Discursul președintelui Klaus Iohannis în fața comisarilor europeni

11 Ianuarie 2019

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, susținut vineri, 11 ianuarie, la Palatul Cotroceni, o prezentare în cadrul întâlnirii cu membrii Colegiului Comisarilor.

Domnule președinte al Comisiei Europene, draga Jean-Claude,

Dragi membri ai Comisiei Europene,

Dragi invitați și participanți,

Este o mare plăcere să vă salut astăzi aici, la București, în contextul deschiderii oficiale a primei Președinții române a Consiliului Uniunii Europene.

Președinția Consiliului Uniunii Europene pentru prima dată reprezintă un moment important pentru România ca stat membru al UE și o bună ocazie pentru a transpune pe toate dimensiunile acțiunii UE atașamentul nostru față de proiectul și valorile europene.

Dorim să folosim această ocazie pentru a demonstra angajamentul nostru și pentru a aduce contribuția noastră la construirea unei Uniuni mai puternice, mai unite și mai eficiente. Cred că acesta este un obiectiv pe care îl împărtășim pe deplin și apreciez angajamentul Comisiei Europene în această privință.

Comisia Europeană este un partener cheie pentru Președinția României a Consiliului UE, precum și pentru cooperarea globală între instituțiile UE.

Apreciez în mod deosebit abordarea promovată de Comisia Europeană în ceea ce privește consolidarea proiectului european și aprofundarea procesului de integrare în beneficiul tuturor cetățenilor europeni.

După cum știți, România împărtășește pe deplin abordarea pro-europeană. Poziția României în cadrul UE a fost întotdeauna și va continua să fie în favoarea unei Uniuni puternice, unitare și cohesive, în care toate statele membre își vor aduce contribuția la progresul proiectului european.

Viziunea noastră este că eforturile comune la nivelul UE ar trebui să se concentreze pe modalități de depășire a oricăror diviziuni și discrepanțe între statele membre pentru a consolida Uniunea noastră și pentru a demonstra capacitatea UE de a-și asuma un rol mai asertiv pe scena mondială.

Sunt convins că, prin acțiunile noastre coordonate, putem contribui la o mai bună Uniune Europeană.

Aș dori să vă asigur din dorința României de a contribui la avansarea agendei europene într-o manieră constructivă și consensuală.

Avem președinția Consiliului UE într-un context de evoluții importante și complexe la nivelul UE: reflecția asupra viitorului Europei, alegerile europene, procesul Brexit, migrația și securitatea, negocierile privind viitorul buget al UE, consolidarea mecanismelor din zona euro sau a acțiunii externe a UE într-un mediu internațional imprevizibil și în continuă schimbare.

Discuțiile privind viitorul Europei vor fi în fruntea agendei europene în timpul Președinției României a Consiliului UE, iar Summitul de la Sibiu, pe 9 mai, va fi reperul Președinției noastre, ținând seama de rolul său în pregătirea viitoarelor priorități strategice ale Uniunii pentru perioada 2019-2024.

Cred că aceasta va fi o bună ocazie de a reflecta împreună asupra modului în care vedem evoluția proiectului european. Ne vom strădui să susținem discuțiile consensuale care ar reafirma, printr-o declarație politică, determinarea noastră comună de a pune bazele unei viziuni ambițioase pentru viitorul Uniunii.

Viitorul cadru financiar multianual este unul dintre dosarele-cheie ale președinției noastre în cadrul Consiliului UE. România va fi pe deplin angajată în acest proces, în conformitate cu obiectivul stabilit la Consiliul European din decembrie, depunând toate eforturile pentru a defini opțiuni realiste și echilibrate.

Vom depune toate eforturile pentru a menține calea accelerată a procesului de negociere, pentru a progresa cât mai mult posibil până la sfârșitul mandatului nostru.

Retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană este o prioritate majoră pe agenda noastră, mai ales că urmează a fi finalizată în timpul Președinției noastre în cadrul Consiliului UE. În acest sens, ne propunem să menținem unitatea UE27 în jurul principiilor care guvernează procesul de negociere. În următoarele luni, vom sprijini în mod activ procesul de aprobare a Acordului de retragere la nivelul UE, oferind cadrul instituțional necesar care să permită o retragere ordonată a Regatului Unit.

Contextul european este unul sensibil, determinat nu numai de perspectiva alegerilor pentru Parlamentul European, ci și de atmosfera politică din interiorul și în interiorul statelor membre, care, în unele cazuri, generează dificultăți în luarea deciziilor la nivel european.

Ne vom strădui să avansăm Agenda Europeană într-o manieră consensuală și incluzivă și să acționăm ca un broker cinstit între toate părțile interesate. Obiectivul nostru principal este acela de a menține unitatea și coeziunea între statele membre, ceea ce se reflectă și în motto-ul președinției noastre, care este "Coeziunea, o valoare europeană comună". Suntem convinși că nu putem construi decât un viitor credibil al UE prin consolidarea valorilor sale fundamentale, fundamentale.

Contextul nu este ușor, dar am încredere că Președinția română a Consiliului UE va fi una consistentă, bazată pe o abordare pragmatică și constructivă, cu privire la munca grea și pe sprijinul puternic al Comisiei Europene și alți parteneri europeni și instituțiile europene.

Acestea fiind spuse, permiteți-mi să spun încă o dată "bine ai venit României!" Și sunt convins că împreună vom face asta. Sper că veți găsi o țară bine pregătită pentru Președinția pe care am început-o noaptea trecută, împreună cu un eveniment cultural foarte bun. Cultura ne unește, politica nu întotdeauna. Dar cred că vom fi capabili să dovedim că politica este și ceva pe care îl stăpâniți. Așadar, vă urez o zi frumoasă în România și aștept cu nerăbdare opiniile voastre, în primul rând, bineînțeles, opinia prietenului meu drag, Jean-Claude.

Mulțumim Jean-Claude Juncker. Budapesta va trebui să renunțe la iredentism și revizionism dacă vrea pacea

Să adunăm declarațiile și să vedem că Ungaria preferă menținerea și stimularea unui „litigiu istoric” pe care îl alimentează nu doar cu declarații șocante ci și cu acțiuni diverse de politică externă, multe dintre ele având consecințe neplăcute pentru statele în care diplomația maghiară își desfășoară acțiunile. Trebuie să vedem și faptul că Ungaria primește și răspunsuri!

Plecăm de la declarația lui Juncker la Strasbourg.

În intervenţia sa din cadrul dezbaterii din Parlamentul European privind statul de drept în România, organizată pe 23 octombrie la Strasbourg, Jean-Claude Juncker a spus:

''România va celebra la 1 decembrie al anului în curs centenarul său, Centenarul Marii Uniri cum spun prietenii noştri români. Aş dori să îi spun preşedintelui (Klaus Iohannis, n.red.) că da, aceasta este o sărbătoare română, dar şi o sărbătoare europeană, întrucât tot ceea ce priveşte România priveşte Europa, nimic din ceea ce este propriu României nu îi este străin Uniunii Europene. În acea zi, vom sărbători împreună un mare moment al istoriei române şi un mare moment al istoriei europene''. 

Mulțumim prietene Jean-Claude Juncker! Este o recunoaștere deschisă a unui moment istoric reparator pentru națiunea română.

A urmat o replică pe cât de nedreaptă pe atât de ciudată a lui Peter Szijjarto, ministrul de externe al Ungariei, la MTI.

''Europa va fi puternică şi unită dacă acceptăm că anumite informaţii ale istoriei aduc bucurie pentru unii, dar amintiri dureroase pentru alţii. Nu ar trebui să existe aşteptări ca aceia care regretă asemenea evoluţii să se bucure; astfel de aşteptări sunt imorale şi lipsite de onoare'', a declarat Szijjarto pentru MTI.

Potrivit acestuia, preşedintele CE ''ar fi trebuit să întruchipeze o Europă unită'', Peter Szijjarto subliniind că Juncker ''nu a făcut acest lucru niciodată, fie că a fost vorba despre Brexit, despre criza migraţiei sau despre sărbătoarea naţională a României''.

Atacul la adresa României este direct chiar dacă limbajul este „diplomatic”. Ce să-i faci, modelul rusesc al diplomației maghiare este încă în viață. Cum sunt „în viață” și ciudatele conexiuni ale axei Moscova-Budapesta!

Szijjarto îl acuză pe Juncker că onorează sărbătoarea națională a României din poziția de președinte al Comisiei Europene! Mai pe șleau, Szijjarto acuză Comisia Europeană că recunoaște României dreptul de a sărbători Centenarul Marii Uniri! Incalificabil! Declarația este o adevărată agresiune asupra României pe lângă agresiunea mizerabilă asupra persoanei Jean-Claude Juncker. Szijjarto face încă o declarație prin care Ungaria nu recunoaște actul istoric de la 1 decembrie 1918 când populația Transilvaniei a decis „unirea cu țara”. Ungaria caută să obțină și anularea Tratatului de la Trianon, demersurile directe ale Guvernului Viktor Orban dar și demersurile prin intermediul interpușilor de prin toată lumea având ca scop anularea tratatelor internaționale de după Primul Război Mondial, desființarea granițelor actuale ale statelor și revenirea la „Ungaria Mare”. Iar cel mai bine, la noi, în România, vedem această politică revizionistă cu puternice accente iredentiste la politicienii UDMR, care sprijină toate măsurile politice care duc la slăbirea economică și politică a țării pentru a asigura succesul politicii externe a Budapestei.

Ministerul Afacerilor Externe a reacționat. În limbajul diplomatic de rigoare dar care poate fi citit corect. Este și o atenționare către Budapesta. Nu către ministrul de externe Szijjarto ci către Guvernul Viktor Orban.

”Ministerul Afacerilor Externe salută declaraţiile preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, referitoare la Centenarul Marii Uniri şi la semnificaţiile zilei de 1 Decembrie pentru poporul român, făcute în plenul Parlamentului European în data de 23 octombrie, cu ocazia dezbaterii asupra viitorului Europei. Ministerul Afacerilor Externe apreciază că acest mesaj reconfirmă încrederea şi aprecierea, la nivel european, faţă de statul român, care a adoptat de-a lungul timpului măsuri substanţiale în beneficiul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, corespunzând celor mai înalte standarde de protecţie în materie, angajament pe care România şi-l menţine şi pe care îl va urmări în mod constant în toate politicile sale”

”Ne exprimăm totodată solidaritatea cu afirmaţiile înaltului oficial european care subliniază importanţa respectării ordinii juridice clădită în Europa ulterior războaielor mondiale, garanţie a stabilităţii şi securităţii în plan regional şi ne manifestăm îngrijorarea faţă de retorica autorităţilor de la Budapesta care lansează în spaţiul public mesaje care par a pune sub semnul întrebării eforturile care au adus pace şi înţelegere între popoarele Europei de astăzi. 

