Infractorul Liviu Dragnea face o politică personală împotriva intereselor statului român

O imagine cât o mie de cuvinte.

Din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, doar 4 și-au trimis reprezentanții diplomatici la recepția organizată la MAE israelian. România nu a fost invitată și la ceremonia oficială de deschidere a Ambasadei SUA la Ierusalim! Nota bene!

Calculele infractorului Liviu Dragnea nu prea mai ies.

Marea Britanie este împotriva acestei mutări, alături de toate celelalte state foarte importante din Uniunea Europeană. Austria are o conducere politică de extremă dreapta, Cehia are o conducere politică ambiguă iar Ungaria lui Viktor Orban face acțiuni demonstrative de independență politică.

Acțiunile de forță ale infractorului Liviu Dragnea prin care vrea să arate că politica externă a României se face și la Guvern și la Parlament cum și Președintele României „are unele competențe”, duc în derizoriu tot ce au construit diplomații români de-a lungul timpului. România nu mai este un stat predictibil în relațiile internaționale! România nu mai este un factor de echilibru în lumea arabă! România își poate pierde credibilitatea ca partener onest în relațiile internaționale. Opoziția președintelui Klaus Iohannis este deosebit de importantă pentru că se folosește de toate competențele pe care le are pentru a evita prăbușirea țării în haos.

„România, Cehia şi Ungaria au blocat planurile de adoptare a unei declaraţii comune a Uniunii Europene prin care s-ar fi condamnat mutarea Ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim. Autoritatea Palestiniană a condamnat, sâmbătă, poziţia adoptată de cele trei state.”

 Încă mai sunt speranțe în prezența la Cotroceni a președintelui Klaus Iohannis. Am ajuns să îi cerem Președintelui să facă minuni pentru a evita prăbușirea țării. Nu poate face prea multe pentru că are competențele clar stabilite în Constituție. Când a fost scrisă aceasta, nimeni nu s-a gândit că va veni un timp când un infractor de drept comun va decide în locul unei întregi țări pe baza unui artificiu electoral. Cu 18% voturi favorabile, infractorul Liviu Dragnea se laudă cu „majoritatea” obținută în Parlament și ca atare dispune după cum vrea el soarta României.

Absența de la vot din 2016 a românilor ne-a adus în această situație! Repetarea fenomenului, va duce la distrugerea ireversibilă a țării și reîntoarcerea la un sistem politic mai apropiat de cel din Coreea de Nord decât de oricare alt stat din Europa!

"Iată un nou exemplu cum PSD guvernează foarte prost. Aceşti pesedişti s-au folosit de lipsa unei clarităţi în legislaţia în vigoare şi au blocat un document european fără să se consulte cu preşedintele. Este a doua oară când încearcă să facă politică externă după ureche, aşa cum au făcut cu salarizarea şi iese prost. Prin blocarea unei declaraţii, România este adusă în marginea Uniunii, alături de nişte ţări faţă de care am tot respectul, dar sunt eurosceptice. Măsurile antieuropene care vin pe linia PSD, acestă măsuri riscă să ne scoată realmente din Europa. Nu e admibisil ca PSD să ia anumite decizii din ce în ce mai des, care sunt convins că sunt dictate de la nivelul aprtidului şi nu guvernului şi să ne readucă în marginea Europei. Românii îşi doresc să fie parte integrantă a Europei."

Avem „mușchi”

Destul de neplăcută știre. România s-a alăturat Ungariei și Cehiei pentru a bloca o declarație comună a Uniunii Europene cu privire la  mutarea ambasadei SUA în Ierusalim. Culmea, din foarte multe puncte de vedere, declarația UE care a fost blocată, respectă deciziile ONU cu privire la problema Ierusalimului! Decizii pe care România s-a angajat să le respecte.

Art. 11 din Constituție, din Titlul I care stabilește „principiile generale” după care statul român este organizat și funcționează, cu referire la „dreptul internațional și dreptul intern” prevede clar, la alin. (1) : „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte”. Iar la alin. (2) spune că „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”

Preiau informația de la un News, pentru a nu avea surpriza deformării acesteia, practică a site-urilor care „slujesc” cu mare credință actuala putere PSD-ALDE.

Diplomații europeni consultați de jurnaliștii israelieni au schițat elementele principale ale declarației comunica în discuție:

Potrivit diplomaţilor europeni citaţi de timesofisrael.com, o versiune a declaraţiei cuprindea trei mari puncte:
„- Ierusalimul ar trebui să fie capitala ambelor state - Israel şi viitorul stat Palestina;
- Statutul definitiv al Ierusalimului ar trebui negociat şi determinat prin negocieri între părţi;
- Statele membre ale UE nu vor urma SUA şi nu îşi vor muta ambasadele la Ierusalim”.

Motivarea cu care a venit MAE român este stupidă:

„Ţinând cont de contextul regional deosebit de complicat şi în urma unei analize complexe a textului propus aprobării statelor membre de către Serviciul European de Acţiune Externă, la nivelul MAE s-a considerat că textul este unul lipsit de echilibru, prin punerea accentului pe un singur element, respectiv mutarea reprezentanţelor diplomatice europene în Israel la Ierusalim.”

Trebuie să constat că cei de la MAE ne consideră pe toți idioți! Accentul nu este pus pe „mutarea ambasadelor” ci pe respectarea angajamentelor asumate de statele europene la ONU, respectarea deciziilor Consiliului de Securitate al ONU, respectarea acordurilor cu privire la conflictul israeliano-arab semnate sub umbrela ONU! Nu mutarea unei ambasade!

Ce a crezut că realizează coaliția roșie PSD-ALDE prin „instrumentul” Meleșcanu? Că blochează Franța, Germania, Italia, Spania, Olanda, Belgia, Marea Britanie etc. în intenția acestora de a respecta tratatele internaționale la care sunt parte? Că le va obliga să își mute ambasadele în Israel?

Să intrăm mai mult în problemă. România se alătură Cehiei și Ungariei ca opozant al integrării țării în structurile europene semnificative ale UE. Ce fac Cehia și Ungaria, este treaba lor. Treaba noastră este ce se întâmplă în România.

Titularul politicii externe a României este Președintele României, singurul demnitar care, potrivit Constituției, reprezintă România în relațiile cu alte state. Guvernul, executivul, asigură, din punct de vedere tehnic, realizarea liniilor de politică externă date de Președinte (decizii ale Curții Constituționale a României).

În acest caz, cunoscând poziția exprimată de Președintele României cu privire la „mutarea ambasadei României la Ierusalim de la Tel Aviv”, o altă inițiativă exclusiv a coaliției PSD-ALDE demarată fără consultarea Președintelui, îmi pun întrebarea: președintele Klaus Iohannis a fost informat despre ce va face ministrul de externe și diplomații români la reuniunea SEAE (Serviciul European de Acțiune Externă)? Se pare că nu. Din acest motiv sunt îndemnat să cred că ce a făcut Meleșcanu este un nou atac la adresa președintelui Klaus Iohannis! Este o continuare a atacurilor pe care infractorul Liviu Dragnea și inculpatul Călin Anton Popescu Tăriceanu le fac asupra poziției constituționale a președintelui Klaus Iohannis în vederea alegerilor prezidențiale de anul viitor.

Cum de au comis ticăloșia? Dau explicația în comunicatul MAE:

”În urma procesului de analiză desfăşurat la nivelul SEAE, s-a convenit transmiterea unei declaraţii în numele Înaltului Reprezentant Federica Mogherini”, a mai precizat MAE.

Aha! Fiind vorba „doar” despre un comunicat a Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate al Comisiei Europene, coaliția roșie din România a folosit ocazia să pună pe președintele Klaus Iohannis în dificultate față de reprezentanții celorlalte state membre ale UE.

Președintele Cehiei, Miloš Zeman, este o figură aparte. Susținător pe față al lui Vladimir Putin și eurosceptic înverșunat se încadrează în acțiune. Viktor Orban face iar un gest de frondă pentru a demonstra că „el poate”. Că are „mușchi”. Șantajul în politica internațională practicat de Budapesta nu mai miră pe nimeni. Alăturarea Românie celor două state este cu atât mai ciudată cu cât titularul politicii externe a României este de altă părere decât membrii Guvernului român.

Până la urmă, cred că se va ajunge la un Consiliu European unde președintele Klaus Iohannis va exprima poziția normală a României cu privire la subiect. Din moment ce va exista o decizie a Consiliului European, și codecizia Parlamentului European, Guvernul României nu va putea avea propriile acțiuni în materie.

