Subordonarea Justiției. „Modelul” Polonia și Ungaria acum în România

Imagine HotNews

Știu că avem un guvern care a luat-o pe arătură. Știu că face prăpăd economic și distruge, de parcă are ca obiectiv distrugerea, sistemele sociale ale României pentru a satisface „invențiile” unor indivizi puși pe căpătuială, deciși să rămână în istorie ca „formatori de țară”.

Nu este o noutate. În 2014 s-a terminat „domnia” lui Traian Băsescu, alt „făuritor de țară”, alt „domnitor” de modă veche, alt personaj sinistru care visa viitorul pe deasupra nevoilor persoanelor care formează populația României. După ce și-a terminat mandatele, lucrarea lui statală și-a găsit obștescul sfârșit.

Iar asta ne confirmă faptul că tot ce este construit împotriva oamenilor, împotriva intereselor majore ale națiunii nu are finalitatea dorită de „dictatori”. Lumea revine la normalitate. Iar conducătorii ar trebui să priceapă, dacă nu au tărâțe'n cap, că lumea „nu se mișcă” repede ci încet, bunăstarea nu apare peste noapte, ci după o îndelungă acumulare, evoluția societății nu se poate realiza bătând din palme ci pregătind generațiile care vin să participe la construcția ei  prin mai multă știință de carte, mai multă pricepere în folosirea tehnologiilor moderne și eficiente, o mai bună sănătate, o educație în sensul național și al ambiției de a deveni mai buni și mai eficienți în raport cu alte națiuni.

La „cursdeguvernare” am găsit un material cu titlul „Justiția în România – din perspectiva cazurilor Poloniei și Ungariei. ”Armele” Comisiei și severitatea reacțiilor”, scris de judecătorul Horațiu Dumbravă. Îl recomand. Mai ales pentru faptul că judecătorul este o persoană avizată să facă astfel de aprecieri fiind în perioada 2011-2016 membru al comitetului executiv al rețelei consiliilor judiciare din Uniunea Europeană. Postură din care a fost martor la „reformele judiciare” din Ungaria și Polonia dar și la reacțiile Uniunii Europene de respingere a lor. Uneori, când situația era prea complicată, cele două state au făcut un pas în spate dar nu au renunțat la subordonarea Justiției de către executiv. De fapt, în Polonia și Ungaria suntem în fața unor executive care au subordonat legislativul și Justiția. Fără echivoc iar Uniunea Europeană este foarte fermă în a declara și acționa ca atare, că cele două state încalcă prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și, ca atare, vor fi aplicate prevederile art. 7 care lipsește cele două state de dreptul de a vota în Consiliul European.

Judecătorul Horațiu Dumbravă observă că ideile năstrușnice ale ministrului Tudorel Toader sunt foarte asemănătoare cu ideile polonilor sau ale ungurilor. Parlamentul României este captivul unui grup infracțional organizat condus de infractorul Liviu Dragnea. Infractorul Dragnea conduce de fapt și executivul, prin „intermediul” partidului, executivul fiind chemat la partid să dea socoteală cu privire la măsurile ce le aplică nu potrivit programului de guvernare aprobat de Parlament ci după cum i se scoală infractorului Dragnea „inteligența”. Pur și simplu, infractorul Liviu Dragnea a reînviat partidul stat, ca pe timpul dictaturii comuniste.

Câteva concluzii sunt mai mult decât evidente. Instituțiile Uniunii Europene au experiența căpătată cu Polonia și Ungaria așa că au înțeles foarte ușor ce dorește să facă infractorul Liviu Dragnea și găștile politice care îl asistă.

• voința politică a fost determinantă în a schimba structura, funcționarea instanțelor, numirea și revocarea președinților de instanțe și alte măsuri. Așa cum a remarcat Comisia Europeană, prin aceste „reforme” se crează premisa politizării justiției (Ungaria: aici, Polonia: aici).
• Pe lângă majoritatea parlamentară confortabilă din ambele state, guvernele aparțin aceluiași partid, iar curțile constituționale au devenit pârghii ale puterii politice. În Polonia, președintele republicii este parte a aceluiași partid aflat la putere.
• Presa a relatat că lideri politici importanți ai forțelor politice ce dețin puterea politică sau apropiați ai lor au probleme de natură penală, iar subordonarea justiției are ca țintă și asigurarea puterii parlamentare, guvernamentală pe o lungă perioadă de timp (Ungaria: aici și aici; Polonia: aici).
• Era nevoie, pe lângă retorica populistă, și de oameni din sistem care să gândească coerența acestor pachete de legi. Evident, aceștia au fost numiți în funcțiile înalte ale sistemului de justiție „reformat”.

Să privim cu atenție observațiile de mai sus.

Reformele care crează premisa politizării justiției au ajuns și la noi, prin „bunăvoința” specialiștilor pe care PSD și ALDE i-au băgat în Justiție sau în structurile apropiate justiției. Tudorel Toader este ministru al justiției, „civicii” cum ar fi Alistar au intrat, prin votul PSD-ALDE în Parlament (au majoritate, ce naiba!), în CSM și dau acolo 2 voturi pentru PSD-ALDE, niște judecători au trecut cu cățel și purcel de partea puterii politice stimulați cu ideea că vor fi sprijiniți să elimine procurorii din sistemul magistraturii, unii procurori care au ceva de împărțit cu Kovesi și Lazăr s-au alăturat și ei, bașca liota de universitari care mănâncă cu polonicul pe la Tv tot felul de tâmpenii, doar-doar vor fi băgați în seamă și vor ajunge și ei la „oasele puterii” pe care le visează zi și noapte.

Și în Polonia și în Ungaria, legislativul și executivul sunt complet la dispoziția unui singur partid. De la președintele republicilor la acel +1 care asigură majoritatea în Parlament.

Și în Polonia și în Ungaria presa a semnalat că lideri politici care dețin puterea sau apropiați ai lor au probleme cu legea penală, scopul „reformelor” fiind acela de a-i scăpa de justiție dar și de a asigura pe viitor asigurarea puterii parlamentare și guvernamentale. Din moment ce au subordonat justiția, atacul asupra opoziției se va face și cu concursul justiției, liderii politici și partidele care le sunt adversari politici vor fi „controlate” prin intermediul actorilor  justiției. Procesele politice sunt la îndemână cu o justiției controlată și având alături o presă subordonată.

România are particularități. Nu sunt de bun augur. Polonia și Ungaria își asigură sprijinul reciproc în Consiliul European (au încă dreptul de veto), Parlamentul European și în fața Comisiei Europene. România nu are pe nimeni. Nu este exclus ca Ungaria să „sară” în ajutorul PSD-ALDE prin folosirea șantajului: introducerea limbii maghiare ca limbă oficială în România, acel celebru deja 10% din populație să fie vorbitoare de maghiară, Ungaria va sprijini România în fața „hainilor de la Bruxelles”. Bine-bine, ținta politică este ca la București, în baza acestei legi, să vedem pe străzi cum acestea vor avea și denumirea în limba maghiară, instituțiile publice vor trece și denumirea maghiară a sediului lor, instituțiile publice vor fi obligate să angajeze vorbitori de limba maghiară pentru că aceasta devine limbă oficială a statului iar obligarea unui maghiar să vorbească limba română ar însemna „un abuz nepermis în democrație” față de un reprezentant al minorității. Deja Kelemen Hunor anunță că PNL se comportă expremist, că bagă pumnul în gură minorității maghiare.

România are MCV-ul în vigoare. Este evident că derapajul major de la democrație nu va duce la încetarea MCV. Minciunile guvernului că au primit aprobarea Comisiei Europene pentru aceste „reforme” ale justiției au fost repede contrate de Comisia Europeană. Nu, nu au fost de acord, sunt chiar îngrijorați de ideile pe care puterea PSD-ALDE le impune în această așa-zisă reformă.

