Candidații EPP pentru președinția CE se înfruntă la Helsinki pe 8 noiembrie

Alexander Stubb și Manfred Weber, candidații EPP

Finlandezul Alexander Stubb a ajuns astăzi în România, la PNL, unde și-a prezentat candidatura și proiectul politic în cadrul Biroului Executiv al PNL. A dat apoi o declarație de presă împreună cu președintele PNL, Ludovic Orban. Aici. 

O prezentare, în limba română, a proiectului politic al lui Alex Stubb este aici, pe pagina lui de internet. O recomand. Cred că o mare parte dintre cetățeni o va aprecia. Voi căuta și proiectul contracandidatului său, Manfred Weber, pentru că este bine să știm care sunt punctele de vedere care îi unesc și care sunt cele care fac o diferență între cei doi candidați ai Partidului Popularilor Europeni, din care Partidul Național Liberal face parte. Observ, cu plăcere, că Alex Stubb a avut grijă ca proiectul lui politic să fie tradus și în limba română! Este o recunoaștere a importanței fiecărei formațiuni principale care evoluează în grupul EPP! Iar PNL este una dintre principalele formațiuni politice ale acestui grup politic de dreapta.

Până una-alta, pagina de pe Twitter a lui Manfred Weber este la dispoziție pentru a vedea ce își dorește el și cine îl susține. Acolo apare și președintele PNL, Ludovic Orban cu o declarație  de susținere.

O sinteză a pozițiilor celor doi candidați ai EPP pentru președinția CE este realizată de Paul Taylor în Politico. Observ o părere de rău pentru faptul că Manfred Weber are o mai bună susținere pentru a deveni candidatul EPP la președinția CE și de aici un regret (personal!) că CE va avea iar un președinte conservator, după Jean-Claude Juncker. Părerea mea. 

„Stilurile contrastante ale concurenților - drept/cinstit versus hipster, cravată de mătase versus tricou negru - reflectă diferențele de substanță.”

Cam exagerată comparația, după părerea mea, dar așa vede autorul articolului, în sinteză, diferența majoră între cei doi candidați. În fine.

Weber, membru al uniunii sociale creștine bavareze , este pregătit să tragă PPE spre dreapta cu o agendă de ordine și politică de identitate. Site-ul său personal subliniază credința sa romano-catolică și trâmbițează relevanța valorilor creștine "într-o epocă a congregațiilor bisericești în scădere și a unei secularizări în creștere".

Lozinca lui Weber a fost preluată de autor dintr-un interviu dar Politico:

"Sunt un constructor de poduri, acesta fiind unul din mesajele mele principale. Nu vreau să se separe între europeni buni și răi "- Manfred Weber

Manfred Weber are intenția de a uni toate forțele europene către o mai mare integrare. Dar, sub puterea legii, a ordinii europene, a identității europene. Paul Taylor nu vede cu ochi buni „ordinea”, îi aduce aminte de rigiditatea germană în respectarea regulilor și de aceea are o mai mare apreciere față de poziția lui Alex Stubb pe care îl vede astfel:

"Trebuie să stăm pe baricade și să apăram valorile europene, drepturile fundamentale, libertatea, democrația, statul de drept. Valorile sunt ancora noastră "- Alexander Stubb

În Europa, el spune că va conduce un curs spre centru și va căuta parteneri între centrii liberali, socialiștii de centru-stânga și ecologii Greens.

Acest lucru îl va face compatibil cu mișcarea En Marche a președintelui francez Emmanuel Macron, care speră să-și înființeze propria alianță de mare partid cu liberali pro-europeni și "progresivi" asemănători - cuvântul cheie al momentului.

 Ajungem cumva la cele două mari curente care se desprind, cumva, din pozițiile diferiților membri ai EPP. Curentul de dreapta, ferm, reprezentat de Manfred Weber și curentul de centru/centru-stânga reprezentat de alte formațiuni politice. De aceea apare aici apropierea lui Alex Stubb, ca poziție politică, de curentul politic pe care Emmanuel Macron vrea să îl impună în viitorul Parlament European și de aici să obțină o poziție cât mai puternică pentru preluarea președinției Comisiei Europene.

Temele Uniunii Europene vor fi raportate la pozițiile politice ale celor doi contra-candidați. Este evident faptul că la Congresul EPP de la Helsinki o linie a politicii viitoare va fi aleasă. Fiind cel mai mare partid politic din PE, există șansa ca acel candidat ales la Congres să preia președinția CE. Dar, viitoarea politică a CE va fi o convenție între toate formațiunile politice cu importanță din viitorul PE! Pentru că unele politici vor avea nevoie de o susținere deosebită în PE plus în Consiliul European. 

Trebuie să observ că Emmanuel Macron își dorește un partid politic în PE propriu. Am mai anunțat faptul că deja En Marche a semnat cu diferite formațiuni politice sau cu diferiți lideri cu perspective politice o convenție de acțiune comună în viitorul Parlament European. De la noi, a semnat Dacian Cioloș, în speranța că viitorul partid pe care l-a înființat, Mișcarea România Împreună (MRÎ) va fi validată de Tribunalul București și va putea participa la alegerile europarlamentare. Se pare că și USR care a cochetat cu ALDE european stă „cu arma la picior” ca să adere la formațiunea europarlamentară a lui Macron dacă ALDE european nu elimină ALDE al lui Tăriceanu (condiția imperativă a USR pentru a adera la ALDE european!). Au semnat și democrații italieni ai lui Matteo Renzi, care sunt de centru-stânga dar și conservatorii din Catalonia.

Deși ideile lui Alex Stubb sunt „atrăgătoare”, o analiză a consecințelor lor duce, inevitabil, la compromisuri cu centrul-stânga european. Este chiar mai mult decât centrismul promovat cu insistență de Angela Merkel (care a anunțat, astăzi se pare, că nu va mai candida, în decembrie, la președinția CDU!). Am convingerea (o dorință!) că o mare parte dintre partidele membre ale EPP nu vor fi de acord cu centrismul de stânga pe care îl promovează Alex Stubb.

Oricum, cunoașterea cât mai bună a pozițiilor politice ale celor doi candidați ai EPP nu dăunează, dimpotrivă.

PNL și-a exprimat, deja, susținerea pentru Manfred Weber. La Congres însă, delegații PNL vor avea la dispoziție „arma” principală: votul. Vom trăi și vom vedea cine câștigă alegerile interne la EPP și ne vom putea închipui cum va fi condusă CE dacă va câștiga candidatul EPP poziția de președinte al CE.

Partidul. Art. 8 alin. (2) din Constituție.

Citesc, cât pot, punctele de vedere ale unor persoane care fac parte din PNL. Citesc cât pot și din ce mi se oferă ca teorie politică. Nu îmi propun să memorez ce scriu unii și alții (nu memorez nici ce scriu eu !), caut ideile care să mă lămurească. Normal, am un reper sau un jalon după care mă ghidez atunci când sunt de acord cu un punct de vedere sau altul. Acesta este art. 8 din Constituție, în special alin (2).

PLURALISMUL ŞI PARTIDELE POLITICE

ARTICOLUL 8

(1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale.
(2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.

Pentru că am văzut diferite interpretări ale unor persoane, mă văd obligat să fac propria interpretare pentru a fi înțeles demersul meu.

Pluralismul nu se referă doar la partidele politice, așa cum se încearcă să se inducă ideea de către unii politicieni. Se referă la toate formele de organizare socială care văd într-un anume fel o realitate. Definiția din DEX este lămuritoare.

PLURALÍSM s. n. 1. (Fil.) Doctrină care admite că realitatea include mai multe genuri de existență (principii, esențe) sau că există descrieri diferite ale realității. 2. Principiu al democrației care preconizează menținerea mai multor forțe social-politice (partide, sindicate, organizații religioase etc.) interpuse între indivizi și stat, ca o condiție și o garanție a limitării puterii, a funcționării democrației. ♦ P. gener. Orice concepție care, într-un domeniu determinat, admite o multiplicitate de factori echivalenți, de principii etc. care nu pot fi reduse la unitate; stare de lucruri caracterizată prin existența acestei multiplicități. – Din fr. pluralisme.