Ciuma roșie aflată la conducerea Românie vrea să ne ducă în afara spațiului european. Mizerabili!

Conferința de presă a președintelui PNL, Ludovic Orban – 20.04.2018

Bună ziua! 

Am urmărit cu stupoare declarațiile președintelui Partidului Social Democrat, Liviu Dragnea, la o emisiune la care a fost invitat aseară, la un post de televiziune și am simțit obligația de a organiza această conferință de presă pentru a prezenta punctul de vedere al Partidului Național Liberal față de o serie de luări de poziții ale lui Liviu Dragnea. 

Memorandumul adoptat de Guvern privitor la mutarea ambasadei României la Ierusalim.

Primul subiect la care mă voi referi este anunțul făcut de Liviu Dragnea privitor la memorandumul adoptat de Guvern, privitor la mutarea ambasadei României în Ierusalim.

Din capul locului vreau să fac precizarea că Dragnea nu are nici o calitate în materie de politică externă a statului român și că nu mi se pare normal ca un lider de partid, chiar dacă este partidul de guvernământ, să facă anunțuri care privesc politica externă a statului român, să influențeze decizii privitoare la politica externă a României.

Guvernul a greșit grav dacă a adoptat acest memorandum. Prin această decizie dă cu piciorul în câteva secunde unui efort constant de peste 30 de ani de politică externă a statului român în zonă.

De asemenea, încalcă grav Constituția României deoarece, nici o decizie de politică externă nu poate fi luată fără ca decizia să-i aparțină titularului stabilit de Constituție în privința politicii externe și anume președintelui României.

Prin această decizie, Guvernul PSD-ALDE se situează în afara multor decizii ale Organizației Națiunilor Unite, la care România este parte. De asemenea, acționează în contradictoriu cu decizii luate la nivelul Uniunii Europene în acest domeniu.

O astfel de decizie riscă să genereze efecte grave pentru România, efecte nu doar de moment, ci efecte negative care pot să dureze ani sau zeci de ani . Fără  a fi ostili unei astfel de decizii, vrem să spunem foarte clar că o astfel de decizie nu poate fi luată decât de președintele României și o astfel de decizie nu poate fi luată decât în contextul negocierilor de pace din Orientul Mijlociu, după finalizarea acestor negocieri, în special a negocierilor între cele două părți.

Somăm Guvernul să renunțe la orice demers instituțional în această direcție, să revină în cadrul constituțional și de asemenea, să respecte deciziile Organizațiilor în care suntem parte, cum este Organizația Națiunilor Unite și de asemenea, deciziile luate la nivelul Uniunii Europene, privitor la situația din Orientul Mijlociu.

Aderarea României la OECD și promisiunile făcute de Liviu Dragnea premierului Ungariei 

A doua temă la care mă voi referi este legată tot de politică externă. Din nou dracu, mă refer la Dragnea, și-a băgat coada tot în probleme de politică externă de care nu are habar și prin care riscă să creeze efecte extrem de grave.

Știți foarte bine că ministrul de Externe al României, a anunțat înainte de reuniunea OECD, care a avut loc în aprilie, că se va discuta subiectul aderării României la OECD. Nu s-a discutat acest subiect. De ce nu s-a discutat acest subiect? Pentru că Ungaria și-a menținut poziția de împotrivire, prin exercitarea dreptului de veto la solicitarea noastră de aderare la OECD.

România a făcut cerere de aderare la OECD de mai mult timp. Aderarea la OECD presupune îndeplinirea foarte multor condiții. În raportul de monitorizare privitor la România, care a fost făcut de OECD pentru anul 2016, s-a luat decizia ca România să fie monitorizată în cinci domenii importante: centrul de guvernare, managementul strategic al resurselor umane, guvernanța bugetară, guvernanța deschisă, guvernanța digitală.

Nici una dintre aceste teme în care România este supusă unui proces de monitorizare nu are legătură cu discuțiile private dintre domnul Dragnea și premierul Ungariei.

După cum bine știți, după decizia instanței prin care s-a anulat actul administrativ de înființare a Liceului Romano-Catolic de la Târgu Mureș, premierul maghiar a anunțat această opoziție față de aderarea României la OECD.

Fără să aibă nici un fel de atribut de politică externă în privința acestui subiect și încălcând poziția corectă a Ministerului de Externe al României, care a menționat foarte clar că nu există nici o legătură între criteriile pe care România trebuie să le îndeplinească pentru aderarea la OECD și situația Liceului Romano-Catolic maghiar din Târgu Mureș, Dragnea a anunțat că a intervenit personal pe lângă premierul Ungariei, că i-a promis că se va înființa Liceul maghiar și de altfel, a și făcut acest demers pentru că PSD-ALDE au votat în Parlament un act normativ care a fost declarat neconstituțional și anume, au votat  prin lege înființarea Liceului Romano-Catolic din Târgu Mureș.

După ce Curtea Constituțională a declarat neconstituționalitatea acestei legi, iată că din nou Dragnea intră cu bocancii în politica externă a României și se laudă că și cu sprijinul președintelui UDMR, Kelemen Hunor, a vorbit din nou cu premierul Ungariei și că din nou i-a promis că se va implica în înființarea acestui liceu, pe cale administrativă de data asta, nu știu cum o va putea face, și că în felul acesta poate să dea o veste bună, că Ungaria nu se va mai opune aderării la OECD.

Vreau să fac o observație foarte clară și foarte precisă! Aderarea României la OECD nu depinde de relațiile personale și de promisiunile pe care i le face Liviu Dragnea premierului Ungariei. Ungaria nu este singura țară în OECD. Dacă mâine o altă țară din OECD, pentru a ne acorda sprijinul, ne va cere să favorizăm o companie sau să înființăm cine știe ce instituție, sau o altă țară din OECD ne va cere alt lucru care nu are nici o legătură cu procedura de aderare la OECD, ce va face Dragnea, le va promite premierilor din aceste țări lucruri care nu au nici un fel de legătură cu demersul instituțional de aderare la OECD?

Nu putem accepta ca Dragnea să rezolve solicitări care nu au legătură cu chestiuni de politică externă și care privesc chestiuni de politică internă, solicitări care nu sunt normale, care nu sunt firești și care, la urma urmei, riscă să-l pună pe Dragnea în poziția de trădător al interesului național pentru cine știe ce interese personale are domnia sa.

Rata anuală a inflației 

A treia temă la care mă voi referi este cea legată de minciunile, gogomăniile și aberațiile spuse de Dragnea pentru a încerca să explice fenomene economice care sunt provocate de aberațiile guvernului.

Prima minciună pe care a spus-o domnul Dragnea este o minciună pe care o voi demonta prezentându-vă tabelul oficial cu rata anuală a inflației în luna Martie 2018, rata inflației care este calculată de EUROSTAT, este adevărat, este preluată și de INS dar este calculată de EUROSTAT.

Dintre toate țările Uniunii Europene, veți vedea care este rata inflației în România, 4%. Rata medie a inflației la nivelul Uniunii Europene este 1,5%. Deci Dragnea îi minte cu nerușinare pe români.  Următoarele minciuni pe care le spune domnul Dragnea, de altfel sunt specifice partidelor de guvernământ , și primărița Capitalei face același lucru nefiind capabilă să facă nimic în doi ani de zile, caută vinovați.

Deci, Domnul Dragnea face lista vinovaților pentru faptul că există inflație în România. Pe această listă a așa-zișilor vinovați, evident că în capul listei, domnul Dragnea pune Banca Națională a României. Aici trebuie să vă spun poziția clară a Partidului Național Liberal. Respingem categoric o astfel de afirmație, că Banca Națională ar fi vinovată pentru creșterea accelerată a inflației în România.

Pârghiile care sunt la dispoziția Băncii Naționale pentru a ține inflația sub un anumit nivel, au fost folosite de Banca Națională. Aceste pârghii înseamnă controlul masei monetare aflată în circulație și slava Domnului, nu s-au tipărit bani care să ducă la inflație. A doua pârghie este dobânda de referință, a fost folosită de Banca Națională și această dobândă de referință, este adevărat, după creșterea dobânzii pe piață și mai ales după semnale foarte clare că este necesară creșterea dobânzii de referință.

