

Vreau să fac o observație foarte clară și foarte precisă! Aderarea României la OECD nu depinde de relațiile personale și de promisiunile pe care i le face Liviu Dragnea premierului Ungariei. Ungaria nu este singura țară în OECD. Dacă mâine o altă țară din OECD, pentru a ne acorda sprijinul, ne va cere să favorizăm o companie sau să înființăm cine știe ce instituție, sau o altă țară din OECD ne va cere alt lucru care nu are nici o legătură cu procedura de aderare la OECD, ce va face Dragnea, le va promite premierilor din aceste țări lucruri care nu au nici un fel de legătură cu demersul instituțional de aderare la OECD?

Nu putem accepta ca Dragnea să rezolve solicitări care nu au legătură cu chestiuni de politică externă și care privesc chestiuni de politică internă, solicitări care nu sunt normale, care nu sunt firești și care, la urma urmei, riscă să-l pună pe Dragnea în poziția de trădător al interesului național pentru cine știe ce interese personale are domnia sa.

Rata anuală a inflației 

A treia temă la care mă voi referi este cea legată de minciunile, gogomăniile și aberațiile spuse de Dragnea pentru a încerca să explice fenomene economice care sunt provocate de aberațiile guvernului.

Prima minciună pe care a spus-o domnul Dragnea este o minciună pe care o voi demonta prezentându-vă tabelul oficial cu rata anuală a inflației în luna Martie 2018, rata inflației care este calculată de EUROSTAT, este adevărat, este preluată și de INS dar este calculată de EUROSTAT.

Dintre toate țările Uniunii Europene, veți vedea care este rata inflației în România, 4%. Rata medie a inflației la nivelul Uniunii Europene este 1,5%. Deci Dragnea îi minte cu nerușinare pe români.  Următoarele minciuni pe care le spune domnul Dragnea, de altfel sunt specifice partidelor de guvernământ , și primărița Capitalei face același lucru nefiind capabilă să facă nimic în doi ani de zile, caută vinovați.

Deci, Domnul Dragnea face lista vinovaților pentru faptul că există inflație în România. Pe această listă a așa-zișilor vinovați, evident că în capul listei, domnul Dragnea pune Banca Națională a României. Aici trebuie să vă spun poziția clară a Partidului Național Liberal. Respingem categoric o astfel de afirmație, că Banca Națională ar fi vinovată pentru creșterea accelerată a inflației în România.

Pârghiile care sunt la dispoziția Băncii Naționale pentru a ține inflația sub un anumit nivel, au fost folosite de Banca Națională. Aceste pârghii înseamnă controlul masei monetare aflată în circulație și slava Domnului, nu s-au tipărit bani care să ducă la inflație. A doua pârghie este dobânda de referință, a fost folosită de Banca Națională și această dobândă de referință, este adevărat, după creșterea dobânzii pe piață și mai ales după semnale foarte clare că este necesară creșterea dobânzii de referință.

Și în fine, a treia pârghie a fost folosită de Banca Națională, și anume oprirea unui derapaj al leului în raport cu principalele valute, în special cu euro. Slava Domnului, Banca Națională a încercat, a făcut tot ce a putut pentru a menține leul la un nivel cât de cât acceptabil și pentru a împiedica prăbușirea monedei naționale.

Ca atare, Banca Naţională a făcut tot ceea ce trebuia făcut pentru a împiedica inflaţia. Singura sursă de inflaţie sunt politicile guvernamentale. Al doilea vinovat descoperit, care el deja face parte din propaganda mizerabilă a partidelor de guvernământ, deci a doua categorie de vinovaţi, sunt Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Domnul Dragnea, incearcă să justifice creşterea preţului la utilităţi, la energia electrică, la gaz, prin faptul că ne-a fost impus de către Uniunea Europeană şi de către FMI să liberalizăm preţurile la energia electrică, la gaze şi la alte lucruri. Nu poate fi vinovată Uniunea Europeană pentru faptul că respectă legităţiile economiei de piaţă. România din momentul aderării la Uniunea Europeană, şi chiar anterior aderării la Uniunea Europeană, ştia foarte bine că aceste preţuri trebuie liberalizate şi că este normal şi firesc, ca într-o economie capitalistă să existe o piaţă şi în domeniul energiei. Nu poţi să consideri şi mai ales să îi păcăleşti pe români că aceste creşteri de preţuri se datorează liberalizării. Aceste creşteri de preţuri se datorează tot Guvernului! În domeniul energiei Guvernul are un cvasi-monopol. Companiile de stat producătoare de energie sunt principalele vinovate pentru creşterea preţului la energia electrică, de exemplu, prin fapul că au ieşit pe piaţa la nişte preţuri foarte mari, în special la tranzacţiile la piaţa pentru ziua următoare.

De asemenea, toate celelalte politici guvernamentale au fost de natură a aduce la creşterea preţului la utilităţi. 

A treia vinovăţie descoperită de domnul Dragnea, şi care este o altă minciună gogonată, este aceea că, de exemplu, preţul la carburanţi a crescut din cauza creşterii preţului la baril pe piaţa internaţională. Eu nu ştiu ce îşi imaginează Dragnea. Că românii au uitat faptul că, deşi în campanie Dragnea şi cu Tăriceanu au promis eliminarea supraaccizei la combustibil şi au şi facut-o, acelaşi Guvern care în campanie a promis eliminarea supraccizei la combustibil, a reintrodus această supracciză la combustibil şi toate creşterile de preţuri la carburanţi se datorează în proporţie zdrobitoare reintroducerii supraccizei la carburanţi.

Nu puteţi minţi oamenii la nesfârşit domnule Dragnea! Credeţi că avem memoria chiar aşa scurtă, că nu înțelegem care sunt mecanismele care stau la baza fixării prețului? Prețul a crescut din cauza deciziilor guvernamentale.

De asemenea, tot din repertoriul propagandistic extras parcă din bagajul național comunist din perioada ceaușistă, de vină pentru creșterea prețurilor sunt companiile străine și importatorii care au profitat de creșterea salariilor și pensiilor pentru a mări prețurile sau care au creat diverse carteluri pentru a beneficia de aceste creșteri de salarii și pensii.

Domnule Dragnea, sunteți un analfabet în materie de economie de piață. În economia de piață, prețurile se stabilesc prin echilibrul dintre cerere și ofertă. De fiecare dată când cererea crește, și mai ales crește spectaculos, oferta urmează cererea. Normal că dacă au crescut salarii și pensii și există o putere de cumpărare mai mare, dar nu există o creștere a producției aferentă a producției interne, este firesc să crească importurile și este firesc să crească prețurile.

Nu poți să spui că toate aceste fenomene, de fapt, au blocat creșterea producției interne, așa cum minte cu nerușinare Dragnea. Producția internă nu a crescut pentru că s-au blocat investițiile și pentru că harababura fisală generalizată, instabilitatea legislativă și fiscală din România au determinat și companiile private să fie mai prudente în investiții, în investiții noi, în cazul unor investitori care ar fi vrut să investească în România și care nu au investit. Ca atare, faptul că nu a crescut producția este tot vina guvernelor dumneavostră, domnule Dragnea, și nicidecum vina unor altor companii, mai ales companiile străine care văd că le acuzați în mod nedrept cu fiecare ocazie. Și tot pentru cultura dumneavoastră, uitați-vă pe datele INS și veți vedea că toate companiile care au avut posibilitatea au crescut prețurile, nu numai companiile care importă, nu numai companiile străine.

Sistemul de justiție 

Nu pot să nu spun câteva cuvinte despre demagocia cuplului Dragnea-Tăriceanu privitor la justiție și mai ales la declarațiile mincinoase, prin care Dragnea și Tăriceanu încearcă să se prezinte în mari apărători ai drepturilor oamenilor, în mari luptători împotriva abuzurilor.

Tot ceea ce face actuala majoritate în materie de justiție nu are nicio legătură cu cetățeanul, cu drepturile și libertățiile cetățeanului. Tot ce face actuala coaliție în materie de justiție are legătură numai cu Dragnea, cu Tăriceanu și cu ceilalți lideri ai celor două partide de guvernământ care sunt certați cu legea. Singurul lor scop este să scape de condamnare și de asemenea urmăresc ca să nu mai existe în sistemul de justiție oameni care să aibă curajul să-i ancheteze.

Doresc readucerea sistemului de justiție la control politic, astfel încât să nu mai existe niciun risc pentru vreun deținător de putere din zona PSD-ALDE, ca în cazul în care îndrăznește să fure să fie pedepsit.

Închei într-un ton amuzant. L-am văzut pe domnul Tăriceanu și nu mi-a venit să cred. Marele cruciat în lupta contra statului paralel, marele cruciat al luptei contra protocoalelor, am văzut cu stupoare, că întrebat fiind dacă are acoperiți în partidul pe care îl conduce, a spus că da. Am și eu așa câteva întrebări pentru domnul Tăriceanu. De unde știți, domnule Tăriceanu, că aveți acoperiți în partid? Dacă știți că aveți acoperiți în partid de ce nu i-ați dat afară? Îi țineți cumva în partid pentru că sunteți și dumneavoastră sau colegii dumneavoastră parte așa zisului stat paralel pe care îl tot blamați și îl acuzați în declarațiile dumneavoastră publice?

Independența Justiției este marota PSD, ALDE precum și a altora care se cred oameni politici

Justiția funcționează relativ bine. Ar putea funcționa și mai bine dacă parlamentarii României ar avea mintea acolo unde natura a pus-o și nu în alte părți ale corpului.

Ministrul Toader Tudorel a trecut prin viață bine, până acum. A urcat și urcat în profesia de dascăl, practică avocatura, a fost și judecător constituțional, este și membru plin al Comisiei de la Veneția ... de ce nu ar fi și „reformatorul” Justiției, de ce nu ar fi și el pomenit în istoria statului și dreptului ca marele „reformator”. Modelul „Solon”, „Cicero”, „Iustinian” sau „Napoleon” este în „ranița” fiecărui „soldat” de pe câmpul de luptă al dreptului. Din nefericire pentru România, astfel de „gânduri” au și cei care au „cunoștințe de drept” din vizionarea programelor de televiziune și ajunși cumva la putere,  vor să își impună „ideile”. Tudorel Toader este unul dintre juriștii care au astfel de pasiuni, are ocazia să își impună ideile privind Justiția și nu se sfiește. Profită. Atât de mult încât au fost date la o parte urgențele din domeniul Justiției pentru a-și satisface poftele, vanitatea. Iar politicienii din PSD și ALDE, supărați nevoie mare că Justiția le strică planurile de îmbogățire fără just temei, îi acordă tot sprijinul.

