Teamă, haos și frustrare pe „dreapta” băsesciană.

Înfruntarea politică din USL, între PSD și PNL și posibilul deznodământ al trecerii PNL în opoziție agită spiritele și formațiunile politice (multe dintre ele adevărați paraziți politici) care se declară „de dreapta”. Cel mai agitat a devenit PDL. Nici PMP nu se simte prea bine. Nu mai spun de ceilalți.

Aproape toți guralivii „de dreapta” neagă PNL dreptul de a fi partid de dreapta. Aproape toți guralivii fiind, la origine, foști FSN-iști, foști internaționaliști-socialiști ! Chiar dacă unii au ajuns prin PNȚCD, tot de la FSN au venit. Culmea este că atunci când au guvernat nu au luat o măsură de dreapta. Pentru că tăierea salariilor, a pensiilor, anularea drepturilor și libertăților civile unor categorii profesionale și ciuntirea dreptului de proprietate nu se pot socoti măsuri de dreapta. Centralizarea și recentralizarea autorităților statului iar nu poate fi măsură de dreapta. Concentrarea puterii bugetare la nivelul guvernului, autoritățile locale fiind, în realitate, ordonatori terțiari de credite, iar nu este o măsură de dreapta. Sunt nu doar măsuri de stânga, sunt măsuri dictatoriale. Ei bine, toate aceste scursuri sociale se declară a fi „de dreapta”. Am ajuns de tot râsul. Teza potrivit căreia apartenența la familia Popularilor Europeni este o garanție a orientării politice de dreapta nu este valabilă. Pentru că în această familie sunt și partide de stânga, popularii europeni fiind, în fond, un conglomerat politic, o federație de partide care și-au propus să cucerească puterea politică în statele de care aparțin și cu influența externă a familiei politice din care fac parte. Nimic de dreapta, în adevăratul sens al cuvântului. Faptul că popularii europeni au gestionat foarte prost Uniunea Europeană în acești ani de criză economică (provocată de măsurile de stânga luate de popularii europeni pentru a salva sistemele bancare cu banii contribuabililor - fie prin contribuții de la bugetele naționale, fie prin confiscarea depunerilor private) este o dovadă a faptului că așa-zisa dreaptă europeană este doar o vorbă în vânt.

Cei mai vocali se arată a cei din PDL. Culmea tupeului este atinsă atunci când anunță, emfatic, că iau în calcul un dialog cu PNL dacă și numai dacă PNL renunță la Crin Antonescu ! Că PNL trebuie să treacă o perioadă de penitență, probabil sub supravegherea celorlalte partide „de dreapta”, pentru a fi reprimit în clubul partidelor de dreapta. Caraghioși. Ei bine, pot sta liniștiți. PNL nu este în situația disperată pe care o au ei, aceste partide și partidulețe cu mofturi „de dreapta”. PNL este o forță politică în sine, este stabil și este de dreapta fără a cere voie cuiva să fie ceea ce este.

PDL este în curs de desființare. Are gura mare însă doar atât. PMP-ul lui Băsescu a trecut, în forță, la preluarea structurilor teritoriale ale PDL. Partidul lui Blaga pierde esența lui. Structura organizatorică. De aceea, văzând cât de vocali au redevenit mă mir că mai au voce. În numele cui vorbesc pedeleprele ? Și Blaga dar și Stolojan. Cu Oltean sunt lămurit. La Oltean vorbesc broaștele din gât. PDL a rămas cu jumătate din parlamentarii săi - intrați pe ușa din dos în Parlament, ca reminiscență a unei legi defecte -, ceilalți plecând la PSD, UNPR, PC și la mai noul PMP. Structurile lor teritoriale își schimbă culoarea, personalitățile organizațiilor din teritoriu au aderat sub bagheta magică a zânei Elena Udrea la Fundația Mișcarea Populară revenind astfel sub autoritatea lui Traian Băsescu. PDL rămâne, formal, același numai că oamenii nu mai sunt ai PDL. Sunt ai și vor munci pentru PMP și Traian Băsescu. Mare lucru dacă PDL va mai exista la alegerile din 2016.

Ei bine, tocmai PDL este cel mai agitat de eventualitatea trecerii PNL în opoziție. Practic, un PNL în opoziție parlamentară grăbește dispariția PDL. Fie tot PDL trece la PMP, fie PDL va pierde o mare parte din membri prin trecerea acestora la PNL sau PSD. Pentru PDL nu mai există un capăt al tunelului. Ci o fundătură.