Ministerul Afacerilor Externe dezavuează ferm orice încercare de a critica acţiunile legitime şi curajoase ale reprezentanţilor naţiunii române care au condus la formarea, în 1918, a României Unite, pe baza celor 14 puncte prezentate de preşedintele Woodrow Wilson în sesiunea camerelor reunite ale Congresului, Senatului şi Camerei Reprezentaţilor SUA, din 8 ianuarie 1918. Ministerul Afacerilor Externe reiterează faptul că România înţelege să celebreze anul 2018 – anul Centenarului Marii Uniri – în spirit de unitate, toleranţă şi respect reciproc între toţi cetăţenii săi indiferent de etnia acestora şi condamnă orice mesaje sau declaraţii de natură a incita la ură sau la conflicte interetnice”

Mesajul este clar. Chiar foarte clar. El întărește o poziție politică de stat în ceea ce privește drepturile suverane ale României asupra propriului teritoriu național. Nu se poate purta o discuție, nici chiar cu Ungaria, cu privire la principiile enunțate în Constituția României: România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Art. 1 alin. (1) din Constituție.

Și, ca să fie și mai clar, UDMR reprezintă, în România, în politica română, doar o parte a minorității maghiare. O parte mai radicală, o parte care are ca scop obținerea „independenței” teritoriale a comunități din Transilvania și legarea acelei comunități de pozițiile politice ale Ungariei. Sunt suficiente semnale potrivit cărora o altă parte a comunității maghiare din România nu este de acord cu obiectivele politice ale UDMR și nici cu ale altor grupări politice mai mici axate pe reprezentarea intereselor Budapestei pe teritoriul României.

Budapesta ar trebui să înțeleagă, măcar după 100 de ani de la realizarea Marii Uniri, că pacea între România și Ungaria poate exista dacă sunt respectate realitățile istorice. Iar realizarea Marii Uniri de la 1918 de către reprezentanții națiunii române este o realitate istorică pe care noi, românii, avem de gând să o apărăm. Cum am mai făcut-o!

Candidații EPP pentru președinția CE se înfruntă la Helsinki pe 8 noiembrie

Alexander Stubb și Manfred Weber, candidații EPP

Finlandezul Alexander Stubb a ajuns astăzi în România, la PNL, unde și-a prezentat candidatura și proiectul politic în cadrul Biroului Executiv al PNL. A dat apoi o declarație de presă împreună cu președintele PNL, Ludovic Orban. Aici. 

O prezentare, în limba română, a proiectului politic al lui Alex Stubb este aici, pe pagina lui de internet. O recomand. Cred că o mare parte dintre cetățeni o va aprecia. Voi căuta și proiectul contracandidatului său, Manfred Weber, pentru că este bine să știm care sunt punctele de vedere care îi unesc și care sunt cele care fac o diferență între cei doi candidați ai Partidului Popularilor Europeni, din care Partidul Național Liberal face parte. Observ, cu plăcere, că Alex Stubb a avut grijă ca proiectul lui politic să fie tradus și în limba română! Este o recunoaștere a importanței fiecărei formațiuni principale care evoluează în grupul EPP! Iar PNL este una dintre principalele formațiuni politice ale acestui grup politic de dreapta.

Până una-alta, pagina de pe Twitter a lui Manfred Weber este la dispoziție pentru a vedea ce își dorește el și cine îl susține. Acolo apare și președintele PNL, Ludovic Orban cu o declarație  de susținere.

O sinteză a pozițiilor celor doi candidați ai EPP pentru președinția CE este realizată de Paul Taylor în Politico. Observ o părere de rău pentru faptul că Manfred Weber are o mai bună susținere pentru a deveni candidatul EPP la președinția CE și de aici un regret (personal!) că CE va avea iar un președinte conservator, după Jean-Claude Juncker. Părerea mea. 

„Stilurile contrastante ale concurenților - drept/cinstit versus hipster, cravată de mătase versus tricou negru - reflectă diferențele de substanță.”

Cam exagerată comparația, după părerea mea, dar așa vede autorul articolului, în sinteză, diferența majoră între cei doi candidați. În fine.

Weber, membru al uniunii sociale creștine bavareze , este pregătit să tragă PPE spre dreapta cu o agendă de ordine și politică de identitate. Site-ul său personal subliniază credința sa romano-catolică și trâmbițează relevanța valorilor creștine "într-o epocă a congregațiilor bisericești în scădere și a unei secularizări în creștere".

Lozinca lui Weber a fost preluată de autor dintr-un interviu dar Politico:

"Sunt un constructor de poduri, acesta fiind unul din mesajele mele principale. Nu vreau să se separe între europeni buni și răi "- Manfred Weber

Manfred Weber are intenția de a uni toate forțele europene către o mai mare integrare. Dar, sub puterea legii, a ordinii europene, a identității europene. Paul Taylor nu vede cu ochi buni „ordinea”, îi aduce aminte de rigiditatea germană în respectarea regulilor și de aceea are o mai mare apreciere față de poziția lui Alex Stubb pe care îl vede astfel:

"Trebuie să stăm pe baricade și să apăram valorile europene, drepturile fundamentale, libertatea, democrația, statul de drept. Valorile sunt ancora noastră "- Alexander Stubb

În Europa, el spune că va conduce un curs spre centru și va căuta parteneri între centrii liberali, socialiștii de centru-stânga și ecologii Greens.

Acest lucru îl va face compatibil cu mișcarea En Marche a președintelui francez Emmanuel Macron, care speră să-și înființeze propria alianță de mare partid cu liberali pro-europeni și "progresivi" asemănători - cuvântul cheie al momentului.

 Ajungem cumva la cele două mari curente care se desprind, cumva, din pozițiile diferiților membri ai EPP. Curentul de dreapta, ferm, reprezentat de Manfred Weber și curentul de centru/centru-stânga reprezentat de alte formațiuni politice. De aceea apare aici apropierea lui Alex Stubb, ca poziție politică, de curentul politic pe care Emmanuel Macron vrea să îl impună în viitorul Parlament European și de aici să obțină o poziție cât mai puternică pentru preluarea președinției Comisiei Europene.

Temele Uniunii Europene vor fi raportate la pozițiile politice ale celor doi contra-candidați. Este evident faptul că la Congresul EPP de la Helsinki o linie a politicii viitoare va fi aleasă. Fiind cel mai mare partid politic din PE, există șansa ca acel candidat ales la Congres să preia președinția CE. Dar, viitoarea politică a CE va fi o convenție între toate formațiunile politice cu importanță din viitorul PE! Pentru că unele politici vor avea nevoie de o susținere deosebită în PE plus în Consiliul European. 

Trebuie să observ că Emmanuel Macron își dorește un partid politic în PE propriu. Am mai anunțat faptul că deja En Marche a semnat cu diferite formațiuni politice sau cu diferiți lideri cu perspective politice o convenție de acțiune comună în viitorul Parlament European. De la noi, a semnat Dacian Cioloș, în speranța că viitorul partid pe care l-a înființat, Mișcarea România Împreună (MRÎ) va fi validată de Tribunalul București și va putea participa la alegerile europarlamentare. Se pare că și USR care a cochetat cu ALDE european stă „cu arma la picior” ca să adere la formațiunea europarlamentară a lui Macron dacă ALDE european nu elimină ALDE al lui Tăriceanu (condiția imperativă a USR pentru a adera la ALDE european!). Au semnat și democrații italieni ai lui Matteo Renzi, care sunt de centru-stânga dar și conservatorii din Catalonia.

Deși ideile lui Alex Stubb sunt „atrăgătoare”, o analiză a consecințelor lor duce, inevitabil, la compromisuri cu centrul-stânga european. Este chiar mai mult decât centrismul promovat cu insistență de Angela Merkel (care a anunțat, astăzi se pare, că nu va mai candida, în decembrie, la președinția CDU!). Am convingerea (o dorință!) că o mare parte dintre partidele membre ale EPP nu vor fi de acord cu centrismul de stânga pe care îl promovează Alex Stubb.

Oricum, cunoașterea cât mai bună a pozițiilor politice ale celor doi candidați ai EPP nu dăunează, dimpotrivă.

PNL și-a exprimat, deja, susținerea pentru Manfred Weber. La Congres însă, delegații PNL vor avea la dispoziție „arma” principală: votul. Vom trăi și vom vedea cine câștigă alegerile interne la EPP și ne vom putea închipui cum va fi condusă CE dacă va câștiga candidatul EPP poziția de președinte al CE.

Brexit-ul a intrat pe ultima sută de metri. Bruxelles dorește un acord

Presa britanică abundă în materiale despre Brexit. Păreri și păreri. Fiecare își va apropia o părere sau alta. În Marea Britanie, curentele sunt pentru un Brexit „dur”, fără un acord de ieșire din Uniunea Europeană sau dacă există un acord acela să fie favorabil Marii Britanii (ceea ce UE nu acceptă) fie un Brexit „ușor” cu un acord de ieșire care să mențină Marea Britanie într-o legătură cât mai favorabilă cu piața europeană. Cum-necum, toate părțile din Marea Britanie acceptă faptul că Marea Britanie va ieși din Uniunea Europeană. Dorința unora ca Brexit-ul să fie stopat nu este realizabilă. O revenire este aproape imposibilă în condițiile avute anterior de Marea Britanie în interiorul Uniunii Europene.

Principalele probleme ale premierului Theresa May sunt în propriul partid. Partidul Conservator este scindat. Liderul conservatorilor pentru un Brexit „dur” este Jacob Rees-Mogg care, interesant, și-a mutat o parte a afacerilor în Republica Irlanda pentru a continua să poată acționa liber pe piața europeană. Este împotriva oricărei forme de continuare a unor relații cu Uniunea Europeană sub reglementările vamale europene. Este cel care conduce „protestele” din Partidul Conservator împotriva planurilor lui May pentru un Brexit „ușor”, cel puțin până când se vor echilibra principalele componente ale economiei britanice după Brexit.