Și în fine, a treia pârghie a fost folosită de Banca Națională, și anume oprirea unui derapaj al leului în raport cu principalele valute, în special cu euro. Slava Domnului, Banca Națională a încercat, a făcut tot ce a putut pentru a menține leul la un nivel cât de cât acceptabil și pentru a împiedica prăbușirea monedei naționale.

Ca atare, Banca Naţională a făcut tot ceea ce trebuia făcut pentru a împiedica inflaţia. Singura sursă de inflaţie sunt politicile guvernamentale. Al doilea vinovat descoperit, care el deja face parte din propaganda mizerabilă a partidelor de guvernământ, deci a doua categorie de vinovaţi, sunt Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Domnul Dragnea, incearcă să justifice creşterea preţului la utilităţi, la energia electrică, la gaz, prin faptul că ne-a fost impus de către Uniunea Europeană şi de către FMI să liberalizăm preţurile la energia electrică, la gaze şi la alte lucruri. Nu poate fi vinovată Uniunea Europeană pentru faptul că respectă legităţiile economiei de piaţă. România din momentul aderării la Uniunea Europeană, şi chiar anterior aderării la Uniunea Europeană, ştia foarte bine că aceste preţuri trebuie liberalizate şi că este normal şi firesc, ca într-o economie capitalistă să existe o piaţă şi în domeniul energiei. Nu poţi să consideri şi mai ales să îi păcăleşti pe români că aceste creşteri de preţuri se datorează liberalizării. Aceste creşteri de preţuri se datorează tot Guvernului! În domeniul energiei Guvernul are un cvasi-monopol. Companiile de stat producătoare de energie sunt principalele vinovate pentru creşterea preţului la energia electrică, de exemplu, prin fapul că au ieşit pe piaţa la nişte preţuri foarte mari, în special la tranzacţiile la piaţa pentru ziua următoare.

De asemenea, toate celelalte politici guvernamentale au fost de natură a aduce la creşterea preţului la utilităţi. 

A treia vinovăţie descoperită de domnul Dragnea, şi care este o altă minciună gogonată, este aceea că, de exemplu, preţul la carburanţi a crescut din cauza creşterii preţului la baril pe piaţa internaţională. Eu nu ştiu ce îşi imaginează Dragnea. Că românii au uitat faptul că, deşi în campanie Dragnea şi cu Tăriceanu au promis eliminarea supraaccizei la combustibil şi au şi facut-o, acelaşi Guvern care în campanie a promis eliminarea supraccizei la combustibil, a reintrodus această supracciză la combustibil şi toate creşterile de preţuri la carburanţi se datorează în proporţie zdrobitoare reintroducerii supraccizei la carburanţi.

Nu puteţi minţi oamenii la nesfârşit domnule Dragnea! Credeţi că avem memoria chiar aşa scurtă, că nu înțelegem care sunt mecanismele care stau la baza fixării prețului? Prețul a crescut din cauza deciziilor guvernamentale.

De asemenea, tot din repertoriul propagandistic extras parcă din bagajul național comunist din perioada ceaușistă, de vină pentru creșterea prețurilor sunt companiile străine și importatorii care au profitat de creșterea salariilor și pensiilor pentru a mări prețurile sau care au creat diverse carteluri pentru a beneficia de aceste creșteri de salarii și pensii.

Domnule Dragnea, sunteți un analfabet în materie de economie de piață. În economia de piață, prețurile se stabilesc prin echilibrul dintre cerere și ofertă. De fiecare dată când cererea crește, și mai ales crește spectaculos, oferta urmează cererea. Normal că dacă au crescut salarii și pensii și există o putere de cumpărare mai mare, dar nu există o creștere a producției aferentă a producției interne, este firesc să crească importurile și este firesc să crească prețurile.

Nu poți să spui că toate aceste fenomene, de fapt, au blocat creșterea producției interne, așa cum minte cu nerușinare Dragnea. Producția internă nu a crescut pentru că s-au blocat investițiile și pentru că harababura fisală generalizată, instabilitatea legislativă și fiscală din România au determinat și companiile private să fie mai prudente în investiții, în investiții noi, în cazul unor investitori care ar fi vrut să investească în România și care nu au investit. Ca atare, faptul că nu a crescut producția este tot vina guvernelor dumneavostră, domnule Dragnea, și nicidecum vina unor altor companii, mai ales companiile străine care văd că le acuzați în mod nedrept cu fiecare ocazie. Și tot pentru cultura dumneavoastră, uitați-vă pe datele INS și veți vedea că toate companiile care au avut posibilitatea au crescut prețurile, nu numai companiile care importă, nu numai companiile străine.

Sistemul de justiție 

Nu pot să nu spun câteva cuvinte despre demagocia cuplului Dragnea-Tăriceanu privitor la justiție și mai ales la declarațiile mincinoase, prin care Dragnea și Tăriceanu încearcă să se prezinte în mari apărători ai drepturilor oamenilor, în mari luptători împotriva abuzurilor.

Tot ceea ce face actuala majoritate în materie de justiție nu are nicio legătură cu cetățeanul, cu drepturile și libertățiile cetățeanului. Tot ce face actuala coaliție în materie de justiție are legătură numai cu Dragnea, cu Tăriceanu și cu ceilalți lideri ai celor două partide de guvernământ care sunt certați cu legea. Singurul lor scop este să scape de condamnare și de asemenea urmăresc ca să nu mai existe în sistemul de justiție oameni care să aibă curajul să-i ancheteze.

Doresc readucerea sistemului de justiție la control politic, astfel încât să nu mai existe niciun risc pentru vreun deținător de putere din zona PSD-ALDE, ca în cazul în care îndrăznește să fure să fie pedepsit.

Închei într-un ton amuzant. L-am văzut pe domnul Tăriceanu și nu mi-a venit să cred. Marele cruciat în lupta contra statului paralel, marele cruciat al luptei contra protocoalelor, am văzut cu stupoare, că întrebat fiind dacă are acoperiți în partidul pe care îl conduce, a spus că da. Am și eu așa câteva întrebări pentru domnul Tăriceanu. De unde știți, domnule Tăriceanu, că aveți acoperiți în partid? Dacă știți că aveți acoperiți în partid de ce nu i-ați dat afară? Îi țineți cumva în partid pentru că sunteți și dumneavoastră sau colegii dumneavoastră parte așa zisului stat paralel pe care îl tot blamați și îl acuzați în declarațiile dumneavoastră publice?

Obiectivele politicii externe

Agerpres. Meleșcanu: Președinția Consiliului UE, candidatura României la ONU și OCDE - jaloanele politicii externe

Reuniunea Anuală a Diplomației Române. Ambasadorii primesc obiectivele României în activitatea diplomatică. Ministrul Meleșcanu nu a tratat problemele sub aspect politic de partid (ALDE) ci sub aspectul politicii externe a României cu respectarea liniei de conduită stabilită de Președintele României și cum a fost prevăzută în documentele oficiale. Activitatea diplomației române nu se supune (încă !) voinței politice a liderilor PSD și ALDE sau UDMR care își fac de cap în Parlament.

Doar și pentru o lectură superficială pun mai jos o parte a recomandărilor lui Meleșcanu. Intențiile de politică externe ale României așa cum au fost ele expuse nu se pot realiza fără o convergență cu acțiunile Guvernului pe plan intern. Nu poți face în exterior ceva, îndeplini un obiectiv, fără să ai instrumentele necesare în interior ! De aceea, obiectivele externe ale României sunt legate strâns de îndeplinirea unor obiective pe plan intern. Că place sau nu, toate puterile statului au o contribuție de adus. Fie că este legislativă, fie că este administrativă, fie că este judecătorească.