Agitat este și PMP. Traian Băsescu a dispus, sunt sigur, urgentarea preluării organizațiilor PDL de către Fundația MP pentru a preveni trecerea acestora în barca celui mai puternic. În barca PNL sau a PSD. Nici așa nu are siguranța că pedeleprele capturate acum în grabă nu vor avea alte intenții după ce PNL trece în opoziție. Posibil ca mare parte a pedeleprelor să nu treacă la PNL. Foarte-foarte posibil având în vedere evenimentele foarte apropiate privind migrația politică. Majoritatea celor din PDL au ales să treacă alături de PSD. Sângele apă nu se face. În timp ce PMP se laudă cu primarii, cu zecile de primari de la PDL care au ales să treacă la Fundația MP și astfel să susțină PMP, PSD vine și el cu anunțuri în care la nivel județean primari ai PDL au venit alături de PSD și „căpușele” sale. Tot cu zecile. Eu constat că PSD și PMP sunt într-o competiție strânsă pentru capturarea organizațiilor locale ale PDL. Mai cred că PSD și PMP se grăbesc de teamă că un PNL în opoziție ar putea captura, la rândul lui, organizațiile locale ale PDL care au unii membri cu orientare politică de dreapta sau care simpatizează liberalismul.

De atâta agitație și disperare, PMP-ul lui Băsescu absoarbe tot ce găsește. Au renunțat la „etica politică” clamată la formarea Fundației MP și au trecut la „politică”, pură și dură. Astfel, în comunicatele laudative la propria imagine PMP-iștii au anunțat victorioși creșterea lor numerică cu membri ai PNG-ului lui Gigi Becali și PP-DD-ului lui Dan Diaconescu în direct ! Fenomenal. Nemaivăzut ! Nemaiîntâlnit ! PMP devine, pe zi ce trece, un partid al întregului popor.

Creșterea explozivă a PMP a născut și disperarea unor căpușe politice băsesciene, creații nereușite sau incomplete ale lui Traian Băsescu în eforturile lui de a slăbi PNL. Partidul Forța Civică condus de Mihai Răzvan Ungureanu are, la rândui, zilele numărate. Zilele și lunile trec iar anunțatele alianțe cu PMP nu mai au loc. MRU nu mai este candidatul comun pentru alegerile prezidențiale, PFC nu mai intră pe locuri eligibile în lista pentru europarlamentare ... tristețe mare. Eu cred că MRU mai are niște angoase. Cred că o parte dintre „nemțenii” lui au gânduri parșive, vor să îl părăsească pentru alții mai potenți, mai puternici, mai „aleși”. Mare lucru dacă PMP nu este undeva la capătul celălalt al „aței”. Nu este exclus nici PNȚ-CD-ul lui Pavelescu susținut cu disperare de IRL-ul lui Chiliman. Țărăniștii au prins „pungulița” lui Moisescu și sprijinul primarului bucureștean și se cred pe cai mari.

Chiar PNȚ-CD are cumplite crampe politice. Ajuns un conglomerat politic tot adunând de ici și colo pe toți cei care fie au scăpat de la balamuc fie sunt supărați pentru nereușitele personale în alte partide, PNȚ-CD nu mai are siguranța zilei de mâine. Nu crește. Ce mai are bun pleacă, ce are mai prost rămâne. Acum au trimis scrisoare către toți cei care sunt în evidențele lor cu adrese de mail luate de pe facebook prin care cheamă, cu disperare, acasă pe vechii țărăniști. Am primit și eu una deși nu am fost și nici nu sunt țărănist. Asta îmi spune că disperarea PNȚ-CD este atât de mare încât sunt capabili să promită și luna de pe cer celor care le dau un răspuns favorabil. Ar fi culmea ca PNȚ-CD să mai poată ceva după anii de inutilitate politică în care au trăit doar cu numele. Este ca și cum boschetarii din canalele Bucureștiului s-ar angaja să câștige alegerile parlamentare cu partidul boschetarilor !