Mecanismul statului de drept ce a fost adoptat de Comisia Europeană în 2014

• Din capul locului trebuie spus că Polonia este deja subiect al acestui mecanism. Este deja parcurs al doilea pas împotriva Poloniei, de către Comisie, și anume sesizarea Curții Uniunii Europene de Justiție.
• Mecanismul poate fi citit aici (comunicatul oficial al Comisiei Europene). De remarcat că acest mecanism a fost adoptat în anul 2014 după eșecul unor sancțiuni eficace pe care instituțiile UE să le adopte la adresa Ungariei.
• Întregul proces se finalizează cu „opțiunea nucleară”, după cum o denumește Comisia Europeană: declanșarea procedurii prevăzute de art. 7 din Tratatul UE, care, se poate finaliza cu suspendarea dreptului de vot în instituțiile europene, inclusiv în Consiliul European.
• Sunt și alte instrumente ce pot fi activate de Comisia Europeană, din oficiu sau la solicitarea statelor membre, cum ar fi suspendarea negocierilor cu România privind spațiul Schengen, sau cele privind aderarea la moneda UE (așa numitul spațiu euro), precum și alte măsuri.
• Ca o concluzie: s-ar putea să asistăm la măsuri fără precedent în cazul României pe care să le ia instituțiile UE, dacă puterea politică din România este determinată să ducă până la capăt subordonarea politică a justiției. Nu știu dacă responsabilii de acest proces din România au avut în vedere o astfel de evoluție, dar de plătit, vom plăti pagubele noi, cetățenii români.

Fiind un articol tehnic, aplicat, motivat, nu putem vorbi despre „jocuri de cuvinte”. Autorul se mișcă în limitele raționamentului juridic, face parte din natura lui ca profesionist al dreptului. Exemplele date sunt absolut suficiente pentru a face credibilă judecata. Suntem pe marginea prăpastiei. Suntem în fața unui risc major pentru că suportul constituțional al statului de drept are rateuri. Curtea Constituțională a României s-a aliat cu puterea politică PSD-ALDE pentru a face pe plac unor infractori ajunși la puterea politică.

Stăm foarte rău la capitolul implicare cetățenească în viața societății. S-a umplut țara de „independenți” și de „indolenți”. Starea societății românești este o garanție pentru libertatea de mișcare a infractorilor. Iar infractorii nu s-au lăsat prea mult invitați să preia puterea politică în România.

Liderul opoziției, președintele Ludovic Orban la Digi24

Ieri am urmărit emisiunea de la Digi24, „IN FATA TA”. Liderul opoziției, președintele Ludovic Orban (PNL), a lămurit poziția PNL cu privire la diferite teme de discuție așa cum au fost ridicate de moderatorii postului, ba chiar a adus informații suplimentare pentru ca „tabloul” să fie cât mai bine înțeles de telespectatori. Chiar dacă există tendința fie de exagerare a rezultatului emisiunii sau de desconsiderare, se cuvine a privi cu atenție la temele principale: libertatea de expresie și comportamentul actorilor în media, programul de guvernare al PSD-ALDE și consecințele asupra vieții oamenilor, libertatea și independența Justiției (a puterii judecătorești). Trei teme mari care au primit, prin intermediul președintelui Ludovic Orban, o poziționare a PNL.

Am o sinteză a declarațiilor.  Am umblat pe ea atât cât am putut mai puțin pentru a nu strica ce vrea să transmită. În funcție de cititor, ea poate fi îmbogățită cu ajutorul legăturii către emisiune. Dacă se dorește, desigur.

„Sinteza declarațiilor președintelui PNL, Ludovic Orban, in cadrul emisiunii ”In fata ta”

Mirel Palada a fost purtător de cuvânt al guvernului PSD. Am cerut în conferința de presa sancționarea golanului politic si am atras atentia asupra faptului ca acest pumn primit de un membru al opoziției este de fapt o încununare a atitudinii pe are o are PSD. Amenințări, intimidări, agresivitate de limbaj.

Amenintarile exista permanent, inclusiv in comisiile de specialitate. Sunt parlamentari PSD care ameninta ca nu o sa mai impuste ursi ci opozanti. Inclusiv la adresa mea Dragnea a proferat amenintari, impotriva lui Florin Citu pt o declarație nevinovata care a dezvăluit intentiile actualului Guvern.

PSD incepe sa semene din ce in ce mai mult cu un partid autocratic care nu suportă opoziția, care nu  suporta sa fie criticat. Asta e atitudinea PSD-ului.

Asta arata ce primitivism, cat de abrutizate sunt aceste personaje. Cum sa folosești violenta? 

Folosirea violentei tine de mileniile trecute, suntem in mileniul trei, intr-o tara civilizata. Am cerut public sancționarea lui si nici un membru PNL nu va mai participa la nicio dezbatere publica la care participa Mirel Palada.

Eu nu am crezut ca este posibil așa ceva in Romania. Reacția normala este sa te aperi, sa nu ripostezi.

Cerem sancționarea publica. Au apărut niște zvonuri cum ca vor sa mușamalizeze aceasta întâmplare.

Este o atitudine nefireasca, agresivitate de limbaj.

PSD - iștii devin din ce in ce mai agresivi pe măsură ce pierd din popularitate, pe măsura ce demonstrează ca sunt incapabili să asigure o guvernare care sa le permită menținerea scorului electoral. A crescut agresivitatea verbala si in partea de media, inclusiv la jurnaliști exista o creștere a negativității si a violentei de  limbaj.

Pe cine sa sancționeze CNA? Moderatorul?

CNA nu face mare lucru de câțiva ani de zile. Am văzut ca mai dau amenzi. As preferea dezbaterii mai serioase pentru probleme care afectează viața de zi cu zi a oamenilor, pentru informarea cetățenilor, dezbateri prin care oamenii sa înțeleagă anumite proiecte. Exista o goana după audientă. As preferea ca in toate aceste emisiuni si dezbateri sa nu se folosească aceasta cale facila de creștere a audientei.

Nu poți sa zici ca exista un cod de conduita in PNL. Exista o lege nescrisa pentru cum te prezinți intr-o emisiune, in fata publicului.

De exemplu, când prefiguram poziția legata de tentativa PSD de desființare a pilonul 2 de pensii, noi prezentam o poziție publica care conține o documentare pe care o trimitem colegilor ca sa vadă despre ce este vorba. Reprezentanții PNL primesc un material, primesc si deciziile biroului politic si mai primesc un material de susținere pentru a putea susține o argumentație. Unii din cei prezenți la tv vor sa fie in mod personal in fata televiziunii. Vom lua o decizie care sunt reprezentanții noștri in platourile de televiziune. Indiferent daca am fost președinte, membru al biroului, am luat legătura cu cel care nu a respectat linia partidului si i-am spus.

Când aflu tematica mă informez, dar sunt si emisiuni unde nu cunosc tematica, atunci caut pe google. 

Toate minciunile PSD ului au fost date afara. Au mintit.

Rectificarea pe bugetul de stat este negativa. Ea este considerata pozitiva, dar e considerata pozitiva pentru ca au folosit niste artificii. Dar daca te uiti pe previziuni cea mai mare creștere este pe veniturile fiscale venita din jefuirea  companiilor de stat profitabile.

Banii de dividente sunt pt funcționarea companiilor, pentru investiții. S-a mai făcut odata chestia asta, dar a fost intr-o perioada de criza economica, nu de creștere economică. Daca te uiti care sunt motoarele cresterii economice vezi că incepe sa gâfâie cresterea economică. PSD-ul a mintit ca au bani suficienti pentru salarii, nu au avut bani suficienți. Rectificarea baga 8 mld la salarii pt ca nu au bani de salarii. Au taiat banii de la investiții, au taiat bani de la absorbția de fondurile europene.

Ei isi imaginează si baga in rectificarea asta ca in trei luni de la aplicarea supraccizei pe care au desființat-o in campania electorala si nu afost aplicata de la 1 ianuarie 2017,acum  au rebagat-o si iși imaginează ca iau 500 de mil de la supraciza. Dar supra acciza se va resimți in preturile pe ansamblu.

In ultima luma au fost 7 declarații ale lui Tudose in care el asigura ca este rectificare pozitiva in condițiile in care se vede clar ca este negativa. Este clar ca totul e facut din burta. Unul din motoarele economiei sunt investitiile, ei au taiat banii de la investiții.

Acestor oameni li se pare ca trăiesc mai bine. Sunt câteva categorii speciale care au impresia ca trăiesc mai bine. Au promis altceva la pensii. Este doar aparent. A  crescut energia electrica si va mai creste pt ca firmele de stat au o forma de înțelegere, care nu stiu de ce nu este investigata pentru ca 80% din producători sunt firme de stat si au cartelare. PSD înființează comisia ANRE ca sa arata cu degetul ca ANRE sunt vinovați de creșterile prețului energiei electrice si sa le mai taie din atributii si sa poata sa o subordoneze politic pentru a putea controla piața.

Salariații din sectorul public  trebuie sa știe ca de la 1 ianuarie 2018 vor fi transferate cotele care sunt plătite in momentul de fata de angajator, vor fi transferate către angajați si asta va duce la creșterea procentului pe care il plătește salariatul la nivelul salariului brut, partea „leului” va fi încasata de stat.