„Anul acesta vă propun câteva accente speciale: pregătirea Marelui Centenar, președinția noastră la Consiliul UE în 2019, candidatura României pentru un loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate la ONU — cu alegeri în 2019 și candidatura noastră la OCDE. Acestea sunt jaloanele esențiale ale mandatului dumneavoastră. În egală măsură, avem nevoie de o diplomație economică mai clar orientată spre rezultate”

„Interesul României este să revigoreze politicile de dezvoltare în perspectiva convergenței economice și a integrării europene mai profunde. Simultan, trebuie să ne aducem la zi profilul de țară, să ne creștem cu inteligență influența în standardele pe care întreaga noastră societate le merită și le dorește. În plan extern trebuie să atingem nivelul de reputație, respect și recunoaștere care să ne facă mândri ca țară și în calitate de cetățeni ai României. (...) Trebuie să fim mult mai activi în promovarea intereselor naționale ale României pe tema UE, precum și în relațiile bilaterale cu statele membre”

„România s-a comportat în ultimii ani nu doar ca un beneficiar al politicilor NATO, ci și ca un participant activ la definirea și implementarea obiectivelor organizației”

„Am extins dialogul strategic cu SUA, am reluat dialogul politico-diplomatic la cel mai înalt nivel și am îndeplinit încă una dintre condițiile tehnice ale unui interes major pentru cetățenii români — programul Visa Waiver”

„Relațiile cu Federația Rusă vor continua pe baza abordării descurajare și dialog, în coordonare cu partenerii noștri euroatlantici. România dorește bune relații cu Rusia, cu două premise esențiale: respect reciproc și respectarea dreptului internațional. Câtă vreme dreptul internațional este încălcat prin acțiunile Rusiei, vom sprijini pe mai departe politica de sancțiuni a UE”

O particularitate a discursului public în România se regăsește în mulțimea angajamentelor și numărul redus al rezultatelor la finalul perioadei de referință. De când îl avem ca Președinte pe Klaus Iohannis, angajamentele au fost mai puține iar rezultatele au fost mai multe ! Asta nu înseamnă că nu și-a propus mult, înseamnă că nu a promis public mult ! Dacă suntem atenți la lectura recomandărilor lui Meleșcanu, vom observa că obiectivele noi sunt 4 (patru), restul privește continuarea unui comportament în politica externă pentru a trece la un alt nivel (ceea ce este absolut corect !). Două obiective sunt clare și nu există piedici în realizarea lor: pregătirea Marelui Centenar și pregătirea Președinției României la Consiliul UE în 2019. Celelalte două obiective - candidatura pentru un loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU și aderarea la OCDE -, pot fi realizate doar dacă România ca stat are performanță. În toate domeniile de activitate. Iar aici puterile statului au un rol  deosebit de important. O guvernare abramburită poate elimina șansele teoretice de realizare a acestor obiective.

Donald Trump și-a definit prioritățile. Prima vizită în Arabia Saudită

Trump și soția la Riad

Trump și soția au ajuns la Riad. Agerpres. Din cele două imagini ale știrii am ales-o pe aceasta. Nu fără motiv.

Reuters dă detalii, de la fața locului și mult mai multe imagini. Nu pun imagini de la Reuters, doritorii pot accesa pagina și au satisfacția necesară.

Presa, mai ales străină (o parte de bună calitate) remarcă că Trump își începe turneul în timp ce în țară este sub o puternică presiune. Pe care, de altfel, Trump o reclamă ca fiind anormală. Dar este treaba lui. De la el au plecat problemele, el este creatorul lor sau el este cel care a ales colaboratorii care au creat problemele.

O altă constatare a presei, mai ales de limbă engleză/americană, este faptul că Trump a ales ca prima țară vizitată să fie Arabia Saudită și nu unul dintre importanții săi vecini - Canada sau Mexic -, sau un stat puternic din Europa și, de ce nu, Uniunea Europeană !

Reuters nu uită să consemneze majoritatea problemelor lui Trump și, pe lângă punctarea unor elemente de protocol cu care Trump a fost răsfățat, scoate în evidență și elemente mai pământești. Arabia Saudită va semna un contract de 100 miliarde dolari pentru achiziția de armament din SUA iar petroliștii saudiți au intenția de a semna un alt contract de 50 miliarde de dolari cu partenerii americani.

Peste toate acestea, Trump dă un semnal, mai mult decât clar, al alegerii sale în privința politicii externe americane în zonă. Fără Iran !

La masă cu președintele Chinei a bombardat baza aeriană siriană de pe care s-a produs atacul chimic. Ieri, agențiile de presă au informat că aviația americană din Siria a atacat un convoi militar al unor miliții arabe pro-Al Assad coordonate de Iran ce se îndreptau spre poziții ale forțelor „democratice” din Siria sprijinite de SUA și statele arabe aliate din zonă. OSDO a comunicat că cei care au fost uciși în atacul american nu erau sirieni ! Azi citesc o știre, la Agerpres, că Trump a dispus ca deciziile operative în lupta contra ISIS de pe câmpurile de luptă să fie luate de comandanții forțelor americane implicate, încetând astfel „procedura” lui Obama care dirija din Biroul oval inclusiv deciziile militarilor de auto-apărare.

Trump provoacă. Această vizită, începută cu Arabia Saudită și continuând cu Israelul, teritoriile palestiniene, Vaticanul și abia apoi Bruxelles pentru un summit NATO și Sicilia pentru o reuniune G7 este un semnal. Agenda sa politică, „America First”, are alte coordonate decât cele ale tradiției americane de după WW2.

Interviul luat lui Lazăr Comănescu de Europa Liberă oferă detalii.

Am văzut că sunt discuții aprinse cu privire la rezultatele summit-ului NATO de la Varșovia. Pe lângă cei mulțumiți, sunt și cei care caută nod în papură ba chiar și susținătorii înfocați ai Rusiei care vor să trimită în derizoriu înțelegerile care au fost consemnate în documentele finale.

Am găsit la „deschide.md” interviul luat lui Lazăr Comănescu de „europaliberă.org”. Foarte bun ! Sunt clarificări ale rezultatelor summit-ului NATO. Ajută tuturor. Cât de diplomatic s-a dorit Comănescu să fie, tot răzbate din el mândria obținerii unor rezultate care au o altă perspectivă decât aceea de până acum. Atât pentru România cât și pentru R. Moldova cât și pentru Ucraina.

Să acceptăm ideea că România, alături de Polonia, ca furnizori de securitate alături de marile puteri ale NATO, au un interes major în Ucraina și R. Moldova iar NATO, pe lângă UE, sunt marile instituții internaționale care pot, prin forța lor, să schimbe aceste țări în viitor în state capabile să adere la cele două organizații. Iar noi, normal, să avem frontiere mai sigure și mai mulți parteneri de încredere. Puternici, competitivi.

Nu mai intervin pe text. Nu are rost. Este explicit.

„Începând de astăzi, zona Mării Negre devine regiune de interes strategic pentru Alianţa Nord-Atlantică", declară Europa Libere ministrul român al afacerilor externe, Lazăr Comănescu, la sfârşitul reuniunii NATO de la Varşovia.

Europa Liberă: Pleacă România mai apărată de la acest summit terestru, aerian şi, ce e foarte important, maritim?

Lazăr Comănescu: Ceea ce aş dori să subliniez din start este că, prin deciziile care s-au luat la summitul de ieri şi de astăzi al Alianţei Nord-Atlantice, se creează condiţiile pentru o consolidare sensibilă a capacităţii Alianţei Nord-Atlantice de a face faţă provocărilor de securitate din vecinătatea noastră estică şi nu numai estică. Pentru că, aşa cum aţi văzut şi dumneavoastră şi cum ştiţi, s-a discutat intens la summit despre provocările de securitate cărora Alianţa Nord-Atlantică trebuie să le facă faţă în vecinătatea sa estică, dar şi sudică şi dincolo de aceste vecinătăţi. Pentru că într-o lume globalizată riscurile de securitate se manifestă pe areale mult mai extinse. Şi, încă o dată, din această perspectivă vorbind, clar că deciziile care s-au luat sunt decizii care se vor repercuta în termeni pozitivi pentru ţările aliate din această parte şi pentru ansamblul Alianţei Nord-Atlantice. Pentru că securitatea în spaţiul nostru euroatlantic este una indivizibilă şi consolidarea, mai ales dacă ne gândim de unde vin, de unde originează principalele riscuri şi provocări la adresa securităţii în acest spaţiu. Deciziile de astăzi sunt nu doar binevenite, ci, cu siguranţă, marchează un moment cu adevărat de mare semnificaţie în capacitatea Alianţei de a face faţă la aceste provocări.

Europa Liberă: Domnul Poroşenko la un briefing cu ceva vreme în urmă a fost întrebat ce mesaj crede dumnealui că transmit declaraţii precum cea făcut de domnul Steinmeier recent, precum cea făcută de François Hollande. Şi întrebarea mea ar fi dacă dumneavoastră, din interior, din discuţii, consideraţi că sunt totuşi disonante vocile Germaniei şi Franţei în acest moment, voci care la un moment dat, în 2008, de exemplu, au jucat un rol în faptul că nu s-a dat „MAP"-ul [foaia de parcurs] pentru Georgia, pentru Ucraina?