Presa britanică susține că Theresa May are propuneri noi pentru a păstra Marea Britanie în zona vamală a UE până în 2020 sau chiar 2021. O trădare, consideră Rees-Mogg. Propunerile lui Theresa May însă au în vedere problema foarte dificilă a evitării unei frontiere „dure” între Irlanda de Nord și Republica Irlanda, instituirea unei astfel de frontiere punând în pericol continuitatea Acordului de la Belfast (Acordul din Vinerea Mare) care a adus pacea în Irlanda de Nord (10 aprilie 1998). Frontiera de 500 km dintre cele două părți ale Irlandei va fi singura frontieră de uscat între Uniunea Europeană și Marea Britanie.

Aparent, problema este a Marii Britanii și a Irlandei de Nord. Conflictul între naționaliștii catolici și protestanții unioniști din Irlanda de Nord s-a desfășurat pe teritoriul Irlandei de Nord. Vorbim doar despre o aparență pentru că în realitate, o reizbucnire a conflictului între cele două comunități irlandeze ar afecta nu doar Marea Britanie ci și Republica Irlanda, stat membru al Uniunii Europene.

Propunerea UE a fost ca Irlanda de Nord să rămână în uniunea vamală a UE. Propunerea Marii Britanii este ca întreaga Mare Britanie să rămână în uniunea vamală cu UE însă doar pe componenta liberei circulații a bunurilor și o parte a serviciilor, ceea ce a fost considerat inacceptabil pentru restul statelor membre ale UE. Ar fi o încălcare a Tratatului Uniunii Europene, pe de o parte și un tratament incorect față de o mare parte a statelor membre. Piața comună europeană se menține și se dezvoltă prin contribuția directă, inclusiv financiară, a statelor membre. Propunerea britanică înseamnă că ea, Marea Britanie, ar fi beneficiara unei libertăți europene la a cărei construcție nu participă. Mai mult, Marea Britanie ar avea acces la o libertate europeană fără însă a se supune reglementărilor europene și controlului Curții Europene de Justiție.

Refuzul Uniunii Europene de a se lăsa prostită de britanici a înfuriat durii brexiteri de pe insulă. Previziunile sumbre ale celor care au analizat Brexit-ul și consecințele acestuia au deja „un viitor”. La Bruxelles se încearcă să se găsească orice formă de menținere a unei legături cât mai strânse cu Marea Britanie. Brexit-ul va afecta ambele părți. Este mai mult decât evident că la Bruxelles s-a ales soluția „timpul le va rezolva pe toate”. Opoziția „triumfalistă” a unor naționaliști britanici va dura până când bunăstarea lor „se va subția”. Marea Britanie este dependentă de Uniunea Europeană, în special în domenii foarte sensibile. Economia Marii Britanii este legată de economia Uniunii Europene. Brexit-ul fără un acord de retragere și mai apoi un acord privind relațiile comerciale dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană (diplomația britanică nu a reușit „să disloce” statele membre ale UE pentru relații comerciale viitoare fără „controlul” Uniunii) înseamnă revenirea Marii Britanii la un nivel de dezvoltare anterior, „omul bolnav al Europei”.

Într-un interviu pentru Le Monde, Jean Claude-Juncker a afirmat, cu curaj:

"Cei care mizează totul pe scenariul conform căruia nu vom ajunge la un acord se înşeală. Va trebui să ajungem la un acord. Şi cred că vom ajunge".

Cred că are în vedere faptul că Theresa May va trebui să accepte propunerea Bruxelles-ului inițială. Irlanda de Nord să rămână în uniunea vamală a Uniunii Europene. Este în interesul Marii Britanii să evite revenirea la conflictele anterioare. Are în vedere și o atenționare a conservatorilor radicali conduși de Rees-Mogg. Cei care până acum au împiedicat negocierile prin acțiunile politice interne.

Este vorba, până la urmă, de viața a peste 5 milioane de cetățeni! Peste 3 milioane de continentali care au mers în Marea Britanie pentru muncă și care și-au format acolo familii și 2 milioane de britanici care au venit pe continent la muncă sau și-au stabilit reședința în statele europene. Pentru Marea Britanie este vorba de mult mai mult. Iar asta o spun ei, o parte semnificativă a specialiștilor britanici!

O declarație foarte recentă a Cabinetului britanic lasă loc de interpretări. Adresată liderilor conservatori care au amenințat cu demisii dacă Theresa May va accepta propunerile Bruxelles-ului, declarația arată că May va trebui să accepte ceva chiar dacă pe termen foarte scurt:

Premierul britanic, Theresa May, nu va accepta un acord privind Brexitul care să menţină Marea Britanie pe termen nedefinit în uniunea vamală europeană după data efectivă a ieşirii din UE, a declarat vineri un purtător de cuvânt de la Downing Street, citat de agenţiile EFE şi Press Association.

Problema frontierei irlandeze este cea care o determină să aibă o astfel de abordare. Ce va accepta? Un stat cu două sisteme vamale, cu antecedente în Asia? Irlanda de Nord în uniunea vamală europeană o perioadă de timp până se va găsi o soluție problemei irlandeze?

Marea Britanie își joacă „cartea”. Deocamdată, Bruxelles-ul nu cedează. Cunoaște „jocul” diplomației britanice. Punerea sub presiune a partenerilor pentru a accepta „propunerile britanice” a fost principiul după care Marea Britanie a acționat de-a lungul timpului. Calculele Brexit ale Marii Britanii în această situație însă sunt pe undeva eronate. Jean Claude-Juncker a mai făcut o precizare care ar trebui să dea de gândit Londrei.

"În orice caz, dacă Irlanda se va afla într-o situaţie în care nu va putea accepta soluţiile propuse, nu vom spune: 'Irlanda este pe primul loc' ", a mai spus Juncker, fără a furniza detalii suplimentare.

Dacă nu va accepta soluția Uniunii Europene, Marea Britanie va constata că „Uniunea Europeană este pe primul loc”! Și atunci va exista un Brexit „dur/tare”.

Cineva, la Londra, crede că Uniunea Europeană va ceda. Se înșeală. Din nefericire pentru milioane de oameni.

Brexit pe ultima sută de metri. Theresa May este supărată. UE nu admite afectarea celor 4 libertăți fundamentale ale Uniunii

Theresa May; foto Jack Taylor / Getty Images

După 2 zile petrecute la Salzburg în încercarea de a obține sprijin de la o parte a liderilor europeni pentru propunerea britanică a acordului de plecare Brexit, Theresa May s-a umplut de nervi. Presa britanică toacă și toacă subiectul Brexit zi de zi. Din ce spun internauții care intră pe site-urile britanice, doar în Marea Britanie este nebunia Brexit. În restul statelor europene nu există problema. Sau dacă există, este doar una marginală.

Planul așa-zisului "Checkers" al primului ministru May nu a fost acceptat de liderii europeni. Donald Tusk a declarat că poate fi luat în considerare pentru unele probleme, cum ar fi politica externă, politica de securitate dar în nici un caz nu pot fi acceptate elementele comerciale. Ideea este comună tuturor liderilor europeni care au declarat că Michel Barnier, negociatorul șef al UE, are toate elementele pentru mandatul său așa că ei așteaptă de la el un raport detaliat care să le dea posibilitatea să ia o decizie. Iar Barnier este pe aceeași linie cu Jean-Claude Juncker și Donald Tusk care, la rândul lor, țin cont de interesele majore ale celorlalte 27 de state membre. Marea Britanie nu poate primi mai mult decât oricare altă țară terță. Brexit înseamnă Brexit.

Timpul se scurge. Suntem, acum, în 22 septembrie iar pe la mijlocul lunii octombrie ar cam trebuie să se termine negocierile pentru a se putea convoca un summit al Consiliului European în noiembrie care dea liber unei înțelegeri. Donald Tusk a declarat, tranșant, că nici nu poate fi vorba despre un summit în noiembrie din moment ce în octombrie nu se ajunge la un rezultat! Iar asta înseamnă că Marea Britanie și Uniunea Europeană nu vor semna nici un acord privind rezolvarea problemelor ce se nasc odată cu retragerea Marii Britanii din Uniune.

Asta înseamnă că nu există nici o garanție a recunoașterii datoriilor pe care Marea Britanie le are față de UE obligând UE să înceapă o acțiune în justiție pentru recuperarea sumelor datorate de Marea Britanie, asta înseamnă că și datoriile Marii Britanii către BERD va trebui să fie rediscutate, pentru că BERD poate acorda împrumuturi doar statelor membre, acestea fiind sub supravegherea CJUE, supraveghere de care Marea Britanie vrea să scape imediat ce iese din UE, asta înseamnă că resortisanții din Marea Britanie ai celorlalte 27 de state membre UE nu mai au garanția șederii și lucrului în Marea Britanie. Peste astea, toate contribuțiile lor la sistemele de stat din Marea Britanie sunt puse sub semnul întrebării pentru că prin ieșirea Marii Britanii din UE, sistemul juridic aplicat la încadrarea lor în muncă nu va mai fi valabil, Marea Britanie putând opta pentru orice altceva, inclusiv pentru expulzarea „continentalilor”. Nu va fi clară nici situația resortisanților britanici de pe continent! Și pentru ei problemele de mai înainte sun valabile! Nici problema frontierei între Republica Irlanda și Irlanda de Nord nu va fi rezolvată. Acordul din Vinerea Mare care a oferit pacea în ultimii peste 20 de ani este legat de apartenența Marii Britanii și a Irlandei de Nord la Uniunea Europeană!

Theresa May a ieșit ieri cu o declarație dură la reședința ei de la Downing Street nr. 10. A acuzat liderii europeni că nu i-au acceptat planul și că nu au arătat respect față de Marea Britanie prin acest refuz. A amenințat că ea acceptă ideea că o ieșire fără acord nu poate mai mai rea decât o ieșire cu un acord prost pentru Marea Britanie. Părerea ei, interesul ei.

Theresa May vrea ca pentru a a obține mai multă „libertate de mișcare a mărfurilor” britanice și „europene” controlul vamal pentru intrarea produselor din Marea Britanie în Uniunea Europeană să se facă pe teritoriul Marii Britanii, eventualele taxe vamale datorate de exportatori Uniunii Europene să fie colectate de Marea Britanie și vărsate într-un cont al UE. Cum este și normal, liderii UE au respins ideea. Iar asta a fost una dintre ideile de bază ale Guvernului May, idee care are în spate cererile insistente ale celor care lucrează în economia Marii Britanii și care fac parte din lanțul de aprovizionare logistică a producătorilor industriali grei din spațiul UE și Marea Britanie. Respingerea acestei cereri are ca imagine de viitor introducerea controalelor vamale stricte la produsele care vin din Marea Britanie, fie ale producătorilor din Marea Britanie fie ale producătorilor din terțe țări care astăzi își descarcă produsele pentru Uniunea Europeană în Marea Britanie și de aici sunt duse pe continent. Ei bine, revenirea la controlul de frontieră strict pentru produsele care vor trece de o parte și alta a frontierei Marii Britanii cu statele membre ale Uniunii Europene este coșmarul sistemului logistic britanic. Bașca faptul că Marea Britanie nu va mai fi țara de destinație pentru exporturile din statele terțe în spațiul Uniunii Europene. Dispar astfel servicii, locuri de muncă, investițiile neamortizate până în prezent se vor pierde etc.