Tudorel Toader este specialist în dreptul penal. După cum se observă, nu are prea multă treabă cu dreptul civil, dreptul administrativ, obsesia lui este dreptul penal și pentru a-și satisface marota neglijează restul. Nu este capabil să admită faptul că statul este construit pe suportul oferit de cele trei puteri separate și în echilibru: legislativă, administrativă și judecătorească. De aceea acceptă toate ideile politicienilor prin care caracterele „separat și în echilibru” să fie cât mai mult diluate. Alături îi are pe cei care cunosc dreptul „din auzite”, cum ar fi Călin Anton Popescu Tăriceanu cu statutul juridic de inculpat, Liviu Dragnea cu statutul de condamnat/infractor dar și cu statutul de inculpat în alte dosare, niște parlamentari care după ce au urmat diferite facultăți au constatat că se pricep și la știința dreptului sau care au făcut dreptul dar au constatat că pot aduce modificări dreptului prin inițiative parlamentare și astfel pot rămâne în istorie.

Cătălin Predoiu, deputat PNL, atrage serios atenția asupra derapajului parlamentar alimentat de ambițiile personale ale lui Tudorel Toader și a celor care îl susțin. Voi „despărți” textul de la Agerpres pentru că sunt mai multe idei concentrate aici.

„După ziua de azi este destul de clar pentru noi că PSD şi ALDE încearcă în Justiţie o crimă cu autor necunoscut. Nimeni nu-şi asumă politic proiectul de modificare a legilor justiţiei, este, tehnic, elaborat de către minister şi împins în Parlament fără niciun fel de asumare pe soluţiile respective. 

În sistemul judiciar urgenţa este calmarea interinstituţională şi anume un efort de mediere din partea ministrului atât cu CSM, cât şi cu Ministerul Public, astfel încât, pe baza legii, să se calmeze toate conflictele care există în sistemul judiciar şi să se treacă la problemele reale ale sistemului. 

Urgenţa în plan legislativ nu sunt legile justiţiei, ci modificarea Codurilor pentru a fi puse în acord cu deciziile Curţiile Constituţionale şi Directiva europeană privind garanţiile şi drepturile procesuale”

Urgența este modificarea Codurilor. De anul trecut se „chinuie” Parlamentul să nu le modifice pentru a le pune de acord cu deciziile Curții Constituționale. Acele texte de lege declarate ca fiind neconstituționale au fost suspendate și nu mai pot fi aplicate. Nu este nevoie de ele ? Nu cumva acestea, modificate potrivit constatărilor CCR, ar permite o mai bună aplicare a Justiției ?

Toader Tudorel și clica care îl acompaniază în Parlament nu are treabă cu mai buna aplicare a legii, au treabă cu distrugerea independenței Justiției. Au reușit să distrugă liniște instituțională. Și-au atras de partea lor pe acei judecători care visează la eliminarea procurorilor din rândul magistraților (prevedere constituțională de altfel !) și din compunerea „puterii judecătorești” iar acțiunea a inflamat toate instituțiile care compun a treia putere în stat. Acțiunea are ca rezultat slăbirea independenței justiției, pe lângă faptul că este neconstituțională ! Din nefericire, Curtea Constituțională emite decizii care se bat cap în cap cu litera Constituției.

Dezmembrarea Justiției în viziunea lui Tudorel Toader are „un capăt de ață”. Este vorba despre Inspecția Judiciară. Este un organism de control administrativ al modului în care magistrații, procurori și judecători, și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu prevăzute de lege. Este singurul organism de control abilitat să vadă cum au instrumentat procurorii dosarul penal, dacă au interpretat corect legea și dacă dosarul în sine este construit cu respectarea tuturor procedurilor procesual penale. Judecătorii din IJ sunt singurii abilitați să cerceteze cum și-au îndeplinit atribuțiile judecătorii care au avut cauzele penale, civile, administrative etc. spre soluționare. Ei bine, Tudorel Toader vrea să scoată IJ de sub controlul CSM. Nu știu ce va prevedea legea care o transformă într-o instituție independentă de CSM (cică vrea modelul italian. Dar modelul italian o fi cel mai bun ?). Controlul IJ ajunge, constituțional vorbind, la CSM care are competența de a judeca latura administrativă a comportamentului magistraților în vederea stabilirii unei sancțiuni administrative ! Cine investește IJ cu cauza administrativă ? CSM, către care se îndreaptă plângerea persoanei interesate sau ministrul justiției ? Da, în constituție se prevede că ministrul justiției are autoritate asupra activității procurorilor. Dar IJ nu are doar procurorii în competența de cercetare ci și judecătorii, magistrați asupra cărora ministerul justiției nu are nici o autoritate. Scoțând IJ de sub controlul CSM, nu cumva Tudorel Toader vrea să satisfacă orgoliul parlamentarilor de a subordona Justiția ? Nu cumva o comisie parlamentară constituită ca parlamentarii să se afle în treabă va putea cere Inspecției Judiciare să cerceteze cum „și-a executat atribuțiile” o anume instanță de judecată ? Nu cumva IJ se va transforma într-o „instanță de judecată ad-hoc” sau „preliminară” la cererea Parlamentului pentru a sancționa niște judecători care au deranjat pe unul sau pe altul ?

Semnele de îngrijorare sunt uriașe. Individul Manda, pus de PSD să conducă Comisia parlamentară de contro al activității serviciilor speciale iese zilnic la presă cu declarațiile unor indivizi care se plâng că li s-a făcut dosar politic sau că judecătorii care i-au judecat au fost instruiți la SRI sau cine știe ce alte gogomănii mai spun indivizii. Ba,  individul Manda a afirmat că „vor cerceta” să vadă cum a decurs judecata !

România este pe cale să o ia pe arătură. Alegerile din 2016 ne-au adus cel mai nenorocit Parlament. Plin de persoane certate cu legea au trecut să se răzbune pe justiția care fie i-a condamnat, fie îi judecă. Iar Tudorel Toader a simțit că își poate pune în aplicare visurile de mare reformator al Justiției, că istoria dreptului are marea șansă să îl înscrie printre reformatorii istoriei, că poate fi alături de nume ca Solon, Cicero, Iustinian sau Napoleon etc.

Informațiile sunt de la Agerpres dar și din alte surse.

Au ratat. Și pentru ei și pentru România

S-a terminat și mascarada „remanierea Guvernului” la PSD și ALDE. PSD a făcut un pas, mai mic, ALDE nu face pasul. Tăriceanu și gașca lui de la ALDE au devenit mai „buni” decât pesediștii în lupta pentru apărarea infractorilor și a politicienilor cu probleme penale.

Dacă stau mai bine să mă gândesc, cei din ALDE răspund astfel acelei părți din societate care se regăsește în zona infracțională, lupta împotriva Justiției devenind pentru ei un scop al vieții. Partidul politic este reprezentantul acelui electorat care se regăsește în ideile politice ale partidului respectiv. Zona infracțională din România se regăsește politic la ALDE dar și la PSD. Cele două partide își dispută infractorii României ca bază electorală. După câte se pare, având în vedere prezența la vot din decembrie 2016, zona infracțională din România a înțeles mai bine cât de important este să te duci și să votezi. Îți duci partidul la guvernare, ai „liniște” 4 ani de zile. Mai ales dacă printre obiectivele partidului pe care îl susții sunt obiective care limitează puterea Justiției.

Din ce citesc la unii și la alții, observ că lumea este nemulțumită. Singurii mulțumiți sunt votanții PSD, ALDE și a altor formațiuni sau grupuri (ONG-uri) care se simt mai bine lângă cele două partide intrate în Parlament. Ceilalți nu sunt mulțumiți. Nu au votat cu PSD sau ALDE sau nu au votat de loc. Nu s-au gândit că o guvernare se face cu cei activi economic și administrativ. Reglementările economice, comerciale, administrative etc. ale Guvernului au ca țintă populația activă și nu populația asistată social sau „protejată” ! Paradoxul este că cei care nu contribuie la „mersul” țării au decis pentru cei care contribuie. Este ireal ! Masochism ?

Remanierea guvernamentală s-a realizat doar pe ici-colo, acolo unde Corina Crețu (spun „vorbele”) a arătat cu degetul: Rovana Plumb și Sevil Shhaideh, nu pentru că nu sunt „excepționale” ci pentru că la Bruxelles au unii niște idei care nu se prea împacă cu spiritul politicienilor din România. Așa că „fetele” au fost retrase de la decizia guvernamentală și au fost „relocate” în funcții care nu ridică probleme în relațiile cu Comisia Europeană. Dar nici înlocuitorii nu sunt cu stea în frunte! Vom vedea ce va mai fi, pentru că în scurt timp vom ajunge la mai multe informații.

Senatorul PNL, Alina Gorghiu sintetizează bine cele petrecute. Nu se referă la nimicuri (preluate și aprig dezbătute de televiziunile și presa care se adresează voyeur-ilor), privește la imaginea generală a statului de drept și observă anomaliile.

„Concluzia: este cu siguranță o înfrângere a lui Dragnea care nu ține de ecuația remanierii Guvernului, cât de eșuarea clară a agendei sale, în primul rând cea legată de războiul personal cu miza justiției. Liderii PSD vor înțelege curând acest lucru. 

Această situație se materializează prin sondajele de opinie pentru că de aici a pornit lupta din interiorul PSD. Partidul se prăbușește în sondaje și nimeni nu vrea să își asume vina și cu atât mai puțin, erorile lui Dragnea.

Manevrele neîncetate împotriva justiției au eșuat, programul de guvernare a eșuat, proiectul politic bazat pe suport de la pensionari și bugetari a eșuat, modelul de guvernare gândit de Dragnea cu premieri–marionetă a eșuat. 

Și dacă a eșuat în primul an de putere și de guvernare, vremuri mai bune nu vor veni. Nimeni nu a avut un prim an de guvernare atât de prost, niciodată populația nu s-a ridicat în felul acesta împotriva unei guvernări în primul an de guvernare (în stradă, în sondaje, sindicatele etc)”

Las celor mai pricepuți domeniile în care nu am de gând să mă bag. Justiția și statul de drept însă, ar trebui să ne preocupe pe toți. Deocamdată, după părerea mea, Justiția este pe primul loc în lista noastră de preocupări. Obținerea de către PSD și ALDE a „succesului” în lupta împotriva Justiției duce la dispariția statului de drept în România. Iar pericolele sunt. Sunt mari pentru că la Ministerul Justiției a ajuns „o somitate” profesională, un personaj care a avut cam tot ce putea să aibă în cariera sa profesională: profesor universitar, judecător constituțional, membru plin al Comisiei de la Veneția, avocat iar acum ministru al justiției. Trecut prin ciur și dârmon în profesiile juridice știe cum să răspundă comenzii politice.  Și răspunde. Uluitor de perfid și cu o aplecare vădită contra existenței statului de drept așa cum este el prevăzut în Constituție.