Lazăr Comănescu: Sigur, ceea ce s-a întâmplat în reuniuni anterioare, la summituri anterioare sau între ele trebuie luat în considerare. Dar ceea ce mie mi se pare foarte important, şi acest lucru vreau să-l subliniez, seria de reuniuni, în cadrul summitului, ale şefilor de stat şi de guvern din statele aliate s-a încheiat cu o reuniune a Comisiei NATO-Ucraina, unde a fost prezent preşedintele Poroşenko. Şi acest lucru mi se pare foarte important, toţi cei 28 de lideri şefi de stat, guvern ai Alianţei au fost în unanimitate în privinţa nevoii şi determinării de a se susţine în continuare cu putere Ucraina, de a se susţine suveranitatea, integritatea teritorială a Ucrainei.

Reuniunea s-a soldat cu un mesaj foarte clar transmis asupra necesităţii ca Federaţia Rusă să pună în aplicare Acordul de la Minsk. Prin urmare, indiferent de părerile exprimate la un moment dat sau altul, faptul că toţi, repet, toţi aliaţii, inclusiv şefii de stat, de guvern din ţările la care v-aţi referit au fost în această reuniune şi au intervenit în dezbateri, subliniind această importanţă de continuare şi de consolidare a sprijinului acordat Ucrainei, pe de o parte, pentru realizarea obiectivelor de care v-am spus, pentru apărarea integrităţii teritoriale, dar, în acelaşi timp, şi pentru realizarea în Ucraina a reformelor necesare, astfel încât Ucraina să se poată, inclusiv în planul societăţii, apropia cât mai mult de comunitatea euroatlantică.

Europa Liberă: Una din propunerile României, înainte de acest summit, era legată de reasigurarea la Marea Neagră şi chestiunea nu a fost tranşată la acest summit, dar va fi, probabil, la o ministerială ulterioară. Întrebarea mea ar fi dacă, în situaţia în care Bulgaria parcă se opune acestei idei, credeţi că ar putea exista dificultăţi şi ar putea să se ajungă în toamnă fără un rezultat?

Lazăr Comănescu: Aşa cum spuneam, de-a lungul timpului în procesele acestea de pregătire a unor reuniuni, de discuţii fie în plan bilateral, fie în cadrul multilateral la diverse nivele, se exprimă opinii, se avansează idei, iniţiative. La urma urmei, contează ce decizii se iau. Or, privind la deciziile care s-au luat astăzi, inclusiv cu privire la zona Mării Negre, vom constata că la nivelul întregii Alianţe nu doar că s-a reiterat importanţa pentru Alianţă a zonei Mării Negre, dar dacă până acum în documentele NATO zona Mării Negre era calificată ca o zonă care prezintă importanţă din punctul de vedere al securităţii pentru Alianţă, începând de astăzi, se vorbeşte despre zona Mării Negre ca şi despre zona Mării Baltice sau Atlanticul de Nord, ca regiuni de importanţă, de interes strategic pentru Alianţă. Şi aceasta spune foarte mult.

Mai mult decât atât, şefii de stat şi de guvern aliaţi au decis ca instituţiile NATO de la Bruxelles, şi pe bază de propuneri avansate de ţările membre NATO riverane Mării Negre, dar şi a altor propuneri care se vor contura la Bruxelles, în toamnă, miniştrii Apărării din statele aliate să poată să andoseze decizii cu privire la modul în care trebuie consolidată prezenţa aliată în zona Mării Negre. Și din acest punct de vedere, cred că putem să vorbim despre un nou pas important în privinţa atenţiei, şi nu numai atenţiei, ci acţiunii pe care Alianţa Nord-Atlantică o are în vedere în privinţa asigurării unui spaţiu de securitate şi stabilitate în zona Mării Negre care, repet, este definită ca zonă de interes strategic pentru Alianţă. Şi aceasta spune foarte mult.

Europa Liberă: Ministrul Apărării al Republicii Moldova, domnul Şalaru, care a asistat la acest summit, ne spunea nu demult că ar trebui NATO să oprească acţiunile agresive ale Rusiei, să oprească acţiunile de destabilizare în Republica Moldova, în alte state din regiune. Dumneavoastră cum credeţi, face suficient NATO? Vorbea dumnealui de ameninţările hibrid. Se poate face mai mult?

Lazăr Comănescu: Cred că tot la acest summit este important de subliniat că şi în privinţa relaţiilor cu partenerii şi în mod expres în privinţa relaţiilor cu Republica Moldova, Alianţa a făcut astăzi un pas important în sensul, pe de o parte, de a sprijini Republica Moldova în consolidarea propriilor capacităţi de apărare, în al doilea rând, de a sprijini Moldova în consolidarea reformelor pe plan intern, astfel încât parcursul democratic prin care se apropie tot mai mult Republica Moldova de comunitatea europeană, euroatlantică să poate să fie realizat într-un ritm mai susţinut. Şi foarte important, de asemenea, semnificativ este că, până acum, în comunicatele Alianţei, relaţia cu partenerii şi în mod deosebit cu partenerii din Est, din vecinătatea estică, era abordată, practic, într-un singur paragraf, de data aceasta Republicii Moldova îi este alocat, prin deschiderea direcţiilor de acţiune despre care am vorbit, un paragraf special, individual Republicii Moldova. Şi cred că şi acest lucru spune foarte-foarte mult.

Europa Liberă: Vă mulţumesc.

Lazăr Comănescu: Pentru puţin. Mă bucur că v-am întâlnit. Toate cele bune şi succes în continuare Europei Libere.

Cineva spune prostii. Băsescu este cap de afiș.

Președintele Iohannis a făcut o afirmații destul de  „dure” în fața parlamentarilor cu ocazia împlinirii unui an de la preluarea mandatului (aici). Afirmații care au deranjat pe cei care până acum se lăudau cu „realizările” lor.

Unii au mârâit pe la colțuri. Alții și-au trimis la înaintare „valeții”, tot felul de analiști și jurnaliști încă plătiți din surse obscure (surse în declin sever, mai ales după de parchetele Ministerului Public au dat iama în marii tâlhari ai țării !).

Traian Băsescu s-a simțit atacat la persoană de afirmația Președintelui Iohannis cu privire la vizibilitatea României pe plan extern.

„Din diverse motive, pe care nu doresc să le comentez aici, România s-a aflat într-o oarecare izolare în anii anteriori. Am dorit să schimbăm cu totul această stare de fapt în 2015, ceea ce explică și dinamica mai mare din acest an în activitatea de politică externă. România este o țară respectată în NATO și UE, care contează în ecuația geo-politică și geo-strategică și care este gata să-și asume responsabilități.

...

Anul 2015 recâștigarea normalității a însemnat și demersuri în plan extern, mă refer în mod particular la restabilirea prestigiului României în exterior, la profilarea sa în cadrul UE și al NATO și la întărirea parteneriatelor noastre strategice. 2015 a fost un an în care nu doar am confirmat, ci am adâncit și transpus în acțiuni concrete opțiunile majore ale politicii noastre externe. Vizitele externe și primirea a numeroși șefi de state și de guverne a avut tocmai această menire de a da țării noastre o voce mai puternică, de a întări relații cu aliați cu aliați tradiționali, de a reface legăturile strategice, de a ne apropia de state din regiune”.

Reacția lui Traian Băsescu este, cumva, de înțeles (aici). Numai că are doar valoarea unei declarații ce se va pierde în timp. Președintele Iohannis va putea reveni după fiecare acțiune de politică externă să puncteze în ideea „refacerii” sau a „recuperării” unei poziții fie pierdute pe timpul mandatelor antecesorilor săi fie neglijate de aceștia. Încet, pas cu pas, din mandatele lui Iliescu și Băsescu se alege praful și pulberea.

O premieră, cumva, mandatul dat lui Dacian Cioloș de a reprezenta România la Consiliul European de toamnă arată și noua abordare în politica externă. Este un semnal că Președintele și prim-ministrul formează o echipă. În imaginea de mai sus este surprinsă „primirea” făcută lui Cioloș înainte de ședința Consiliului. Donald Tusk, Jean-Claude Juncker, Angela Merkel și au mai fost și alții foarte încântați de întâlnirea cu Cioloș.