Unii, de pe insulă dar și de pe continent, au afirmat că ambiția Theresei May de a ține cu dinții de propriile linii roșii trasate imediat după referendumul de acum aproape 2 ani nu i-a permis acesteia să joace ținând cont de posibilitățile pe care soluțiile oferite de negocieri le-au scos la iveală. De asemenea, pe partea britanică, briții brexiști (sunt și continentali brexiști pro-UK!) acuză UE că se cramponează de cele 4 libertăți ce stau la baza formării și evoluției UE în mod ridicol și că nu vor să accepte acele convenții care ar avantaja Marea Britanie - stat terț dar cu aceleași drepturi ca un stat membru.

Jocul britanicilor de a găsi pe altul vinovat de ce li se întâmplă se apropie de sfârșit. Tipul de negociere tradițional britanic în urma căruia Marea Britanie obține ceva mai mult decât celălalt nu a dat roade. Experții europeni de la masa negocierii știu ce să facă. Iar vineri, Theresa May a ajuns la concluzia că strategia adoptată de ea și echipa îi duce la impas. Dacă nu au o soluție care să poată fi acceptată de UE, ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană va fi foarte neplăcută. O mare parte a industriei Marii Britanii este dependentă de industria de pe continent. Marile companii din Marea Britanie au dat termene Guvernului May pentru găsirea și negocierea unei soluții care să nu îi determine să își caute o locație pe continent. Respingerea de către liderii UE, la Salzburg, a planului britanic privind „libera circulație a unor mărfuri” și unele măsuri vamale închide „portița”. Relocarea marilor companii din Marea Britanie devine din ce în ce mai sigură. Vor pleca și marile bănci din City-ul londonez pentru că serviciile financiare pentru entitățile din Uniunea Europeană nu vor mai putea fi oferite de la Londra! Vor pleca și fondurile de investiții care astăzi au banii alocați proiectelor de pe continent ... Rămânerea lor la Londra și în Marea Britanie este posibilă însă, costul produselor și serviciilor va crește peste capacitatea lor de a le susține! Marea Britanie devine o țară terță. Iar unele facilități în relația comercială cu Uniunea Europeană pot veni doar după negocierea ulterioară a unui acord complex, pe parcursul câtorva ani, așa cum se întâmplă de obicei. Între timp, UE a încheiat astfel de acorduri cu Canada, cu Japonia și urmează a încheia astfel de acorduri și cu alte state sau uniuni economice mari timp în care Marea Britanie va pierde trena statelor dezvoltate. Orgoliul lor de membri ai cluburilor selecta va suferi crunt. Ei știu că un număr mare de ani vor avea scăderi semnificative ale evoluției economice, avantajele apartenenței la UE și libertatea de a comercializa pe cea mai bogată piață neputând fi găsite în negocierile competitive cu alte forțe economice mondiale! Au primit încurajări de la toate statele unde au testat nivelul de bunăvoință însă au primit răspunsuri descurajante. India, Japonia, China, SUA etc. au pe primul plan colaborarea cu UE și abia apoi cu alții, printre care Marea Britanie.

Să vedem dacă până la mijlocul lui octombrie va fi posibilă realizarea unei înțelegeri. Briții au forțat ducerea UE în criză numai că UE și-a păstrat cumpătul și nu a intrat în jocul britanic. Londra este acum într-o mare criză. Industria germană a automobilelor, cea pe care o tot pomenesc brexiterii că ar fi aliata Londrei a anunțat de mult timp și de mai multe ori că pentru ei, păstrarea UE este obiectivul de bază în politica companiilor lor. Brexit este brexit. Și punct!

Cât este de supărată May puteți citi aici, aici, aici, aici, ...

Un război comercial între UE și SUA evitat

Jean-Claude Juncker este la Donald Trump „acasă” pentru discuții. Anunțate. Ambițiile expansioniste ale lui Donald Trump care au pus pe jar economia mondială nu fac bine relațiilor dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, cum nu fac bine întregului comerț mondial.

Ieri, miercuri, Juncker și Trump au ajuns la un acord. UE și SUA vor purta negocieri pentru o relație comercială bazată pe terife zero, zero bariere netarifare, subvenții zero pentru bunurile industriale non-auto. Tot UE va importa mai mult gaz lichefiat din SUA pentru a reduce dependența de gazul rusesc. Tot UE va importa mai multă soia, punctul nevralgic al relațiilor comerciale agricole. Tot ieri, s-a convenit ca pe perioada negocierilor, părțile să nu mai umble la taxele vamale pentru produsele lor.

Surse de informare sunt destule: Agerpres aici, BBC aici, Express aici, Independent aici. Evident, mai sunt și altele.

Presa britanică a observat imediat creșterea cotațiilor la burse după declarațiile publice ale lui Trump și Juncker. Comentatorii britanici, afectați sau nu de Brexit, observă că UE își rezolvă problemele comerciale inclusiv cu SUA și că au rezolvat acorduri reciproc avantajoase cu Canada și Japonia doi dintre principalii parteneri comerciali ai SUA. UE are în vedere acorduri cu India dar și cu țările din America latină. Britanicii își doresc acorduri asemănătoare după ieșirea din UE însă este puțin probabil să aibă forța de negociere a UE și ca atare, rezultatele negocierilor cu celelalte state pe baza regulilor OMC pot fi mai puțin avantajoase. Dar, asta este altă problemă.

Acum așteptăm. Așteptăm negocierile UE-SUA care vor duce, de vor fi încheiate cu succes, la o reașezare a raporturilor comerciale dintre cele două forțe ale economiei mondiale.

Pentru noi este bine să reținem că statele membre ale UE au fost de acord ca relațiile comerciale ale tuturor statelor membre cu oricare alt stat terț să se stabilească prin intermediul Comisiei Europene sau pe baza regulilor europene. UE joacă la nivel internațional, din ce în ce mai mult, ca o forță politico-economică și militară a tuturor statelor membre.

Fac precizarea de mai sus pentru că am citit mai multe materiale care dezbat problema UE-SUA doar sub aspectul relațiilor comerciale ale SUA cu diferite state membre ale UE28. Germania și Marea Britanie parteneri speciali ai SUA sunt în centrul analizelor. Eu văd însă faptul că UE reușește să „distrugă” încet-încet teoria că este doar un „aranjament” european, o convenție relativă între statele europene. UE devine, încet-încet, „partenerul european” pentru celelalte state terțe. Cumva, UE împinge abordările externe către ideea Statelor Unite ale Europei. Eu așa văd. Iar Juncker i-a transmis lui Trump că „USE” are intenția să se apere prin toate mijloacele în cazul unei agresiuni comerciale sau a unui război comercial. Iar „USE” acoperă toată Europa, inclusiv cu „sateliții” ei economic sau politici.

Trump este destul de imprevizibil așa că eu aștept și ziua de mâine. Comisia Europeană însă, a făcut de nenumărate ori dovada unei consecvențe „supărătoare” în susținerea intereselor europene în relațiile cu terțe țări. Voi urmări presa pe acest subiect. Este și normal pentru că noi tindem spre legături mult mai strânse cu SUA, plecând de la parteneriatul strategic și de la apartenența la NATO și ajungem obligatoriu la relațiile comerciale și investițiile americane în România pentru susținerea intereselor de natură militară (nu numai!). Iar noi avem interese majore pentru că are loc un transfer de tehnologie și informație tehnologică din SUA către România ce va duce, în mod natural, la creșterea capacității industriei române de a se alinia industriilor moderne corespondente din SUA dar și din statele dezvoltate din Europa.

Declarație comună de presă. Președintele Klaus Iohannis, Jean-Claude Juncker, Corina Crețu

Declarația de presă comună a Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, cu Președintele Comisiei Europene, domnul Jean-Claude Juncker, și cu Comisarul european pentru Politică Regională, doamna Corina Crețu

Președintele Comisiei Europene, domnul Jean-Claude Juncker:

„Bună ziua! Corina Crețu și cu mine suntem foarte bucuroși să îl primim pe Președintele României astăzi aici.

Vorbesc germana pentru că Președintele Klaus Iohannis este vorbitor de germană și ne leagă această limbă. În Luxemburg și în Sibiu se vorbesc limbi foarte asemănătoare, așa că am putut vorbi în luxemburgheză. În plus, vom putea continua în engleză, franceză, germană și română.

Mă bucur că astăzi ne-a vizitat Președintele României și la anul, în Președinția română, pe 9 mai, la Sibiu, va avea loc un Summit foarte important. Am ales Sibiul pentru că acest oraș, aceste ținuturi sunt foarte reprezentative pentru ce s-a întâmplat în ultimele decenii în România.

Este normal ca Președintele României să vină în vizită la Bruxelles. Înainte nu era, și mi se pare normal ca în primele șase luni ale anului viitor România să preia Președinția Uniunii Europene. Istoria României și a Europei va fi pe mâini bune când Klaus Iohannis va prelua această președinție.

Astăzi am discutat despre foarte multe lucruri, dar îl voi lăsa pe domnul Președinte mai întâi să vă spună detaliile. Pe mine aveți de atâtea ori ocazia să mă ascultați încât o mică schimbare e bună.

Astfel, îi dau cuvântul prietenului meu!”

Președintele României, domnul Klaus Iohannis:

„Mulțumesc, domnule Președinte! Voi simplifica lucrurile și voi vorbi în continuare în limba română.

Mulțumesc Președintelui Comisiei Europene pentru invitația de a participa astăzi la o întâlnire foarte bună cu Colegiul Comisarilor. Am avut discuții multe, foarte bune. Evident că o bună parte din ele s-au concentrat, respectiv s-au centrat, pe Președinția Consiliului Uniunii, președinție care va fi preluată de România în primul semestru al anului 2019.

Am discutat însă mult și despre viitorul Uniunii, despre crizele pe care trebuie să le abordăm cu multă hotărâre și, sperăm noi, cu rezultate foarte bune.