Salariatul va avea o creștere neta de sub 4% care va fie erodata si de inflație.

Perspectiva inflației este posibil sa treacă de 2% anul acesta.

Nu stiu ce se va întâmpla in sectorul privat. Guvernul nu are nicio pârghie sa oblige angajatorul sa crească salariul brut al angajaților. Vor fi salarii nete in privat acolo unde angajatorul nu isi va putea permite sa crească salariul brut ca sa conserve si salariul net.

80% sunt producători de stat. Va creste prețul la gaze si la energie electrica. Dar pe energie electrica asta a fost schema. PSD va spune ca nu sunt ei de vina pt creșterea prețului, ca asta efectul pieței libere.

Consumatorul casnic nu a fost afectat inca pt ca reprezentanții PSD au primit ordin sa amâne decizia de a mari prețul de acceptare a măriri prețului la energie.

Bugetul de stat

Veniturile sunt sub anticipare. Nu pot sa înțeleg, ai o lege, legea responsabilității fiscale bugetare. Ministrul finanțelor este obligat sa prezinte public pana la finele lunii iunie raportul privind situația bugetara care este descrisa in lege. Orice rectificare bugetara nu poate sa se bazeze decât pe acest raport care este obligația Guvernului si a Min Finanțelor sa il prezinte public.

Nu au prezentata nimic public. Au ascuns lucrul asta pt ca ei au mers pe minciuna ca este o rectificare pozitiva si ca au bani de salarii, ca au bani de investiții, ca au bani de absorbție de fonduri europene. Toate minciunile lor au fost scoase la iveala de aceasta rectificare bugetara S-au băgat bani pt salarii, s-au luat bani de la investiții, de la transporturi, s-au luat 10 mld de la investiții.

S-a ajuns ca 80% din cheltuieli sa fie pt salarii si in timpul asta guvernul urmărește sa mai jumulească bani de prin diverse locuri.

OUG 4 , pe care Ciorbea nu a vrut sa o conteste, care obliga angajatorii  care  angajează persoane cu durata parțiala de munca sa plătească dările la stat sa plătească contribuțiile la nivelul salariului minim pe economie de stat. E o forma de crestere a fiscalității.

OUG 60. In legea veche, exista obligația pt firmele care au peste 50 de angajați sa angajeze 4% persoane cu dizabilități. Pe legea veche, in cazul in care nu puteau sa angajeze 4% puteau sa contracteze produse si servicii de la unitățile protejate. Ce a făcut guvernul, a anulat această posibilitate prin care puteai sa menții locurile de munca ale persoanelor cu dizabilități care erau unitatile protejate, au taiat aceasta prevedere legală si nu au lăsat decât prevederea legala ca la fiecare persoana pe care nu ai angajat-o trebue sa plătești salariul minim pe economie penalizare. Asta numai din dorința de a  face bani. In condițiile in care o firma nu poate sa angajeze 4% si trebuie sa plătească suma care este convenita nu va mai avea resursele si stimulentul sa mai contracteze produse de la unitățile protejate.

Cum sa facă Banca Mondiala o autostrada? 

Statul va face asta, Banca Mondiala nu poate face licitații. Contractul este încheiat in numele statului roman. Este o minciuna ca va face Banca Mondiala aceasta autostrada.

Cum este posibil ca peste 5-6 ani de zile alt guvern sa desemneze aceeași firma sa facă autostrada, daca acel constructor a dovedit ca nu se descurca?

Eu am lăsat totul la cheie. Se făcea in 3 ani daca mai eram ministru după 2008.

Si la Sibiu Pitești la fel, ei au rămas pe documentația făcuta in mandatul meu. Nu pot sa ii înțeleg, au anulat ce am făcut si acum vin si spun ca fac pe proiectul si pe documentația lăsata de mine ?!

Poziția PNL a fost prezentata in moțiunea pe justiție. PSD a făcut tot posibilul pt a încăleca justiția. Șefii parchetelor sunt numiți de ministrul justiției, de omul PSD. CSM poate respinge o data o propunere, după care ministru numește pe cine vrea el.

Ministrul care numește șefii parchetelor controlează inspecția judiciara .

Inculcarea autonomiei procurorului de caz. Prin aceasta modificare i se da dreptul sefului ierarhic sa infirme deciziile procurorilor.

Mutam de la DNA si înființam un departament special care sa cerceteze eventualele derapaje ale magistraților. Este limpede ce vor sa facă, sa controleze justiția, încât nu cred ca un om normal poate sa lase justiția pe mana lor.

Sunt convins ca vor încerca sa o schimbe pe Kovesi.

Eu de când am intrat in politica am pledat pt ce este normal intr-o tara democratica justiția sa fie independenta, o putere judecătoreasca libera, o putere autonomă libera de puterea politicului sau a altor instituții. Nu va exista șansa unei justiție drepte decât când puterea judecătoreasca va fi independenta.

Au făcut apel procurorii, era normal sa faca apel in dosarul meu.

Este evident ca de când exista DNA si de când funcționează a scăzut corupția in Romania, au fost multe afaceri dezvăluite.

Nu poți sa te războiești cu o instituție.

Nu știu daca in momentul asta justiția e independenta, dar nu este călărita politic. Un procuror trebue sa ia decizia de a începe urmărirea penala împotriva oricărui om numai când au un dosar solid. Orice dosar șubred nu face altceva decât sa dea apa la moara cum ca justiția e corupta.

Eu unt un om iertător, sunt creștin si știu ca daca porți ura si dorința de răzbunare nu ajungi nicăieri.

A fost prima si ultima apariție a lui Relu Fenechiu alături de colegii din PNL in apariții publice.

Vrem sa organizam un mare miting contra acestor prevederi de modificare a legilor justiției, dar trebuie făcut in momentul propice.

O sa anunțam public când vom face mitingul, nu vom fi singuri.

Trebuie îndepărtați acei procurori care au comis abuzuri.”

Ei bine, în încheiere, cred că nu ar strica ca mitingul de la București să fie „însoțit” de mitinguri ale PNL în toate județele la care să fie chemați să participe toți cei care sunt de acord cu apărarea independenței „puterii judecătorești”. Dacă legile PSD-ALDE vor intra în vigoare, România iese din teritoriul „statelor de drept” ! Atunci se va pune serios problema apartenenței noastre la NATO și UE !

Juriștii polonezi sunt mai fermi ca cei români în apărarea statului de drept

Agerpres. Juriștii polonezi denunță "politizarea" justiției de către conservatorii din PiS

Congresul juriștilor polonezi - apărarea statului de drept

Mă văd obligat să tratez acest eveniment dând unele explicații, făcând unele comparații pentru a ajunge la niște concluzii care nu ne sunt favorabile. Poate părea ciudat, dar ce se petrece în Polonia sub conducerea partidului conservator Dreptate și Justiție (PiS), are influență și la noi. De unde ne așteptăm mai puțin !

Polonia este pe „lista neagră” a Uniunii Europene pentru derapaje severe de la democrație, pentru încălcarea principiilor politice care stau la baza înființării, organizării și funcționării democrațiilor din statele membre și a Uniunii Europene în ansamblul ei. Are alături Ungaria care îi calcă pe urme. Alt stat problemă.

În România, ideile conservatorilor PiS sunt promovate, intens, de către Călin Anton Popescu Tăriceanu și formațiunea pe care o conduce, ALDE. Fără a-l împiedica pe Tăriceanu dar și fără a-i face pe voie, PSD cochetează cu măsurile pe care guvernul polonez, iar la noi Tăriceanu, le are în vedere pentru distrugerea sistemului democratic în România. După „modelul” polonez !

În esență, în Polonia sunt promovate acțiuni în urma cărora echilibrul puterilor în stat va fi desființat. PiS dorește să subordoneze Justiția poloneză Parlamentului. Exact ca la noi ! Acțiuni contrare constituției poloneze iar la noi contrare constituției care la art. 1 alin. (4) se prevede că statul „se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale”. Constituția poloneză are aceleași prevederi, prevederi comune tuturor statelor membre ale Uniunii Europene și tuturor statelor democratice de pe glob.