Informațiile curg. Ultima găselniță a lui Tudorel Toader este să subordoneze Inspecția Judiciară unui organism consultativ creat în 2016 de ministrul Raluca Prună cu scopul de a sprijini acțiunea ministerului pentru reforma legislației în domeniul Justiției. Încăpățânarea lui Tudorel Toader de a lua „puterii judecătorești”, reprezentată de CSM, organismul de control administrativ al activității magistraților este absurdă. Acțiunea este clar orientată către controlul politic asupra Justiției.

O altă informație ne spune că Tudose ar fi afirmat la CEx-ul PSD că așa-numitele proiecte ale Justiției sunt doar niște idei desfășurate pe hârtii, nu există un proiect închegat care să aibă aspectul formal al unei inițiative legislative - Marius Pieleanu a spus-o la Antena 3. Dragnea și Tudose au scăldat-o la declarațiile de final unde au vrut să arate că PSD a ieșit întărit din criză: vor stabili în curând dacă „legile” justiției vor merge la Parlament pentru procedura parlamentară sau vor urma o procedură doar la nivelul Guvernului (un OUG ceva?!).

Cu referire la ultima năstrușnicie a lui Toader Tudorel am văzut reacții. Aștept ca PNL să acorde Justiției același interes cum acordă, de exemplu, pentru problemele economice sau administrative. Pentru că la PNL sunt juriști foarte buni!

PSD și ALDE vor controlul asupra Justiției

Cu spaima în suflet, cuplul format din infractorul Liviu Dragnea și inculpatul Călin Anton Popescu Tăriceanu, fiecare șef la câte un partid politic aflat la guvernare, au declanșat atacul furibund asupra Justiției. Ajutoare au. Destule. Niște juriști români și străini, niște specialiști în dezinformare și manipulare publică din Israel (evreii sunt buni la așa ceva), niște parlamentari care ridică mâna „la ordin” și nu după cunoașterea problemei supuse votului etc.

Acțiunile coaliției disperării, PSD-ALDE, sunt contrare spiritului Constituției, sunt contrare angajamentelor asumate de România prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, sunt contrare democrației. Subordonarea politică a Justiției elimină „puterea judecătorească” din componența puterilor statului așa cum a statuat Constituția în art. 1 alin (4).

Partidul Național Liberal vrea să împiedice degradarea statului român prin eliminarea, de facto, a unei dintre puteri. De aceea își exprimă tranșant punctul de vedere cu privire la „problemele Justiției”.

„PSD-ALDE se află în mijlocul celei mai agresive campanie de punere sub control politic a Justiției, astfel încât liderii acestor partide să nu mai răspundă pentru ilegalitățile comise.

Pentru a-și servi interesele personale, feriți de răspunderea în fața Legii, liderii PSD-ALDE sunt dispuși să sacrifice interesele strategice ale întregii țări, fără a fi preocupați în mod real de o guvernare eficiență și corectă. 

Este o obsesie patologică a se așeza deasupra Legii, de a-și atribui dreptul suprem de a nu fi egal cu ceilalți cetățeni și de a considera respectarea Legii ca fiind un lucru facultativ. 

PNL, în mod consecvent, susține egalitatea în fața Legii pentru toți cetățenii României, independența Justiției și combaterea corupției la toate nivelurile. 

PNL consideră că cercetarea penală a unor membri ai Guvernului nu trebuie blocată, prin vot politic, în Parlament, întrucât instituția care decide asupra vinovăției/nevinovăției unei persoane este doar instanța de judecată. 

PNL este un apărător ferm al prezumției de nevinovăție! Pentru ca acest principiu să poată fi aplicat dosarul care face obiectul anchetei trebuie să poată ajunge pe masa judecătorilor, singurii îndreptățiți să decidă. 

Sabotarea Justiției de către PSD-ALDE, în ciuda recomandărilor sistematice ale Comisiei Europene prin MCV, are consecințe grave asupra tuturor românilor, inclusiv din punct de vedere economic. Aceasta întrucât generează reticența investitorilor de a-și dezvolta afacerile în România, implicit de a crea noi locuri de muncă și de a ridica astfel nivelul general de bunăstare.


Dosarul Belina & solicitările de încuviințare a urmăririi penale împotriva unor miniștri

Biroul Executiv al PNL a luat decizia ca parlamentarii partidului să fie prezenți și să voteze favorabil și „la vedere” solicitările pentru încuviințarea urmării penale în cazul miniștrilor Rovana Plumb și Viorel Ilie.  

Decizia de principiu a PNL, luată în mod consecvent, este aceea de a vota favorabil continuării anchetei în orice caz supus atenției Parlamentului. 

De subliniat: în cazul miniștrilor Rovana Plumb și Viorel Ilie este vorba doar de solicitarea procurorilor de a li se permite continuarea anchetei penale, respectiv de a se ajunge la faza urmăririi penale. 

Spre deosebire de solicitările privind reținerea și arestarea unor parlamentari, unde dosarul își continuă parcursul în fața instanței de judecată chiar și în situația respingerii solicitării procurorilor în Parlament, în acest caz un vot negativ echivalează în mod direct și nemijlocit cu închiderea anchetei penale.

Astfel, un vot negativ din partea majorității parlamentare PSD-ALDE va determina blocarea efectivă a anchetei în cazul Rovanei Plumb și a lui Viorel Ilie, situație în care dosarul nu va putea ajunge pe masa judecătorilor – adică a celor îndrituiți să decidă asupra vinovăției/nevinovăției persoanei în cauză.

Prevalarea de principiul prezumției de nevinovăție pentru a bloca un dosar prin votul politic al Parlamentului înseamnă, în fapt, renunțarea la prezumția de nevinovăție.

Acest principiu este aplicabil doar atunci când o anchetă judiciară își urmează cursul în fața instanței, până la momentul pronunțării unei sentințe, ca fiind o protecție a celui acuzat. Așadar, prezumția de nevinovăție nu poate fi atribuită politic.

PNL a cerut demisia/demiterea celor 3 miniștri anchetați penal (Sevil Shhaideh, Rovana Plumb și Viorel Ilie), întrucât este inadmisibil să menții în funcție, în Guvernul României, persoane față de care sunt asemenea suspiciuni.

Rațiunea pentru care se impune demisia celor 3 miniștri privește responsabilitatea față de demitatea publică deținută și necesitatea de a nu compromite credibilitatea unei instituții fundamentale în statul român.

Este conduita normală a unui demnitar al statului care ține la România, care ține la imaginea publică a României. Acesta trebuie în acțiunea sa ca lider politic sau ca om care exercită o funcție înaltă în statul român să aibă în atenție interesele fundamentale ale României.

(Obsevație): În cazul Sevil Shhaideh ancheta nu poate fi blocată de Parlament, întrucât nu este necesară încuviințarea acestuia pentru că faptele pentru care este acuzată au fost realizate în calitate de secretar de stat. Spre deosebire de Sevil Shhaideh, Rovana Plumb a avut calitatea de ministru, fapt care impune avizul Parlamentului.

Exemplu de conduită: Ludovic Orban s-a retras din prim-planul politicii, din toate funcțiile deținute, nu a candidat în alegeri, până la momentul în care o instanță de judecată a decis achitarea sa. De altfel, spre deosebire de PSD, PNL a asumat în mod real criteriile de integritate, pe care le-a respectat întocmai.

De observat: liderii PSD-ALDE se pronunță în mod direct și abrupt asupra vinovăției/nevinovăției persoanelor din acest caz, atribuind implicit anchetei începută de procurori valoare de sentință, înainte ca dosarul să fi ajuns măcar pe masa unei instanțe, singura abilitată să decidă.

Spre deosebire de PSD, PNL a luat act de acuzațiile formulate de procurori și cere ca dosarele respective să-și urmeze cursul normal în Justiție, ca în cazul oricărui alt simplu cetățean aflat într-o situație similară. PNL pledează pentru ca Justiția să fie făcută în instanță, și nu la televizor! Sentințele sunt atributul judecătorilor, și nu al politicienilor.


Reacția liderilor PSD-ALDE față de anchetarea miniștrilor în cazul Belina și încercarea de a falsifica realitatea, doar pentru a justifica astfel decizii politice vădit ilegimitime:

1. Teza „loviturii de stat”. Liderii PSD-ALDE pornesc de la premisa falsă potrivit căreia votul obținut la alegerile parlamentare le-ar da dreptul să facă orice, să afecteze însăși fundamentele statului. Istoria recentă (episodul OUG 13) a arătat că acest lucru nu este acceptat de societate și nu este în acord cu valorile democratice. Ori, ideea de „lovitură de stat” presupune preluarea pe căi nedemocratice a puterii de un anumit grup organizat – ceea ce în situația de față este absurd pentru că toate forțele politice respectă principul potrivit căruia decizia este luată de o majoritate parlamentară (fapt care, însă,  nu limitează dreptul Opoziției de a contesta corectitudinea unei decizii)

2. Teza potrivit căreia „PSD nu e lăsat să guverneze”. Nimic nu a împiedicat PSD-ALDE să se preocupe de guvernare, în mod serios, de la momentul preluării Puterii. Chiar acesta a fost îndemnul repetat al președintelui Klaus Iohannis în Parlament. Însă, problema PSD-ALDE nu este aceea că cineva exterior coaliției ar împiedica actul guvernării, ci însăși PSD-ALDE au adus în situația absurdă de a-și demite propriul guvern – moment unic al penibilului politic în istoria României. De altfel, după ce și-a demis propriul Guvern, PSD-ALDE a fost cel care a format noul Guvern (Tudose), în virtutea majorității parlamentare deținută.

3. Teza „hărțuirii liderilor PSD-ALDE de către Justiție” și victimizării. Ar fi fost valabilă în cazul în care doar politicienii PSD-ALDE ar fi făcut obiectul cercetărilor penale ale procurorilor. Ori, evidența arată exact contrariul, existând dosare instrumentate în întreg spectrul politic. În plus, pot fi constatate atât condamnări, cât și achitări, fapt pentru care nu poate fi aplicată o dublă măsură: unele sentințe judecătorești să fie considerate îndreptățite și corecte, iar altele nu.