Am abordat însă și chestiuni foarte concrete, cum ar fi discuțiile pentru Cadrul Financiar Multianual post-2020.

Am discutat, evident, și despre România. A existat un interes proporțional cu evenimentele pe care le avem acasă, inclusiv pe tematica justiției.

Însă, vreau să spun din capul locului că toate discuțiile au fost într-o notă pozitivă, constructivă și mi-au făcut plăcere.

Referitor la Președinția Consiliului Uniunii, am subliniat chiar din introducere că România este o țară pro-europeană.

Așa va rămâne. Este o țară deplin angajată în procesul de consolidare al Uniunii și, prin Summitul pe care îl vom organiza în timpul președinției noastre, vom contribui, cred eu, într-o măsură foarte bună la construcția unui viitor foarte bun pentru Uniune.

Am evidențiat cele patru dimensiuni importante care vor sta la baza elaborării Programului nostru pentru Președinție. Le-aș enumera:

• Asigurarea unei creșteri durabile și echitabile pentru toate statele membre, prin inovare, digitalizare și creșterea gradului de convergență și a conectivității;
• Menținerea unei Europe sigure pentru cetățenii săi;
• Consolidarea rolului global al Uniunii Europene;
• Promovarea valorilor comune europene.

Viziunea noastră, a României, este una puternic pro-europeană, și avem, noi, România, ca obiectiv strategic o integrare mai profundă în Uniune. Vrem ca acest lucru să transpară și prin felul în care vom organiza Președinția. Noi suntem pentru o integrare mai profundă.

În pregătirea Consiliului, avem foarte multe probleme de rezolvat și, în acest loc, țin neapărat să salut și să mulțumesc Președintelui Juncker pentru disponibilitatea exprimată deja acum ceva timp de a veni în sprijinul României, fie prin discuții la nivel de conducere, fie prin discuții la nivel tehnic. Eu cred că vom avea nevoie de toate aceste lucruri.

Dosarele care vor fi scadente în timpul Președinției noastre, cum se spune, sunt, cred că dacă folosesc cuvântul complicate este un understatement. Vorbesc despre Brexit, vorbesc despre negocierile pe Cadrul Financiar Multianual post-2020 și viitorul Uniunii Europene.

Despre toate aceste lucruri am vorbit astăzi în Consiliul Comisarilor. Am primit încurajări, am primit idei foarte bune, am primit întrebări foarte bune - recunosc că niciuna încuietoare – și sunt foarte optimist în ce privește colaborarea noastră în pregătirea Președinției Consiliului Uniunii.

Cred că vă așteptați să spun măcar o frază despre abordarea referitoare la legile justiției în România.

Personal, sunt hotărât, și convins că voi reuși, ca aceste discuții să se termine cu legi care vor fi, în varianta cea mai bună, îmbunătățite, legi care pot fi folosite practic, dar, cel mai important obiectiv al meu rămâne același: independența justiției românești este intangibilă! Este o chestiune pentru care mă voi implica total și voi face tot, absolut tot, ce poate să facă un Președinte pentru a păstra lucrurile așa!”

Președintele Comisiei Europene, domnul Jean-Claude Juncker:

„România nu este doar o țară din Uniunea Europeană, ci și o țară francofonă, și de aceea mi-aș permite să spun câteva lucruri în franceză.

Eu am dat asigurări domnului Președinte că această Comisie dorește, înainte de încheierea mandatului său, să pună punct Mecanismului de Cooperare și Verificare. Mi-am asumat acest angajament acum câțiva ani în fața Parlamentului European și vreau să îl respect.

Cred, de asemenea, și am spus-o în mod repetat, că locul normal, meritat, obligatoriu chiar, al României este în Spațiul Schengen.

Comisia nu se va opri până când Mecanismul nu va fi eliminat, iar România va avea un loc pentru totdeauna, recunoscut, ca o mare națiunea în Zona Schengen.

Și, pentru că este aici și comisarul român, care face o treabă bună la Bruxelles, aș vrea să o întreb dacă dorește să adauge câteva propoziții scurte, ca întotdeauna când se intervine aici.”

Comisarul european pentru Politică Regională, doamna Corina Crețu:

„Mulțumesc, domnule Președinte!

Aș vrea doar să spun că a fost o onoare și este o mare plăcere pentru noi să-l avem ca oaspete astăzi, în Colegiul Comisarilor, pe Președintele României, Klaus Iohannis.

În privința portofoliului meu, după cum știți, împreună cu Comisarul Oettinger suntem responsabili pentru bugetul de după 2020 și mi-a făcut mare plăcere să-l informez direct pe domnul Președinte în legătură cu stadiul acestor negocieri, care urmează să fie pe agenda Consiliului din 23 februarie. Mulțumesc foarte mult, domnilor Președinți!”

Sesiune de întrebări și răspunsuri:

Jurnalist: Domnule Președinte al Comisiei Europene, atât dumneavoastră, cât și Comisia ați atenționat majoritatea parlamentară de la București asupra modificărilor aduse legilor justiției și în ceea ce privește intențiile de modificare a Codurilor Penale și, de asemenea, a cadrului legislativ anticorupție. Vi s-a transmis că nu sunteți informat corect, ba chiar dezinformați, aici, la Bruxelles. Iar, acum la nivelul Comisiei se ia în considerare condiționarea fondurilor europene de respectarea statului de drept. Riscă România să rămână fără fonduri europene dacă va continua să ignore aceste mesaje venite de la Bruxelles sau ce altceva riscă? Vorbeați despre Schengen, despre Euro. Să rămână până la urmă în afara Schengen și Euro?

Președintele Comisiei Europene, domnul Jean-Claude Juncker: La această întrebare v-aș răspunde pur și simplu că statul de drept a făcut progrese remarcabile în România și că nu este de acceptat și nici nu se poate avea în vedere ca ceea ce a făcut România pe calea statului de drept să poată să dea înapoi într-un fel. Drumul României către statul de drept trebuie să fie înțeles ca fiind ireversibil. Eu am deplină încredere în sistemul judiciar românesc, am luat notă cu interes că mi s-a spus că sunt prost informat, că și Curtea Constituțională a fost la fel de prost informată ca și mine, pentru că a luat deciziile respective. Pentru mine nu este un motiv de disperare, cred că putem avea cu guvernul român un dialog civilizat, amical pentru a rezolva această problemă. Sistemul judiciar românesc însă funcționează, este independent și nu se poate spune acest lucru pentru toate statele membre.

Jurnalist: O întrebare pentru ambii președinți. Înțelegem că discuțiile au fost într-o notă pozitivă, nu a mai fost tras un semnal de alarmă astăzi în legătură cu legile justiției din România și o să vă rog să mă corectați dacă greșesc aici. În acest context, Mecanismul de Cooperare și Verificare când ar trebui scos? Ar trebui înlocuit cu ceva? Și vă întreb asta pentru că există discuții în Parlamentul European în acest moment despre un mecanism ceva mai puternic poate, intern, și, de asemenea, pentru că menționați, domnule Juncker, apartenența României la spațiul Schengen, dacă discuția legată de legile justiției în acest moment, credeți că afectează intrarea României în spațiul Schengen.

Președintele Comisiei Europene, domnul Jean-Claude Juncker: Dacă legile din România rămân așa cum au fost ieșite din Parlament, și eliminarea MCV, și aderarea României la Schengen ar fi probleme care se pun în alți termeni. Legile trebuie schimbate în consecință. Trebuie respectată decizia înțeleaptă a Curții Constituționale. Eu cred că trebuie să terminăm cu Mecanismul de Cooperare și Verificare și că trebuie să îi asigurăm României un loc în spațiul Schengen pentru că eu cred că este o chestiune de demnitate națională. Românii nu merită să fie tratați ca europeni de mâna a doua. Pentru mine, România și românii sunt în centrul vieții europene și voi continua să fac toate eforturile pentru a atinge acest obiectiv. Cu cât mai repede cu cât legislația în domeniul justiției va fi adusă în conformitate cu ceea ce considerăm că trebuie făcut, cu atât mai ușor va fi să îi convingem și pe alții.

Jurnalist: Domnule Președinte, întrebarea mea este dacă aveți aceeași preocupare ca Comisia Europeană, și Uniunea Europeană în ceea ce privește problema justiției și corupției și felul în care Guvernul României tratează aceste probleme. Mulțumesc!

Președintele României, domnule Klaus Iohannis: O să vă răspund la întrebarea anterioară. Cred că avem o problemă majoră cu legile justiției și cu Codurile în România. Însă această problemă trebuie să o rezolvăm în România. Degeaba așteptăm să vină cineva din afară să ne prezinte o soluție. Soluția este la noi și, din acest motiv, am insistat mai mult decât în alte situații să avem soluții legislative care, sigur, satisfac și nevoile sistemului de acasă, dar care satisfac și criteriile general valabile, pe care le numim noi valorile europene. De aceea mă implic foarte mult și sunt optimist în ceea ce privește parcursul final. Acum suntem într-o fază intermediară. Ați văzut că deja a doua lege a fost trimisă înapoi de Curtea Constituțională pentru îmbunătățiri. Acest proces va mai dura o vreme și evident că așteptarea mea este ca la final să avem legi care țin cont de deciziile Curții Constituționale și vin să îmbunătățească întregul cadru, dar, pe de altă parte, legi care păstrează, garantează, întăresc independența justiției și înlesnesc actul de justiție în România. Și pentru asta, cel puțin, eu mă agit destul de mult. Se vede, nu se vede, asta este partea a doua.

Aceste lucruri se știu și aici, la Bruxelles, și nu pornesc de la premisa că modificarea acestor legi va duce automat la o complicare a procesului de phasing out pe MCV sau la complicarea dosarului Schengen, care oricum încă nu este lămurit.

Și, în acest context, dați-mi voie să subliniez - Comisia și Președintele Juncker din capul locului au fost pentru acceptarea României în Spațiul Schengen și apreciez acest lucru. Cum Președintele Juncker și cu mine am avut o primă discuție chiar la începutul lui 2015, când Președintele Juncker a spus că după părerea lui pe MCV este nevoie de phasing out până la sfârșitul mandatului acestei Comisii, și apreciez că și-a păstrat clar și cu rigoare acest obiectiv.

Întrebarea dumneavoastră este pe același subiect. Da, sunt preocupat, dar poate că nu este un cuvânt foarte potrivit. Sunt îngrijorat, preocupat foarte mult de procedura legislativă referitoare la modificarea legilor justiției. De aceea, am vorbit, un lucru pe care nu-l fac de obicei, în timpul procesului legislativ, și de aceea am încercat să explic de ce este esențial ca România să garanteze independența sistemului de justiție și este un lucru pentru care mă voi lupta. Și sunt optimist. Vom reuși!