Și este bine să se cunoască definiția pluralismului pentru că s-a ajuns, după părerea mea, la o mare confuzie când se vorbește despre „exprimarea voinței politice a cetățenilor”.

Fac precizarea că acest articol de blog nu are pretenția să acopere întreaga problemă pe care eu o supun dezbaterii. Este o reacție limitată la unele păreri exprimate de diferiți politicieni.

Constituțional, un partid se organizează pentru a răspunde necesității unor cetățeni de a defini și exprima voința lor politică. Ca atare, un partid este o organizație privată a cetățenilor  cu o anumită orientare politică. Când vorbesc de PNL, atunci mă duc la orientarea politică național-liberală. Mă duc la tradiția confirmată prin date istorice a acțiunilor politice ale PNL. Dacă vreau să fiu național-liberal mă duc la PNL. Dacă vreau să fiu altceva, mă duc la acel partid politic care promovează acel altceva. Dacă nu vreau să fiu membru al unui partid politic, dacă vreau să profit de conjuncturi politice, mă duc la un sindicat sau la un ONG în care o parte a membrilor societății au găsit „elixirul dreptății”.

În ultimii ani de zile PNL este viciat de idei lansate cu mult timp în urmă de ideologi și părerologi politici la care unii lideri ai PNL au aplecat, nepermis de mult, urechea. Ideea unificării dreptei și aceea a recunoașterii PNL ca fiind un partid de dreapta. Mai mult, s-a indus ideea că PNL este un partid al tuturor curentelor de dreapta ! O catastrofă, după părerea mea. Efortul de a fi confirmat ca „partid de dreapta” și efortul de „unificare a dreptei” a înlocuit efortul de a întări PNL, ca partid național-liberal, a denaturat tradiția pe care PNL o reclamă, pentru că a dus la o compoziție eterogenă a membrilor partidului, a permis măsuri prin care național-liberalismul a fost dat la o parte în favoarea altor idei doctrinare străine. Considerate ca fiind de dreapta ! O mare aiureală !

DREPT, DREAPTĂ - 2. (Despre lucruri, ființe, părți ale lor etc.) Care are o poziție verticală (față de un punct de reper) (Adverbial) A călca drept = a avea o purtare bună, cinstită. A sta drept = a avea o atitudine de neclintit, a fi dârz, curajos.II. Fig. 1. (Despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte) Care este, se face etc. potrivit dreptății și adevărului; întemeiat, just, cinstit, bun. ♦ (Adverbial) În conformitate cu dreptatea, just; în conformitate cu adevărul, adevărat; corect.2. (Despre oameni) Care trăiește și lucrează conform dreptății, adevărului, omeniei, binelui; cinstit, integru, cumsecade.3. Fig. (Substantivat, f. art.) Orientare politică prin care se susține libertatea individuală în materie de economie și care protejează proprietatea și diviziunile de clasă.◊ Loc. adj. De dreapta = conservator.

Am preluat din conținutul termenului din DEX doar acele elemente care pot fi asociate ideii de dreaptă politică. Dacă ne uităm la doctrina liberală, de la începuturile PNL, de acum 140 de ani, le vom găsi exprimate acolo, în cuvântările doctrinare ale înaintașilor liberali, în documentele care au definit liberalismul. Nu este nevoie de aprobarea unui neica-nimeni pentru ca PNL să fie considerat un partid de dreapta. Nu este nevoie ca fruntași ai PNL să se justifice în fața unor persoane că sunt de dreapta. Nu este nevoie ca în normele interne ale PNL să se precizeze, obsesiv, că PNL este un partid de dreapta ! Din această cauză PNL a ieșit, temporar sper eu, din domeniul său de acțiune politică bine definit istoric, și a luat-o hai-hui pe tarlaua celor care își caută o identitate „de dreapta”.

PNL este un partid de dreapta pentru că acestea îi sunt valorile. Este în rândul partidelor politice de dreapta, așa cum sunt ele recunoscute de știința politică, pentru că are ca repere ideologice valorile care definesc dreapta. Nu trebuie să ceară o diplomă de onoare pentru așa ceva, trebuie să acționeze ca atare. Și, mai ales, trebuie să arate care sunt valorile de dreapta pe care le promovează în cadrul doctrinei național-liberale. Pentru că la dreapta politică sunt tot felul de orientări, unele excesive față de drepturile și libertățile omului, drepturi și libertăți de esență liberală ! Eterogenitatea la care a ajuns PNL duce la erodarea partidului și la îndepărtarea membrilor partidului de „prima lor dragoste politică”. Mai grav, unii liberali curați ideologic au fost eliminați din partid de către cei care au „cucerit” funcția politică ! Veniți sau aduși în partid pentru a „întări” dreapta românească. Pile, relații, legături ale unor lideri politici ai PNL la un moment dat care au considerat că PNL este prea mic pentru ei iar național-liberalismul le este insuficient.

Gata. Pețitorii și-au terminat treaba. Va fi PNL. Cu activul și pasivul tuturor fuzioniștilor.

Mediafax (aici) și Agerpres (aici) anunță că PNL și PDL au terminat negocierile. Klaus Iohannis și Vasile Blaga au ieșit la presă și au anunțat finalizarea lor. Cu acele precizări care erau așteptate de toată lumea. Noul partid se va numi PNL, sediul va fi în Modrogan 1 iar imnul va fi cel al PDL, „Verde înrourat”. Statutul va prevedea, în amănunt, că noul partid este rezultatul unei fuziuni dintre PNL și PDL, fiecare formațiune venind cu activul și pasivul său la „căsătorie”. Pentru că fuziunea va avea „forma” unei căsătorii care urmează a fi consumate undeva în timp. Altfel, Blaga nu ar formula ideea potrivit căreia un partid dă candidatul la Președinție iar din celălalt se va alege premierul.

„Evident, dacă unul dintre cele două partide dă candidatul la Președinție, celălalt partid va da candidatul la funcția de prim-ministru”.

Hait !

Fuzionat-fuzionat dar tot separat. Cât timp ?

Pe „peretele istoriei” vor apare imagini noi. PDL va veni cu forma „PD”, cu cei doi președinți cunoscuți, Petre Roman și Traian Băsescu, apoi va apare forma PDL cu Emil Boc și Vasile Blaga. Dacă PDL, la fuziunea cu PFC, are luat angajamentul să asume istoria PFC, vor apare imagini noi, cum ar fi Nati Meir și Mihai Răzvan Ungureanu. Depinde acum cum se va forma acest „perete istoric”.

Într-o știre tip „pe surse”, aflăm că și PMP lucrează tare. Vor să fuzioneze cu PNȚCD. Și acolo va fi treabă serioasă, tot despre „peretele istoriei”. Lângă imaginea lui Iuliu Maniu va apare imaginea Elenei Udrea ! Haios. Însă un pmp-ist a declarat că nu se rămâne pe loc. Următorul pas al lor va fi spre ... PNL !

Să vezi istorie !

În afara celor de mai sus, eu cred că această fuziune este, de fapt, cel mai important eveniment politic de la 1990 încoace, de la momentul renașterii partidelor istorice, PNL, PNȚ și PSDR. PSDR a fost înghițit de PDSR-ul lui Iliescu și Năstase dând „comuniștilor” istorie și față de europeni. PNȚ-ul lui Coposu și Rațiu a intrat pe mâna „afaceriștilor” Miluț și mai apoi Pavelescu care l-au dus la „moarte politică”. Singura lui șansă, pentru membrii de astăzi, este fuziunea cu un partid care, la rândul lui, pentru a mai exista, cel puțin într-o anume istorie, va trebui să fuzioneze cu forța ce se naște în urma fuziunii dintre PNL și PDL, adică cu PNL.

Dintre toate forțele politice de pe așa-zisă parte „dreapta”, PNL este singurul care este viu. Este singurul care va fi viu. De aceea este cea mai importantă forță politică actuală și de aceea este cel care va impune. Fuziunea dintre PNL și PDL forțează formațiunile mai mici să aleagă între dispariție și asocierea prin fuziune. După cum se observă, fuziunea a fost aleasă. Sub denumirea de PNL, făcând astfel legătura între istoria României sub conducerea liberalilor și realitățile zilelor de azi dar mai ales a celor viitoare.