Reprezentanții PSD sunt veșnicele victime ale conspirațiilor imaginate, ale dușmanilor nevăzuți, ale ocultelor mondiale orchestrate cu dedicație împotriva unor lideri politici total necunoscuți pe plan internațional... – orice, mai puțin faptul că trebuie să se supună rigorilor legale, ca orice alt cetățean, și să suporte dacă e cazul consecințele faptelor lor.

4. Teza minimalizării și mistificării acuzațiilor. În dosarul Belina, acuzațiile procurorilor indică încălcarea legislației în vigoare pentru transferul de proprietate către CJ Teleorman. Procurorii indică schimbarea clasificării domeniului astfel încât să poată fi realizat transferul prin Hotărâre de Guvern, și nu prin lege organică, așa cum au semnalat avizele formulate de Ministerul Justiției și Ministerul de Finanțe. Proprietățile în cauză (Insula Belina și Brațul Pavel) fac parte din albia minoră a Dunării, zonă de graniță a României. Această proprietate nu este o „baltă”, așa cum susține Dragnea! Conform Codului Civil (Art. 860) și Legii 213/1998 (Anexa 1, pct 3), această proprietate putea fi transferată doar prin lege organică. În acest sens, sunt nenumărate exemple/precedente de proprietăți transferate prin lege, întrucât ele fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului. Proprietățile transferate prin HG pot fi doar cele care nu sunt prevăzute în mod expres ca fiind proprietate a statului într-o lege organică.

De amintit faptul că exact în acea perioadă, noiembrie 2013, avea loc promovarea Legii privind descentralizarea, adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului Ponta (22 noiembrie). Legea în cauză includea tranferuri de proprietate similare cu cele din cazul Belina (adică aflate în administrarea Apele Române). În mod surprinzător, în ciuda observațiilor experților MJ și MFP, transferul Belina s-a făcut prin HG (prin modificarea clasificației), în condițiile în care putea fi inclus în legea descentralizării.


2. Legile Justiției promovate de Tudorel Toader, instrument de punere sub control politic a judecătorilor și procurorilor. Recomandările Comisiei Europene, sfidate în mod fățiș!

Rapoatele Comisiei Europene privind Mecanismul de Cooperare și Verificare au atras atenția în mod sistematic în ultimii 10 ani, asupra voturilor din Parlament prin care sunt blocate anchetele penale.

Acesta este, de altfel, una dintre principalele condiționalități pentru MCV, care i-a fost reiterată recent inclusiv lui Tudorel Toader.

În plus, Comisia Europeană a subliniat ca imperativ principiul conform căruia reformele în domeniul Justiției și luptei împotriva corupției trebuie să fie ireversibile.

Comisia Europeană a condamnat atacurile politice la adresa procurorilor și judecătorilor, adică exact ceea ce întreprind în acest moment PSD și ALDE.

Mai mult, PSD-ALDE au încercat să se folosească de numele Comisiei Europene pentru a manipula opinia publică atunci când a susținut că Legile Justiției prezentare de Tudorel Toader ar fi avut girul CE. Ulterior s-a dovedit că această teză a fost totalmente falsă.  

Contrar retoricii PSD-ALDE, Comisia Europeană a apreciat constant pozitiv activitatea DNA în toate rapoartele de țară, evidențiind procentul de condamnări de 90% din inculpări.

În contradictoriu cu poziția Comisiei Europene, abordarea PSD-ALDE și a ministrului Justiției, Tudorel Toader, este de a realiza o restaurație! Adică, de a readuce sistemul judiciar la momentul de dinainte de aderarea la UE, adică epoza Năstase – Stănoiu.

Legile Justiției, promovate de Tudorel Toader, trădează un plan roșu de punere sub control a judecătorilor și procurorilor prin:

1. Desființarea autoguvernării Justiției și scoaterea CSM din joc, căruia i se ia Inspecția Juridiciară (instituție care căpătase un grad de autonomie) pentru a fi trecută sub controlul politic al Ministrului Justiției.

2. Eliminarea președintelui României din mecanismul de numire a procurorilor șefi, sub pretextul depolitizării Justiției. Ori, dintre președintele României și ministrul Justiției, doar președintele României are interdicția de a fi membru al unui partid politic, nu însă și ministrul Justiției. În plus, CSM este cel care a pledat pentru menținerea președintelui României în mecanismul de numire, iar propunerile să vină din partea CSM, și nu a MJ ca în prezent. Președintele României, prin Constituție, se află deasupra mediului politic, jucând rolul de arbitru între instituțiile statului.

3. Instituirea posibilității ingerinței politice în dosare, întrucât i se atribuie procurorului ierarhic posibilitatea de a cenzura pe fond dosarele procurorului de caz. Astfel, este eliminată independența procurorului în a da soluții. În prezent, procurorul ierarhic poate verifica doar respectarea procedurilor legale în instrumentarea unui caz, dar nu se poate pronunța asupra temeiniciei actelor din dosar.

4. Înființarea unui secții speciale menită să ancheteze magistrații, procurori și judecători, în mod disctinct de DNA, care în prezent poate face astfel de anchete. O astfel de secție, unde conform propunerilor anterioare numirea va putea fi controlată politic, este un instrument extrem de puternic de intimidare a magistraților.

În ciuda scandalului mediatic desfășurat de PSD-ALDE pe tema Codurilor și punerii în acord a acestora cu deciziile CCR, se poate observa faptul că în mod concret prioritatea politică a fost cu totul alta, adică cea privind modificarea mecanismelor din Justiție în scopul politizării sistemului.

Astfel, se observă o fractură logică între retorica PSD-ALDE asupra Codului penal și acțiunile concrete, scopul nefiind acela de a corecta unele aspecte ca urmare a unor decizii ale CCR, ci tocmai de a menține situația în același punct. Aceasta întrucât au constatat Opoziția pe care au întâmpinat-o atunci când au vrut să mistifice modificările necesare, folosindu-le ca pretext pentru diluarea legii.   

De altfel, majoritatea covârșitoare a deciziilor CCR asupra Codurilor au survenit asupra unor articole modificate în Parlament, în cadrul comisiei speciale condusă la acel moment de Victor Ponta. 40 de articole, din cele câteva mii ale Codurilor, au fost declarate neconstituționale. Dintre acestea, 33 au fost redactate în Comisia Ponta din Parlament. Per total, procentul este de 0,4%, care este remarcabil comparativ cu reforme similare din alte țări europene.”

Aceste informații au credibilitate pentru că pot fi verificate de către oricare persoană. Inclusiv de către membrii PSD sau de către cei ai ALDE. Ca să nu mai spun de membrii UDMR.

Informațiile de mai sus au fost mereu și mereu puse și spuse în media. De la ziare și televiziuni (nu chiar la toate televiziunile !), pe bloguri sau pe conturi de pe rețelele de socializare.

Concluzia nu poate fi decât cea din titlu.

Liderul opoziției, președintele Ludovic Orban la Digi24

Ieri am urmărit emisiunea de la Digi24, „IN FATA TA”. Liderul opoziției, președintele Ludovic Orban (PNL), a lămurit poziția PNL cu privire la diferite teme de discuție așa cum au fost ridicate de moderatorii postului, ba chiar a adus informații suplimentare pentru ca „tabloul” să fie cât mai bine înțeles de telespectatori. Chiar dacă există tendința fie de exagerare a rezultatului emisiunii sau de desconsiderare, se cuvine a privi cu atenție la temele principale: libertatea de expresie și comportamentul actorilor în media, programul de guvernare al PSD-ALDE și consecințele asupra vieții oamenilor, libertatea și independența Justiției (a puterii judecătorești). Trei teme mari care au primit, prin intermediul președintelui Ludovic Orban, o poziționare a PNL.

Am o sinteză a declarațiilor.  Am umblat pe ea atât cât am putut mai puțin pentru a nu strica ce vrea să transmită. În funcție de cititor, ea poate fi îmbogățită cu ajutorul legăturii către emisiune. Dacă se dorește, desigur.

„Sinteza declarațiilor președintelui PNL, Ludovic Orban, in cadrul emisiunii ”In fata ta”

Mirel Palada a fost purtător de cuvânt al guvernului PSD. Am cerut în conferința de presa sancționarea golanului politic si am atras atentia asupra faptului ca acest pumn primit de un membru al opoziției este de fapt o încununare a atitudinii pe are o are PSD. Amenințări, intimidări, agresivitate de limbaj.

Amenintarile exista permanent, inclusiv in comisiile de specialitate. Sunt parlamentari PSD care ameninta ca nu o sa mai impuste ursi ci opozanti. Inclusiv la adresa mea Dragnea a proferat amenintari, impotriva lui Florin Citu pt o declarație nevinovata care a dezvăluit intentiile actualului Guvern.

PSD incepe sa semene din ce in ce mai mult cu un partid autocratic care nu suportă opoziția, care nu  suporta sa fie criticat. Asta e atitudinea PSD-ului.

Asta arata ce primitivism, cat de abrutizate sunt aceste personaje. Cum sa folosești violenta? 

Folosirea violentei tine de mileniile trecute, suntem in mileniul trei, intr-o tara civilizata. Am cerut public sancționarea lui si nici un membru PNL nu va mai participa la nicio dezbatere publica la care participa Mirel Palada.

Eu nu am crezut ca este posibil așa ceva in Romania. Reacția normala este sa te aperi, sa nu ripostezi.

Cerem sancționarea publica. Au apărut niște zvonuri cum ca vor sa mușamalizeze aceasta întâmplare.

Este o atitudine nefireasca, agresivitate de limbaj.

PSD - iștii devin din ce in ce mai agresivi pe măsură ce pierd din popularitate, pe măsura ce demonstrează ca sunt incapabili să asigure o guvernare care sa le permită menținerea scorului electoral. A crescut agresivitatea verbala si in partea de media, inclusiv la jurnaliști exista o creștere a negativității si a violentei de  limbaj.

Pe cine sa sancționeze CNA? Moderatorul?

CNA nu face mare lucru de câțiva ani de zile. Am văzut ca mai dau amenzi. As preferea dezbaterii mai serioase pentru probleme care afectează viața de zi cu zi a oamenilor, pentru informarea cetățenilor, dezbateri prin care oamenii sa înțeleagă anumite proiecte. Exista o goana după audientă. As preferea ca in toate aceste emisiuni si dezbateri sa nu se folosească aceasta cale facila de creștere a audientei.