Frământările din USL și frământările opoziției sunt complet diferite. De o parte se luptă „titanii”, câștigătorii. De partea cealaltă se luptă „ploșnițele” politice, perdanții. O despărțire a „titanilor” va duce la un măcel în rândul „ploșnițelor”. Și a celor care susțin PSD dar și a celor care se declară „de dreapta”. Se va lăsa cu sânge. Pisica va fi ruptă în două.

Un funcționar american la București.

av. Hurmuz Aznavorian
„Libertatea nu incape in orice suflet. Sunt suflete servile din nastere, care nu stiu sa pretuiasca libertatea, unicul sens al existentei umane”.

Asistenta secretarului de stat american pentru zona euroasiatică, Victoria Nuland, a făcut o vizită la București. Foarte bine. Este responsabila cu obținerea informațiilor și analiza acestora pentru guvernul SUA. Ea propune, șeful ei o susține sau nu, Obama cere sprijin de la Congres și dispune. Mecanismul este simplu. La ei. Devine ciudat la noi.

Am început cu spusa lui Hurmuz Aznavorian. Pentru că mă voi referi, mai departe, la comportamentul unora de pe aici, din România. Începând cu nelegitimul de la Cotroceni și sfârșind cu slugile acestuia, „beneficiare” ale atenției musafirului american. Asta este ciudat, ciudat de tot.

Traian Băsescu a primit-o la Cotroceni. Din moment ce funcționarul american a avut un mesaj de la Președintele Obama, totul este în regulă. Se pare că a avut. Au știut americanii că la noi se practică slugărnicia diplomatică și că o parte dintre români trăiesc bine doar dacă stau aplecați, gata să pupe condurii celui care îi poate da ceva. O bucată de pâine, un verzișor, o vorbă bună etc. Au știut și pentru a nu pune în ridicol propriul funcționar i-au dat și un mesaj pentru slugarnicul șef al României cazat, temporar, la Cotroceni.

Dacă momentul cu Băsescu poate intra în normalitate, restul vizitei funcționarului american intră, deja, în zonele umbrite ale socotelilor politice. Presa română a fost reprezentată de TVR (normal) și B1Tv (anormal). Cele două televiziuni acoperă, poate, 10% din interesul public. Așa că bag eu seama că Ambasada SUA a dorit, cu disperare, să aibă vizibilitate doar în zona băsesciană a telespectatorilor români.

Azi, funcționarul american a vorbit și a răspuns întrebărilor puse de ONG-iștii băsiști. Nici un ONG neutru sau adversar al lui Băsescu nu a fost invitat.

Toată treaba pute a afacere de familie, dacă nu cumva este o documentare asupra capacității slugoiului șef de la Cotroceni și a acoliților lui de a se impune pe scena politică românească. Din spusele americancei nu se degajă nimic. Dar absolut nimic. Vechea placă americană cu statul de drept și independența Justiției. Bine-bine, americanii nu se prea pot lăuda cu statul de drept și nici cu justiția, din moment ce au rateuri de notorietate în ambele domenii. Că au o problemă cu informarea pe Justiție este semnificativă întâlnirea ei cu Laura Codruța Kovesi, o întâlnire de o oră. Față în față. Bănui că a dorit să fie informată, pentru a duce vorba mai departe, cu privire la acțiunile DNA pentru combaterea corupției. Sau a fost un schimb de experiență ?

Cine citește presa băsistă va fi aprig dezinformat. Va avea parte, așa cum am avut eu, de reluarea lecturii sloganurilor băsesciene de când matrafoxatul a ajuns la Cotroceni. Jurnaliștii băsiști scriu ca să se afle în treabă. Și-au pierdut vâna.

Mie această vizită nu îmi crează cine știe ce stare de exaltare. Un funcționar, ca oricare altul al unei țări străine, vine într-o vizită de documentare. Mă deranjează vâltoarea provocată de niște idioți care se comportă ca pe timpul ocupației otomane a principatelor române. Au pupat condurul americancei, i-au pus coroniță de prințesă pe cap, au văzut ei cum apare curcubeul ... Niște cretini.