PiS a început acțiunea imediat ce a ajuns la putere. A atacat Curtea Constituțională. De la acel moment, Uniunea Europeană și statele membre au devenit foarte, foarte atente. Noua putere poloneză a modificat numirile la Curtea lor Constituțională, a modificat atribuțiile Curții și au dat un rol Parlamentului pe care îl domină asupra deciziilor Curții Constituționale. Au decis să modifice Constituția în funcție de voința puterii politice a PiS. Dacă este ceva neconstituțional și deranjează PiS în procesul de atingere a obiectivelor politice, nici o problemă, actul normativ neconstituțional va deveni constituțional pentru că așa vrea puterea politică.

Acum văd alte obiecții ale juriștilor polonezi. Guvernul polonez vrea să facă o reformă a Justiției. După ce au umblat la Curtea Constituțională, umblă la Consiliul judiciar național (un fel de CSM de la noi), membrii acestuia urmând a fi numiți de Parlament. Adică, de puterea politică ! Evident că scopul este ca deciziile Consiliului judiciar național polonez, care are „putere” asupra instituțiilor care formează puterea judecătorească, să fie favorabile acțiunilor politice ale partidului la putere, adică, PiS. Au nevoie de așa ceva urgent pentru că realizarea obiectivelor politice prin intermediul actualului Parlament vor fi mai greu de înlocuit în viitorul Parlament în care, este posibil, PiS nu va mai avea majoritatea.

Refuzul guvernului condus de premierul Beata Szydlo de a publica un verdict al Tribunalului Constituțional pentru a ieși din criză a scufundat țara într-o gravă criză politică.

Juriștii polonezi adunați în Congres, profesioniști judecători, avocați, consilieri juridici (avocații statului, pentru cine nu știe), consideră că măsurile luate de guvernul polonez încalcă grav separația puterilor în stat, au ca scop subordonarea puterii judecătorești executivului și legislativului.

Fenomenul se petrece și la noi. Parlamentarii puterii PSD-ALDE lucrează de zor la subordonarea puterii judecătorești. În mod special se caută o subordonare către Parlament. Inculpatul Tăriceanu alături de infractorul Dragnea clamează permanent superioritatea Parlamentului față de executiv și puterea judecătorească. Au în mână instrumentul „inițiativa legislativă”. Pe care puterea judecătorească nu îl are. Vocalii Eugen Nicolicea, Șerban Nicolae, Florin Iordache alături de alți și alți „juriști” parlamentari anunță periodic că ei fac legile iar puterea judecătorească este obligată să le aplice.

La noi se merge chiar mai departe. La inițiativa celor de la ALDE, în special la cererea inculpatului Tăriceanu, fabrică acte normative prin care Președintele României să fie scos din procedura numirii magistraților aceasta urmând să treacă la Parlament, direct și indirect. Ei bine, existența competențelor Președintelui României în numirea magistraților este singura formă corectă pentru asigurarea independenței puterii judecătorești față de celelalte puteri. Este și o parte a substanței prevederii constituționale potrivit căreia Președintele României „veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice”. Medierea între puterile statului - legislativă, executivă și judecătorească - are rolul de a le atrage atenția atunci când una dintre ele o ia pe arătură și încearcă să se substituie altei puteri a statului.

Mai grav, Parlamentul României și-a arogat atribuții executive și „judecătorești”, extinzând rolul și funcțiile comisiilor parlamentare. Și mai grav, au instituit prin regulamentul propriu obligația prezentării în fața comisiilor speciale de anchetă (cercetare administrativ-judecătorească !) a magistraților (oful lor fiind procurorii, în special cei ai DNA !) ! Inadmisibil ! Chiar împotriva concluziilor unei decizii a Curții Constituționale care statuează că magistrații nu se pot subordona Parlamentului, ei făcând parte din puterea judecătorească.

Să revin la polonezi.

Pentru judecătorul de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) Marek Safjan, "societatea poloneză a putut vedea astăzi (sâmbătă) prin acest congres că judecătorii polonezi sunt gata să apere statul de drept, o condiție pentru respectarea drepturilor omului".

Trag concluzia că noi am ajuns, datorită unor acțiuni ale actualei puteri politice dominată de PSD și ALDE, la care s-a raliat UDMR și PMP-ul lui Traian Băsescu, aproape de „buza prăpastiei”. Sunt 4 formațiuni politice în Parlament care luptă, pe față, împotriva puterii judecătorești. Sunt 4 formațiuni politice în Parlament care vor să încalece puterea judecătorească, atacând procurorii care formează Ministerul Public. Nu trebuie să ne mire prea mult. Când în Parlament au intrat persoane care au fost condamnate pentru infracțiuni de corupție, pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, au intrat persoane aflate în diferite faze ale procesului penal nu trebuie să ne mai mire ce se întâmplă. Când Parlamentul adoptă acte normative care permit condamnaților penal să ocupe funcții și demnități publice trebuie să ne punem serios întrebarea : în ce țară trăim ?

Uniunea Europeană a cerut Poloniei să revină asupra acestor decizii, amenințând cu declanșarea unei proceduri de "apărare a statului de drept".

Dacă UE va duce la îndeplinire avertismentul, Polonia ca fi prima țară din Uniunea împotriva căreia Comisia Europeană va angaja această procedură inedită.

Noi avem norocul, ca să spun așa, că suntem în procedura MCV pe sistemul judiciar. Ridicarea MCV va permite României accesul la spațiul Schengen dar și la alte facilități ale apartenenței la Uniunea Europeană. Suntem pe cale să blocăm, din cauza acțiunilor iresponsabile ale puterii PSD-ALDE finalizarea MCV. Indiferent cât ne dorim acest lucru. Pentru că acțiunile politicienilor noștri încep să semene din ce în ce mai mult cu acțiunile împotriva statului de drept ale conservatorilor (mai de grabă extremiști) polonezi.

Norocul nostru, acest lucru trebuie spus, este că îl avem pe Klaus Iohannis ca Președinte al României și că membrii Curții Constituționale sunt relativ independenți ! Norocul nostru este faptul că Justiția este încă liberă. Acțiunile parlamentarilor puterii împotriva statului de drept, împotriva Justiției, împotriva Președintelui României sunt abia la început. Nu am ajuns la stadiul nebuniei politice din Polonia.

Iohannis a pornit ofensiva împotriva deformării valorilor. Corupția și slăbirea statului de drept sunt în vizor.

Agerpres. Iohannis a ajuns la Strasbourg; va avea întâlniri cu secretarul general al Consiliului Europei și președinții Comisiei de la Veneția și CEDO

Unii, de pe la posturile de știri specializate pe bârfe și dezinformare (aproape toate !), au lansat ideea că Iohannis se duce cu jalba'n proțap la CEDO și prezintă acolo proiectele de ordonanțe de urgență ale infractorului Dragnea. Lumea neinformată a căzut pe spate și dă-i cu „răspândacul”. Iohannis a dus la CEDO ordonanțele ! Vai !

Cei care au pus la inimă o astfel de știre mai au de așteptat. CEDO nu se ocupă cu analiza proiectelor de acte normative. Când cei care promovează această tâmpenie vor ajunge să conducă Europa Unită, nu este exclus să îi mai dea CEDO niște atribuții. Până atunci, ciocul mic și joc de glezne.

Scopul deplasării Președintelui Iohannis este însă altul.

Șeful statului va avea marți convorbiri cu secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, alături de care va susține declarații de presă, cu președintele Comisiei de la Veneția, Gianni Buquicchio, și cu președintele CEDO, Guido Raimondi.

Potrivit unui comunicat al Administrației Prezidențiale, în dialogul cu interlocutorii săi mesajul principal al președintelui Iohannis va reitera angajamentul și sprijinul ferm al României față de valorile și standardele Consiliului Europei, cu precădere cele privind democrația și statul de drept.

Șeful statului va sublinia și importanța rolului jucat de Consiliul Europei și instituțiile sale în edificarea în România a unui stat de drept viabil, bazat pe principii democratice și respectarea drepturilor omului, respectiv va discuta inițierea de noi proiecte de cooperare cu organizația de la Strasbourg în vederea promovării și sprijinirii valorilor și standardelor Consiliului Europei pe continent.

În afara de gafa jurnalistului care a folosit formula „Șeful statului”, instituție inexistentă în România (!), în rest ajungem la o concluzie fără nici un dubiu. Apărarea statului de drept, apărarea democrației (corupția fiind cancerul democrației !), sunt valorile majore pe care Președintele Klaus Iohannis are de gând să le apere indiferent de prețul pe care el, ca om politic, îl va plăti. Iar opoziția lui activă și fermă la actele actualei puteri politice dominante în Parlament și Guvern îndreptate împotriva legislației penale care sancționează corupția vine ca o garanție a angajamentelor asumate. Ce spune în țară, spune și afară.