La fel ca mulți alții am o cumplită stare de disconfort cu privire la aceste fuziuni. Ca să nu o iau razna, am ales să merg în istorie să văd cum s-au comportat comunitățile umane în situații deosebite. În fața unei comunități agresive, acaparatoare, nedrepte de cele mai multe ori (nedreptate raportată la fiecare entitate socială în parte), comunitățile mai mici s-au asociat, au format alianțe iar dacă alianțele nu au dat rezultatele cele mai bune, au format state. Teritoriul, limba, obiceiurile, asemănările, miturile au fost folosite intens pentru a motiva uniunea între comunități care s-au dușmănit, s-au războit, s-au disprețuit sute de ani. În mic, în mediul politic democratic de azi, unde înfruntarea nu se mai poate face sub forma războiului de exterminare, de aservire, uniunea formațiunilor politice mai mici care se reclamă de o anume parte a eșichierului politic este vitală pentru continuarea existenței politice a membrilor acestora. Dispare, prin fuziunea lor, dezbinarea care a favorizat colosul politic adversar. Uniunea va avea ca rezultat un alt colos politic care va încerca prin puterile'i mărite, să disloce pe puternicul zilei de la putere, să îl slăbească astfel încât viitorul tuturor să nu mai depindă de voința lor.

Ne-am înjurat ani și ani de zile, azi ne pupăm. Facem „familie”. Vom face și urmași. Important este ce vom lăsa în urmă.

Am văzut că fuziunea naște „dureri” mai ales în rândul susținătorilor „internauți”. Ai tuturor formațiunilor care fuzionează. Este jale mare.

Sunt curios asupra unui aspect. Vom fi capabili să dezvoltăm liberalismul sau vom dezvolta așa-zisa „dreaptă” (foarte neclară, foarte periculoasă prin mesajele extremiste pe care le promovează, anti-liberală pe fond) ?!

Crin Antonescu la Constanța: PNL este alternativa !

Astăzi, la Constanța, Crin Antonescu a prezentat candidații PNL pentru europarlamentare însă a punctat și idei care să elimine tot felul de variante de lucru ale unora sau altora.

PNL și-a asumat rolul de apărător al democrației, rol pe care l-a îndeplinit atât timp cât a fost în opoziție dar cât a fost la guvernare. Ultimul act ca apărător al democrației a fost ieșirea PNL de la guvernarea cu PSD și ruperea USL. PNL nu a putut să continue o alianță care se îndepărta cu pași repezi de angajamentele asumate sub sigla USL la alegerile locale și parlamentare. A ales activitatea ca partid de opoziție și s-a constituit, ca de atâtea ori, în principalul opozant al guvernului. Putem spune acum așa ceva deoarece acum știm mai multe, știm despre aranjamentele „feseniștilor” din PDL și PSD de pe timpul guvernărilor Boc fără număr, știm despre mai noile aranjamente ale PSD cu Traian Băsescu.

„Nu vom sta să negociem alte coaliţii cu cei împotriva cărora am făcut USL-ul. PNL nu are niciun fel de înţelegere sau de complicitate cu Traian Băsescu sau cu altcineva pentru că noi am dat jos de la Putere regimul Băsescu şi guvernarea PDL, pentru că noi am pus capăt atotputerniciei lui Traian Băsescu în România, pentru că noi suntem singurii care între 2008-2012 în fiecare zi, în fiecare oră, am fost în opoziţie şi nu am făcut vreun compromis cu Traian Băsescu. Noi suntem alternativa şi ne batem cu cei care vor să întoarcă România în 2004, cu cei care vor ca România să fie roşie de sus până jos. România nu mai poate fi ţinută în întunericul baronilor, în România nu va exista niciodată o Republică Mazăre sau o Republică Dragnea, pentru că România e o ţară liberă a românilor liberi”.

Celor care se revendică „de dreapta”, așa, peste noapte, celor care umplu zeci de minute Tv cu dezbateri aprinse privind „unificarea dreptei”, celor care umplu pagini de jurnal cu necesitatea unificării dreptei, celor care își permit să aprecieze comportamentul liberalilor și a partidului în ansamblul său pe dreapta sau pe stânga eșicherului politic, Crin Antonescu le răspunde, le spune tranșant care este realitatea:

„Nu acord aşa uşor certificatul de dreapta oricărui partid care revendică această chestiune. Nu avem niciun fel de tratative în curs şi nici nu avem această intenţie. PNL a asumat foarte explicit rolul de pivot al dreptei, că este de 24, 25 de ani aproape un partid consacrat, recunoscut şi indiscutabil de dreapta prin program, prin tradiţie prin tot ce doriţi. În al doilea rând, pentru că este, dintre toate formaţiunile care se revendică a fi de dreapta, indiscutabil, cea mai puternică şi sperăm că aceste alegeri vor confirma acest lucru. Nu suntem în niciun fel preocupaţi de noi tratative, de construirea de noi alianţe, de negocieri, noi suntem preocupaţi ca dreapta să fie cât mai puternică, dar cred că această discuţie trebuie să pornească pe idei, pe proiecte”.

Să fie clar. Nu acceptăm să fim judecați de tot felul de indivizi care se trezesc, peste noapte, că sunt de dreapta.

Aventura băsesciană și-a epuizat substanța. Pe zi ce trece, aventura iliesciană își va pierde și ea suportul electoral. Lumea nu va mai vrea socialism, nu va mai vrea autoritarism, va vrea liberalism.

PNL este alternativa. Trecerea de la comunism la liberalism ar cam trebui să se termine. Mie îmi ajunge.

Unificarea dreptei este un mit. Care dreaptă ?

Aseară, la B1Tv, la emisiunea lui Turcescu - „Sub semnul întrebării”, Crin Antonescu și Klaus Johannis au dărâmat mitul „unificării dreptei” atât de drag lui Turcescu și apropiaților lui Traian Băsescu.

Crin Antonescu a fost clar:

„Cred că experiențe de tip hai să construim o coaliție împotriva unui partid dominant a trecut. Problema e dacă societate politică și românească poate alege un alt președinte decât reprezentantul PSD-ului. Trebuie plecat de la candidați în jurul cărora se strâng oameni, fără coaliții. E nevoie de cooperea de forțe anti-PSD. Se conturează o astfel de colaborare cu PMP, PPDD și PDL. Ne putem aduna în jurul unui om, în jurul unui proiect, unui gest politic, unui moment politic”. Cotidianul - aici. B1Tv - aici.

„Problema care se pune în toamnă este dacă societatea politică și civilă românească poate alege un alt președinte decât reprezentantul PSD-ului, că e el Victor Ponta sau nu, dar va fi Victor Ponta, am spus-o demult. Eu cred că de data asta va trebui proiectat totul de la oameni, candidați în jurul cărora se strâng sau nu forțe politice, grupuri politice, fără a mai instituționaliza tot felul de alianțe, cu noi negocieri, cu noi protocoale. (...) A doua variantă este cu totul diferită și presupune o cooperare între forțe de dreapta sau de opoziție sau anti-PSD, în anumite împrejurări și în anumite momente din viața parlamentară, din viața publică. Iată, deja că se conturează pe inițiativa noastră de moțiune de cenzură o astfel de colaborare și cu PP-DD și cu PDL și cu PMP, care nu a necesitat niciun fel de coaliție, niciun fel de tratative. Deci, ne putem aduna în jurul unui om înt-o împrejurare și nu definitiv, ci în jurul unui moment, în jurul unui gest politic”. Agerpres - aici.

Să ne amintim faptul că alianțe politice împotriva unui partid dominant - cu apucături de partid stat -, au fost în 1996 și în 2004 împotriva PSD (sub diferitele lui denumiri) și în 2012 împotriva PDL. În 1996 a fost CDR, în 2004 a fost Alianța „DA” iar în 2012 a fost USL. Toate alianțele au ajuns la guvernare și s-au destrămat aproape imediat. În alianțele contra PSD, turbulentul a fost PD. După alianța CDR, PNȚCD a dispărut de pe scena politică. După alianța „DA”, Băsescu a vrut să scoată PNL de pe scena politică. În alianța USL turbulentul a fost PSD. Concluzia ? Ce naște din pisică, șoareci mănâncă. Urmașii FSN (PSD și PDL) au avut și au mereu și mereu dorința de a acapara mai multă putere cu nerespectarea contractelor politice asumate.