Totuși, ce a determinat administrația americană să își trimită emisarul la București ? Înțeleg că Bucureștiul este doar una din capitalele europene vizitate. Pe de o parte, vizita ar fi normală pentru că americanii au aici, la noi, interese militare iar noi suntem parte a NATO cu rol de asigurare logistică. Pe de altă parte, la București nu mai cântă „cucul Băsescu”. Băsescu are un gâjâit suspect de neputință. În spate nu mai are susținere. Câțiva disperați cu pretenții de „democrați” ce au cântat în struna intereselor americane niște ani sunt cei care încă îl mai susțin. Mă întreb dacă nu cumva vizita funcționarului american a fost una de adio ? Ar fi normal să fie așa. Poate că le-a comunicat, în particular, că și finanțarea de care au avut parte ONG-urile cu care s-a întâlnit se termină. Poate că americanii au ajuns la concluzia că a continua finanțarea băsescienilor este ca și cum ar arunca banii pe apa sâmbetei. Poate. Cine știe. Îmi dau cu părerea.

Îmi vine în minte imaginea lui Băsescu la fereastră când își ia adio de la PDL. Mă gândesc că Obama nu s-a pretat să pună un filmuleț pe net ci a trimis un funcționar de la externe pentru a fi purtătorul de mesaj. Dacă este așa, Obama a dovedit că este elegant.

Caruselul dezinformărilor. Scopul ? PNL - ciocul mic !

Campania dusă împotriva PNL este în toi. Se apropie europarlamentarele. PSD a avut grijă să „se doteze” cu instrumente de măsurare a voinței poporului și scoate pe bandă rulantă, pentru informarea acelui popor, sondaj după sondaj care îl arată în grațiile nației, grații cotate între 40 și 45%. Normal, aceleași sondaje arată PNL în cădere bruscă, peste 10 procente din cele câștigate anul trecut, mai mult, o cădere care îl duce sub procentele PDL. Victor Ponta este urcat în admirația întregii țări la procente amețitoare iar aliatul Crin Antonescu este coborât amețitor la o diferență de aproape 20%. Cine citește rezultatele sondajelor PSD („sondorii” sunt pesediști !), cine crede în aceste sondaje va ajunge la o concluzie logică: PSD este pe cai mari și nu mai are nevoie de PNL pentru a conduce țara. Ca atare, social-democrații lucrează de zor la denigrarea PNL și a lui Crin Antonescu dând de înțeles că PNL va trebui să accepte supremația PSD și să se supună deciziilor acestuia, în caz contrar, nu are decât să plece de la guvernare. Chiar și construcția USL poate fi desfăcută, procentele din sondaje și majoritățile, relative ele, din Parlament fiind suficiente pentru o guvernare a PSD fără prea mari griji. Aceasta este imaginea. Este întărită în toată presa, indiferent de culoarea politică a jurnaliștilor. La campania PSD se adaugă campania băsescienilor și a macoveinienilor de la HotNews și alte surse media care induc ideea că o parte dintre miniștrii PNL, în frunte cu Daniel Chițoiu, ar fi dispuși să rupă o parte a PNL pentru a asigura PSD o majoritate stabilă în Parlament astfel încât ei să poată rămâne la guvernare dacă ceilalți din PNL în frunte cu Crin Antonescu se hotărăsc să părăsească USL, rupând alianța cu PSD.

Imaginea de mai sus este rodul unor minți bolnave. A plecat de la băsescieni și a contaminat pe pesediști. Acțiunea băsescienilor a fost normală, doar sunt dușmanii de moarte ai liberalilor pe care au dorit să îi desființeze din 2005, când Băsescu se jura că nu se lasă până nu îi duce pe liberali sub procentul de 5% necesar accederii în Parlament. Nu a reușit. Acum au ales o a doua cale. Să excite orgoliile pesediste, să le încurajeze imaginația și credința în puterea lor deosebită, în mărimea partidului lor care poate ajunge pe culmi nebănuite dacă și numai dacă renunță la alianța cu PNL. Pentru că PNL le ia din putere ! Desemnarea liberalului Crin Antonescu pentru a candida la alegerile prezidențiale este un eșec pentru PSD care are capacitatea de a cuceri și această demnitate publică. Astfel PSD ar avea totul. Și Președinția și Parlamentul și, normal, Guvernul. Au știut unde să „lucreze”. L-au trezit pe Mircea Geoană care dormita în Parlament și l-au pus la treabă. A mers. Lucrează Mircea Geoană pentru destrămarea USL de zici că este consilier prezidențial. Sau poate este ? Au ieșit la scenă deschisă toți manipulatorii PSD, în frunte cu „marele socru” Sârbu, care au amenințat mai voalat sau mai direct PNL și pe Crin Antonescu asupra consecințelor nesubordonării PNL și refuzului de a accepta pretențiile pesediștilor de pe tot cuprinsul țării. În teritoriu, pesediștii au trecut la fapte. Au dat afară liberalii din funcțiile publice, au încheiat alte alianțe politice locale pentru a elimina liberalii din majoritățile rezultate în urma alegerilor locale, au început campanii de denigrare a liderilor liberali locali. PSD a primit și ajutorul de neprețuit al PC, în special a lui Dan Voiculescu care și-a dat acordul pentru ca trustul de presă pe care îl deține să atace PNL și pe Crin Antonescu. Iar trustul voiculescian își face treaba în tandem cu OTV2 (România Tv), a deputatului PSD fostă slugă PDL Sebastian Ghiță, cel care duce, din greu, o campanie anti-Crin Antonescu și anti-PNL de când postul a luat ființă.