Nu poți sa zici ca exista un cod de conduita in PNL. Exista o lege nescrisa pentru cum te prezinți intr-o emisiune, in fata publicului.

De exemplu, când prefiguram poziția legata de tentativa PSD de desființare a pilonul 2 de pensii, noi prezentam o poziție publica care conține o documentare pe care o trimitem colegilor ca sa vadă despre ce este vorba. Reprezentanții PNL primesc un material, primesc si deciziile biroului politic si mai primesc un material de susținere pentru a putea susține o argumentație. Unii din cei prezenți la tv vor sa fie in mod personal in fata televiziunii. Vom lua o decizie care sunt reprezentanții noștri in platourile de televiziune. Indiferent daca am fost președinte, membru al biroului, am luat legătura cu cel care nu a respectat linia partidului si i-am spus.

Când aflu tematica mă informez, dar sunt si emisiuni unde nu cunosc tematica, atunci caut pe google. 

Toate minciunile PSD ului au fost date afara. Au mintit.

Rectificarea pe bugetul de stat este negativa. Ea este considerata pozitiva, dar e considerata pozitiva pentru ca au folosit niste artificii. Dar daca te uiti pe previziuni cea mai mare creștere este pe veniturile fiscale venita din jefuirea  companiilor de stat profitabile.

Banii de dividente sunt pt funcționarea companiilor, pentru investiții. S-a mai făcut odata chestia asta, dar a fost intr-o perioada de criza economica, nu de creștere economică. Daca te uiti care sunt motoarele cresterii economice vezi că incepe sa gâfâie cresterea economică. PSD-ul a mintit ca au bani suficienti pentru salarii, nu au avut bani suficienți. Rectificarea baga 8 mld la salarii pt ca nu au bani de salarii. Au taiat banii de la investiții, au taiat bani de la absorbția de fondurile europene.

Ei isi imaginează si baga in rectificarea asta ca in trei luni de la aplicarea supraccizei pe care au desființat-o in campania electorala si nu afost aplicata de la 1 ianuarie 2017,acum  au rebagat-o si iși imaginează ca iau 500 de mil de la supraciza. Dar supra acciza se va resimți in preturile pe ansamblu.

In ultima luma au fost 7 declarații ale lui Tudose in care el asigura ca este rectificare pozitiva in condițiile in care se vede clar ca este negativa. Este clar ca totul e facut din burta. Unul din motoarele economiei sunt investitiile, ei au taiat banii de la investiții.

Acestor oameni li se pare ca trăiesc mai bine. Sunt câteva categorii speciale care au impresia ca trăiesc mai bine. Au promis altceva la pensii. Este doar aparent. A  crescut energia electrica si va mai creste pt ca firmele de stat au o forma de înțelegere, care nu stiu de ce nu este investigata pentru ca 80% din producători sunt firme de stat si au cartelare. PSD înființează comisia ANRE ca sa arata cu degetul ca ANRE sunt vinovați de creșterile prețului energiei electrice si sa le mai taie din atributii si sa poata sa o subordoneze politic pentru a putea controla piața.

Salariații din sectorul public  trebuie sa știe ca de la 1 ianuarie 2018 vor fi transferate cotele care sunt plătite in momentul de fata de angajator, vor fi transferate către angajați si asta va duce la creșterea procentului pe care il plătește salariatul la nivelul salariului brut, partea „leului” va fi încasata de stat.

Salariatul va avea o creștere neta de sub 4% care va fie erodata si de inflație.

Perspectiva inflației este posibil sa treacă de 2% anul acesta.

Nu stiu ce se va întâmpla in sectorul privat. Guvernul nu are nicio pârghie sa oblige angajatorul sa crească salariul brut al angajaților. Vor fi salarii nete in privat acolo unde angajatorul nu isi va putea permite sa crească salariul brut ca sa conserve si salariul net.

80% sunt producători de stat. Va creste prețul la gaze si la energie electrica. Dar pe energie electrica asta a fost schema. PSD va spune ca nu sunt ei de vina pt creșterea prețului, ca asta efectul pieței libere.

Consumatorul casnic nu a fost afectat inca pt ca reprezentanții PSD au primit ordin sa amâne decizia de a mari prețul de acceptare a măriri prețului la energie.

Bugetul de stat

Veniturile sunt sub anticipare. Nu pot sa înțeleg, ai o lege, legea responsabilității fiscale bugetare. Ministrul finanțelor este obligat sa prezinte public pana la finele lunii iunie raportul privind situația bugetara care este descrisa in lege. Orice rectificare bugetara nu poate sa se bazeze decât pe acest raport care este obligația Guvernului si a Min Finanțelor sa il prezinte public.

Nu au prezentata nimic public. Au ascuns lucrul asta pt ca ei au mers pe minciuna ca este o rectificare pozitiva si ca au bani de salarii, ca au bani de investiții, ca au bani de absorbție de fonduri europene. Toate minciunile lor au fost scoase la iveala de aceasta rectificare bugetara S-au băgat bani pt salarii, s-au luat bani de la investiții, de la transporturi, s-au luat 10 mld de la investiții.

S-a ajuns ca 80% din cheltuieli sa fie pt salarii si in timpul asta guvernul urmărește sa mai jumulească bani de prin diverse locuri.

OUG 4 , pe care Ciorbea nu a vrut sa o conteste, care obliga angajatorii  care  angajează persoane cu durata parțiala de munca sa plătească dările la stat sa plătească contribuțiile la nivelul salariului minim pe economie de stat. E o forma de crestere a fiscalității.

OUG 60. In legea veche, exista obligația pt firmele care au peste 50 de angajați sa angajeze 4% persoane cu dizabilități. Pe legea veche, in cazul in care nu puteau sa angajeze 4% puteau sa contracteze produse si servicii de la unitățile protejate. Ce a făcut guvernul, a anulat această posibilitate prin care puteai sa menții locurile de munca ale persoanelor cu dizabilități care erau unitatile protejate, au taiat aceasta prevedere legală si nu au lăsat decât prevederea legala ca la fiecare persoana pe care nu ai angajat-o trebue sa plătești salariul minim pe economie penalizare. Asta numai din dorința de a  face bani. In condițiile in care o firma nu poate sa angajeze 4% si trebuie sa plătească suma care este convenita nu va mai avea resursele si stimulentul sa mai contracteze produse de la unitățile protejate.

Cum sa facă Banca Mondiala o autostrada? 

Statul va face asta, Banca Mondiala nu poate face licitații. Contractul este încheiat in numele statului roman. Este o minciuna ca va face Banca Mondiala aceasta autostrada.

Cum este posibil ca peste 5-6 ani de zile alt guvern sa desemneze aceeași firma sa facă autostrada, daca acel constructor a dovedit ca nu se descurca?

Eu am lăsat totul la cheie. Se făcea in 3 ani daca mai eram ministru după 2008.

Si la Sibiu Pitești la fel, ei au rămas pe documentația făcuta in mandatul meu. Nu pot sa ii înțeleg, au anulat ce am făcut si acum vin si spun ca fac pe proiectul si pe documentația lăsata de mine ?!

Poziția PNL a fost prezentata in moțiunea pe justiție. PSD a făcut tot posibilul pt a încăleca justiția. Șefii parchetelor sunt numiți de ministrul justiției, de omul PSD. CSM poate respinge o data o propunere, după care ministru numește pe cine vrea el.

Ministrul care numește șefii parchetelor controlează inspecția judiciara .

Inculcarea autonomiei procurorului de caz. Prin aceasta modificare i se da dreptul sefului ierarhic sa infirme deciziile procurorilor.

Mutam de la DNA si înființam un departament special care sa cerceteze eventualele derapaje ale magistraților. Este limpede ce vor sa facă, sa controleze justiția, încât nu cred ca un om normal poate sa lase justiția pe mana lor.

Sunt convins ca vor încerca sa o schimbe pe Kovesi.

Eu de când am intrat in politica am pledat pt ce este normal intr-o tara democratica justiția sa fie independenta, o putere judecătoreasca libera, o putere autonomă libera de puterea politicului sau a altor instituții. Nu va exista șansa unei justiție drepte decât când puterea judecătoreasca va fi independenta.

Au făcut apel procurorii, era normal sa faca apel in dosarul meu.

Este evident ca de când exista DNA si de când funcționează a scăzut corupția in Romania, au fost multe afaceri dezvăluite.

Nu poți sa te războiești cu o instituție.

Nu știu daca in momentul asta justiția e independenta, dar nu este călărita politic. Un procuror trebue sa ia decizia de a începe urmărirea penala împotriva oricărui om numai când au un dosar solid. Orice dosar șubred nu face altceva decât sa dea apa la moara cum ca justiția e corupta.

Eu unt un om iertător, sunt creștin si știu ca daca porți ura si dorința de răzbunare nu ajungi nicăieri.

A fost prima si ultima apariție a lui Relu Fenechiu alături de colegii din PNL in apariții publice.

Vrem sa organizam un mare miting contra acestor prevederi de modificare a legilor justiției, dar trebuie făcut in momentul propice.

O sa anunțam public când vom face mitingul, nu vom fi singuri.

Trebuie îndepărtați acei procurori care au comis abuzuri.”

Ei bine, în încheiere, cred că nu ar strica ca mitingul de la București să fie „însoțit” de mitinguri ale PNL în toate județele la care să fie chemați să participe toți cei care sunt de acord cu apărarea independenței „puterii judecătorești”. Dacă legile PSD-ALDE vor intra în vigoare, România iese din teritoriul „statelor de drept” ! Atunci se va pune serios problema apartenenței noastre la NATO și UE !

Mircea Diaconu atacat din partea UNPR ! De aliați ?

Agerpres. Comunicate de presă. Deputatul UNPR de Maramureș Nuțu Fonta, fost al PPDD, îl atacă pe Mircea Diaconu într-o declarație politică. Are vreo semnificație ? Nu știu, deocamdată. Totuși, Mircea Diaconu a fost sprijinit intens de televiziunile PSD pentru adunarea semnăturilor. Să se fi terminat marea iubire a USD pentru Mircea Diaconu iar acum să fi primit UNPR sarcina de partid și de stat de a împiedica votarea lui de către sentimentalii susținători ai USD ? Tot ce este posibil.

Interesantă caracterizarea făcută lui Mircea Diaconu de parlamentarul UNPR: „ ... a cărui activitate politică este pigmentată din plin de aspecte de incompatibilitate”.