Pe timpul CDR nu doar PD a dorit mai multă putere. PNȚ-ul a jucat la fel de necinstit față de partenerii de alianță, încercând la rândul lui să cucerească întreaga putere. Rezultatul a fost trist. PNȚ-ul a ieșit de pe scena politică iar PD-ul a rămas un partid „minor”. Luptele interne din CDR au dus la câștigarea fermă a alegerilor de către PSD și ajungerea la guvernare a cabinetului condus de Adrian Năstase. Tot acele lupte interne au dat aripi PRM-ului lui Vadim Tudor care a ajuns la 25% ! Ba, mai mult, Vadim Tudor a ajuns în turul II la prezidențiale cu Ion Iliescu obligând ieșirea la vot în favoarea lui Iliescu chiar și a adversarilor săi politici. Ar fi fost de groază să fi avut ca Președinte al României pe Vadim Tudor.

Alianța „DA” a câștigat alegerile pentru că lumea nu a mai dorit PSD-ul și pe Adrian Năstase. În turul II, la prezidențiale a câștigat Traian Băsescu. Judecând la rece, am ales răul cel mai mic. Ar fi fost mult mai rău să fi câștigat Adrian Năstase. Acum nu am mai fi vorbit despre pluralism politic. Am fi avut un partid unic. Cu Năstase Președinte al României ne-am fi întors la perioada dictaturii comuniste. Și în alianța „DA” am avut conflicte dure pentru putere între PD-ul condus de facto de Traian Băsescu de la Cotroceni însă formal de Emil Boc și PNL-ul condus de Călin Popescu Tăriceanu. Tăriceanu și-a folosit marea lui calitate de a fi „încăpățânat” și a se comporta de parcă ar purta „ochelari de cal”. Dacă Tăriceanu ar fi renunțat la funcția de premier, Teodor Stolojan ar fi revenit în fruntea PNL, ar fi devenit premier și ar fi desființat PNL prin absorbția acestuia în PD-ul lui Traian Băsescu. Încăpățânarea lui Tăriceanu susținută de opoziția fermă a liberalilor împotriva dispariției partidului a salvat PNL-ul. Îmi amintesc că prin primăvara lui 2005 Emil Boc și PD-ul au dat un ultimatum PNL privind stabilirea unei date precise privind procesul absorbției. Se pare că a fost o înțelegere inițială a lui Stolojan și Stoica cu Băsescu privind absorbția PD în PNL, acum Băsescu și ai lui doreau ca procesul să fie invers, PD să absoarbă PNL. Tăriceanu a obținut sprijinul PSD în Parlament și a dat afară de la guvernare PD-ul. PSD nu a dorit să intre la guvernare însă a asigurat sprijinul politic contra unor măsuri de guvernare și a unor măsuri guvernamentale care să le satisfacă obiectivele politice. Pe undeva, guvernarea Tăriceanu a continuat guvernarea Năstase. Atunci s-a produs marea trădare în PNL. Doi foști președinți, Teodor Stolojan și Valeriu Stoica, au părăsit PNL cu un grup mare de liberali și susținători, au înființat un nou partid politic (PLD), au obținut un succes semnificativ la alegerile europarlamentare și au fuzionat apoi cu PD formând actualul PDL.

Alianța USL a fost un eșec. Vinovatul este PSD. Clar. Mișcările politice ale celor din PSD, mai pe față sau mai ascunse, au avut scopul de a sufoca PNL și a-l transforma într-o anexă a PSD. Mi-am amintit de o declarație din 2009 a lui Geoană, când a ales să participe la guvernare cu PDL-ul lui Băsescu, în care definea ca singura forță politică de dreapta PDL-ul lui Băsescu. După câteva luni, la alegerile prezidențiale, Geoană a primit ajutorul PNL. Crudă mai este istoria asta !

Este evident că perioada alianțelor împotriva unui partid politic cu apucături totalitare a trecut. PNL a fost în toate alianțele posibile. Mereu s-a găsit un partid care să își dorească mai multă putere în interiorul alianței și să o strice. Apoi, stările politice din trecut nu mai sunt azi. Singurele partide care sunt stăpâne pe propriul destin sunt doar PNL și PSD. Traian Băsescu și-a jucat rolul până la capăt și a reușit să își distrugă propriul partid, nemaiavând partide adverse de distrus (sau nereușind să le distrugă). În perioada CDR a distrus PNȚ, pe timpul guvernării Năstase a vrut să distrugă PSD (s-a opus vehement la afilierea PSD la internaționala socialistă), de pe timpul guvernării Tăriceanu a vrut să distrugă PNL (afirma în 2005 că nu se lasă până nu duce PNL sub pragul de 5%), acum distruge PDL-ul care l-a susținut să devină ceea ce este. O catastrofă politică.

Aseară, Turcescu a încercat în fel și chip să obțină de la Crin Antonescu și Klaus Johannis o recunoaștere a „a partidelor” de dreapta „marca Traian Băsescu” și o promisiune că acestea vor fi reunite sub patronajul lui Traian Băsescu. Cel puțin la alegerile prezidențiale, aceasta fiind „dorința alegătorilor de dreapta”. Ba a încercat și o acceptare a lui Crin Antonescu de a renunța la candidatură în favoarea unui candidat stabilit de Traian Băsescu. Eu așa am simțit. Nu a primit ce a dorit.

Răspunsurile date de Crin Antonescu și Klaus Johannis au întărit declarațiile anterioare ale liberalilor. PNL este independent, este partid de dreapta, are ca adversar politic PSD, Traian Băsescu nu mai este și nu mai poate fi un competitor politic pentru PNL, celelalte formațiuni politice sunt anti-PSD sau așa se declară, pot apare, conjunctural, asocieri între PNL și alte partide politice în acțiunile PNL contra PSD și a guvernării Ponta III - cazul moțiunii de cenzură -, PNL nu se va alia cu nici una dintre formațiunile care se declară de dreapta indiferent cum se numesc ele.

Eu cred că timpul le va rezolva pe toate. După alegerile europarlamentare din această lună, după alegerile prezidențiale din toamnă, după ce vor mai trece niște luni de zile bune vom vedea ce rămâne din PDL, din PMP, din PFC din alte structuri cu pretenții de partide. PNL nu are de ce să își bage capul în jug pentru vreuna dintre ele. Experiența traumatizantă cu Traian Băsescu și partidele moșite de el a fost suficientă. Sunt nefrecventabile. Acum, PDL se luptă cu PMP. Ce va rezulta va fi tot un fel de PD băsescian. Indiferent cum o dai.

Teamă, haos și frustrare pe „dreapta” băsesciană.

Înfruntarea politică din USL, între PSD și PNL și posibilul deznodământ al trecerii PNL în opoziție agită spiritele și formațiunile politice (multe dintre ele adevărați paraziți politici) care se declară „de dreapta”. Cel mai agitat a devenit PDL. Nici PMP nu se simte prea bine. Nu mai spun de ceilalți.

Aproape toți guralivii „de dreapta” neagă PNL dreptul de a fi partid de dreapta. Aproape toți guralivii fiind, la origine, foști FSN-iști, foști internaționaliști-socialiști ! Chiar dacă unii au ajuns prin PNȚCD, tot de la FSN au venit. Culmea este că atunci când au guvernat nu au luat o măsură de dreapta. Pentru că tăierea salariilor, a pensiilor, anularea drepturilor și libertăților civile unor categorii profesionale și ciuntirea dreptului de proprietate nu se pot socoti măsuri de dreapta. Centralizarea și recentralizarea autorităților statului iar nu poate fi măsură de dreapta. Concentrarea puterii bugetare la nivelul guvernului, autoritățile locale fiind, în realitate, ordonatori terțiari de credite, iar nu este o măsură de dreapta. Sunt nu doar măsuri de stânga, sunt măsuri dictatoriale. Ei bine, toate aceste scursuri sociale se declară a fi „de dreapta”. Am ajuns de tot râsul. Teza potrivit căreia apartenența la familia Popularilor Europeni este o garanție a orientării politice de dreapta nu este valabilă. Pentru că în această familie sunt și partide de stânga, popularii europeni fiind, în fond, un conglomerat politic, o federație de partide care și-au propus să cucerească puterea politică în statele de care aparțin și cu influența externă a familiei politice din care fac parte. Nimic de dreapta, în adevăratul sens al cuvântului. Faptul că popularii europeni au gestionat foarte prost Uniunea Europeană în acești ani de criză economică (provocată de măsurile de stânga luate de popularii europeni pentru a salva sistemele bancare cu banii contribuabililor - fie prin contribuții de la bugetele naționale, fie prin confiscarea depunerilor private) este o dovadă a faptului că așa-zisa dreaptă europeană este doar o vorbă în vânt.