Pentru amatorii de corupție, este o veste tristă. Cu ocazia acestei vizite oficiale la Consiliul Europei, Președintele Klaus Iohannis va reafirma, practic, crezul său politic și determinarea sa ca România să devină, pe deplin, un stat de drept, un stat care are ca valoare supremă democrația.

Va fi o luptă grea între Președintele Klaus Iohannis și iubitorii de corupție: infractorul Liviu Dragnea și aliatul său fidel, inculpatul Călin Popescu Tăriceanu. Cei doi fiind și reprezentanții altor iubitori de corupție care fie sunt membri ai partidelor din care fac parte cei doi fie sunt susținătorii lor electorali.

Ce mușchii mei ! Eu când vreau să grațiez, grațiez ! Să vă intre bine'n cap !

Grațierea promisă de PSD și ALDE are puternice susțineri literar-politice, jurnalistice și chiar juridice. Totul este posibil. Ba, de ce nu, este posibil ca o parte a liberalilor să treacă de partea PSD și ALDE când este vorba să critice pe Președintele Klaus Iohannis pentru „neînțelegerea” de care dă dovadă cu privire la „actul social al grațierii”, al „clemenței” pe care un guvern o poate avea față de „oropsiții soartei” care au ajuns în detenție sau care condamnați fiind, nu au mai ajuns în detenție pentru că au primit o condamnare cu suspendare.

Pentru că, de bună seamă, condamnarea oamenilor pentru infracțiunile comise este un lucru rău, iar infracțiunile sunt în mod abuziv prevăzute în legile penale, este un abuz al guvernărilor care fac politicile penale și, de aici, este nevoie să pricepem cu toții că fiecare guvern poate avea propriile politici penale. Normal că aceste teorii, susținute de unii oameni politici de culori diferite, au mari șanse să ducă România la balamuc. Pentru că putem ajunge la situația în care un guvern vine la guvernare și își începe administrarea țării cu o grațiere colectivă, eliminarea unor infracțiuni din legile penale, scăderea severă a pedepselor pentru abuzul în serviciu, neglijența în serviciu, actul de corupție pentru ca în alt an să mai vină cu o grațiere astfel încât la sfârșitul guvernării să aibă noii candidați pentru Parlament și Guvern cu dosarele curate, liberi ca pasărea cerului. Alt guvern va veni cu o întărire a politicii penale, cu o înăsprire a pedepselor pentru infracțiunile comise, cu introducerea unor noi fapte și acte „în colecția” penală și uite așa, de la o guvernare la alta, Justiția se va face că judecă iar guvernarea „milostivă” va scăpa autorii și complicii de pedeapsa penală. Până la urmă se va ajunge la concluzia că nu mai avem nevoie de Justiție. La ce mai este bună Justiția dacă scopul final al sancționării celor care comit infracțiuni nu mai este atins ?

Nu vom mai avea nevoie nici de procurori, pentru că în sistemul penal ei sunt reprezentanții intereselor generale ale societății, așa cum spune Constituția ! Din moment ce oricare guvern vine și modifică conținutul interesului general al societății, procurorii ajung să muncească ani și ani de zile degeaba la instrumentarea cauzelor penale și trimiterea în fața instanței de judecată a infractorilor. Munca lor este anulată de grațierile și amnistiile promovate de guverne. Iar aceste acte de clemență guvernamentale sunt, de fapt, sancțiuni la adresa procurorilor care au finalizat dosarele penale și a judecătorilor care au judecat și au pronunțat sentințe.

Am citit, la Agerpres, părerea infractorului Adrian Năstase (este un infractor până la reabilitare. Cum nu știu să fi fost reabilitat, rămâne infractor !).

În esență, infractorul Adrian Năstase declară că guvernul are dreptul să își facă propria „politică penală” și susține un fel de program „a doua șansă”, la fel ca Traian Băsescu !

Într-un cuvânt, să avem mintea mai deschisă și să încercăm să înțelegem rolul prevenirii și pe cel al reinserției sociale, ca faze anterioare și ulterioare pedepsei. Un astfel de program s-ar putea numi 'Programul a doua șansă", afirmă Năstase, în postarea pe blog.

"Așa cum noul guvern a definit propria sa politică în domeniul salarizării, sau în cel al fiscalității sau..., tot așa ar trebui definită și pusă în aplicare o politică distinctă în domeniul politicii penale", a adăugat Năstase.

Teoria ca teoria, practica însă ne omoară. Ce observ eu, din toată informația pusă la dispoziție de Agerpres, este că Adrian Năstase vine, pe blog, dar este ca și cum ar făcut o declarație de presă, și îi face Guvernului Grindeanu motivarea pentru promovarea celor două ordonanțe buclucașe. Mare lucru dacă Năstase nu este pe undeva prin „spatele” acestor două ordonanțe ! Măcar așa, ca unul care știe să formuleze niște motivații cât de cât juridice.

Asta nu înseamnă că dacă le spune el sunt și valabile. Până la necesitatea unor astfel de abordări și mai ales la utilitatea lor este cale lungă. Năstase face „gargară cu pioneze”. Mai exact face un fel de filosofie a dreptului, cele afirmate de el nefiind incluse în normele penale ! Prinde la cei care nu au suficiente cunoștințe juridice și care nu au citit, de exemplu, Constituția și, de ce nu, Codul penal în partea de expunere a principiilor sau chiar în partea specială.

Scopul legii penale - ca termen juridic -, este de a apăra, împotriva infracțiunilor, România, suveranitatea, independența, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordine de drept.

Ca atare, sancționarea infracțiunilor este o măsură de apărare a societății împotriva celor care prin intermediul infracțiunilor pun în pericol țara, atributele ei, persoana cu drepturile și libertățile acesteia, proprietatea și ordinea de drept. Având în vedere scopul, orice gargară cu pioneze care justifică „clemența” executivului este, de fapt, o încurajare la comiterea de agresiuni împotriva valorilor apărate prin legea penală. De aceea există în Constituție art. 131 - Ministerul Public. Nu de altceva.

Nu se putea să nu dau peste Rodica Stănoiu ! Cred că era imposibil să nu apară în această conjunctură. După cum s-a exprimat la Realitatea Tv, de care a fost contactată, am și aici o bănuială. Nu de alta, dar când face ferm afirmația „Guvernul sunt eu și eu hotărăsc. Actul de clemență ține de politica penală, grațierea colectivă, nu cea individuală”, încep să înțeleg de unde vine fermitatea noii puteri politice PSD și ALDE de a susține, în contra opinie Președintelui Iohannis, a juriștilor magistrați, a populației dreptul lor de a grația și de a modifica legile penale.

Rodica Stănoiu dă ajutor infractorului Dragnea pentru a merge mai departe cu abuzul politic și legislativ prin afirmații care discreditează rolul procurorilor și capacitatea lor de a avea un punct de vedere cu privire la grațiere sau legile penale.

„Parchetul este foarte supărat că nu este consultat, dar la ce să ne așteptăm din partea celor care îi trimit acolo (pe arestați, pe condamnați ...), unde ei nu au intrat niciodată și când ajung acolo descoperă iadul din penitenciare ... tocmai ei să spună „da” unui act de clemență”.

Teoreticiana în drept (specialist în criminalistică !), care ajunsă ministru al justiției și-a „tras” un act normativ care îi conferea calitatea de magistrat (pentru a beneficia de o pensie pe măsură !), fără a fi avut această calitate vreodată, normal că vine și sprijină „șmecheriile” juridice. Având și multă cultură, recomandă celor care nu sunt de acord cu grațierea, doar celor care au mai citit la viața lor, să citească piesa „Neguțătorul din Verona” de Shakespeare, în special actul IV. Emoționant ! Bine, mai recomandă colegilor din lumea juridică să mai citească și din Filosofia penală, nu doar din codurile penale. Numai că Rodica Stănoiu o ia puțin razna.

Chiar dacă nu vrea să vorbească despre codurile penale pentru că le consideră proaste, la fel ca Adrian Năstase care le consideră o prelungire a Legii 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, Rodica Stănoiu invită, practic, juriștii, în special magistrații dar și practicienii dreptului cum ar fi avocații să pună sub semnul îndoielii normele penale chiar când este vorba despre aplicarea lor ! Cucoană ! Filosofia penală, filosofia juridică, sunt folosite la construirea codurilor penale, de exemplu, așa cum fiecare jurist care construiește un act normativ ține cont de aceste filosofii, întreabă ce orientare politică are viitoarea lege, pentru că filosofia pe care societatea o acceptă va defini standardul de viață al acesteia. Acum avem o filosofie penală: lupta cu infracționalitatea, în special cu faptele de corupție, pentru a contura un stat de drept funcțional. Poate pricepi, poate nu, dar este problema ta.