În contra aprecierilor unora, finalul primului mandat al Președintelui Iohannis se „simte”. Zbuciumul „politic” a rămas doar la nivelul partidelor aflate în criză. În Parlament s-au adoptat acte normative de importanță strategică. Președintele Iohannis a cerut, iar, parlamentarilor să dezbată legile pentru a fi valorificată experiența politică a tuturora în crearea și adoptarea lor. Le-a mai cerut să fie mai atenți la elaborarea legilor pentru ca el să nu le mai retrimită Parlamentului sau să le atace la Curtea Constituțională.

Mai mult, schimbarea este radicală asupra direcției politice date de Președintele Iohannis și aplicată de Guvernul Cioloș. Responsabilitatea Guvernării revine membrilor Guvernului doar în raport cu legea aplicabilă. Dacă nu respectă legea sunt vinovați. Dacă o respectă, „vinovăția” este transferată Parlamentului, cel care adoptă legile.

Degeaba se supără în direct unii jurnaliști, analiști sau purtători de vorbe. Guvernul trebuie să aplice legea și dacă constată că legea este inaplicabilă sau produce efecte care dăunează societății atunci sesizează Parlamentul cu proiecte de acte normative care să repare ce consideră Guvernul că este greșit. Dacă Parlamentul se face că nu pricepe, Guvernul va aplica legea așa cum este. Avem un exemplu la îndemână. Aplicarea unor articole ale legii vânătorii, o manipulare ordinară a vânătorilor în Parlament, a fost suspendată prin ordonanță de urgență abia după ce Guvernul s-a consultat cu Parlamentul și s-a căzut de acord că articolele să fie suspendate în aplicare urmând ca Parlamentul în sesiunea de primăvară a anului viitor să procedeze la modificarea legii. Pe timpul lui Băsescu, a lui Ponta și Boc se făceau modificări prin ordonanțe de urgență de către Guvern. Acum s-a schimbat calimera. Supărații de pe la televiziuni și din presă (scrisă sau on-line) pot rămâne supărați. De când este la Cotroceni Klaus Iohannis în România se cântă o altă melodie. Una a normalității vieții.

Fiecare acțiune a lui Klaus Iohannis și a Guvernului Cioloș îi provoacă lui Traian Băsescu accese de revoltă. Aia nu este bună, aia nu este albă, aia nu este roză, aia nu este neagră ... Fiecare intervenție a lui Băsescu duce, inevitabil, la o comparație. Iar comparațiile nu îi sunt favorabile.

Băsescu cere, de fapt, Guvernului, să nu mai aplice legile țării. Bugetul este „socialist”. O fi, dar este după lege. Sunt legi aprobate de Parlament care obligă construcția unui astfel de buget. Mai grav pentru Băsescu este că nu vede, nu vrea să vadă, că în acest buget s-a ținut cont de posibilitatea consumării resursei bugetare și nu de plăcerile unora sau a altora de a vedea alocate sume mai mari pentru un domeniu sau altul. Nu vrea să vadă că sănătatea, învățământul, apărarea, securitatea națională, transporturile și investițiile au primit sume mai mari. Orientate către obiective care pot fi realizate. Acest Guvern nu a făcut o listă cu doleanțele politicienilor ci a făcut un Buget care să fie aplicabil. Un Buget care să permită în viitor alocări mai mari din dezvoltarea economică și nu din împrumuturi. Băsescu nu vrea să vadă că din fosta guvernare pesedistă, cu care el a lucrat pe bază de „convenție mafiotă”, a rezultat un deficit uriaș, din graba unor politicieni de a ieși în fața poporului cu realizări. În stilul adoptat de Băsescu când a fost Președinte al României, Ponta și PSD au promis poporului „luna de pe cer” fără a exista și posibilitatea respectării angajamentelor. Când toată lumea se aștepta ca Iohannis și Cioloș să aplice aceeași politică, aceștia au procedat pe dos. Au băgat în Buget toate prevederile legilor și au strâns punga în ministerele care erau cheltuieli aiurea, politicianiste. Nu au fost tăiate salariile, nu au fost restrânse pensiile (ba chiar se va aplica legea de mărire a lor potrivit legii - care nu este chiar în regulă sub aspectul respectării drepturilor pensionarilor, îi cam țepuiește !), au fost băgați bani la sănătate, învățământ, apărare, transporturi și investiții adică în acele domenii care erau victime pentru jocul cu executarea bugetului. Erau primele oprimate pentru a da bani celor care aveau sarcini de a aduce voturi partidului sau partidelor la putere.

Cu fiecare intervenție a lui Băsescu fac o comparație. Cum a lucrat el față de cum se lucrează azi. Iese pe locul doi, pentru că sunt numai două locuri. Dacă se pot identifica mai multe locuri, coboară pe ultimul loc.

Securitatea în zona Mării Negre la mare ceas de cumpănă.

Agerpres (aici).

Evenimentul de care vorbește agenția are loc în Georgia, la inițiativa României și este un seminar cu tema "Georgia — de la Summitul NATO din Țara Galilor la Summitul NATO de la Varșovia".

România este în Georgia, prin Ambasada României la Tbilisi, Punct de Contact NATO.

România este una dintre țările care susțin aderarea Georgiei la NATO și UE.

Prin secretarul de stat pentru afaceri strategice al MAE român, Daniel Ioniță, România a punctat clar poziția ei cu privire la situația strategică de la Marea Neagră (aici):

„ ... secretarul de stat a susţinut o prezentare cu tema „The Black Sea Region’s Strategic Importance for NATO - a Romanian Perspective”, în cuprinsul căreia a pledat pentru o atenţie sporită, atât din partea NATO, cât şi din partea UE, pentru regiunea extinsă a Mării Negre, zonă esenţială pentru securitatea spaţiului euro-atlantic. Secretarul de stat a reafirmat obiectivul României de a-şi pune în valoare potenţialul strategic şi economic pentru a răspunde eficient noilor provocări din vecinătăţile estică şi sudică ale Alianţei.

Daniel Ioniţă a evocat conduita agresivă a Federaţiei Ruse, care a condus la o deteriorare fără precedent a situaţiei de securitate în zona Mării Negre. Secretarul de stat a arătat că autorităţile ruse au întreprins acţiuni cu încălcarea dreptului internaţional şi a angajamentelor asumate prin Actul Final de la Helsinki. Totodată, Rusia a dislocat capabilităţi militare în peninsula Crimeea. Toţi aceşti factori concură la şubrezirea stabilităţii în regiunea Mării Negre, o componentă importantă a securităţii Euro-Atlantice.

Secretarul de stat a evidenţiat trei direcţii principale de acţiune, în scopul menţinerii securităţii şi stabilităţii în regiunea Mării Negre, respectiv consolidarea apărării colective a întregului flanc estic, re-evaluarea strategică a abordării relaţiei cu Rusia, precum şi continuarea sprijinirii partenerilor estici”.

Aceasta este poziția oficială a României. Atât cu privire la Rusia și aventurile ei războinice în sccopul revenirii pe scena lumii ca mare putere militară cât și cu privire la situația strategică de la Marea Neagră.

Este bine să vedem și în ce condiții strategice adoptăm o poziție atât de fermă. Să ne uităm la vecin și să judecăm la rece.

Ucraina, țara al cărei teritoriu ne despărțea de ruși, a fost invadată de forțe armate ruse și a pierdut Crimeea și chiar un teritoriu cu mare potențial industrial în regiunile Doneț și Lugansk. Rușii însă sunt în teritoriile ucrainene și au tendința de permanentizare a prezenței militare mascate.

R. Moldova are o parte din teritoriu ocupat de armata rusă unde rușii au instaurat un stat marionetă, Transnistria.

La Marea Neagră vecinul Turcia a cochetat cumva cu rușii însă s-a supărat, mai nou. Totuși, Turcia este cel mai puternic partener NATO de aici din zonă. Cumva, cumva este și cel mai sigur. Părerea mea. Alții pot avea și altă părere. Dreptul lor.

Bulgaria are relații tradiționale cu Rusia (propaganda vorbește de unitate etnică și lingvistică, o aiureală, bulgarii fiind populație turcică iar slavii găsiți în Balcani nu erau o majoritate). Bulgaria este, totuși, un partener strategic pentru noi, suntem parteneri și la bucurie și la necaz. Facem echipă. Totuși, nu trebuie să uităm de mediul politic bulgar care are formațiuni ce își doresc o întoarcere la 180 grade a statutului Bulgariei. Părăsirea UE și NATO și revenirea la un parteneriat cu Rusia.