Cei mai vocali se arată a cei din PDL. Culmea tupeului este atinsă atunci când anunță, emfatic, că iau în calcul un dialog cu PNL dacă și numai dacă PNL renunță la Crin Antonescu ! Că PNL trebuie să treacă o perioadă de penitență, probabil sub supravegherea celorlalte partide „de dreapta”, pentru a fi reprimit în clubul partidelor de dreapta. Caraghioși. Ei bine, pot sta liniștiți. PNL nu este în situația disperată pe care o au ei, aceste partide și partidulețe cu mofturi „de dreapta”. PNL este o forță politică în sine, este stabil și este de dreapta fără a cere voie cuiva să fie ceea ce este.

PDL este în curs de desființare. Are gura mare însă doar atât. PMP-ul lui Băsescu a trecut, în forță, la preluarea structurilor teritoriale ale PDL. Partidul lui Blaga pierde esența lui. Structura organizatorică. De aceea, văzând cât de vocali au redevenit mă mir că mai au voce. În numele cui vorbesc pedeleprele ? Și Blaga dar și Stolojan. Cu Oltean sunt lămurit. La Oltean vorbesc broaștele din gât. PDL a rămas cu jumătate din parlamentarii săi - intrați pe ușa din dos în Parlament, ca reminiscență a unei legi defecte -, ceilalți plecând la PSD, UNPR, PC și la mai noul PMP. Structurile lor teritoriale își schimbă culoarea, personalitățile organizațiilor din teritoriu au aderat sub bagheta magică a zânei Elena Udrea la Fundația Mișcarea Populară revenind astfel sub autoritatea lui Traian Băsescu. PDL rămâne, formal, același numai că oamenii nu mai sunt ai PDL. Sunt ai și vor munci pentru PMP și Traian Băsescu. Mare lucru dacă PDL va mai exista la alegerile din 2016.

Ei bine, tocmai PDL este cel mai agitat de eventualitatea trecerii PNL în opoziție. Practic, un PNL în opoziție parlamentară grăbește dispariția PDL. Fie tot PDL trece la PMP, fie PDL va pierde o mare parte din membri prin trecerea acestora la PNL sau PSD. Pentru PDL nu mai există un capăt al tunelului. Ci o fundătură.

Agitat este și PMP. Traian Băsescu a dispus, sunt sigur, urgentarea preluării organizațiilor PDL de către Fundația MP pentru a preveni trecerea acestora în barca celui mai puternic. În barca PNL sau a PSD. Nici așa nu are siguranța că pedeleprele capturate acum în grabă nu vor avea alte intenții după ce PNL trece în opoziție. Posibil ca mare parte a pedeleprelor să nu treacă la PNL. Foarte-foarte posibil având în vedere evenimentele foarte apropiate privind migrația politică. Majoritatea celor din PDL au ales să treacă alături de PSD. Sângele apă nu se face. În timp ce PMP se laudă cu primarii, cu zecile de primari de la PDL care au ales să treacă la Fundația MP și astfel să susțină PMP, PSD vine și el cu anunțuri în care la nivel județean primari ai PDL au venit alături de PSD și „căpușele” sale. Tot cu zecile. Eu constat că PSD și PMP sunt într-o competiție strânsă pentru capturarea organizațiilor locale ale PDL. Mai cred că PSD și PMP se grăbesc de teamă că un PNL în opoziție ar putea captura, la rândul lui, organizațiile locale ale PDL care au unii membri cu orientare politică de dreapta sau care simpatizează liberalismul.

De atâta agitație și disperare, PMP-ul lui Băsescu absoarbe tot ce găsește. Au renunțat la „etica politică” clamată la formarea Fundației MP și au trecut la „politică”, pură și dură. Astfel, în comunicatele laudative la propria imagine PMP-iștii au anunțat victorioși creșterea lor numerică cu membri ai PNG-ului lui Gigi Becali și PP-DD-ului lui Dan Diaconescu în direct ! Fenomenal. Nemaivăzut ! Nemaiîntâlnit ! PMP devine, pe zi ce trece, un partid al întregului popor.

Creșterea explozivă a PMP a născut și disperarea unor căpușe politice băsesciene, creații nereușite sau incomplete ale lui Traian Băsescu în eforturile lui de a slăbi PNL. Partidul Forța Civică condus de Mihai Răzvan Ungureanu are, la rândui, zilele numărate. Zilele și lunile trec iar anunțatele alianțe cu PMP nu mai au loc. MRU nu mai este candidatul comun pentru alegerile prezidențiale, PFC nu mai intră pe locuri eligibile în lista pentru europarlamentare ... tristețe mare. Eu cred că MRU mai are niște angoase. Cred că o parte dintre „nemțenii” lui au gânduri parșive, vor să îl părăsească pentru alții mai potenți, mai puternici, mai „aleși”. Mare lucru dacă PMP nu este undeva la capătul celălalt al „aței”. Nu este exclus nici PNȚ-CD-ul lui Pavelescu susținut cu disperare de IRL-ul lui Chiliman. Țărăniștii au prins „pungulița” lui Moisescu și sprijinul primarului bucureștean și se cred pe cai mari.

Chiar PNȚ-CD are cumplite crampe politice. Ajuns un conglomerat politic tot adunând de ici și colo pe toți cei care fie au scăpat de la balamuc fie sunt supărați pentru nereușitele personale în alte partide, PNȚ-CD nu mai are siguranța zilei de mâine. Nu crește. Ce mai are bun pleacă, ce are mai prost rămâne. Acum au trimis scrisoare către toți cei care sunt în evidențele lor cu adrese de mail luate de pe facebook prin care cheamă, cu disperare, acasă pe vechii țărăniști. Am primit și eu una deși nu am fost și nici nu sunt țărănist. Asta îmi spune că disperarea PNȚ-CD este atât de mare încât sunt capabili să promită și luna de pe cer celor care le dau un răspuns favorabil. Ar fi culmea ca PNȚ-CD să mai poată ceva după anii de inutilitate politică în care au trăit doar cu numele. Este ca și cum boschetarii din canalele Bucureștiului s-ar angaja să câștige alegerile parlamentare cu partidul boschetarilor !

Frământările din USL și frământările opoziției sunt complet diferite. De o parte se luptă „titanii”, câștigătorii. De partea cealaltă se luptă „ploșnițele” politice, perdanții. O despărțire a „titanilor” va duce la un măcel în rândul „ploșnițelor”. Și a celor care susțin PSD dar și a celor care se declară „de dreapta”. Se va lăsa cu sânge. Pisica va fi ruptă în două.

Ruperea USL îngrijorează „dreapta” ailaltă ?!

Blaga vrea ca în USL să fie zaveră însă nu îl vrea rupt, nu acum. Nu înainte de europarlamentare. De ce ?

Cumva, simplu, PNL este singurul partid de dreapta dovedit din România. Orgoliul politicianist și prostia umană a celor din PSD îl arată ca fiind adversarul PSD. Cel mai puternic dar și cel mai mare.

Un PNL opus complet PSD, în opoziție definitivă, scoate de pe scena politică toate murăturile băsesciene, inclusiv PDL.