Președintele Comisiei Europene, domnul Jean-Claude Juncker: Aș vrea să adaug că am încredere deplină în sistemul de justiție românesc și sunt convins că aceste chestiuni vor fi clarificate. Dar, cumva, în această conferință de presă există tendința de a vorbi doar despre acest lucru. Am vorbit foarte mult, într-adevăr, dar trebuie spus că am făcut și un tur de orizont în discuția noastră cu privire la toate chestiunile relevante la nivel european.

Jurnalist: Din păcate, o să întreb pe același subiect în germană, pe care o vorbiți atât de bine. Domnule Președinte, veți lupta foarte mult. Ce propuneri de modificare aveți? Puteți spune Parlamentului ce ar trebui să se întâmple ca să fie bine? Și apoi, domnule Președinte Juncker, ați subliniat că aveți încredere în statul de drept din România. Săptămâna trecută doamna Comisar Jourová a spus că este îngrijorată. Care este situația cu articolul 7, cu acea procedură?

Președintele Comisiei Europene, domnul Jean-Claude Juncker: Nu am astfel de îngrijorări. Am spus clar că sistemul de justiție din România funcționează. Nu cred în niciun caz că vorbim aici de articolul 7. Problema aceasta o să își găsească o soluție, dar în România, nu aici la Bruxelles se formulează soluții.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Nu cred că este momentul și locul în care să detaliez aceste lucruri. Procesul legislativ este, însă, undeva la jumătatea sa, suntem în etapa în care Curtea Constituțională trebuie să se pronunțe. La mine nu au ajuns. Când o să ajungă, atunci o să scriu o scrisoare Curții Constituționale sau Parlamentului, aici sunt mai multe variante pe care le am, și atunci o să vă dau mai multe detalii. Mulțumesc!

Comisia Europeană: Urmărim cu îngrijorare evoluțiile recente din România. Comunicat PNL

Declarație comună a președintelui Jean-Claude Juncker și prim-vicepreședintelui Frans Timmermans privind evoluțiile recente din România

Urmărim cu îngrijorare evoluțiile recente din România. Independența sistemului judiciar românesc și capacitatea sa de a combate în mod eficace corupția constituie pietre de temelie fundamentale ale unei Românii puternice în cadrul Uniunii Europene.

O condiție esențială pentru a putea renunța treptat la mecanismul de cooperare și de verificare (MCV) este ca progresele realizate până acum în cadrul acestuia să fie ireversibile.

24/01/2018

În cel mai recent raport privind mecanismul, din noiembrie 2017, Comisia a subliniat faptul că Guvernul și Parlamentul ar trebui să asigure transparența totală a procesului legislativ privind legile justiției și să țină seama în mod corespunzător de consultările desfășurate în cadrul acestuia. De asemenea, Comisia a precizat că un proces în care independența sistemului judiciar și punctul de vedere al acestuia sunt apreciate și luate în considerare în mod corespunzător și în care se ține seama de avizul Comisiei de la Veneția reprezintă o condiție prealabilă pentru sustenabilitatea reformelor și este un element important în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor de referință stabilite prin mecanismul de cooperare și de verificare. Poziția Comisiei a fost susținută de statele membre în cadrul Concluziilor Consiliului adoptate în decembrie 2017.

Potrivit ultimului raport privind MCV, legile justiției reprezintă un test important cu privire la măsura în care interesele legitime ale părților interesate din sistemul judiciar și ale altor părți interesate au ocazia să fie exprimate și sunt luate suficient în considerare în cadrul deciziilor finale. Evenimentele de până acum nu au contribuit cu nimic la rezolvarea acestor preocupări.

Comisia face apel la Parlamentul României să regândească acțiunile propuse, să lanseze dezbaterea conform recomandărilor Comisiei și să construiască un consens la scară largă cu privire la calea de urmat. Comisia își reafirmă disponibilitatea de a coopera și de a sprijini autoritățile române în acest proces.

Comisia avertizează din nou cu privire la pericolul regresării și va analiza în detaliu modificările finale aduse legii justiției, codurilor penale și legilor privind conflictul de interese și corupția pentru a stabili impactul acestora asupra eforturilor de garantare a independenței sistemului judiciar și de combatere a corupției.

Comunicat de presă al PNL

Poziția Comisiei Europene în privința atacurilor la sistemul judiciar din România certifică iresponsabilitatea liderilor PSD-ALDE

În ciuda eforturilor liderilor PSD-ALDE, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, de a cosmetiza în fel și chip acțiunile legislative îndreptate împotriva independenței Justiției din România, Comisia Europeană a luat poziție de la cel mai înalt nivel, arătând că nu a fost indusă în eroare de campaniile de manipulare din țară.

Costul pentru România al acestei poziții oficiale a președintelui Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, și a prim-vicepreședintelui, Frans Timmermans, este afectarea gravă a imaginii țării noastre în plan european și internațional. Însă aceasta este poziția la care au fost obligați de către gruparea Dragnea – Tăriceanu.

În fapt, România a fost pusă la colț în Uniunea Europeană din cauza politicienilor iresponsabili de la București, care insistă să urmărească fără scrupule o agendă personală cu scopul de a-și soluționa problemele penale pe altă cale decât cea a instanțelor de judecată. Mai mult, România riscă sancțiuni de natură financiară, prin tăierea de fonduri europene, dar și de natură politică, prin suspendarea dreptului de vot în Consiliul European, dacă majoritatea parlamentară continuă aceste demersuri toxice care neagă principiul egalității în fața legii.

Întrucât nu ne punem speranțe în dispobilitatea liderilor PSD-ALDE, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, de a înțelege gravitatea situației în care ne aflăm, Partidul Național Liberal face un ultim apel la parlamentarii PSD, ALDE și UDMR de a se trezi din beția puterii și de a-și reconsidera în ultimul ceas poziția. Nimeni din Uniunea Europeană nu va accepta compromiterea întregului sistem judiciar al unei țări de dragul unor lideri cu probleme în Justiție.

De altfel, partenerii strategici ai României au transmis până acum nenumărate semnale prin care dezavuează demersurile împotriva Justiției, de la Departamentul de Stat al SUA până la ambasadele statelor occidentale la București, de la Consiliul Europei prin intermediul GRECO până la Comisia Europeană, care a dat avertismente în cadrul Raportului MCV.

Până în prezent, toate aceste poziții au fost ignorate de majoritatea parlamentară sau chiar răstălmăcite și transformate în poziții contrare celor exprimate. În acest sens, luăm ca exemplu chiar noul premier susținut de PSD-ALDE, europarlamentarul Viorica Dăncilă, care a afirmat în 23 august 2017:

„Dacă tot s-a vorbit de partea europeană, să vedem poziția pe care o are vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, care spune că este întru totul de acord cu aceste modificări (ale Legilor Justiției, n.m) și că ele se înscriu în ceea ce prevede eliminarea MCV”.

Nu doar că nu a fost exprimată de prim-vicepreședintele Comisiei Europene o astfel de poziție, dar prin declarația de astăzi putem constata că Viorica Dăncilă a mințit și a intoxicat opinia publică din România! Acest lucru o descalifică pentru poziția de prim-ministru și este imperios să-și depună mandatul înainte de votul din Parlament pentru învestirea noului Guvern.

Partidul Național Liberal a acționat pe cale parlamentară în acord cu principiille asumate pentru protejarea independenței Justiției, egalității și domniei Legii. În acest sens, PNL a sesizat Curtea Constituțională cu privire la modificările legislative și a cerut Curții Constituționale consultarea Comisiei de la Veneția, în acord cu solicitările prealabile ale Comisiei Europene.

În continuare, Partidul Național Liberal va folosi toate pârghiile parlamentare și legale pe care le are la dispoziție în calitate de partid parlamentar pentru a împiedica atacurile la adresa independenței Justiției.

Departamentul de Comunicare al PNL 

Brexit ia o altă cale ? Ce înseamnă un „Nu” și o cină „de profil”

Urmează Consiliul European unde șeful delegației de negociere a Brexit, francezul Michel Barnier, va prezenta rezultatul negocierilor pentru prima etapă: divorțul.

David Davis, negociatorul șef al Marii Britanii a tot jucat „țurca”. S-a încăpățânat să nu finalizeze „divorțul” și să bage spaima în statele UE foarte, foarte implicate în comerțul cu Marea Britanie. Parțial a reușit. Danezii, belgienii, olandezii, ungurii, nordicii au început să „danseze” pe tema intereselor economice vitale ale țărilor lor față de comerțul cu Marea Britanie. Germania și Franța, alături de care spun briții că ar fi și România, au spus că fără un „divorț” finalizat nu se pune problema trecerii la negocieri comerciale.

Ba cu mingea în curtea unuia, ba cu mingea în curtea altuia citesc astăzi că David Davis are alte opinii, exprimate în Parlamentul englez. Express este destul de darnic.

"La Consiliul European al Uniunii Europene mai târziu în această săptămână, sper că liderii celor 27 vor recunoaște progresele înregistrate și vor oferi (negociatorul UE) Michel Barnier un mandat de a valorifica impulsul și spiritul de cooperare pe care îl avem acum. Acest lucru ne va permite să ... atingem cele mai bune obiective și să ne îndreptăm spre o înțelegere"

Mai mult, Davis neagă faptul că el a avut în vederea un Brexit „fără nici o înțelegere” !

Face referire și la cina la care a participat împreună cu Theresa May ieri, la Bruxelles, pentru o dicuție cu Juncker și Barnier. Iar Juncker a fost de acord cu „accelerarea” discuțiilor pentru „divorț”.

Eu înțeleg că briții s-au alarmat de varianta ca negocierile, fără un rezultat final asupra celor 3 (trei) probleme ale divorțului - frontiera cu Republica Irlanda, drepturile expaților europeni în Marea Britanie și factura Brexit -, să nu ducă la blocarea unei perioade de tranziție în raporturile comerciale, acorduri care constituie principalul obiectiv ale Marii Britanii. Bănuiesc că au sperat ca UE să renunțe la exigențele privind cele trei probleme principale, să cadă la un fel de pace pentru că și UE are interese economice legate de Marea Britanie. Nu le-a mers cu scoaterea din rând a statelor membre. Toate au dat de înțeles că mandatul negocierii este la Michel Barnier care știe ce are de făcut. Imaginea unui Brexit „fără nici un acord”, atât de dorită de unii politicieni britanici dar considerată nefastă de alții, este mai aproape de realizare decât și-au închipuit. Iar asta ar însemna pierderi imense pentru Marea Britanie. Vor fi pierderi și pentru UE dar, cum bine au observat mulți comentatori, pierderile UE se resorb în efortul a 27 de state membre pe când Marea Britanie plătește factura de una singură.