Serbia este partener strategic al Rusiei. Au încheiat alianțe militare, participă la aplicații comune, au încheiat alianțe economice, în special în domeniul energiei etc. Chiar dacă Serbia aplică pentru aderarea la UE nu este un stat sigur din punctul de vedere al politicii externe românești. Nu este exclus ca într-o situație excepțională Serbia să nu închidă spațiul aerian pentru zborurile NATO ! Paradoxul este dat de următoarea situație: Serbia se antrenează cu Rusia, atât în Serbia cât și în Rusia pentru apărarea propriului teritoriu dar și pentru a sprijini Rusia împotriva unui inamic comun. Iar acela nu poate fi decât țară membră NATO ! Căutând să participe la trilaterala de la Craiova, sperând că aceasta ar putea deveni un fel de alianță tip Vișegrad, Serbia urmărește să separe România și Bulgaria de celelalte state NATO din Balcani sau apropierea Balcanilor de acele state pe care Serbia le consideră „inamice”. Aici este evident că se are în vedere Croația și Albania. Poate și Ungaria.

Cu Serbia trebuie să fim atenți și să adâncim relațiile când nu apare pericolul influenței ruse. Avem într-un viitor destul de apropiat ceva de rezolvat. Vor fi negocieri intense. Nu este exclus să fie deja.

Ungaria este un partener foarte dificil. Aliat etern al Rusiei, Ungaria face jocuri periculoase. Când zici că ai trecut pragul hop, te trezești că au altceva de obiectat. Este și acesta un mod de a face politică. Dacă nu ai cine știe ce putere dai măcar impresia că o ai. Șicanarea este stilul de politică externă practicat de Ungaria. Cel puțin au o calitate. Când semnează ceva își respectă semnătura. Ca atare, speranțe mai sunt.

În afara poziției noastre geografice care poate trezi unele gânduri, este bine că știm clar că suntem ferm orientați către NATO și UE. Este foarte interesantă afirmația secretarului de stat Ioniță privind re-evaluarea strategică a abordării relației cu Rusia. Când oficialii ruși te amenință cu arma atomică este absolut necesar să adopți o atitudine pro-activă. Să te pregătești pentru a-i descuraja. Noi încă nu avem capacitățile necesare pentru asta însă nu ne împiedică nimic să intensificăm colaborarea în cadrul NATO cu cei care o au. Având în vedere parteneriatele rușilor la frontierele noastre va trebui să avem câte „un ochi treaz” orientat spre aceste parteneriate. Nu se știe de unde poate veni beleaua. Să nu uităm că ultimatumul lui Stalin pentru a ceda Basarabia, Bucovina și ținutul Herței a fost însoțit de plasarea trupelor maghiare și bulgare la frontiera cu România !

Integritatea teritorială a statelor și autodeterminarea comunităților etnice.

Agerpres (aici).

Bogdan Aurescu a participat, în calitate de vorbitor principal, la prima ediție a Salzburg Forum, cu tema "The Rule of Law and the Laws of War", organizat de Institutul Internațional al Păcii.

Bogdan Aurescu a vorbit pe tema „Integritatea teritorială și autodeterminarea: regimuri ireconciliabile ?” alături de viceprim-ministrul și ministrul Afacerilor Externe și Europene al Republicii Slovace, Miroslav Lajcak, și profesorul John Packer de la Universitatea din Ottawa.

O paranteză. Slovacia are un ministru al afacerilor externe și europene. O denumire a funcției care este mai aproape de adevăr. Poate și la noi ar trebui să facem la fel. Afacerile externe separate în două direcții. Afacerile externe propriu-zise cu statele din afara spațiului Uniunii Europene la care se adaugă „afacerile externe” cu statele membre ale Uniunii Europene pe componentele de politică externă neacoperite de Tratatul UE și afacerile Europene care sunt limitate la statele membre ale Uniunii Europene pe acele componente politice care sunt incluse în Tratatul UE (problemele economice, problemele privind circulația persoanelor, problemele privind asistența consulară acordată cetățenilor europeni de către consulatele statelor membre - este posibil ca un consulat român să acorde asistență consulară unui german, francez, bulgar sau olandez acolo unde consulatul român este mai aproape sau are o mai bună reprezentare).

Sunt mulțumit de modul în care Bogdan Aurescu a prezentat poziția României, poziție propusă celorlalți participanți ca fiind cea mai corectă, având ca exemplu evenimentele din Ucraina.

„Principiul integrității teritoriale al statelor este unul dintre fundamentele dreptului internațional. (...) Segregarea între minoritate și majoritate sau fragmentarea statelor prin secesiune nu constituie soluții nici pentru exercitarea efectivă a dreptului la autodeterminare, nici pentru menținerea păcii durabile sau a stabilității. Încercări unilaterale de secesiune ar putea amenința pacea și securitatea internaționale, așa cum am putut constata recent, de altfel. Acceptarea dreptului la autodeterminare pentru minoritățile naționale va deschide o Cutie a Pandorei — pretențiile de independență pe baze etnice fiind rețeta perfectă pentru tensiuni interetnice fără sfârșit”.

Cât privește „dreptul la autodeterminare”, Aurescu l-a ancorat pe „dimensiunea internă” a acestuia, pe libertatea de a participa activ la viața socială, economică și politică a statului.

Bogdan Aurescu a arătat că politicile țările noastre sunt direcționate spre integrarea deplină a persoanelor aparținând minorităților naționale în societate ca întreg, protejând totodată identitatea culturală, lingvistică și etnică a acestora și asigurând o co-existență armonioasă între minoritate și majoritate și între diferitele minorități.

„Asemenea politici contribuie la dezvoltarea unor societăți tolerante, care se bazează pe un dialog intercultural — acesta prevenind, fundamental, conflictele. Aceasta este, în opinia noastră, abordarea corectă care trebuie urmată de toate statele. Participarea directă la treburile interne ale statului — a tuturor cetățenilor, indiferent de etnie, limbă, cultură sau religie, reprezintă soluția pentru menținerea integrității principiului autodeterminării”.

Rețin conceptul prezentat în numele României și recomandat de România celorlalte state. Este o altfel de abordare a politicii externe, a participării României la viața politică internațională. Nu ne mai scuzăm, nu ne mai ferim, abordăm frontal problemele și recomandăm altor state abordarea noastră.

Tipul acesta de comportament l-am lăudat la alte state. De la venirea lui Iohannis la Cotroceni, România a avut mai multe inițiative de acest fel. Se cuvine a observa și faptul că ce a spus Aurescu la Salzburg susține ca principiu de guvernare Klaus Iohannis, la rândul lui un aparținător al unei alte etnii decât cea română, dar care se consideră și român.

Zbaterile politicienilor maghiari pe plan internațional de obținere a unei recunoașteri internaționale a autodeterminării și autonomiei pe criterii etnice au fost refuzate de toate instanțele internaționale. Bogdan Aurescu vine și convinge alte personalități cu notorietate internațională de corecta abordare a României în contrast cu modul de abordare din alte state care are ca rezultat conflictul interetnic, pierderea integrității teritoriale, războiul. Abordarea României nu se sprijină doar pe principiile dreptului internațional, principii care au dat câștig de cauză României în litigiile deschise la instanțele internaționale cu politicienii maghiari sprijiniți de Ungaria (dar și de alte țări !), se sprijină pe exemplele concrete pe care le vedem permanent în jurul nostru.  Aurescu a dat exemplul cel mai la îndemână: Ucraina. Acolo, un stat vecin (Rusia), a ajuns să intervină chiar și militar pentru a obține autodeterminarea comunității ruse în spațiul teritorial al Ucrainei. Intervenție care și-a depășit obiectivul prin ocuparea Crimeii și trecerea ei în spațiul teritorial al Federației Ruse. Rapt teritorial neacceptat de nici o altă țară.

Dacă Ungaria ar fi avut putere, probabil că ar fi acționat ca Rusia asupra României, Slovaciei, Serbiei.

Politica externă, apărarea și securitatea națională sunt teme de campanie electorală.

Dintre candidații înscriși în cursă doar 3 (trei) au, până acum, abordări credibile (cât de cât) cu privire la politica externă viitoare a României. Victor Ponta, Klaus Iohannis și Teodor Meleșcanu.