Problema este însă mare. Ruperea USL acum revigorează pe Traian Băsescu și cumva PDL. Celelalte ficțiuni politice nu au nici o șansă. Eu judec ca fiind o mare problemă, din punctul de vedere al unui liberal. Poate că cei din PSD au altceva în cap. Revigorarea lui Traian Băsescu ar permite PSD să arate cum luptă el eroic împotriva dreptei românești care a „făcut atâta rău”. Nu are importanță că așa-zisa dreaptă acuzată - Băsescu și ai lui - au fost parteneri de guvernare ai PSD în 2009 când s-au comis actele majore de violență asupra cetățenilor țării. Lumea uită. Revigorarea lui Traian Băsescu poate fi un scop politic al PSD pentru ca PNL să nu se întărească pe scena de dreapta a politicii românești și astfel să devină un partid majoritar.

Dacă judec așa, atunci acțiunile PSD sunt justificate politic. Este ceea ce Mircea Geoană a tot cerut de la ai săi. Să nu uităm că PSD sub conducerea lui Mircea Geoană a bătut palma cu PDL pentru eliminarea PNL de pe scena politică cu motivarea că în România trebuie să rămână doar două partide mari (amândouă foste socialiste !), PSD și PDL.

După ce au cerut cu atâta insistență ruperea USL, Blaga și ai lui încep să aibă alte gânduri azi, când fostul lor aliat, PSD, este pe cale să le realizeze gândul. Un PNL victimă a PSD este un coșmar politic pentru PDL și toate ficțiunile politice aliate cu Traian Băsescu. Mai ales că „locomotiva” Traian Băsescu nu mai are viitor.

Pe Vasile Blaga l-a părăsit memoria.

Agerpres. Alba Iulia. Vasile Blaga își încurajează pedeleprele. Nu le pot spune altfel.

Înainte de a posta zicerile comunistoidului Vasile Blaga, se cuvine a face o altă tratare. Cea privind politica și partidul politic.

Politica este calea iar partidul politic este instrumentul cu care niște oameni, cu idei comune, aspirații comune, obiceiuri relativ comune, niște privați în esența lor, oferă societății un model de guvernare al țării. O guvernare cu valori politice însușite de membrii respectivului partid și acceptate de cetățeni prin vot. Oferta, în sine, este un produs social, un serviciu public.

PD devenit în timp PDL prin rapt politic de la PNL a fost și a rămas, pe fond, un partid socialist. Ani de zile s-a chinuit să devină membru cu drepturi depline al social-democraților europeni, fiind deja membru al Internaționalei Socialiste. Opoziția la înregistrarea lor în PES exercitată de PSDR (pe atunci), PSD de azi, i-a blocat în evoluția europeană. Au schimbat „macazul” și într-o noapte au trecut de la socialism la capitalism. Nu au 10 ani (un deceniu) de când au făcut pasul cel mare. În marea alianță „DA” din anul 2004 când guvernul Năstase a fost răpus iar Traian Băsescu a ajuns Președintele României, PD (pe atunci) era socialist. În alianță cu PNL, care a fost, este și va fi și în continuare partid de dreapta pe eșicherul politicii din România. Cu care a și format guvernul.

Trecerea de la socialism la capitalism a PD s-a făcut ca soluție de avarie. Urmau alegerile europarlamentare iar PD nu avea unde să se ducă. PES nu îl agrea. Mințile strategice din PD au conceput un plan de aderare a PD la PPE astfel că după niște declarații și acțiuni fulminante de susținere a ideilor socialismului în guvernarea Tăriceanu, PD trece într-o noapte de la socialism la capitalism. Membrii PD de la orașe și sate s-au culcat seara socialiști înrăiți iar dimineața s-au trezit capitaliști feroci. Ar fi bine să ne amintim că pe atunci se vorbea despre o mai strânsă uniune în alianța „DA” între PNL - partidul lider -, și PD. Se vorbea chiar despre o fuziune pe linia liberală. Nu a fost să fie. În PNL, duala conducere Stolojan-Stoica avea dorința de a părăsi ALDE și a duce PNL către PPE. În cârdășie cu PD, condus de Traian Băsescu până mai de curând, trecerea PD la PPE s-a făcut ca un pas preliminar în vederea trecerii ulterioare a PNL către PPE. S-a încercat forțarea mâinii liberalilor care, tocmai în acea perioadă își consolidau prezența și influența în ALDE. Tăriceanu era vicepreședinte al ALDE. Opoziția PNL de a părăsi ALDE și linia liberală pentru a deveni creștin-democrați a dus la ruperea PNL de către Stolojan și Stoica și formarea unui partid de buzunar, PLD, care mai apoi, după europarlamentare, a fuzionat cu PD rezultând struțo-cămila de azi numită PDL. Să ne amintim că după celebra fuziune a capitaliștilor plecați din PNL cu socialiștii din PD (abia astfel devenind PD „partid de dreapta” ?!), Emil Boc înlocuitorul formal a lui Traian Băsescu la conducerea PD a încercat să forțeze fuziunea PDL (de acum) cu PNL prin ultimatum. Nu o dată, ci de mai multe ori. Băsescienii erau convinși că defecțiunea SS a lăsat urme adânci și că liberalii sunt gata să își ortul popii. Nu a fost să fie, așa că pedeleprele băsesciene au început să obstrucționeze programul de guvernare și să se opună, pe față, guvernării. Singura măsură viabilă atunci era ca PNL să se despartă de noul PDL și să guverneze cu ajutorul UDMR și sprijinul parlamentar al PSD. Așa s-a întâmplat.

Aceasta este istoria. De aceea spun că Vasile Blaga a fost părăsit de memorie. Declarațiile lui din ultimul timp sunt de o impertinență rară. După ce că PDL a făcut dovada mai mult decât clară a unei guvernări anti-românești, după ce că PDL s-a evidențiat ca demn urmaș a comunismului - de fapt, PD este urmașul FSN, a comuniștilor care au pus mâna pe putere după 1989 -, după ce Traian Băsescu s-a comportat la fel ca Nicolae Ceaușescu dispunând abuziv de drepturile și libertățile civile ale cetățenilor prin negarea lor și exproprierea lor forțată în așa-zisul interes național stabilit de el și nu de alegători, nu poți veni azi, senin, să afirmi că tu și panarama de partid pe care îl conduci ești nu doar de dreapta, ci chiar mai mult, ești „inima dreptei”. Este o afirmație brutală, a unui negustor politic hotărât să se folosească de înșelăciune prin prezentarea produsului său ca fiind un original când de fapt este o copie și încă una nereușită. Un fals grosolan.

„„El a făcut referire la 'Alianța Dreptate și Adevăr' și la fuziunea dintre PD și PLD. 'Iată cum trebuie făcută o unificare, de orice fel, pe partea dreaptă. Nimeni nu poate să ceară acestui partid să dispară, să se topească, pentru că s-ar topi, de fapt, inima dreptei, care este PDL-ul', a declarat Vasile Blaga””.

Impertinență, aroganță, prostie. PDL nu mai este nimic. Valorile de dreapta ale PDL l-au părăsit. Frunzăverde, Stănișoară și mulți alții care au părăsit PDL și au venit în PNL. Au rămas oportuniștii și habarniștii. Neo-comuniștii care declamă principii ale comunismului ca fiind principii ale dreptei. Este inadmisibil. Ei, pedeleprele, sunt cei care au susținut și aplicat nerespectarea legii în vigoare după care au modificat legile pentru ca abuzurile lor să devină legale, ei sunt cei care au politizat și subordonat Justiția și instituțiile publice care ar fi trebuit să rămână independente (CCR, ANI, CSM etc.), ei sunt cei care au folosit instituțiile de forță ale statului pentru distrugerea adversarilor politici cerând și impunând întocmirea de dosare politice, la fel ca pe timpul comunismului. Care inimă ? Care dreaptă ?

Pedeleprele nu trebuiesc iertate. Ar însemna să uităm pe cei care au murit din cauza politicilor asasine. De fapt, o condamnare a băsismului și a pedeleprimului ar trebui să aibă aceeași valoare cu condamnarea comunismului, tipul de regim „reevaluat” și aplicat de PDL când au fost la guvernare.

Neocomuniștii băsescieni aud „goarna” unificării

După ce se despărți, melodramatic, de PDL-ul lui Blaga, cel care o „detronă” pe Udrea din înaltul politichiei băsiste, după ce înființă o fundație cu denumire înregistrată de fiica notar de succes fost avocat așa și așa, după ce înființă un partid care s-a vrut mare însă nu mai are cum crește din cauză de „malformații congenitale”, Băsescu ajunse la concluzia că „dreapta românească” va trebui să se unească, musai după europarlamentare.