Peste toate vine și știrea difuzată de Oficiul Național de Statistică a Marii Britanii care, făcând niște calcule, a constatat că „averea” Marii Britanii este mai mică cu 490 miliarde lire sterline.

Ținta Marii Britanii este să obțină un acord de ieșire/divorț până în luna decembrie. Elanul „muncitoresc” al acordului până în ziua de astăzi (în octombrie) a picat. Cele trei domenii de bază au niște idei negociate însă nici unul nu are ceva finalizat ! Iar pe procedură, un Acord de ieșire trebuie să treacă prin toate structurile de aprobare ale Uniunii Europene, inclusiv prin parlamentele statelor membre ale Uniunii Europene. Nu mai spun de un eventual acord comercial dezvoltat. Mai special, așa, după cum vor briții. Să aibă parte de un comerț favorabil cu Uniunea Europeană fără însă a participa la efortul economic european.

Dacă cei de la Express sunt mai aproape de Guvernul britanic, cei de la Independent sunt mai reticenți. Nu vor să dea vrabia din mână pe cioara de pe gard.

Să vedem ce se va hotărî pe 20 octombrie la Consiliul European, când se va discuta situația Brexit-ului. Theresa May va participa pentru a susține acceptarea ideii că s-au făcut progrese și că se poate trece la etapa a doua. Spun jurnaliștii britanici. Asta să însemne că briții sunt de acord cu finalizarea primei părți ? Înseamnă că vor completa proiectul de Lege privind părăsirea UE existent în Parlamentul britanic ? Nu de alta, dar parlamentarii au băgat 300 de propuneri ! Va fi interesant de urmărit.

De reținut aspectul important. Britanicii se mișcă foarte repede. Parcă le-a băgat cineva un ardei iute în fund. Iar asta înseamnă că sunt speriați.

Europa „politică” a lui Juncker este „faultată” de industriile statelor membre

Am găsit un articol interesant pe „contributors”, scris de Valentin Naumescu (aici).

Scenariul 6: Juncker se spală pe mâini şi îşi pregăteşte o ieşire „romantică” din scenă

Plec de la premisa „toată lumea are dreptate”.

Are dreptate și Naumescu. Are dreptate și Juncker. Am dreptate și eu. Ai dreptate și tu, cel care citești presa, studiile, comentariile.

Da, Juncker a vorbit despre „starea Uniunii Europene”. Are acest atribut ca anual să prezinte starea Uniunii și să spună care sunt intențiile Comisiei Europene pentru anul care urmează dar și în anii următori. El este „șeful executivului” Uniunii, cel care aplică legislația Uniunii. Normal că discursul lui are elemente tehnice mai mult decât poziționări politice. Asta nu înseamnă că „omul politic” Jean-Claude Juncker nu poate avea „viziuni” politice cu privire la Uniunea Europeană. Mai ales că el este cel mai înalt reprezentant al Luxemburgului în instituțiile europene.

Scenariul 6, cotat ca „viziune”, ca părere personală, a plăcut statelor mai puțin dezvoltate și a displăcut statelor dezvoltate. Juncker își dorește o Uniunea Europeană închegată politic, astfel încât să devină un tot economic, în avantajul tuturor statelor membre. El gândește la „întreg” pentru că altfel nu se poate asigura securitatea întregii Uniunii în fața riscurilor „asimetrice” cu care timpurile actuale ne provoacă, nu se poate merge mai departe cu proiecția „apărării comune” și nici cu o poziție unitară a tuturor statelor în fața competitorilor economici mondiali: SUA, China, Rusia, India etc.

Reacțiile Olandei, Austriei și Germaniei reflectă faptul că liderii sau unele personalități ale acestor țări sunt încă tributare intereselor naționaliste și mai puțin dispuse să accepte închegarea Uniunii Europene. Chiar și liderii europeni care „au tăcut” sunt mai aproape de cei care s-au opus viziunii. Macron are propria viziune pe care vrea să o impună altfel va suferi politic. S-a angajat mult dar nu prea obține.

Lecturile din presa străină, franceză și engleză, îmi arată că viziunea lui Juncker este foarte departe de realizare. Le Monde, Independent, Daily Express etc. sunt pline de articole care reflectă preocupările din acele țări dar, de bună seamă și corect în același timp, se uită în curțile vecine cu mare atenție.

Brexit-ul este mai puțin tratat la noi însă în presa engleză este o temă de bază. Este normal ca Theresa May să încerce, împreună cu miniștrii cabinetului său să obține cele mai bune condiții pentru ieșirea din Uniunea Europeană. Este normal ca briții să spună că fac progrese. Este absolut normal ca Barnier, negociatorul șef al UE, să spună că nu s-a făcut nimic până acum. Interesante sunt însă alte aspecte legate de Brexit, aspecte legate de interesele economice ale industriilor din statele europene.

Pescarii danezi au atras atenția asupra faptului că ieșirea Marii Britanii din UE trebuie să permită pescarilor din UE accesarea, pe viitor, a apelor britanice, pentru pescuit. Cererea pescarilor danezi are sens. Economia daneză depinde de acest segment economic. Practic, danezii cer ca UE să ofere UK un acord de liber schimb. Cum-necum, acest acord să existe.

Am citit că un reprezentant al industriei germane a făcut niște afirmații mai dure cu privire la viziunea lui Juncker. Germania va putea face o uniune politică cu Franța sau alte state dezvoltate, în nici un caz cu statele din estul Europei, cum ar fi Polonia sau Ungaria. Cum ar fi!

Tot industriașii germani sunt la capătul firului prin care se încearcă, după părerea mea, din rațiuni pur și simplu „egoiste”, ca Brexit-ul să nu aibă loc sau dacă va avea loc, Marea Britanie să primească un acord de liber schimb cu favoarea de a refuza libera circulație a lucrătorilor din UE, în special al celor din estul Uniunii Europene. Am citit că industriașii din Erfurt (Turingia) au scris Angelei Merkel ca acordul cu Marea Britanie pentru Brexit să nu le afecteze afacerile, regiunea fiind dependentă de comerțul cu Regatul Unit! Probabil că nu sunt singurii.

Brexit a scos în față protecționismul statelor din Uniunea Europeană. Olanda are anumite interese în blocarea integrării depline a României și Bulgariei în Uniunea Europeană. Nu are nici un interes în atragerea către Uniunea Europeană a Ucrainei sau R. Moldova. Nu mai spun de accederea Turciei la Uniunea Europeană. Nu este singura. Franța și Germania vor cade la consens. Fără România și Bulgaria în Schengen, deocamdată. Sărăcia celor două state crează condiții pentru acte de corupție. Cât privește aderarea la Zona Euro, ehehei, mai este. Nu mai spun de Ungaria, Polonia, Cehia, Italia ...

Avem dorințe mari dar nu avem putință. Sunt de acord cu Naumescu că liderii politici români au fost „naivi” în interpretarea discursului lui Juncker. Aplauzele ar fi trebuit să nu existe. Președintele Iohannis a fost cel mai ponderat. Bănuiesc că a discutat cu Juncker la telefon și chiar am impresia că a știut conținutul discursului înainte de a fi rostit. Nu sunt de acord cu Naumescu asupra concluziilor lui. A dat cu „bâta” nu doar în căruță, a mai nimerit și niște oale!

Juncker atrage atenția celorlalte state membre ale Uniunii Europene, mai mari sau mai mici, că valorile Uniunii trebuie să folosească tuturor, toți sunt egali, toți cetățenii Uniunii. Însăși tratatele de bază ale Uniunii au ca scop o viață mai bună pentru cetățenii uniunii. Pe măsură ce procesul de integrare în Uniunea Europeană are loc, ies la suprafață „minciunile” politicienilor din unele state membre care au clamat respectarea lor. Protecționismul agresiv practicat de statele fondatoare, unele dintre ele fiind în conflict deschis cu privire la „domeniile „strategice” din industria lor - Franța a blocat Italia să preia o societate franceză constructoare de nave -, expansiunea prin achiziții de terenuri și industrii cu folosirea șantajului - Olanda în România, Ungaria în România etc. -, desfigurează valorile care au stat la baza creerii Uniunii Europene.

Să notăm, în concluzie, că fără o dezvoltare economică sustenabilă nu avem nici o șansă să fim luați în seamă în Uniunea Europeană. Iar de aici să mergem la actuala guvernare și să vedem că hei-rupism-ul nu are nimic comun cu productivitatea, cu sustenabilitatea, cu dezvoltarea.

Proiecția CE cu privire la apărarea și securitatea comună. Explicații de la sursă

Jean-Claude Juncker, președintele CE, a prezentat pe 7 iunie a.c. o viziune cu privire la „apărarea și securitatea comună” în cadrul Uniunii Europene. Discuții pro și contra, destule. Politicienii de anvergură au sesizat faptul că proiecția prezentată de Juncker are avantaje. Nu elimină NATO ci îl întărește. Nu elimină statele membre ci le sprijină să devină mai puternice. Combinată cu viziunea privind „industria europeană să fie mai puternică și competitivă”, oferă statelor membre ale Uniunii Europene posibilitatea să își creeze mijloacele pentru realizarea apărării și întărirea securității. Toate însă au un numitor comun: fiecare stat membru participă cât vrea, cât poate, cât consideră că este suficient. Decizia politică a fiecărui stat membru are consecințele ei. Cât are, cu atât răspunde. Este mai bine integrat în sistemul european de apărare, își apără mai bine populația. Este mai puțin integrat, populația va suferi mai mult. Nu mai spun de valorile materiale!

Mihnea Motoc, fostul ministru al apărării pe timpul guvernului Cioloș, în prezent consilierul special al președintelui Jean-Claude Juncker pe problemele apărării și securității europene, a pus pe facebook un link către un interviu dat „europunkt”. Preiau câteva idei. Sunt unul dintre cei care le susțin!