Este interesant și faptul că maramureșanul dă prioritate interpretării legii incompatibilităților după modelul ANI și nu instanței de judecată. M-am uitat la CV-ul lui, ca să înțeleg de unde atâta „înțelepciune juridică”. Aiurea. Este evident că individul nu are legătură cu dreptul. Atunci mi-am pus întrebarea: cine este în spatele maramureșanului ? USD sau ANI ? Nu cumva sunt amândouă, strâns legate în interese politice ? De ce nu ?! USD împreună cu UDMR au o majoritate parlamentară care poate asigura protecția lui Horia Georgescu (înțeleg că este un partener de tenis pentru Ponta !) iar ANI poate „răsplăti” grija ce i se poartă prin acțiuni asupra unor ținte politice cu semnificație pentru USD. Cumva, Mircea Diaconu este subiectul unui exercițiu de colaborare. O merită.

Deputatul maramureșan mai comite una groasă. Emite o critică la adresa instanței de judecată care a validat demersul juridic al lui Mircea Diaconu printr-o declarație politică. Practic, individul critică Justiția pentru că nu a dat o soluție așa cum a fost ea cerută de ANI ! Politicul ia de urechi Justiția ! Asta este o mare problemă. Politicianul fiind din partea USD, putem extrapola interpretarea în sensul că USD și aliații vor să pună Justiția „la punct”, să o oblige să „joace” după cum au ei interesul.

Citind textul comunicatului am impresia că în spate este ANI. Acum nu știu dacă este cu voie de la Ponta și Oprea. Nu este exclus ca Oprea să aibă anumite interese să joace cum cântă ANI. Nu este exclus ca Ponta și ai lui să fi hotărât să scape de Mircea Diaconu. Poate omul a devenit incomod între timp. A fost bun un timp, a ajutat la scăderea în sondaje a PNL și a lui Crin Antonescu acum gata. Ce este prea mult strică. Bașca faptul că a mai bate apa'n piuă cu Mircea Diaconu în plină campanie electorală nu mai este în folosul USD.

Uite așa află Mircea Diaconu cum este cu răsplata trădării.

Justiția procurorilor. Moartea democrației. Justiția nu mai este putere în stat.

De la '89 încoace am început să „mergem” către democrație. Azi, după niște ani cumpliți de guvernare băsistă ne aflăm în fața celei mai cumplite „transformări”. Justiția nu mai are judecători. Justiția are doar procurori.

Judecătorii au fost înlocuiți, în cea mai mare parte, cu procurori. Mai ales la instanțele superioare, acolo unde se hotărăsc sentințele definitive. Acolo se vede, cel mai bine, cârdășia procuror-procuror. Ici-colo vedem și câte un judecător trecut de partea puterii politice, ajuns părtaș la nejudecarea cauzei și condamnarea politică a unuia sau altuia. Iar „treaba” merge înainte prin grija Guvernului. În cauzele în care procurorii și judecătorii se fac vinovați de abuzuri, dovedite de instanțe, interne sau internaționale, Guvernul, prin Ministerul de Finanțe, se face părtaș la abuzuri. Guvernul plătește daune însă nu se întoarce împotriva vinovaților, procurori și judecători pentru a-i pune la plată. Astfel, procurorii (în mod deosebit) se simt protejați în comiterea abuzurilor de tot felul.

Politicienii, la nivele înalte, critică modul impardonabil în care se „înfăptuiește” justiția. Acum, cei care știu că Justiția a devenit nedreaptă, ajunși la putere, nu fac demersurile necesare pentru ca legile făcute prost și care dau voie procurorilor să se comporte „ca în codru” să fie schimbate. Iar asta îmi spune că vor să beneficieze cumva de „serviciile” Justiției în scop politic. Altfel, nu am cum să îmi explic acest comportament.

Consecința acestui comportament este că Justiția a dispărut ca putere a statului. A devenit o anexă a politicului, începând cu ocupantul fotoliului de la Cotroceni și continuând cu ocupantul fotoliului de la Palatul Victoria, cei doi încheind în acest sens un „acord de coabitare” care, de bună-seamă, conține și regulile unei colaborări în beneficiul ambelor părți. În detrimentul tuturor celorlalți. Iar Parlamentul a devenit „garantul” distrugerii Justiției.

Pentru a reveni la treimea puterilor în stat ar trebui să inițiem și să susținem măsuri radicale. Toți procurorii ajunși judecători să revină la statutul de procurori, procurorii să nu poată ajunge judecători decât după o procedură severă, astfel concepută încât să le „șteargă” din memorie și comportament „apucăturile” de procurori și să urmeze calea carierei judecătorești de la instanțele cele de mai jos către cele mai înalte instanțe. Nu să se procedeze, ca acum, cu „folosirea” echivalărilor în „vechimea în activitatea judiciară”, o mare măgărie. Vechimea de procuror nu este și nu poate fi egală cu vechimea de judecător pentru că munca lor este complet diferită. Chiar dacă este procuror ajuns la un parchet de pe lângă o înaltă instanță, poate ajunge judecător la o judecătorie abia după ce urmează un curs de calificare în materie și face o lungă practică la judecătorie, apoi tribunal și după ani și ani la o Curte de Apel.

Justiția trebuie refăcută, sever. Altfel nu vom avea parte de judecăți drepte. Va fi mereu ca acum.

Ce este Justiția ? Cum este ea reglementată ? Cine sunt actorii acestei puteri ?

Suntem în fața unui proces social intens. Definirea Justiției ca a treia putere în stat. Zbuciumul din Consiliul Superior al Magistraturii generat de încercarea de confiscare a Justiției de către Daniel Morar în numele și pentru beneficiul lui Traian Băsescu, prin numirea în fruntea CSM a procurorului Hăineală a adus în atenția opiniei publice a treia putere în stat, Justiția. Justiția care se arată a fi confuză, dezorganizată, manipulată politic, partizană politic, din cauza unor persoane ahtiate de putere. O putere care nu poate aparține celor care nu au calitatea de a exercita această putere. Mai mult, au un atribut care nu le poate aparține, acela de „magistrat”. Aici este vorba despre procurori.

Judecătoarea Alina Sorinela Macavei de la Inalta Curte de Casație și Justiție își exprimă un punct de vedere pe care îl apreciez. Este în linia altor puncte de vedere exprimate în aceste zile.

Sunt de acord cu ele. Nu sunt de acord cu calitatea de magistrat acordată prin Constituție și lege procurorilor. Pentru că în procesul penal, judecătorul trebuie să fie egal depărtat de ceilalți participanți la proces: procurori, avocați, părți, martori. Pentru că judecătorul este singurul care decide cu privire la finalitatea unei cauze. Este singura persoană cu adevărat independentă în acest proces. Este singurul inamovibil. Este cel care are „imperium”, cel care ”taie cu sabia nodul gordian” al cauzei deduse judecății.

Pentru că nu am garanția că articolul de pe platforma „juridice.ro” va putea fi accesat, preiau unele paragrafe de acolo:

„Încă de la început, câteva noţiuni se impun a fi precizate, pentru că produc confuzie nu atât din cauza interpretării lor, cât mai ales prin modul în care sunt reglementate.

În Constituţie, în capitolul privind “autoritatea judecătorească” sunt cuprinse, în secţiuni separate: instanţele judecătoreşti, Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii, ceea ce duce la concluzia că această noţiune include atât pe judecători, cât şi pe procurori.

Potrivit art. 1 alin.1 al Legii nr. 304/2004, “puterea judecătorească”,  privită ca una dintre cele trei puteri ale statului, se exercită de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, deci este alcătuită numai din judecători, pe când „magistratura” este activitatea desfăşurată atât de judecători, cât şi de procurori, în conformitate cu art. 1 al Legii nr. 303/2004.

„Justiţia” se realizează prin instanţele judecătoreşti, deci de către judecători, în temeiul art. 126 alin. 1 din Constituţia României şi art. 2 alin. 2 din Legea nr. 304/2004.

Art. 1 al Legii nr. 317/2004 stabileşte că garantarea „independenţei justiţiei”, deci a judecătorilor, este realizată de către Consiliul Superior al Magistraturii, ai cărui membri răspund în faţa judecătorilor şi procurorilor pentru activitatea desfăşurată în exercitarea mandatului.

Textele legale menţionate vehiculează noţiuni precum: „autoritate judecătorească”, „putere judecătorescă”, „justiţie” şi „magistratură”.

Din analiza coroborată a articolelor, se desprinde concluzia că noţiunile de „putere judecătorească”, respectiv de „justiţie” includ numai instanţele, adică pe judecători.

Pe de altă parte, noţiunile de „autoritate judecătorească” şi de „magistratură” includ atât pe judecători, cât şi pe procurori, datorită referirii în mod expres la ambele categorii profesionale.

Deşi aceste distincţii sunt clare, legiuitorul îşi pierde consecvenţa prin acordarea, în art. 1 alin. 1 al Legii nr. 317/2004, către Consiliul Superior al Magistraturii a rolului de garant al independenţei „justiţiei”, adică a independenţei judecătorilor, deşi acest organism colegial este constituit din judecători şi procurori.

Prin urmare, legiuitorul român a apreciat că independenţa justiţiei, adică a judecătorilor, este aceeaşi cu cea a procurorilor, din moment ce a înţeles să realizeze un organism comun, unit sub egida noţiunii de „magistratură”, respectiv Consiliul Superior al Magistraturii, în scopul de a o apăra.

Realizarea unei analize de detaliu asupra poziţiei procesuale, responsabilităţii şi a rolului decizional avut de judecător, respectiv de procuror, în cadrul procesului penal, în mod preponderent, dar şi în cadrul procesului civil, în anumite tipuri de cauze, în scopul identificării unor eventuale interese comune ale celor două categorii profesionale, nu se impune la acest moment, câtă vreme Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România, reţinând că „în România, procurorii, acţionând în calitate de reprezentanţi ai Ministerului Public, subordonaţi, mai întâi, procurorului general, apoi ministrului justiţiei, nu îndeplinesc condiţia de independenţă în raport cu puterea executivă (…) independenţa faţă de executiv fiind inclusă printre garanţiile pe care le presupune noţiunea de “magistrat” (Hotărârea Pantea împotriva României, paragraful 238, idee exprimată anterior şi în Hotărârea Vasilescu împotriva României din 22 mai 1998, care, în paragraful 41, ne aminteşte că “tribunal”, potrivit  art. 6 alin. 1, adică instanţă judecătorească în sens generic, este numai un organ care se bucură de plenitudine de jurisdicţie, răspunzând unei serii de exigenţe, precum independenţa faţă de executiv, ca şi faţă de părţile în cauză).