Iar aici intră, la grămadă, după accepțiunea băsistă, mai toți comunistoizii din fostele eșaloane 2-3 ale PCR deveniți, într-o noapte, din socialiști - populari. Despre unificarea așa-zisei „drepte românești” vorbește Vasile Blaga, șeful de azi al PDL care în fiecare cuvântare sau vorbă aruncată la presă lasă loc de împăcare cu Băsescu și șleahta lui. Vorbește și Mihai Răzvan Ungureanu, sforțosul civic care se visează candidatul „dreptei românești” la Președinția României, vorbesc și alți oportuniști politici, fără mare valoare politică recunoscută.

Momentul este interesant. Pe de o parte, Băsescu îi recunoaște lui Blaga puterea asupra PDL și a aliaților acestuia, pe de altă parte, Băsescu îi propune lui Blaga să îi cedeze puterea. Blaga a anunțat că el nu va candida la Președinția România. Nici Băsescu nu o mai poate face. Dar Blaga are puterea de a impune un candidat al PDL și al altora la Președinție care poate fi opus altor candidați. Lui MRU care și-a anunțat candidatura din partea Alianței copy-paste DA, Elenei Udrea care ar putea fi candidata lui Băsescu și a Partidului Mișcarea Populară sau a lui Cristian Diaconescu consilierul prezidențial membrul fondator al MP cu morgă de politician serios care ar putea fi, la rândul lui, unul din candidații PMP. Eu înțeleg că Băsescu îi cere lui Blaga să desemneze el candidatul comun pentru Președinție.

Ce va ieși de aici ? Naiba știe. Până una-alta, dacă Blaga va rămâne ferm pe poziție, Băsescu nu are nici o șansă să aibă un cuvânt de spus. Cineva trebuie să cedeze. Va ceda „buldogul” ?

Mesajul lui Băsescu îmi spune mie că acesta își recunoaște înfrângerea în fața lui Blaga. Nu cumva în PDL sunt mișcări care îi elimină susținătorii ?

Coagularea dreptei. „Oastea” PNL.

Eveniment: Mihai Stănișoară, prim-vice al PDL, mâna dreaptă a președintelui Vasile Blaga, a trecut la PNL. Ieri. Conferință de presă la PNL, Crin Antonescu anunță evenimentul, ziariști cu întrebări incomode, comentarii virulente contra în presă. Pe facebook aceeași situație. Ici-colo câte un comentariu favorabil trecerii, nu din dragoste de Stănișoară, ci din considerente pur politice. La care mă asociez.

Amănuntele picante cu care jurnaliștii și comentatorii politici și-au amestecat informația nu au relevanță. Au doar rolul de a sensibiliza mai mult cititorii dispuși să își verse necazul în comentarii. Să aibă și cititorii portocalii sau anti-PNL un punct de sprijin când se raportează negativ la eveniment.

Voi fi altfel. Sincer, anunțul cu Stănișoară m-a surprins. Negativ, nu îmi place individul. Este unul dintre cei care au lucrat pentru guvernările Băsescu-Boc-Ungureanu. Sunt sigur că întrebat, acum, dacă își menține considerentele pentru care a cauționat guvernările Boc, va spune că „Da”. De fapt, în anunțul făcut a declarat, tranșant, că nu regretă ce a făcut până atunci și că demersul lui este unul eminamente politic. „Prezentul și viitorul dreptei în România îl reprezintă PNL iar el este un om de dreapta. PDL reprezintă trecutul”. Aceste nuanțări îl arată ca fiind nu un membru de partid oarecare ci unul pragmatic. Merge cu partidul care dă valoare principiilor după care se conduce. Nu are sentimente pentru un partid oarecare, pentru un grup de oameni care formează o comunitate ideologică. Se duce acolo unde poate face ce consideră că răspunde necesităților lui politice. Trebuie să recunosc că o astfel de poziție este de apreciat. Suntem împreună dacă avem aceeași direcție. Nu încap sentimentele.

Faptul că am avut un sentiment negativ îmi spune că eu sunt cel slab. Aceată postare are rolul de a arăta că regret sentimentalismul politic față de persoanele politice. De fapt, am confundat un interes general cu unul particular. Partidul liberal, cu întreaga lui istorie, cu ideile pe care le promovează de peste 100 de ani merită sentimentele susținătorilor lui. Trebuie însă să admit că persoanele care populează și lucrează pentru PNL pot fi agreabile sau nu, funcție de fiecare persoană în parte. Din moment ce PNL are de câștigat pe scena politică din activitatea tuturor membrilor săi, sentimentele negative față de un membru sau altul trebuie ținute în frâu. Sper să fiu mai atent în viitor și să nu mai sar de fund în sus la fiecare cooptare sau plecare din PNL.

Buuuun. Până aici am clarificat partea personală. Trebuie să tratez partea politică așa cum o văd, fără sentimentalisme.

De ani de zile se vorbește despre coagularea dreptei. Că vrem sau nu, în percepția publicului unele persoane sunt considerate a fi politicieni de dreapta sau simpatizanți ai dreptei. PNL are ca obiectiv strategic în politica națională și europeană poziționarea clară, fermă pe partea dreaptă a scenei politice. Pentru aceasta, PNL trebuie să atragă în rândurile sale toate personalitățile cu notorietate care activează pe scena politică de dreapta precum și personalitățile din societatea civilă care au sau simpatizează cu ideologiile de dreapta. Ceea ce se întâmplă permanent. Se întâmplă pentru că PNL a ales să își deschidă porțile și să se manifeste pe scena politică ca o forță politică și nu doar ca o orientare politică. Cu toate riscurile pe care această deschidere le presupune.

Este evident că pe scena politică românească avem un număr limitat de persoane care au ales să facă politică la nivel înalt. Ele sunt deja, în marea lor majoritate, membri ai unor formațiuni politice. Destul de rar, din rândul societății civile, ies în evidență personalități care aleg să activeze politic. Toți cei care vor să facă politică vor alege partidul care oferă garanția liniei politice alese, au potențialul de a ajunge la guvernare pentru a aplica respectiva linie politică sau sunt deja la guvernare. Ne aflăm în fața unui fenomen așteptat de ani de zile. Coagularea dreptei. O coagulare cu atât mai necesară cu cât stânga politică a ajuns la apogeu. PSD este la un maxim politic cu potențial de creștere dacă dreapta va mai rămâne divizată. De aceea PNL trebuie, este obligat să accepte în rândurile sale pe toți cei care vor să activeze pe scena politică de dreapta. Chiar dacă în discursul politic de până mai ieri, cei care vin la PNL au folosit cuvinte grele și acuze la adresa PNL sau a liderilor acestuia. Cum este cazul lui Stănișoară.

Este foarte important ca această coagulare a dreptei să fie accelerată. Anul viitor avem alegerile europarlamentare și ar fi benefic pentru dreapta românească să dea cât mai mulți europarlamentari pentru grupul ALDE. Dacă nu mai mulți ca PSD, cel puțin la nivelul PSD. Apoi vom avea alegerile prezidențiale iar PSD trebuie să știe că PNL este destul de puternic pentru a răspunde politic unei eventuale abateri de la înțelegerea dintre cele două partide cu privire la candidatul unic al USL. Dacă PNL ar rămâne, așa cum doresc unii, cu ochii pe pereți pentru a număra caii verzi, în mod sigur ar slăbi. Ar permite PDL să se refacă după înfrângerile din 2012 și PSD să crească mai mult în putere. Fiind foarte activ acum, PNL arată că are putere, arată că are stabilitate. Și organizațională și politică. Iar cele două stabilități sunt cele care atrag pe cei care vor o viață politică cu potențial. În consecință, PSD va rămâne la puterea de acum iar PDL, în special Traian Băsescu, nu vor mai tulbura scena politică.