Din când în când, Antena 3 aduce câte un lider local al PSD în fața telespectatorilor. Acesta se plânge de liberalii din parohia lui, le reproșează alianțe cu PDL sau opoziții ferme la inițiativele pesediste, anunță ferm că ei nu îl vor mai susține pe Crin Antonescu la președinție ... Cum a apărut și madam Firea zilele trecute cu aceleași nemulțumiri.

Imagini și imagini. Este evident că o parte din PSD, dacă nu chiar partidul în întregime, își dorește „să scape” de alianța cu PNL. Nu vor însă ca PSD să apară în fața alegătorilor ca fiind cel care a provocat ruperea. Iar dacă astfel nu se poate, ruperea USL să fie imputată PNL chiar dacă PSD va face pașii. Bolnavi de vanitate, pesediștii nu mai văd la piciorul lămpii. Acolo unde s-au ascuns băsescienii. Lupta lor împotriva aliaților liberali din USL ajută, duce la câștig pe băsescieni. Iar băsescienii, drept mulțumire, le dau apă la moară și îi încurajează să radicalizeze lupta împotriva PNL. De fapt, băsescienii îi încurajează să se auto-distrugă prin spargerea USL.

Mereu am avut dubii cu privire la PSD și PC. Nu este nevoie de dragoste pentru a face ceva împreună însă ce fac unii din PSD și ce fac cei din PC pentru a lovi în PNL obligă liberalii să acționeze pe măsură. Respectarea, la literă, a protocolului alianței USL de către liberali este singura cale pentru a rezista campaniei murdare dusă de pesediști și peciștii lui Voiculescu. Nu apar în prim plan, dar și cei din UNPR fac jocuri murdare în teritoriu contra liberalilor. Ca atare, liberalii vor avea mult de furcă. Culmea este că actul de guvernare este comun. Realizările guvernării aduc un plus sau aduc un minus tuturor. În timp ce lupta politică este murdară, fie că este sau nu dusă în presă, actul de guvernare este la vedere, este în public și este judecat după rezultate. De aceea fiecare formațiune politică caută să își promoveze proprii demnitari cu realizările lor în cadrul unui guvernări comune. PNL este obligat să facă așa ceva pentru că în caz contrar, rezultatele pozitive s-ar aduna doar în „balanța” alianței anti-PNL din USL, formată din PSD, PC și UNPR.

Mă întreb de multe ori dacă nu cumva unii din PSD își doresc cu ardoare să reactiveze pe băsescieni pentru a avea o javră care să hărțuiască PNL ?

CCR are înțelegeri politice cu băsescienii și pedeleprele. Părerea mea.

M-am uitat la reacțiile în media după noua năstrușnicie a Curții Constituționale. Decizia de constituționalitate sub condiție cu referire la legea referendumului. Constituțional este o aberație. Dar la câtă cunoaștere este în capul unui Zăgrean sau Morar, nu mai spun de paparuda aia Moțoc, nu ar trebui să ne așteptăm la altceva.

Pe fond, PDL a contestat pragul de 30% stabilit în lege pentru validarea unui referendum. Motivul, pueril, nu pot hotărî cei 30% pentru restul de 70%. O prostie în stil PDL care însă confirmă, încă-odată, că în PDL prostia este la mare căutare. Este o prostie pentru că toate neagă caracterul oricărei inițiative cu caracter juridic. Acela de a face. Chiar atunci când impune o interdicție, în sensul de a nu face sau a se abține să facă este pentru a nu împiedica acțiunea de a face care are rolul principal. Pragul de 30%, care la fel de bine ar fi putut fi eliminat, obligă pe cei care nu merg la vot să accepte decizia celor 30% care merg la vot. Dacă nu sunt de acord, vor trebui să se prezinte la vot. Pragul având, în acest caz, un caracter sancționator.