Intervențiile celor doi „corifei” în ale științei dreptului, criminalista Rodica Stănoiu și criminologul Adrian Năstase (pe undeva am citit, demult, că tânărul Năstase, absolvent de drept, a lucrat la Institutul de studii juridice fie la secția criminalistică în care era Stănoiu, fie la secția de criminologie) este pentru a da curaj grupării infracționale PSD-ALDE să se țină tari în fața opoziției lui Iohannis dar și a populației și să își exercite „dreptul” de a face ce vrea mușchii lor cu legile penale și să dea grațierea aia odată. Eu știu, grațierea aia cui naiba mai folosește ? Știu ei și asta este important.

Ce m-a șocat pe mine (recunosc, nu prea mult !) a fost să văd că la celebra Antena 3 un liberal critică pe Președintele Iohannis și afirmă că legea grațierii trebuie convenită între PSD și PNL ! Șocant ! Ceilalți invitați aveau o poziție pro Guvern normală. Lingăi și slugi. Dar un liberal ? Un parlamentar liberal care să susțină o idee chiar împotriva deciziei partidului, mai rar. Dar ce știu eu ? Poate este un PSD-ist mascat.

Astăzi au fost iar proteste în țară. La București s-a alăturat și Președintele Klaus Iohannis. Aflând lumea, rândurile protestatarilor au sporit. Faptul că Președintele Iohannis a ales să se alăture protestului le-a dat încredere celor care vor un stat de drept că pot învinge hidra comunistă care a ajuns la putere.

Să nu uit. O colegă afirmă, răspicat, că PSD este de fapt un partid conservator, nu social-democrat. Are de „conservat” avantajele la care înaintașii PSD au ajuns în societatea comunistă !

„Războiul” lui Băsescu și Tăriceanu contra statului de drept. Iohannis le arată cartonașul roșu !

Declarații succesive ale lui Traian Băsescu, afectat de rezultatele unor investigații ale procurorilor fie la adresa sa fie la adresa unor apropiați ai săi, au depășit o limită admisă în lupta politică. Limita bunului simț. Traian Băsescu nu a avut așa ceva și, normal, nu are organul bunului simț la purtător. Funcția crează organul. La el nu a existat „funcția bunului simț”, așa că nu are nici organul care să îl genereze. Plastic, în vorba populară, se spune că „nu are obraz”.

Una dintre declarațiile lui, făcută la România Tv (și locul în care face declarația are o oarecare însemnătate !), acoperă tot domeniul „războiului” lui Băsescu cu statul de drept. Un „război” în care, evident, statul nu mai este bun din moment ce el, Traian Băsescu are de suferit.

Azi ştiu ca procurorul Sutiman zice ”să-l trimitem pe Băsescu în judecată, că a înspăimântat-o pe doamna Firea”. Totul are o limită, falsul nu poate merge la nesfârşit. Voi apăra oamenii corecţi în situaţii dificile şi voi apăra statul de drept în România. Am vrut să construiesc un stat de drept, nu unul în care doi indivizi, Kovesi şi Coldea, să spună cine să fie arestat că nu le-a cântat în strună. Nu mai pot rămâne neutru legat de câteva persoane (...) Nu voi răbda sa se transforme în stat mafiot instituţii în care am investit enorm. Când au crezut că sunt libere, au trecut la acţiuni mafiote nişte indivizi depozitari de informaţii incredibil de importante. O să-i opresc eu, indiferent care sunt costurile. S-a depăşit o limită de funcţionare a statului de drept, a spus Traian Băsescu la România TV.

Pentru susținătorii lui Băsescu, fac precizarea că sintagma „stat de drept” se referă la modul de funcționare al instituțiilor statului și nu la libertatea de exprimare a indivizilor. Cum nu se referă nici la buna plăcere a indivizilor când apreciază sau nu instituțiile statului. Un individ sau mai mulți nu au cum să schimbe instituțiile statului prin vorbe și amenințări publice. O instituție a statului nu poate fi evaluată de indivizi, de grupuri de indivizi, de societatea civilă, de partidele politice etc. O instituție a statului se evaluează de către alte instituții ale statului pe baza prevederilor legale care le reglementează activitatea și a rezultatelor muncii lor. Pentru asta avem o Constituție și legi. Bine, Băsescu nu le are cu acestea, așa că ce vorbește el este ca o gargară cu pioneze.

Călin Anton Popescu Tăriceanu, aflat și el în criză de penalofobie, vechi luptător împotriva DNA, DIICOT, SRI, ICCJ și ce o mai fi prin bătătura statului de drept, de fapt cu toate instituțiile care au atributul de a păstra România pe linia constituțională, sare de fund în sus și cere, intempestiv, Președintelui Klaus Iohannis să confirme sau să infirme vorbele lui Băsescu.

Ca să fiu cinstit, este o aberație. Să ceri Președintelui României să răspundă tuturor celor care bat câmpii în spațiul media. Cei care sunt în spatele lui Tăriceanu, colegi și consilieri, au exploatat situația și au profitat de poziția publică a lui Tăriceanu, președinte al Senatului, ca să îi ceară lui Iohannis să răspundă la alegațiile lui Băsescu. Practic, în răspunsul lui Iohannis se află cel căruia i se adresează, Călin Popescu Tăriceanu, președintele Senatului, Băsescu fiind „o paranteză” !

Iau declarațiile lui Tăriceanu de la Agerpres.

• Cu câteva zile în urmă, fostul președinte Traian Băsescu a făcut o serie de afirmații care pun sub semnul întrebării tot ceea ce credeam că am reușit să construim în România pe baza valorilor democrației și statului de drept. Ieri, fostul președinte a reiterat și întărit aceleași idei. De mai bine de un an, sunt unul dintre cei mai critici politicieni în privința abuzurilor, care au transformat DNA și lupta anticorupție într-un instrument politic împotriva adversarilor incomozi, și în privința amestecului ilegal al SRI în Justiție și, mai nou, în activitatea ANAF. În perspectiva celor spuse pe 24 iulie de fostul președinte al României, criticile mele apar ca o palidă reflectare a realității

• Afirmațiile lui Traian Băsescu, potrivit cărora România s-a transformat într-un stat mafiot, au fost lipsite de orice echivoc, ele descriind o situație inacceptabilă, în care DNA și SRI sunt scăpate de sub orice control civil, au acaparat și exercită puterea într-un mod nelegitim în locul instituțiilor democratice alese de cetățeni

• Acest comunicat de presă s-ar fi putut intitula 'Apel către președintele Iohannis'. În condițiile în care Comisia de supraveghere a activității SRI din Parlament este total ineficientă și nu dispunem de niciun alt instrument juridic, fac un apel public la președintele României să-și folosească întreaga autoritate și toate pârghiile de care dispune pentru a verifica la nivel instituțional veridicitatea gravelor afirmații făcute de fostul președinte al României

• Am așteptat câteva zile, înainte să dau publicității acest comunicat, în speranța că președintele Iohannis va lua o poziție fermă, va iniția un demers fără vreun impuls din exteriorul Administrației Prezidențiale. Așa era normal să facă pentru ca oamenii să cunoască adevărul și pentru apărarea reputației statului român și a instituțiilor sale în cazul în care fostul președinte al României a mistificat realitatea prin cele declarate. Din păcate, președintele Iohannis a rămas pasiv, așa cum s-a întâmplat și în alte situații, când ar fi trebuit să acționeze. Continuarea acestei pasivități ar confirma tacit realitatea înfățișată de Traian Băsescu și ar reprezenta o complicitate la perpetuarea condiției României de stat mafiot

• În cazul în care demersul pe care îl solicit va demonstra că Traian Băsescu a spus adevărul, președintele României va trebui să-și asume responsabilitatea demiterii șefilor celor două instituții, pentru a readuce România la normalitate, o Românie în care drepturile cetățenilor și libertățile lor nu sunt la discreția procurorului-șef al DNA, Laura Kovesi, și a adjunctului SRI, Florian Coldea

Sunt extrase din comunicatul dat publicității de Tăriceanu.

Se observă, fără nici un efort deosebit, că Tăriceanu îl pomenește pe Băsescu doar de formă, pentru a-și întări propriile păreri. În fapt, Tăriceanu îi mulțumește astfel lui Băsescu (băgându-l în seamă !) pentru că îi dă lui apă la moară în lupta cu sistemul de Justiție pentru care o anume fobie.