Analiștii portocalizați trag semnalul de alarmă că PDL va fi absorbit de PNL. Posibil. Însă nu toți pedeliștii de azi vor ajunge în PNL. Există niște limite peste care nu se trece. Limite comunicate presei periodic de către conducerea PNL. Băsescu, Boc, Udrea, Macovei și „cățeii” lor au ușa închisă. Fără PDL aceste persoane sunt în afara scenei politice. Se pot juca de-a politicienii în formațiunile de buzunar ale lui Ungureanu și Neamțu. Chiar și în PNȚ-CD-ul lui Pavelescu. Dacă vor cuceri puterea în PDL, pot să îl ducă la limite cât mai mici în percepția publică și să chibițeze de pe margini luptele politice dintre PNL și PSD. Aaaaaa, să nu uit, să aplaude pe „varan” care își crește partidul zi de zi cu membrii lor.

PSD este o oaste politică redutabilă. PNL trebuie să devină o oaste politică la fel de redutabilă. Puterea nu se negociază. Puterea se cucerește. Cucerirea puterii politice face, că vrem sau nu, victime politice. În special în rândurile celor care pun sentimentele mai presus de obiectivele organizației. Nu poți face politică doar cu sentimentele. Dacă ai sentimente prea puternice, pui în pericol organizația. Exemplul cel mai la îndemână este PDL. De la pragmatism politic a ajuns o organizație dominată de sentimentalism. Nu mai este un partid, este o anexă a „casei” Băsescu. O formațiune de slujitori. Se comportă ca niște slugi ai „casei” Băsescu. Slugi care nu mai au țară. Au doar un stăpân. Comportamentul lor „politic” a devenit antinațional. Nu mai au treabă cu România. Din acest motiv vedem cum politicienii din PDL aleg să plece la PNL sau la alte formațiuni politice care dețin puterea și au capacitatea să o dețină și în viitor.

Coagularea dreptei trebuie accelerată. Timpul este foarte scurt. Frunzăverde, la fel ca alți lideri ai PNL, confirmă faptul că vor urma alte veniri la PNL din PDL. Înseamnă că în teritoriu se lucrează intens la atragerea liderilor locali cu notorietate și putere și că semnalele sunt pozitive. Venirea lui Stănișoară va fi stimulativă pentru alți lideri locali sau de la nivel central din PDL să facă pasul către PNL. Va trebui să acceptăm acest fenomen în curs de desfășurare.

Va fi interesant să văd cum vor reacționa cei din presa subordonată lui Băsescu. Aseară, la Turcescu, Cristoiu era foarte mirat. La fel și Turcescu. Căutau ei ceva dar nu găseau. Mare lucru dacă nu cumva, în scurt timp, vom vedea cum cei doi și susținătorii lor „reevaluează” PNL ca principală formațiune de dreapta în România. Mi se face pielea găină la gândul că urmează viitoare laude ale lui Turcescu și gașca de la B1 sau de la Evenimentul Zilei pentru PNL și politica lui „glorioasă”.

Poftiți pe dreapta, domnilor !

O adevărată nebunie pe „piața” mesajului politic. Băsescienii oferă, în disperare, mesaje „de dreapta” în speranța încropirii unei formațiuni politice care să ia locul PDL, compromis complet în urma unei guvernări dezastruoase.

Teodor Baconschi a făcut un început. A creat Fundația Creștin-democrată. Ca membru apare și Theodor Paleologu. Creștin-democrația este de dreapta. Fundația are activitate, are susținători, nu este însă acceptată de portocalezi.

Undeva, în urmă, cu puțin timp, a apărut o nouă structură, cu pretenții de dreapta.   Noua Republică cu Mihail Neamțu în frunte vrea să se impună pe dreapta politicii românești. Este, de fapt, o formațiune anti-sistem. Se clamează de dreapta însă promovează forța, chiar brutalitatea în actul politic. Între portocalezul Baconschi și portocalezul Neamțu există diferențe de abordare a acțiunilor politice. Amândoi au însă susținători de la partidul care devine, pe zi ce trece, o fantomă. PDL. Fundația Creștin-democrată încă nu a anunțat transformarea în partid. Sau nu știu eu. Noua Republică însă vrea să intre în Parlament în 2012. Are vocație, declarată, de partid care vrea să guverneze. Are, dar nu are cu cine.

În scenă, a apărut Mihai Răzvan Ungureanu, mult susținut de o parte dintre susținătorii băsescieni, de cei care nu s-au săturat de PDL însă nu agrează celelalte formațiuni care le dă peste cap convingerile politice. Și au portocalezii niște convingeri de toată groaza. Puțini au trecut sau au anunțat că trec la PNL, mulți au trecut la PSD, o parte vor la UNPR (stânga extremă), alții au trecut la PP-DD ... Ca o concluzie la PDL, nu înțeleg de unde scot propagandiștii din presă băsescieni că PDL este de dreapta ?

Mihai Răzvan Ungureanu vrea să formeze un partid de dreapta. Inițiativa Civică de Centru-dreapta. Hait. Încă unul pe dreapta. După utecistul șef la Universitatea din Cluj, Emil Boc care se închipuie de dreapta, utecistul șef de la nivelul național MRU vrea și el pe dreapta. În esență, așa pe scurt, MRU se declară împotriva socialismului. Ce vrea el pe fond vom vedea în viitor. A primit mii de mesaje de încurajare. Însă primește și critici. După Baconschi și Neamțu, MRU este următorul care ia din PDL viitoarele trupe ale acestei inițiative. Pe lângă Dan Diaconescu cu al lui partid de televizor. Reacțiile greilor din PDL sunt de dezaprobare. Cezar Preda se opune categoric susținerii unor astfel de mesaje.

Dreapta se aglomerează. Cel puțin sub aspect declarativ. Dacă îi iei la bani mărunți nu prea rămâne mare lucru de ei. Dacă PDL ajunge la nucleul de bază al PD, atunci trebuie să vedem, dacă nu avem orbul găinilor, că acel nucleu este socialist, hai, social-democrat, este nucleul pe care Adrian Năstase dorea să îl absoarbă în PSD la începutul anilor 2000. Nu este o crimă orientarea lor social-democrată, o crimă este faptul că au adunat, așa cum spune Preda, toți neaveniții, toți oportuniștii, toți fripturiștii care au avut astfel prilejul să ajungă la bugetul statului pentru a-l căpușa. Toți aceștia au avut și încă mai au suficienți susținători pentru a falsifica identitatea ideologică sub care acționează. Toți se declară de dreapta. Este la modă. Toți vor să scape de gena lor comunistă, nici măcar socialistă, în accepțiunea modernă, europeană, ci comunist-dictatorială.

Mă gândesc la faptul că VUM, anunțat ca fiind modul în care vor fi aleși parlamentarii în toamnă, va avea o mare contribuție la deratizarea scenei politice românești de acești „șoareci și șobolani” politici. Chipurile, de dreapta. Toți au sperat, la fel ca cei din PP-DD, că susținerea populară și listele de partid le vor aduce fotolii de parlamentari. Ei bine, se pare că nu. Iar PDL se adaugă lor. Imaginea negativă a principalilor lideri ai PDL la care se adaugă părăsirea partidului de către liderii locali semnificativi dă puține șanse PDL de a mai ajunge în Parlament la un număr semnificativ de parlamentari care să aibă importanță în lupta politică. Dacă vor suferi înfrângeri severe în alegerile locale, înfrângeri care se prefigurează deja, viitorul PDL va fi destul de negru. Vor mai avea capacitatea de a renaște ? Dacă nu, unde se vor duce pedeliștii ? La Noua Republică, la Inițiativa Civică, la PP-DD, la PNȚ-CD Pavelescu ? Posibil ? Nu. Pentru că nici una dintre variantele de mai sus nu are vocația guvernării. Sunt doar încercări disperate ale unor indivizi de a se impune în viața politică autohtonă. Bănuiesc că, după zbaterile actuale ale indivizilor care se declară liderii noilor formațiuni va urma înregimentarea lor, cu cățel și purcel, la una din formațiunile politice care va domina scena politică în viitor: PNL sau PSD. Iar după debarcarea lui Băsescu din fotoliul de la Cotroceni, agitația clarificărilor ideologice se va accentua.

Deocamdată există o singură formațiune considerată a fi de dreapta în România care și-a confirmat orientarea politică inclusiv prin actul de guvernare. PNL. În rest, doar cluburi și clubulețe de discuții și bârfe politice.