O astfel de constatare face de prisos orice analiză mai aprofundată, deoarece se afirmă în mod ritos de către instanţa europeană că în România procurorul nu este magistrat, deoarece este subordonat executivului, motiv pentru care nu prezintă garanţiile de independenţă pentru a lua decizii şi cu privire la judecători, în cadrul plenului  Consiliul Superior al Magistraturii.

Deşi ar putea exista o zonă de congruenţă a intereselor celor două categorii profesionale, rezultând din rolul procurorului de reprezentant al intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, acest considerent este insuficient pentru a înlătura argumentul lipsei de independenţă a acestuia faţă de executiv.

Deşi lipsit de o independenţă reală, procurorul este inclus într-un organ colegial, Consiliul Superior al Magistraturii, care are ca principală menire tocmai garantarea independenţei justiţiei, ceea ce este un nonsens.

În pofida acestor statuări ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, în urma revizuirii Constituţiei din anul 2003, s-a păstrat în art. 132 subordonarea procurorilor faţă de ministrul justiţiei, dar şi calitatea acestuia de magistrat, deşi hotărârile Curţii sunt obligatorii pentru România, ca stat contractant, conform art. 46 alin. 1 din Convenţie.

Prin urmare, legislaţia naţională nu a fost pusă de acord cu jurisprudenţa CEDO, iar Consiliul Superior al Magistraturii reflectă prin activitatea sa această inadvertenţă, neputând funcţiona coerent şi eficient, în absenţa unei baze legislative care să asigure întreaga gamă de garanţii menită să aducă o independenţă reală pentru procurori, absolut necesară pentru includerea lor în noţiunea de „magistrat”, astfel cum este definită în jurisprudenţa CEDO.

În acest hăţiş legislativ, bazat pe neconcordanţe interne şi nerespectarea unor principii asumate de România prin aderarea la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, judecătorii şi procurorii se folosesc de pârghiile existente pentru a-şi îmbunătăţii statutul. Numai că, atunci când instrumentele sunt inadecvate, se produc inevitabil fricţiuni care dovedesc astfel că cele două categorii profesionale nu au întotdeauna scopuri comune”.

Sper ca zbuciumul generat de intențiile lui Traian Băsescu de confiscare a Justiției prin intermediul lui Daniel Morar, a Oanei Hăineală, a altor procurori, a unor judecători ca Livia Doina Stanciu, Alina Ghica sau Cristi Danileț etc. să ducă, până la urmă, la stoparea acțiunilor băsesciene, la modificările constituționale și legislative care să reașeze Justiția pe un făgaș normal.

Nu poți avea un stat de drept cu o Justiție confiscată de o poliție politică așa cum se prezintă, azi, corpul procurorilor din România. Nu poți avea un stat de drept nici cu un corp al judecătorilor care are în compunere magistrați care își motivează hotărârile ca instanțe de judecată cu extrase din note de fundamentare sau expuneri de motive de la actele normative ale guvernelor Boc în dauna cetățenilor care au reclamat încălcări grave ale drepturilor lor tocmai de către cei care au emis respectivele acte normative cu încălcarea unor prevederi constituționale sau legale, a unor drepturi deja câștigate. Nu poți avea justiție cu judecători care se comportă ca pe timpul comunismului când respingeau acțiunile contra statului sau a unor unități economice de stat pe motiv că statul nu poate fi dat în judecată.

Haosul băsescian se amplifică

Haos. Dacă te iei după ziare și televiziuni, aici suntem. Pe de o parte sunt devoalate tâlhăriile guvernărilor băsiste, pe de altă parte sunt aduse acuze grave USL și Guvernului Ponta pentru abuz de putere și nepricepere. Ies în față toți „clar-văzătorii” nației, știuți și neștiuți. De unii mi se face lehamite, alții îmi provoacă surprindere. Neplăcută.

Băsescienii promovează cu insistență valorile ... comunismului. Controlul statului în tot și în toate. Păstrarea nulităților dovedite numite pe funcții de guvernările incompetente băsesciene, cele care au făcut, fără efort, un titlu de glorie din îndeplinirea cu rea-credință a atribuțiilor funcției publice, a devenit o campanie în sine. Plânge „pana” scriitorului la ziar din cauza „abuzurilor” USL-iștilor care au trecut la înlocuirea din funcții a portocalezilor. Portocalezi care, cu suficientă inconștiență pentru a fi bănuiți de minte puțină, lucrează cu jumătăți de măsură - mai bine zis se fac că lucrează -, se opun cum știu ei mai bine obiectivelor noi ale actualei guvernări, duc la extrem (la limita legii) îndeplinirea unor atribuții pentru a naște nemulțumirea beneficiarilor serviciului public față de guvernare, soluționează negativ orice cerere pe motive puerile participând astfel la campania PDL de negare a actualei puteri și creșterea nemulțumirii populației față de USL. Mișcarea este inteligentă în măsura în care ar fi timpul pentru a reuși prin formarea unei noi majorități și demiterea guvernului Ponta. Numai că, să ne fie cu iertare, au început prea devreme.

Contra-măsura USL de schimbare a liderilor instituțiilor publice și mai apoi a tuturor factorilor cu putere de decizie, funcție de evaluările (obligatorii) pe posturi, va goli administrația publică de băsescieni. Numai că înlocuirea lor va trebui să fie făcută cu oameni pricepuți și curajoși care să acționeze pentru recâștigarea încrederii populației în serviciul public. Nu va fi perfect, sper să fie măcar bine.

Cuvântul de ordine al băsescienilor este ofensiva. Totală. Băsescu forțează păstrarea CSM în sfera lui de influență însă are surprinderea să constate că i se opun, gălăgios și hotărât, judecătorii. Justiția devine un viespar pentru băsescieni. Se scrie în mediul virtual de către judecători și se spun adevăruri crude despre Justiția care a acționat politic în anul 2012. Lumea justiției vine cu clarificări interesante. Cristi Danileț, judecătorul „măscărici” a ajuns subiect al revocării din CSM de către corpul judecătorilor din judecătorii, acțiunea fiind începută de Judecătoria Râmnicu Vâlcea. Chiar dacă procedura este relativ lungă, semnalul este dat și va avea influență în evaluarea CSM ca instituție politizată. Danileț este acuzat de acțiuni care sunt incompatibile cu calitatea de judecător, mai mult, trădează statutul judecătorilor și promovează abuzul politic față de proprii colegi. Curtea de Apel Cluj a început o acțiune asemănătoare cu privire la Alina Ghica, cea care a fost șefa CSM până acum.

Cred că „moartea” politică a lui Traian Băsescu va fi „împlinită” de Justiția română. Corpului judecătorilor se va alătura mare parte din corpul procurorilor. În special al celor care au făcut dovada că pot fi cu adevărat independenți și că valorile statului de drept sunt mai presus de murdăria politică promovată de Traian Băsescu și complicii acestuia. Iar aici nu pot să nu aduc vorba despre influența deosebită a desemnării și menținerii în funcția de ministru al justiției a dnei Mona Pivniceru. Sprijinul Guvernului pentru Mona Pivniceru și al Parlamentului vor fi hotărâtoare. Semnalul este dat. Conflictul declanșat. Traian Băsescu are în față oameni care știu să judece, care au inamovibilitatea dată de lege pentru a duce o judecată până la capăt și a repune Justiția pe făgașul ei normal după un lung timp al complicității tăcute și opoziției sfioase. Și-a găsit „nașul”.

PDL atacă guvernul Ponta prin Emil Boc. Jocuri ieftine politicianiste, jonglerii cu timpi și „necesități” populiste. Indexarea taxelor locale a devenit subiectul principal al luptei. Unii primari au nevoie ca de aer de această indexarea cu rata inflației. Nu au surse de finanțare, indexarea fiind obligatorie. Fie au proiecte în derulare iar taxele în cuantumul neindexat nu le asigură terminarea lor. Ordonanța pe care Boc o reclamă va veni însă ea nu va obliga primarii și consilierii locali să nu indexeze aceste taxe și impozite. Jocul politicianist specific PDL își va găsi obștescul sfârșit ca orice dudă. Pe lângă Boc, ies în față toți redistribuiții neamului. În frunte cu Elena Udrea care știe că nu pot exista fără ceva care să arate că au fost buni. Neavând ceva bun la care să se raporteze a trecut la „reevaluarea” guvernărilor Boc. Astfel că, zi de zi, portocalezii comemorează rezultatele deosebite ale guvernelor Boc (de tristă amintire) afirmând cu tupeu și nesimțire că măsurile abuzive luate de acestea au fost în interesul național. Lor se alătură tot felul de panarame cu pretenții de analiști economici care motivează acele aberații cu tot felul de diagrame și exemple din alte țări. Toate motivările lor au ca bază statul și bugetul acestuia și nu scopul guvernării. Nici unul nu vorbește despre cheltuielile abuzive ale statului și angajamentele lui aiurea, despre consumul ireal de resurse pentru investiții voluptorii. Acolo unde nu mai pot ocoli subiectul le minimizează rolul nociv. Trăitori cu cifre de bilanț contabil, imuni la omenie, imuni la bun simț, analiștii economici care susțin măsurile bocciste sunt în funcții publice. Nu îmi plac. Îi detest. Ei nu înțeleg că statul și politicile publice nu se supun regimului conducerii firmelor. Statul nu poate acționa după interese private. Mai mult, nici unul dintre acești analiști nu vine și spune despre investițiile mediului privat, mediu privat care are nesimțirea să ceară statului să îi facă cadou infrastructura de care are nevoie pentru succesul afacerii. Analiștii „lui pește” au o gândire șablon după modele comunistoide.

Va fi muncă grea să combatem prostia politică, hoția politică, incompetența și formalismul unora care umplu ecranele televizoarelor și paginile ziarelor.

Justiția este pe chituci

După ieșirea grotească a lui Băsescu la adresa judecătorilor și trasarea liniilor directoare pentru activitatea în Justiție astfel încât Guvernul să nu mai fie „obstrucționat” în exercitarea atribuțiilor trasate de Băsescu de a duce țara de râpă, tratată sintetic de mine aici, apare și inițiativa Guvernului de subordonare pe față a Justiției moftului guvernamental. Inițiatorii sunt cei doi din imagine, slugi prea-plecate ale dementului de la Cotroceni: Predoiu și Barac.

La acestea se adaugă întâlnirea de taină a lui Băsescu cu „judecătorii” Curții Constituționale, la cererea acestora, duminică. Ce or mai fi pus la cale ?