Președintele Klaus Iohannis răspunde oficial, președintelui Senatului, Călin Anton Popescu Tăriceanu și, pentru a întări ideea de responsabilitate în funcția publică, îl pomenește și pe Traian Băsescu, fost Președinte al României care se comportă iresponsabil în spațiul public. Nu că ar avea vreo putere în spațiul public ci pentru că vorbele lui pot afecta imaginea țării atât în plan intern cât și pe plan extern (iar noi știm că prieteni de-ai lui Băsescu, în frunte cu el, desigur, lucrează harnic la distrugerea imaginii României !). Agerpres.

În România, statul de drept este funcțional, iar declarațiile unor persoane puse sub învinuire sau trimise în judecată care pun sub semnul întrebării ori contestă acest lucru sunt lipsite de credibilitate. Sunt încrezător în ceea ce fac instituțiile statului și, alături de întreaga opinie publică, așteptăm efectele pozitive ale activității acestora. În același timp, etichete de tip 'stat mafiot' pot afecta imaginea României în lume, pot conduce la decredibilizarea unor instituții și, nu în ultimul rând, dovedesc incapacitatea unor persoane care dețin sau au deținut funcții publice importante în statul român să-și asume rolul pentru care au fost numite sau alese

Punct ochit, punct lovit. Declarațiile unor „persoane puse sub învinuire sau trimise în judecată” sună dur. Tot dură este și afirmația „așteptăm efectele pozitive ale activității acestora” ! Dacă se raportează doar la cei doi „certați” cu legea, este evidentă trimiterea.

Normal că Tăriceanu, fie el fie prin consilierii mai deștepți ca el, a reacționat. Reacția lui este elocventă. Este elocventă prin reacția deplasată. Este elocventă și prin lipsa de înțelegere a conținutului mesajului lui Iohannis. Se face că nu pricepe că acesta a răspuns problemei principale și, mai mult, le-a arătat cartonașul roșu pentru prostiile pe care cei doi le aduc în piața publică.

• Eu astăzi am fost, nu pot să spun decât dezamăgit de răspunsul pe care l-am primit de la președintele Iohannis, urmare a apelului pe care l-am făcut la domnia sa. (...) La afirmațiile fostului președinte Băsescu nu există decât două variante: fie Băsescu fabulează, fie minte, și atunci, în mod normal, responsabilitatea actualului președinte ar fi clară, să spună 'am verificat afirmațiile, nu se susțin, nu-i adevărat ce spune domnul Băsescu, avem un stat solid, avem instituții care funcționează ireproșabil' sau, mă rog, conducătorii instituțiilor nu fac asemenea lucruri, și am închide subiectul. Sau, în cazul în care fostul președinte, care cât de cât pare să fie totuși informat — a avut sub comanda lui și instituțiile, serviciile de informații și procuratura — în cazul în care fostul președinte spune aceste lucruri și ele se adeveresc, atunci președintele în funcție ar avea iarăși o obligație: să facă curățenie pentru că nu ăsta este statul de drept

• Iar în ceea ce privește aroganța cu care domnul Iohannis a alcătuit răspunsul, ce vreau să vă spun este că mă surprinde. De ce? Poate nu în ceea ce-l privește pe el, ca persoană, dar știind foarte bine toți că președintele a fost condamnat, nu este acuzat, într-un dosar în care, folosindu-se de documente false a obținut câștiguri incorecte, eu aș fi fost mai reținut să înlătur cu atâta ușurință prezumția de nevinovăție care trebuie să funcționeze în statul de drept

Măi, Tăricene nene ! Ia mai citește odată răspunsul lui Iohannis ! Tocmai asta a spus: „În România, statul de drept este funcțional”. Nu este suficient ? Se pare că nu, din moment ce vii cu gogâle. Ce treabă are Președintele Iohannis cu părerile tale despre activitatea ca Președinte al României a lui Traian Băsescu ? Nici una. Sunt părerile tale și doar ale tale. Punct.

Este o vorbă în popor. Prostul până nu'i fudul, parcă nu e prost destul !

Am îngroșat, am subliniat prostia în stare pură.

Sunt două formulări de toată frumusețea: „ ... președintele a fost condamnat, nu a fost acuzat”, „eu aș fi fost mai reținut să înlătur cu atâta ușurință prezumția de nevinovăție care trebuie să funcționeze în statul de drept”.

Condamnat fără a fi acuzat ! Măi Tăricene, tu te vezi ce spui ? Poate exista condamnare fără acuzare ? Dacă tu crezi asta, nu ar strica, pentru binele acestui popor, să îți dai urgent demisia. Afirmația ta este incultură crasă. Culmea, tu conduci instituția Senatului, cea care dă legi acestei țări.

A doua este o formulă de apărare care însă este tare ciudată. Aceasta se referă la afirmația lui Iohannis privind persoanele puse sub învinuire sau trimise în judecată care fac acuzații și speranța în efectele pozitive ale acțiunilor instituțiilor statului. Ei bine, Tăriceanu se face de râs. Mai jos este afirmația lui, a lui Tăriceanu. Unde Tăriceanu nu solicită o judecată, ci o apreciere administrativă și o demitere a unor persoane care ocupă înalte demnități publice fără o judecată a lor ! Acuzația de „abuz în funcție” adusă celor doi o poate identifica doar o instanță de judecată competentă, nu o poate exprima un demnitar sau înalt funcționar public.

• În cazul în care demersul pe care îl solicit va demonstra că Traian Băsescu a spus adevărul, președintele României va trebui să-și asume responsabilitatea demiterii șefilor celor două instituții, pentru a readuce România la normalitate, o Românie în care drepturile cetățenilor și libertățile lor nu sunt la discreția procurorului-șef al DNA, Laura Kovesi, și a adjunctului SRI, Florian Coldea

Nu mai spun de acuzația evidentă, fără citarea lui Băsescu, că Kovesi și Coldea încalcă drepturile și libertățile cetățenilor.

Tăricene, de ce nu faci tu o plângere penală ? Bănuiesc că știi că aceasta este calea democratică pe care se merge atunci când ai dubii cu privire la modul cum se comportă o persoană care îndeplinește o funcție de demnitate publică. 

Băsescu a comis un atentat la siguranța statului român.

Ieri, la ora „cucului” (18.30), Traian Băsescu a susținut o conferință de presă. În calitate de om politic interesat de rezultatul alegerilor ce bat la ușă, chiar dacă a simulat, de la pupitru, că ar fi Președintele României. Nu, nu era și Președinte al României din moment ce tot discursul lui a fost împotriva țării, împotriva statului de drept român.

Afirmațiile lui au șocat. România „este pa marginea prăpastiei”, în România „statul de drept este pus în pericol”, România este „în pericol de a fi izolată pe plan internațional” etc. Toate, dar toate afirmațiile individului de la pupitrul Cotroceniului sunt agresive la adresa României. Logic, cine face aceste afirmații nu poate fi român. Poate fi un politician străin dușman al României care se pregătește, împreună cu alții să voteze împotriva României în cadrul unui organism internațional, poate fi un politician care are sarcina de a pregăti proprii cetățeni să accepte o imagine despre „statul dușman România” în vederea comiterii de către statul politicianului a unei agresiuni politice, economice, diplomatice sau militare împotriva României. Din nefericire, acest comportament al lui Traian Băsescu nu este singular. Este în repetare, a fost folosit de către „prietenii” lui europeni pentru a împiedica România să beneficieze de drepturile ce i se cuvin în urma semnării Tratatului de aderare la UE, de drepturile statului european membru al UE de a beneficia de egalitate de tratament în relațiile cu celelalte state europene în toate domeniile ce țin de Uniunea Europeană ca piață comună, ca spațiu de securitate și demnitate umană, ca zonă de dezvoltare a identității europene prin dezvoltarea și progresul fiecărei națiuni componente cu particularitățile acestora astfel încât Uniunea Europeană să devină o lume mai bună și mai dreaptă.

Lipsit de cultura politică necesară unui conducător de stat, Traian Băsescu depășește prin comportament cadrul instituțional acceptat prin prevederile constituționale și legale. Afirmațiile lui sunt un atentat la siguranța statului român.