Documentul de reflecție privind viitorul apărării europene

Mihnea Motoc: În cvasi-totalitatea sondajelor de opinie realizate în ultima vreme, cetățenii europeni indică în mod constant ca îngrijorări majore amenințările neconvenționale, îndeosebi terorismul și atacurile cibernetice. În egală măsură, tot majoritar, europenii consideră că prevenirea și combaterea acestora nu se mai poate organiza doar individual la nivelul fiecărui stat, ci ar avea de beneficiat de pe urma unui rol sporit al UE în domeniu. În alte cuvinte, susțin mai multă Europa în materie de securitate și apărare. Și ei percep cu mare acuratețe că bătălia împotriva acestor amenințări nu poate fi purtată menținând separate dimensiunea externă și cea internă. Pentru terorism și riscurile cibernetice, granițele Uniunii noastre nu mai reprezintă obstacole notabile. Indiscutabil, Statele membre rămân în prima linie a acestei lupte formidabile, dar obiectul său având amploarea și complexitatea observabile direct de oricine, a devenit evident, că acțiunea la nivel european e imperios necesară și poate avea reală valoare adăugată aici.

Pornind de la aceste constatări, Comisia a propus pe 7 iunie un Pachet de Apărare comportând, în afara Documentului de Reflecție pe care îl menționați, o Comunicare privind Fondul European de Apărare, respectiv un proiect de Regulament vizând Programul European de Dezvoltare a Industriei de Apărare. Abordarea Comisiei îmbină fin aspectele de principiu (scenariile prefigurând viitorul apărării europene) cu cele foarte practice implicate de Apărarea Europeană (Fondul și Programul). Referitor la componenta normativă, Comisia a venit cu un proiect, însă legiferarea e atribuția Consiliului și a Parlamentului European. În Documentul de reflecție, Comisia nu prescrie un drum unic înspre o viitoare Uniune a Apărării, ci propune mai multe scenarii pentru a stimula reflecția și dezbaterea în Statele membre, acestea fiind cele ce în ultimă instanță decid calea de urmat. Prin urmare, nici una din aceste dezvoltări nu o văd că necesitând alterări de paradigmă a competenţelor între Statele membre și Uniune, ori între instituțiile europene. Precum notați just, securitatea și apărarea rămân domenii de competenţă interguvernamentală. Prin Pachetul Apărare, Comisia a urmărit esențialmente să stimuleze și să motiveze cooperarea sporită în sfera cercetării militare și a dezvoltării de capabilități pentru apărare, respectiv să propună Statelor membre căi posibile pentru o viziune și acțiune mai strategică în privința apărării europene. Pachetul Apărare în ansamblul său, precum și întemeierea juridică a demersului Comisiei sunt deplin încadrate în Tratatele actuale.

Care este impactul pe care intensitatea cooperării statelor membre în aceste domenii îl generează asupra partajării competențelor UE?

Cele 3 scenarii din Documentul de Reflecție acoperă un traiect ce pornește de la cooperare pe linie de securitate și apărare (o sensibilă upgradare a ce avem acum, cu accent pe dimensiunea capacitară și lăsând-o practic neatinsă pe cea de operații), trece prin securitate și apărare împărtășite (presupunând, între altele și posibilitatea de a conduce operațiuni de gestionare a crizelor de intensitate ridicată, inclusiv de luptă anti-teroristă) și se încheie cu securitate și apărare integrată. Toate scenariile sunt concepute cu orizont temporal de referință anul 2025; toate au ca punct terminus coagularea unei Uniuni de apărare și securitate, ceea ce diferă este viteza de avansare în acea direcție. Alegerea între acestea (unul sau altul dintre scenarii, ori o combinație de elemente din două sau toate) aparține în întregime Statelor Membre. Chiar și alegerea cea mai ambițioasă nu implică necesarmente nici transfer de competenţe pe linia apărării și a securității înspre Uniune, nici, implicit, necesitatea amendării Tratatelor. Discursul de miercuri al Președintelui Juncker despre „Starea Uniunii” duce mai departe gândirea de perspectiva referitoare la Uniunea apărării și securității.

NOTĂ: nu necesită un transfer de competențe către Uniune! Coagularea unei Uniuni de apărare și securitate nu înseamnă subordonarea statelor voinței Uniunii! Briții și populiștii au nevoie de ochelari. Vederea lor este slabă. În caz contrar, sunt de rea-credință.

În domenii sensibile precum securitatea și apărarea, care scenariu oferă UE instrumentele și competenţele necesare pentru a face față provocărilor neconvenționale?

Toate, mai repede sau mai întins în timp, oferă Uniunii posibilitatea, mijloacele și cadrul pentru a maximiza eforturile naționale de a îi proteja pe europeni de amenințările vremurilor noastre.

Relația UE cu NATO reprezintă un aspect subliniat în cadrul fiecărui scenariu. În contextul tensiunilor din ultima perioadă dintre SUA și Siria, respectiv SUA și Coreea de Nord, în ce măsură considerați oportună implicarea activă a UE, alături de NATO, în conflictele din spațiul extra-european?

Așa este, pe bună dreptate, întrucât, notând mai întâi nivelul fără precedent de ridicat al cooperării concrete între UE și NATO, e important de subliniat că atât NATO, cât și Partenerul strategic Trans-atlantic, susțin explicit că o apărare europeană mai puternică nu poate fi decât benefică și pentru NATO, la rândul său. Cooperarea actuală dintre UE și NATO e organizată în virtutea Declarației comune la vârf din decembrie trecut și se structurează pe numai puțin de 42 de domenii. Cât despre implicarea actuală și pe termen scurt a NATO și a UE în cele două crize majore ale momentului, aceasta este esențialmente exprimată în registrul politico-diplomatic, dincolo de ceea ce întreprind Statele Membre, bunăoară sub forma participării la Coaliția Anti-Daesh. Implicarea mai operațională a UE în astfel de crize nu face parte din setul de ipoteze avute în vedere pentru acest stadiu al dezvoltării Apărării europene.

Propunerea Comisiei de instituire a unui Fond european de apărare urmărește sprijinirea și stimularea eforturilor statelor membre în domeniul cercetării și al dezvoltării capacităților de apărare, prin dezvoltarea de noi prototipuri și achiziționarea de echipamente și tehnologii de apărare. Care sunt avantajele pe care le oferă acest instrument în vederea combaterii amenințărilor neconvenționale? Cum au reacționat statele membre în raport cu această propunere?

În cazul cercetării pentru apărare, avantajul major constă în faptul că finanțarea de la bugetul UE este integrală; conform celor prefigurate pentru viitorul exercițiu financiar european (începând din 2020), Uniunea ar urma să se situeze printre primii finanțatori ai cercetării militare din Europa, cu 0,5 miliarde de Euro dispensați anual în această direcție. În ce privește susținerea dezvoltării de capabilitate, co-finanţarea de la bugetul UE poate face diferența în ce privește promovarea sau nu a unui proiect, întrucât ea vizează faza cea mai volatilă și riscantă a generării de capabilități – drumul până la obținerea unui prototip. Avantajele evidențiate joacă, desigur, și în ipoteza în care finanțarea privește dezvoltarea de capabilități de natură dual-use. Statele Membre au reacționat favorabil la aceste propuneri, ne așteptăm la semnarea până la sfârșitul anului în curs a primelor contracte de finanțare de proiecte în domeniul cercetării militare și la înaintarea de proiecte de capabilități din partea cât mai multor, poate chiar a tuturor Statelor Membre.

Cum se pot implica cetățenii statelor membre în vederea alegerii unuia dintre cele trei scenarii prezentate de Comisia Europeană? În ce măsură Documentul de reflecție a generat dezbateri în cadrul statelor membre?

Percepția oamenilor despre amenințările care sunt existențiale pentru ei, pentru valorile și modul nostru de viață, precum și despre cum ar putea fi ele îndiguite și combătute mai eficient, prin susținerea unui eșalon european de acțiune, a reprezentat un punct de pornire și o motivație cardinală a propunerilor Comisiei în materie de apărare. E firesc ca și deciziile ce vor fi luate pornind de la propunerile respective să fie legitimate și în acest fel, prin implicarea autentică a cetățenilor în această dezbatere europeană. Reflecția despre viitorul apărării europene a decurs din procesul Cartei Albe privind viitorul UE, care a ocazionat deja o amplă interacțiune a Comisiei cu guvernele, cu parlamentele naționale și dialoguri cetățenești de-a lungul și de-a latul Uniunii. Dezbaterea despre apărarea europeană suscită la rândul său interes considerabil și este viguros purtată cel puțin la nivelul comunității de specialitate (decidenți și experți politico-militari, reprezentanți ai industriei). Indiferent cum se va cristaliza în cele din urmă calea optimă spre o Uniune de Apărare și Securitate, e esențial ca oamenii să continue să susțină, informat, ceea ce construim, e important ca ei să fie convinși că intervenirea unui palier european de acțiune are reală valoare adăugată și respectiv, că fiecare și cu toții împreună suntem mai în siguranță ca rezultat al acestor demersuri.

La finalul acestui interviu, vă propun să analizați contribuția pe care România o poate aduce în domeniul securității și apărării europene. Care sunt direcțiile la a căror cooperare mai avansată România poate contribui?

Prin poziția geostrategică și contribuția majoră la stabilitatea regională, prin activismul politic și susținerea operațională a dezvoltărilor consemnate în ultima vreme pe linia Politicii comune de securitate și apărare, prin tradițiile și realizările atât în sfera cercetării, cât și a industriei de apărare, România este actor indispensabil al proiectului Apărării Europene. Participând pro-activ, de la început, atât la reflecția strategică despre viitorul Apărării Europene, ca parte a narativului mai amplu al Europei viitoare, cât și la toate formele de cooperare întărită din sfera apărării europene, fie că e vorba de proiectele comune, finanțate european, din cercetare sau dezvoltarea de capabilități, fie că e vorba de proiectele ce vor structura modular PESCO, România are net mai multe posibilități de a modela procesele europene legate de apărare în armonie cu propriile preocupări de securitate, de a (re)consolida baza să industrială și tehnologică din domeniul apărării și de a participa la conturarea uneia din cele mai promițătoare dimensiuni ale continuării integrării, anume apărarea și securitatea.

România trebuie să fie parte a proiectului, trebuie să participe la implementarea tuturor etapelor. Avem mare nevoie. Mihai Motoc punctează bine că astfel putem „(re)consolida baza industrială și tehnologică din domeniul apărării”. Asta înseamnă că ne alăturăm statelor care vor să progreseze. Succesele în tehnologia pentru apărare și securitate au ridicat nivelul de performanță în industria civilă, au asigurat mai mult confort cetățenilor concomitent cu securitatea vieții lor și apărarea mediului de viață.

Foarte bun interviul!