Prima acțiune a lui Băsescu a fost amplu dezbătută. Corpul magistraților și jurnaliștii care au încă capul pe umeri și-au manifestat nu doar surprinderea ci și oroarea asupra acestei ieșiri. Independența Justiției devine pe zi ce trece doar o vorbă'n vânt. Adina Anghelescu Stancu trage un semnal de alarmă în articolul „Desființarea justiției în vreme de criză” de pe site-ul Lumea Justiției, procurorul Constantin Sima scrie despre subiect în „Tăcerea mieilor”, eu am arătat reacțiile magistraților și ale PNL în postarea „Li s-a umplut paharul”. Anterior, în postarea „Justiția cu jug politic” am arătat punctul meu de vedere cu privire la independența Justiției, de unde reese foarte clar că aceasta este doar declarativă. Ei bine, prin ultima acțiune a Ministerului Justiției vom ajunge în situația în care, în viitor, ne vom aminti de faptul că odată am fost un stat democratic. Imperfect însă funcțional și cu tendința de a deveni din ce în ca mai bun.

Prima reacția la aberația Ministerului Justiției am citit-o la Alina Gorghiu. Pe site-ul Lumea Justiției am găsit un material mai cuprinzător, din care scot în evidență una din cele mai mari tâmpenii care ar fi putu fi comise de o guvernare. Sanționarea magistraților pentru că nu au respectat deciziile Curții Constituționale la care trebuie adăugat faptul că același magistrat va fi sancționat și dacă la CEDO, de ex., statul pierde procesul cu petentul. Predoiu și judecătoarea ratată Barac sunt de o rea-credință fenomenală. Evident că după admiterea la instanțele internaționale a cauzelor petenților români împotriva statului, pentru încălcarea de către acesta din urmă a drepturilor și libertăților lor civile, va urma o decizie în care statul român este condamnat pentru încălcarea prevederilor articolelor din tratatul sau convenția la care România a devenit parte. Iar noi avem în vigoare decizii ale Curții Constituționale care dau o altă interpretare normelor din aceste acte normative internaționale, interpretare contrară dreptului internațional și jurisprudenței respectivelor instanțe. Iar acest fenomen se întâmplă azi, guvernarea Băsescu-Boc emanând pe bandă rulantă aberații legislative. În toate actele normative ale acestui guvern sunt încălcate, fără precedent, drepturile și libertățile fundamentale ale omului și toate sub acoperirea fenomenului crizei mondiale și a deficitului bugetar, a angajamentelor luate de guvernarea portocalie față de FMI și BM și CE că se va limita la un anumit deficit bugetar astfel încât să fie îndeplinite nu știu ce criterii macro-economice. Drept urmare, judecătorul român va fi obligat de Guvernul Băsescu-Boc să țină cont de deciziile aberante ale Curții Constituționale pentru ca petentul să câștige la CEDO, undeva în ani, când portocalii vor fi doar o amintire urâtă în istoria guvernărilor în România. De nu va respecta deciziile CCR, judecătorul va fi sancționat azi, de ministrul băsescian Predoiu și Lidia Barac, judecătoarea ratată în politică ce se ocupă de Justiție din partea ministerului.

Cumplite vremuri. Doar pe timpul comunismului ceaușist nu se admitea ca statul să piardă în fața propriilor cetățeni. Vom reveni la vremea ceaușismului dacă nu împiedicăm ciuma portocalie să își finalizeze acțiunile nocive la adresa statului, a drepturilor și libertăților noastre civile. Statul român este în criză. Nu o criză financiară, pentru că banii sunt dar sunt cheltuiți aiurea pe programe care nu generează bani decât dacă turismu, de exemplu sau acțiunile sportive sătești devin producătoare de venituri. Ceea ce este puțin probabil. Iar aici trebuie să arăt că Grecia, cea lovită de cumplita criză de sistem, este exponenta turismului ca principala sursă de venit la bugetul de stat, turism ce a picat datorită lipsei consumatorilor de turism de pe piață. O observație cunoscută de celelalte state, observație însoțită și de concluzia că în Grecia „Nu au industrie si de fapt intrarea in UE a fost fortata!” - spun germanii. Iar noi, prin proiectele aberantei „ministrese” Udrea susținută ilogic de Băsescu și Boc, ne îndreptăm cu pași grăbiți către un astfel de model falimentar.

Îngenuncherea Justiției urmărește înlăturarea celei de a treia puteri de la asigurarea echilibrului democratic. Parlamentul este la mâna executivului. Justiția era singura care mai lupta, prin deciziile instanțelor de judecată, împotriva derapajelor evidente ale executivului. Acum vor să o elimine. Nu o desființează ci îi ia puterea. prin acte normative. Legal. Acte normative care vor urma procedurile de urgență în adoptarea lor de către Parlament.

Este evident că apare o contradicție. Cât timp vor fi aceste acte normative în vigoare, în caz că vor fi aplicate ? Un an ? Dacă însă vor câștiga alegerile anul viitor, PDL-UDMR-UNPR ne vor conduce către, probabil, o dictatură mult mai cumplită decât dictatura comunistă. Iar noi facem colocvii. Nu ieșim în stradă. Acum ar fi trebuit să ieșim în stradă, acum ar fi trebuit să facem proteste cât mai ample. Singura noastră apărare împotriva abuzurilor băsesciene, Justiția Română, este în pericol să fie subordonată lui Băsescu și Boc. 


Rămânem fără justiție. Cumplite vremuri.

la Comisia pentru Justiție

Marți a fost o nouă ședință la Parlament a Comisiei pentru Justiție a PNL. Am discutat, destul de ordonat, despre ce trebuie să facem, în zilele următoare, pentru a da de un capăt al proiectului pe Justiție al PNL. Urmează să ne scriem comentariile, să tratăm principiile pe care dorim sau ne simțim capabili să le abordăm, să negociem, la un moment dat asupra lor sau asupra motivelor pentru care le dorim introduse în proiectul pe care conducerea PNL și-l va asuma.

De marți până acum m-am gândit serios la problemă. Eu am o problemă, mare spun eu, nu văd nici o definire a Justiției ca instituție publică. De fapt, cine se uită la coana Justiție va observa, cu ușurință, că aceasta este văzută doar sub aspectul ei lucrativ, primele reglementări fiind în Constituție. Chiar dacă în art. 1 alin. (4) din Constituție se prevede că „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale”, mai departe nu avem o definire a Justiției ca putere. Celelalte „puteri” ale statului sunt definite clar:

- art. 61 alin. (1) - Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării;

- executivul are beneficiul organizării ca o struțo-cămilă, pe de o parte Președintele care are beneficiul art. 80 alin. (1) care spune că „Președintele României reprezintă statul român și este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării”, iar Guvernul are beneficiul art. 102 care spune că „Guvernul ... asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice”.

- Ei bine, știm cine sunt cei care formează puterile legislative și executivă însă când ajungem la Justiție, Constituția ne spune că avem o autoritate judecătorească - ne trimite la partea lucrativă a actului de justiție prin art. 124 -, iar o formulare din alin. (1) al art. 126 ne spune că „Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege”. Ei bine, știm cum se realizează justiția însă nu este definită ca instituție de drept public.

Dacă la Parlament am forul suprem în organizare pe cele două Camere, care au și ședințe comune, la Președinte și la Guvern am clar definită persoana care conduce - Președintele și primul-ministru -, la Justiție am doar instituția care realizează justiție împreună cu alte instituții subordonate sub aspectul controlului judiciar. Parlamentul, prin parlamentari și Guvernu, prin primul-ministru, au drept de ințiativă legislativă (Guvernul are și beneficiul ordonanțelor cu care ocolește voința Parlamentului, măcar până își îndeplinește scopul), Justiția prin ICCJ este la mâna Guvernului, pentru că inițiativa legislativă are circuitul sinuos al acceptului ministrului Justiției și al Guvernului, celelalte intervenții fiind sub forma unor avize care nu pot controla procesul legislativ. Dacă la Președinte am un buget alocat la cererea acestuia, singurul control fiind al Parlamentului la aprobarea legii bugetului, dacă la Guvern am controlul absolut al bugetului statului la Justiție nu mai am. Justiția este tot la mâna ministerului Justiției, iar acolo, un ministru, indiferent care va fi el, va stabili, potrivit ideilor generate în biroul politic al partidului la guvernare cât va trebui să revină Justiției - aici în sensul instanțelor de judecată - și cât nu. Practic, deși este definită la art. 1 din Constituție ca putere de stat, Justiția este de fapt „fata în casă” a executivului. Anii din urmă au confirmat acest lucru, unele din situațiile cele mai evidente fiind acelea în care, în urma soluționării unor cauze, în special în contencios administrativ, prin hotărâri definitive și executorii, Guvernul în cârdășie cu Parlamentul au adoptat de urgență acte normative prin care drepturile subiective ale justițiabililor recunoscute prin hotărâri judecătorești să fie anulate (pentru viitor, normal) sau să fie întârziate în executarea lor concretă. Nu mai spun de ultima găselniță a Guvernului Boc prin care și formula executorie a hotărârilor judecătorești să fie suspendată până la calendele grecești, astfel încât până și procesul civil, judecata în esența ei să nu mai aibă finalitate. Ce contează că există art. 126 alin. (1) din Constituție care ne spune, imperativ că „justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție” ? Nu contează. Guvernul constituționalistului Boc a hotărât și s-a pus în aplicare un principiu nou, potrivit căruia actul de justiție se împlinește dacă este de acord executivul. Așa, ca la noi sau ca în dictaturile de tristă amintire ale secolului trecut.

Ei bine, gândurile arătate mai sus, plus altele, mă îndeamnă să fiu foarte atent cu privire la problema pe care eu o consider de bază: ce este Justiția ? Consider că se poate da o definire a ei prin lege, prin legea de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești. Mai cred că Justiția trebuie să aibă principii instituționale alături de principiile actului de justiție în sine, principii pe care mai toată lumea le cunoaște și dezbate.

Până săptămâna viitoare trebuie să fac ceva. Să văd ce va ieși. Oricum, ieri, participând la o discuție cu privire la rolul monarhiei în România modernă, la selectul Jockey Club, în prima parte a ei, mi-am formulat o serie de întrebări la care simt nevoia să caut răspunsurile cele mai potrivite. Le voi găsi, probabil în curând însă inamicul public pentru mine a devenit timpul. Iar cu timpul nu am cum să mă bat.