Reacțiile nu au întârziat să apară. Președintele PNL, Crin Antonescu, a ieșit într-o conferință de presă pentru a demonta cele mai grave afirmații ale iresponsabilui Președinte al României în plus a participat și la o emisiune la Realitatea Tv unde a continuat să explice de ce Traian Băsescu nu are dreptate. Titus Corlățan, ministrul de externe a trebuit să iasă public să arate că afirmațiile lui Traian Băsescu sunt un atac la imaginea statului român în mediul internațional. Mă refer doar la cei doi oameni politici deși reacții au fost și în mediul societății civile, în presă, pe rețelele de socializare. Chiar dacă jurnaliști, analiști și alte persoane lipsite de responsabilitate au susținut pe Traian Băsescu în acest demers, majoritatea oamenilor îl acuză. Este inadmisibil ce a făcut acest om, aflat în fruntea statului român.

Înclin să cred că Băsescu a vrut să preia inițiativa în lupta politică cu scopul de a obține pentru el și ai lui mai mult credit în vederea alegerilor europarlamentare. Prost politician, prost demnitar, a sărit peste cal și a atacat, inconștient, însăși esența democrației din țară. Acest sinistru personaj devine, pe zi ce trece, un dușman al propriului popor. Ba pot afirma, cu convingere, că discursurile lui sunt acte de trădare națională.

Un funcționar american la București.

av. Hurmuz Aznavorian
„Libertatea nu incape in orice suflet. Sunt suflete servile din nastere, care nu stiu sa pretuiasca libertatea, unicul sens al existentei umane”.

Asistenta secretarului de stat american pentru zona euroasiatică, Victoria Nuland, a făcut o vizită la București. Foarte bine. Este responsabila cu obținerea informațiilor și analiza acestora pentru guvernul SUA. Ea propune, șeful ei o susține sau nu, Obama cere sprijin de la Congres și dispune. Mecanismul este simplu. La ei. Devine ciudat la noi.

Am început cu spusa lui Hurmuz Aznavorian. Pentru că mă voi referi, mai departe, la comportamentul unora de pe aici, din România. Începând cu nelegitimul de la Cotroceni și sfârșind cu slugile acestuia, „beneficiare” ale atenției musafirului american. Asta este ciudat, ciudat de tot.

Traian Băsescu a primit-o la Cotroceni. Din moment ce funcționarul american a avut un mesaj de la Președintele Obama, totul este în regulă. Se pare că a avut. Au știut americanii că la noi se practică slugărnicia diplomatică și că o parte dintre români trăiesc bine doar dacă stau aplecați, gata să pupe condurii celui care îi poate da ceva. O bucată de pâine, un verzișor, o vorbă bună etc. Au știut și pentru a nu pune în ridicol propriul funcționar i-au dat și un mesaj pentru slugarnicul șef al României cazat, temporar, la Cotroceni.

Dacă momentul cu Băsescu poate intra în normalitate, restul vizitei funcționarului american intră, deja, în zonele umbrite ale socotelilor politice. Presa română a fost reprezentată de TVR (normal) și B1Tv (anormal). Cele două televiziuni acoperă, poate, 10% din interesul public. Așa că bag eu seama că Ambasada SUA a dorit, cu disperare, să aibă vizibilitate doar în zona băsesciană a telespectatorilor români.

Azi, funcționarul american a vorbit și a răspuns întrebărilor puse de ONG-iștii băsiști. Nici un ONG neutru sau adversar al lui Băsescu nu a fost invitat.

Toată treaba pute a afacere de familie, dacă nu cumva este o documentare asupra capacității slugoiului șef de la Cotroceni și a acoliților lui de a se impune pe scena politică românească. Din spusele americancei nu se degajă nimic. Dar absolut nimic. Vechea placă americană cu statul de drept și independența Justiției. Bine-bine, americanii nu se prea pot lăuda cu statul de drept și nici cu justiția, din moment ce au rateuri de notorietate în ambele domenii. Că au o problemă cu informarea pe Justiție este semnificativă întâlnirea ei cu Laura Codruța Kovesi, o întâlnire de o oră. Față în față. Bănui că a dorit să fie informată, pentru a duce vorba mai departe, cu privire la acțiunile DNA pentru combaterea corupției. Sau a fost un schimb de experiență ?

Cine citește presa băsistă va fi aprig dezinformat. Va avea parte, așa cum am avut eu, de reluarea lecturii sloganurilor băsesciene de când matrafoxatul a ajuns la Cotroceni. Jurnaliștii băsiști scriu ca să se afle în treabă. Și-au pierdut vâna.

Mie această vizită nu îmi crează cine știe ce stare de exaltare. Un funcționar, ca oricare altul al unei țări străine, vine într-o vizită de documentare. Mă deranjează vâltoarea provocată de niște idioți care se comportă ca pe timpul ocupației otomane a principatelor române. Au pupat condurul americancei, i-au pus coroniță de prințesă pe cap, au văzut ei cum apare curcubeul ... Niște cretini.

Totuși, ce a determinat administrația americană să își trimită emisarul la București ? Înțeleg că Bucureștiul este doar una din capitalele europene vizitate. Pe de o parte, vizita ar fi normală pentru că americanii au aici, la noi, interese militare iar noi suntem parte a NATO cu rol de asigurare logistică. Pe de altă parte, la București nu mai cântă „cucul Băsescu”. Băsescu are un gâjâit suspect de neputință. În spate nu mai are susținere. Câțiva disperați cu pretenții de „democrați” ce au cântat în struna intereselor americane niște ani sunt cei care încă îl mai susțin. Mă întreb dacă nu cumva vizita funcționarului american a fost una de adio ? Ar fi normal să fie așa. Poate că le-a comunicat, în particular, că și finanțarea de care au avut parte ONG-urile cu care s-a întâlnit se termină. Poate că americanii au ajuns la concluzia că a continua finanțarea băsescienilor este ca și cum ar arunca banii pe apa sâmbetei. Poate. Cine știe. Îmi dau cu părerea.

Îmi vine în minte imaginea lui Băsescu la fereastră când își ia adio de la PDL. Mă gândesc că Obama nu s-a pretat să pună un filmuleț pe net ci a trimis un funcționar de la externe pentru a fi purtătorul de mesaj. Dacă este așa, Obama a dovedit că este elegant.

Procurorii au devenit stat în stat prin grija politicienilor

Am ajuns să scriu întâi pe facebook și să preiau pe blog. Nu este rău însă nu îmi place.

S-au purtat multe discuții cu privire la rolul și funcția procurorului în sistemul de drept român. Cu ocazia discuțiilor cu privire la revizuirea Constituției au existat propuneri ca procurorii să nu mai fie magistrați și să nu mai fie egalii judecătorilor, să coboare de pe piedestal alături de învinuiți pentru a aduce egalitatea părților în procesul penal. Nu s-a reușit. Pe de o parte din cauza slabei acțiuni a societății civile, pe de altă parte din cauza compromisurilor obscure ale politicienilor. Cel mai trist moment a fost, pentru mine, când persoane de la care așteptam mai mult au susținut păstrarea statutului actual al procurorilor și chiar întărirea lui.

Nu mai spun de enormitatea formulată de niște procurori de la vârful ierarhiei lor și de niște judecători că în procesul penal procurorul este parte. O enormitate flagrantă. Este inadmisibilă. Procurorul nu poate fi parte a unui proces penal pentru că el este un mandatar al statului, așa cum avocatul este mandatarul învinuitului/inculpatului. Politicienii nepregătiți au înghițit enormitatea și din acest motiv avem această stare de cumplită anormalitate. Procurorii fac ce vor în țara asta. Schimbă miniștrii, schimbă guverne, duc oamenii în pușcării pentru că așa vor mușchii lor. Iar mentalitatea procurorilor a infestat și corpul judecătorilor cu ajutorul sinistrului Traian Băsescu care a procedat, cu premeditare, la înlocuirea judecătorilor de carieră cu procurorii. S-au umplut instanțele de judecată de fosti procurori. Habarniști notorii - mult, mult mai slabi decât o mare parte dintre avocați sau chiar consilierii juridici de la instituțiile guvernamentale -, procurorii ajunși judecători au început să degradeze însăși procesul de judecată. Nu este de mirare atunci că avem în dispozitivul hotărârilor judecătorești povești de adormit copiii. Condamnări pe baza unor prezumții - fantastică motivarea „se știe cum acționează infractorii în astfel de situație”.

Poate că, până nu este prea târziu, revenim asupra statutului procurorilor și asupra codului de procedură penală. Nu este de admis ca procurorul să fie deținătorul adevărului iar eu cetățeanu să fiu un vinovat de care încă nu s-a ocupat procurorul.