Victor Ponta are beneficiul demnității publice pe care o ocupă și care îi cere să aibă o poziție. Uneori se comportă bine, alteori o ia pe arătură. Acum, la Chișinău, a spus și lucruri bune. De exemplu, a fost ferm în sensul asigurării de către România, prin propriile forțe, a tehnicii și mijloacelor necesare pentru realizarea apărării, a securității naționale. După cum a formulat propozițiile, în sensul că România este o țară sigură care nu va accepta ca cineva de afară să îi impună regulile de securitate, Ponta a dat un răspuns „preocupărilor” Moscovei care critică acțiunile SUA de sprijinire a statelor din estul Europei în domeniul apărării și întăririi securității naționale.

Vineri, Klaus Iohannis a avut o intervenție publică prin care a salutat decizia Curții Constituționale a R. Moldova privind constituționalitatea Acordului de Asociere cu UE, exprimându-și speranța că la alegerile parlamentare din noiembrie, partidele pro-europene din Moldova vor fi favoritele alegătorilor.

Meleșcanu știe să „umble vorbele” acolo unde trebuie, cu tonul care să îl evidențieze ca un fin cunoscător al problematicii. Știe însă nu este un candidat cu șanse de reușită acum. Nu are susținere politică pentru a putea realiza ce și-a propus. Dacă și-a propus ceva în afara intenției de a candida.

La întâlnirea cu bloggerii și jurnaliștii de la Vox Maris, Klaus Iohannis mi-a răspuns că nu abordează problemele de politică externă, de apărare și securitate pentru că ele sunt de competența exclusivă a Președintelui în funcție, a Parlamentului și a Guvernului. Nu am vrut să forțez nota, am replicat că Ponta le folosește, Președintele având principalele atribuții în aceste domenii.

Se pare că Iohannis a înțeles că nu poate evita aceste subiecte. Nu se poate limita doar la a spune că România are cei trei piloni de bază în politica sa internațională: apartenența la UE, apartenența la NATO și parteneriatul cu Statele Unite. Sper să fi înțeles și faptul că atunci când a afirmat că România trebuie să aibă propria „voce” în aceste apartenențe se cuvine a formula și ideile generale.

Este adevărat faptul că nu se va adresa cu aceste „specificații” întregii populații, că ele vor fi urmărite și evaluate de un număr destul de limitat de cetățeni, însă nu trebuie să uite că acei puțini (nu este vorba despre jurnaliști, nu am încredere în „priceperea” lor) care vor pricepe ce spune el sunt și cei care „vor traduce” celor din mediile în care trăiesc mesajul corect. Până la urmă, candidatul la președinția României trebuie să dea mesaje de încredere populației, încredere în modul cum gândește politica externă, încredere că știe ce înseamnă apărarea și securitatea națională și că este preocupat de întărirea lor. Pentru că fără o politică externă corectă, bine orientată, fără o politică de apărare și securitate corect fundamentată, nu poate da încredere cetățenilor că în viitorul lui mandat România va fi o țară puternică, fermă în apărarea intereselor ei și capabilă să își apere interesele. Da, politica externă a României, politica de apărare și de securitate „se fac” în Parlament însă Președintele României este primul chemat să le aplice, este primul chemat să le dea direcția corectă.

Apărarea intereselor românilor oriunde se găsesc aceștia trebuie să fie tema de bază. Aici nu vorbim doar despre românii care merg în vacanțe, ci și despre românii care merg la studii, despre românii care migrează în interiorul conceptului de libertate de mișcare a forței de muncă, vorbim despre românii care extind afacerile din țară sau le crează pe teritoriul altor țări. Este, poate, cea mai importantă componentă a afacerilor externe ale unui stat. De la ea se pleacă către buna vecinătate, la relațiile comerciale și economice cu alte state, la susținerea unor principii ale Cartei ONU etc. Relațiile în cadrul UE au la bază tocmai acest principiu, la nivelul unei piețe comune în interiorul Europei.

Apărarea națională și securitatea sunt atributele de bază ale Președintelui. El este, constituțional, responsabilul pentru asigurarea lor. De aceea este „comandantul suprem” al forțelor armate, de aceea conduce CSAT - care are atributul de a coordona acțiunea tuturor instituțiilor statului pentru realizarea apărării și securității naționale -, de aceea este cel care construiește și supune Parlamentului spre aprobare strategiile naționale în materie. Nu este vorba despre război, este vorba despre pregătirea țării pentru a evita un război iar dacă nu se poate de a fi capabilă să îi facă față.

Klaus Iohannis va trebui să își dezvolte discursul de campanie cu probleme din acest domeniu. Să preia ce este deja stabilit și să își asume direcția actuală. Tăcerea poate naște dubii. Unii jurnaliști „pricepuți” vor exploata tăcerea lui Iohannis în sens negativ. Ponta face declarații ferme. Klaus tace. Nu este bine.

Politica externă „făcută uninominal”

Ieri s-a finalizat un mare moment politic. De fapt și de drept s-a constituit o nouă majoritate politică în Parlament, a fost validat un guvern USL care a depus jurământul, formal, în fața Președintelui României și a intrat în pâine prin preluarea posturilor de premier și a unor ministere de la cei demiși.

Victor Ponta și-a intrat în pâine împreună cu miniștrii lui. De azi încep rearanjările în ministere și agenții și demiterile acolo unde portocalezii nu înțeleg să plece singuri. Se vor schimba politici organizaționale și se vor umple pagini întregi cu delațiuni către noile conduceri. La ușile noilor „stăpâni” sunt deja cozi lungi cu vechi „prieteni” care doresc un ciolan de ros dispuși să ofere, generos, dosarele făcute de ei în timp contra celor care s-au înfruptat din prea plinul puterii portocalii. Aceasta va fi partea mai puțin văzută a schimbării puterii. Cea mai josnică acțiune ce se produce de fiecare dată când un titular al puterii se schimbă.

Despre „ei” mai târziu, pe măsură ce presa și telefoanele vor aduce informațiile „la cald”.

Acum am în atenție pe Andrei Marga vs. Traian Băsescu (Mediafax). Place sau nu, schimbarea puterii în România are ca efect căderea în cap al lui Băsescu. Efectiv. Victor Ponta și miniștrii lui vor lupta contra lui Băsescu, în echipă dar și individual. Eu sunt convins că Traian Băsescu nu are posibilitatea să reziste. Nici una din atribuțiile prezidențiale nu îi oferă posibilitatea să contreze eficient la atacurile ce se vor produce începând de azi.

Traian Băsescu a cerut să nu se facă o restaurație și să îi fie respectate reformele statului în domeniile învățământului, ale muncii, ale justiției. Adică acolo unde USL are angajamente ferme față de societatea civilă, sindicate și patronate. Restaurația se va produce. Reașezarea statului pe temelii sănătoase trebuie făcută. Cererea lui Băsescu a fost refuzată chiar dacă Ponta nu a spus nimic în acest sens.

Se anunță o reformă severă în domeniul politicii externe. Andrei Marga a pronunțat modul în care politica externă urmează a se face:

"Avem nevoie de consens, să ieşim din politica externă partizană. Politica externă a României trebuie să fie elaborată după consultarea Parlamentului şi, de ce nu, a populaţiei în lărgime".

Este clar. Politica externă va avea liniile directoare în deciziile Parlamentului, acolo unde mandatarii cetățenilor care au votat vor dezbate ce și cum cu privire la relațiile cu un stat sau altul, cu privire la un angajament internațional sau altul, cu privire la un tratat sau altul. Președintele țării ia aminte și aplică decizia Parlamentului fără a mai angaja în nume propriu țara în aventuri internaționale. Adică nu va mai face politică externă „uninominal”.

Am scris anterior că, după părerea mea, numirea lui Marga la Externe are rolul de a lua de la Băsescu acest domeniu de activitate și a-l aduce în Parlament. Modul în care Andrei Marga a fost primit de Băsescu la depunerea jurământului îmi arată că derbedeul de la Cotroceni știe sau intuiește ce va urma. Andrei Marga este, ca om, o nucă tare. Andrei Marga ca ministru de externe, cu sprijinul Guvernului Ponta și al Parlamentului poate fi în relația cu Băsescu mult prea tare pentru derbedeul ce se închipuie zeu.

Marga afirmă că Băsescu a fost adus de consilieri într-un unghi mort.  El prost, consilieri proști, sfârșit previzibil.