Soluția CCR a fost corectă în prima ipoteză. Pragul este constituțional. Pentru că el nu este prevăzut în constituție. Constituția lasă legii speciale stabilirea pragului și a procedurilor după care se desfășoară referendumul. A doua ipoteză este însă o „adăugare la constituție”, pe de o parte și o încălcare a constituției, pe de alta. Este o adăugare pentru că pentru referendum impune un termen de intrare în vigoare a legii și o încălcare pentru că în constituție se prevede expres că legea intră în vigoare „la 3 zile de la data publicării ei sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei” (art. 78). Pot spune unii că Parlamentul este obligat să introducă în textul legii termenul de un an de intrare în vigoare a legii. Numai că dreptul de a stabili asupra intrării în vigoare a legii îl are doar Parlamentul. Legea se adoptă pentru a putea da valoare unor acte juridice de interes național și nu pentru a face pe plac cuiva. Ce face CCR prin această condiție, este să dea satisfacție unui grup politic, cel care are tot interesul ca legea de revizuire a constituției să nu îndeplinească cvorumul pentru aprobare astfel încât coaliția de la guvernare să nu își poată îndeplini angajamentul politic luat în fața populației cu ocazia alegerilor parlamentare. Practic, CCR se declară, pe față, de partea unui partid aflat în opoziție. Iar o astfel de atitudine ne arată că CCR nu mai poate fi lăsat de capul lui. Va trebui, cumva, supus și el unui control, nu de constituționalitate ci unui control politic. Parlamentul trebuie să fie cel care să vadă dacă CCR se limitează la controlul de constituționalitate sau o ia razna, cu o ia de niște ani buni. Iar această propunere a mea are în vedere funcționarea normală a unor instituții. Are în vedere îndeplinirea cu bună credință a atribuțiilor fiecărei instituții. Pentru parlamentari și partidele politice am posibilitatea de a îi sancționa însă pentru judecătorii CCR noi, cetățenii, nu mai avem această posibilitate. Dacă se introduc condiții de revocare a membrilor CCR pentru abuzuri în funcție, atunci da, pot spune că un control parlamentar nu mai este necesar. Dar nu se poate. Constituția îi face independenți în decizii și inamovibili pe timpul mandatului. Practic, judecătorii CCR pot face orice abuz le trece prin cap, chiar să adauge la lege, la constituție, la oricare reglementare distrugând, astfel, rolul Parlamentului ca organ reprezentativ al poporului.

Pedeleprele și băsescienii fac pe ei de fericire că CCR impune un an de amânare a intrării în vigoare a legii referendumului cu aceste modificări și completări. Au obținut ce au vrut, fondul problemei lor rămânând nerezolvat. Pot interpreta aceasta în sensul că, în prealabil, CCR-iștii au primit o comandă politică și au recomandat o contestație a politicului, soluția pe care ei o vor da urmând să rezolve problema principală: întârzierea adoptării legii de revizuire a constituției. Printre scopuri fiind și acela că în timp, unele prevederi ale legii de revizuire pot fi modificate în interesul băsescienilor și al pedeleprelor. Dacă însă referendumul se va ține pe durata a minim două zile, de ce nu chiar trei (motive se pot găsi), atunci nu este exclus ca pragul de 50% să fie îndeplinit. Eu sunt pentru o astfel de soluție. Astfel că măgăria CCR va putea fi evitată iar programul USL va putea fi îndeplinit la termenul promis.

Trebuie să mergem înainte. Sper să fie declarat referendumul pentru aprobarea legii de revizuire a constituției, să se desfășoare pe durata a 3 (trei) zile, să aibă succes și să se facă acele modificări în constituție care să permită un control parlamentar asupra aberațiilor decise de niște „judecători constituționali” aflați sub control politic. Mai mult, cred că ducerea CCR ca secție la ICCJ, specializată pe contenciosul constituțional și eliminarea politicului din alegerea judecătorilor CCR ar fi o mișcare inteligentă în sprijinul procesului democratic.