M-am uitat la reacțiile în media după noua năstrușnicie a Curții Constituționale. Decizia de constituționalitate sub condiție cu referire la legea referendumului. Constituțional este o aberație. Dar la câtă cunoaștere este în capul unui Zăgrean sau Morar, nu mai spun de paparuda aia Moțoc, nu ar trebui să ne așteptăm la altceva.
Pe fond, PDL a contestat pragul de 30% stabilit în lege pentru validarea unui referendum. Motivul, pueril, nu pot hotărî cei 30% pentru restul de 70%. O prostie în stil PDL care însă confirmă, încă-odată, că în PDL prostia este la mare căutare. Este o prostie pentru că toate neagă caracterul oricărei inițiative cu caracter juridic. Acela de a face. Chiar atunci când impune o interdicție, în sensul de a nu face sau a se abține să facă este pentru a nu împiedica acțiunea de a face care are rolul principal. Pragul de 30%, care la fel de bine ar fi putut fi eliminat, obligă pe cei care nu merg la vot să accepte decizia celor 30% care merg la vot. Dacă nu sunt de acord, vor trebui să se prezinte la vot. Pragul având, în acest caz, un caracter sancționator.
Soluția CCR a fost corectă în prima ipoteză. Pragul este constituțional. Pentru că el nu este prevăzut în constituție. Constituția lasă legii speciale stabilirea pragului și a procedurilor după care se desfășoară referendumul. A doua ipoteză este însă o „adăugare la constituție”, pe de o parte și o încălcare a constituției, pe de alta. Este o adăugare pentru că pentru referendum impune un termen de intrare în vigoare a legii și o încălcare pentru că în constituție se prevede expres că legea intră în vigoare „la 3 zile de la data publicării ei sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei” (art. 78). Pot spune unii că Parlamentul este obligat să introducă în textul legii termenul de un an de intrare în vigoare a legii. Numai că dreptul de a stabili asupra intrării în vigoare a legii îl are doar Parlamentul. Legea se adoptă pentru a putea da valoare unor acte juridice de interes național și nu pentru a face pe plac cuiva. Ce face CCR prin această condiție, este să dea satisfacție unui grup politic, cel care are tot interesul ca legea de revizuire a constituției să nu îndeplinească cvorumul pentru aprobare astfel încât coaliția de la guvernare să nu își poată îndeplini angajamentul politic luat în fața populației cu ocazia alegerilor parlamentare. Practic, CCR se declară, pe față, de partea unui partid aflat în opoziție. Iar o astfel de atitudine ne arată că CCR nu mai poate fi lăsat de capul lui. Va trebui, cumva, supus și el unui control, nu de constituționalitate ci unui control politic. Parlamentul trebuie să fie cel care să vadă dacă CCR se limitează la controlul de constituționalitate sau o ia razna, cu o ia de niște ani buni. Iar această propunere a mea are în vedere funcționarea normală a unor instituții. Are în vedere îndeplinirea cu bună credință a atribuțiilor fiecărei instituții. Pentru parlamentari și partidele politice am posibilitatea de a îi sancționa însă pentru judecătorii CCR noi, cetățenii, nu mai avem această posibilitate. Dacă se introduc condiții de revocare a membrilor CCR pentru abuzuri în funcție, atunci da, pot spune că un control parlamentar nu mai este necesar. Dar nu se poate. Constituția îi face independenți în decizii și inamovibili pe timpul mandatului. Practic, judecătorii CCR pot face orice abuz le trece prin cap, chiar să adauge la lege, la constituție, la oricare reglementare distrugând, astfel, rolul Parlamentului ca organ reprezentativ al poporului.
Pedeleprele și băsescienii fac pe ei de fericire că CCR impune un an de amânare a intrării în vigoare a legii referendumului cu aceste modificări și completări. Au obținut ce au vrut, fondul problemei lor rămânând nerezolvat. Pot interpreta aceasta în sensul că, în prealabil, CCR-iștii au primit o comandă politică și au recomandat o contestație a politicului, soluția pe care ei o vor da urmând să rezolve problema principală: întârzierea adoptării legii de revizuire a constituției. Printre scopuri fiind și acela că în timp, unele prevederi ale legii de revizuire pot fi modificate în interesul băsescienilor și al pedeleprelor. Dacă însă referendumul se va ține pe durata a minim două zile, de ce nu chiar trei (motive se pot găsi), atunci nu este exclus ca pragul de 50% să fie îndeplinit. Eu sunt pentru o astfel de soluție. Astfel că măgăria CCR va putea fi evitată iar programul USL va putea fi îndeplinit la termenul promis.
Trebuie să mergem înainte. Sper să fie declarat referendumul pentru aprobarea legii de revizuire a constituției, să se desfășoare pe durata a 3 (trei) zile, să aibă succes și să se facă acele modificări în constituție care să permită un control parlamentar asupra aberațiilor decise de niște „judecători constituționali” aflați sub control politic. Mai mult, cred că ducerea CCR ca secție la ICCJ, specializată pe contenciosul constituțional și eliminarea politicului din alegerea judecătorilor CCR ar fi o mișcare inteligentă în sprijinul procesului democratic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu