Prof. univ. dr Bogdan Aurescu ales ca membru al Comisiei de Drept Internațional a ONU.

Sincer, am o satisfacție citind comunicatul MAE. Pe care îl preiau și îl pun mai jos. În esență, alegerea lui Bogdan Aurescu în prestigioasa Comisie este o recunoaștere și a mediului în care s-a format și în care activează, adică a României. M-am bucurat când a fost ales să devină consilier al Președintelui Klaus Iohannis. Cotroceniul a devenit un centru de excelență prin cooptarea unora dintre cei mai performanți specialiști români în domeniile lor de activitate. Iar Bogdan Aurescu este, fără doar și poate, între cei mai apreciați specialiști în dreptului internațional din România.

Alegerea candidatului României în Comisia de Drept Internaţional a ONUTip:  Comunicat de presăData:  04.11.2016

Ministerul Afacerilor Externe salută alegerea prof. dr. Bogdan Aurescu în calitate de membru al prestigioasei Comisii de Drept Internațional a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Alegerea candidatului României, care a avut loc la data de 3 noiembrie 2016, la New York, de către Adunarea Generală ONU, s-a realizat cu votul a 158 de state dintre cele 193 de state membre ale Organizației.

Comisia ONU de Drept Internațional (CDI) este un organ subsidiar al Adunării Generale ONU înființat în baza art. 13 alineatul 1 din Carta ONU, având ca obiectiv realizarea dezvoltării progresive a dreptului internațional și a codificării sale. CDI este formată din 34 de experți independenți în domeniul dreptului internațional, ‎care trebuie să aibă, conform Statutului Comisiei, o experiență recunoscută pe plan internaţional în acest domeniu, atât în ce priveşte aspectele teoretice, cât şi cele practice ale dreptului internaţional, putând proveni din mediul universitar, din corpul diplomatic, din mediul guvernamental sau al organizaţiilor internaţionale.

CDI a fost creată în anul 1947, a început să funcționeze în anul 1949 și a elaborat până în prezent un număr impresionant de proiecte de tratate internaționale, adoptate ulterior sub egida ONU, în domenii de importanţă deosebită pentru comunitatea internațională, cum ar fi cele două Convenţii privind relaţiile diplomatice şi respectiv privind relaţiile consulare (1961 şi 1963), cele două Convenţii privind dreptul tratatelor (1969 şi 1986), Convenţia privind reducerea cazurilor de apatridie (1968), cele două Convenţii privind succesiunea statelor (1978 şi 1983), Convenţia privind folosirea cursurilor de apă în alte scopuri decât navigaţia (1997), Convenţia privind imunităţile de jurisdicţie ale statelor şi proprietăţilor lor (2005), un proiect de Statut al Curţii Penale Internaţionale (finalizat în 1994)  şi multe altele. 

CDI are în prezent pe agenda sa subiecte de maximă relevanță pentru dezvoltarea și codificarea dreptului internațional, cum sunt identificarea dreptului internaţional cutumiar, normele imperative jus cogens, protecţia atmosferei în dreptul internaţional, aplicarea provizorie a tratatelor internaţionale, imunitatea oficialilor statului în faţa jurisdicţiilor penale naţionale străine, protecţia mediului în timpul conflictelor armate, crimele contra umanităţii, acordurile şi practica subsecvente în conexiune cu interpretarea tratatelor.

Comisia are un rol fundamental având în vedere faptul că este unicul organism ONU ce acţionează efectiv şi concret pentru construirea dreptului internaţional contemporan, care – în contextul actualelor provocări la adresa comunităţii internaționale – reprezintă un veritabil pilon de stabilitate și reper pentru relaţiile internaţionale, contribuind astfel la realizarea supremaţiei dreptului (International Rule of Law) în cadrul comunităţii internaţionale.

CDI funcționează în sesiuni care au loc o dată pe an, pe parcursul a câteva săptămâni, la sediul ONU din Geneva. Mandatul membrilor Comisiei este de cinci ani, cu posibilitatea realegerii.

Alegerea prof. dr. Bogdan Aurescu confirmă aprecierea statelor membre ONU faţă de Școala Română de Drept Internațional.

Acest rezultat foarte bun pentru România a fost obţinut graţie eforturilor competente ale direcţiei de specialitate din Centrala MAE şi ale Misiunii Permanente a României la ONU, care au construit o campanie internaţională eficientă pentru promovarea candidaturii României. Informații suplimentare

Pe lângă cariera sa diplomatică, Bogdan Aurescu este cadru didactic la F‎acultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, unde a început cariera universitară în 1998. În prezent, este profesor universitar, predând disciplinele Drept internaţional public, Organizaţii şi relaţii internaționale, Sistemul jurisdicţiilor internaţionale, Dreptul internaţional al protecţiei minorităţilor. Este preşedintele Ramurii Române a International Law Association, membru al Curţii Permanente de Arbitraj de la Haga, arbitru desemnat de România conform art. 2 al Anexei VII a Convenţiei ONU privind dreptul mării, membru supleant al Comisiei de la Veneţia a Consiliului Europei (unde a fost până în prezent raportor sau coraportor pentru 26 de rapoarte, studii sau opinii).

A fost Agent Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi Agentul României pentru Curtea Internaţională de Justiţie în cazul Delimitarea Maritimă în Marea Neagră. Este redactor-şef al Revistei Române de Drept Internaţional, membru al colegiului de redacţie al revistei Curierul Judiciar şi membru al consiliului ştiinţific al revistei ACTA Universitatis Lucian Blaga şi al Revistei de Drept Constituţional. Este autor, co-autor sau coordonator a 15 volume în domeniul dreptului internaţional şi autor a peste 140 de articole, studii, comentarii, recenzii publicate în reviste române şi străine de drept internaţional şi relaţii internaţionale.

Îmi place și prezentarea făcută de MAE. Foarte bună !

Operaționalizarea Bazei de la Deveselu și Ghidul Strategiei de Apărare, două momente foarte importante.

Este ziua în care Baza de la Deveselu este declarată tehnic operațională. Este un moment de la care nu mai este cale de întors. S-a finalizat, subliniez termenul „finalizat”, un proces început cu timp în urmă și încheiat.

Baza este parte a „fundației” construcției naționale de apărare, în egală măsură o parte a fundației construcției de apărare a Uniunii Europene dar în special al NATO.

Poate că se cuvine a lega două sau chiar mai multe evenimente destul de recente. Au fost operaționalizate comandamentele NATO din România, a fost aprobat în CSAT Ghidul Strategiei de Apărare și acum este declarată tehnic operațională Baza militară de la Deveselu. Comandamentele operative ale NATO din România și Baza militară de la Deveselu fac parte din sistemul NATO de apărare în Europa. Ghidul Strategie de Apărare aprobat în ședința CAST este răspunsul României pentru această dezvoltare. Mai multă capacitate de apărare la nivel național și mai multă securitate. Cu o astfel de poziție în NATO, România trebuie să devină mai competitivă militar și în domeniul securității.

Propagandiștii pro-Rusia sau ai altor entități ostile României și aliaților ei, prezenți în număr destul de mare în media românească, vor trebui să suporte adevărul. Când mai prezintă ei tot felul de calcule comparative privind capacitățile de luptă ale României cu alte state, vor trebui să adauge și sistemul antirachetă de la Deveselu dar și capacitățile pe care SUA și alte state membre NATO le pot deplasa în regim de urgență pentru a apăra teritoriul României împotriva unei eventuale agresiuni. Nu mai spun de forțele militare ale SUA dar și a altor state aflate pe teritoriul României fie în comandamentele operative dar și în aplicații. Și vor tot fi. Nimic nu mai este static. Totul este în mișcare. Se mișcă trupe, echipamente, se aduc echipamente militare pentru instruire și „depozitare”, se realizează interoperabilitatea forțelor militare ale României cu forțele militare ale SUA și a altor state din Europa.

Culmea, se pare că și aparenta nesiguranță de la Marea Neagră începe să se risipească. Rusia a reușit (poate a avut interesul, nu ?!) să irite Turcia. Răspunsul Turciei este pe măsură. A reprimit pe teritoriul ei forțele aeriene ale SUA, pune la dispoziția Germaniei aeroporturile militare pentru lupta împotriva ISIS, întărește prezența militară navală la Marea Neagră și îi asigură interoperabilitatea cu celelalte forțe militare navale - România, Bulgaria, SUA, nave ale altor state Europene membre NATO. Au de lucru propagandiștii. Au de explicat cum poate Rusia (stat din ce în ce mai agresiv !) să treacă de toate aceste forțe pentru a își impune „politica” externă. Mare lucru dacă pentru Rusia, un timp, Marea Neagră nu va deveni un „o mare închisă” !

Recomand două materiale de pe HotNews. O prezentare pe scurt a Ghidului aprobat de CSAT (aici), foarte interesant pentru cei care pot distinge importanța unor prevederi și o descriere a procesului diplomatic prin care s-a reușit începerea și ducerea la bun sfârșit a obiectivului politico-militar care astăzi, la Deveselu, își declară capacitatea de a funcționa (aici). Cine va citi scrierea lui Bogdan Aurescu va înțelege că această bază militară este mai mult decât ce pare la prima vedere. Este parte a unui „triunghi” de apărare. În România se află sistemul de rachete și senzorii necesari funcționării acestora, în Spania se află 4 nave specializate care fac parte din sistemul în care Deveselu funcționează iar în Turcia se află sistemul de detecție. Aceste locații au nevoie de o coordonare și de aceea se află sub comandamentul forțelor navale ale SUA/NATO din Europa dar și de apărare, motiv pentru care statele în care sistemul este amplasat vor fi sprijinite să își crească capacitățile de luptă. Acestea nu pot crește decât dacă aceste state au economii dezvoltate, pentru că orice sistem de apărare are nevoie de tot ceea ce produce o economie. De la alimente la îmbrăcăminte, de la șurubelnițe la avioane.

Ziua de azi este foarte, foarte importanță. România devine o țară sigură. Pentru toți investitorii majori. Mulți dintre investitorii cu viziune au venit deja. Au ocupat poziții în agricultură, în sistemul bancar, în industria de mașini, s-au operaționalizat industriile de armament (au loc modernizări majore), au (re)devenit operaționale unitățile industriei aviatice - Craiova, Brașov, Bacău -, sunt semnale de peste tot. Dacă vom avea și guvernări bune, recuperarea deficitelor față de statele dezvoltate din Europa va fi accelerată.

Despre politica noastră externă cât se poate de clar. Cu Bogdan Aurescu.

Agerpres (aici).

Recomand citirea interviului. Ca de obicei, Bogdan Aurescu este clar. Este și ceva deosebit aici. Tradiționala secretomanie a ministerului de externe este pe cale să „sufere” fisuri, ba chiar să construiască porți către public. Nu este un pericol. Este în beneficiul țării ca populația să fie informată corect și să vadă avantajele activităților de politică externă la un moment dat ale conducerii țării. Populația va susține mai apoi pe cei care au acționat corect, în interes național, pe linia politicii externe. Cât privește lozinca promovată insistent de Ion Iliescu și Traian Băsescu că „populația României nu este pregătită pentru a înțelege politica înaltă”, slogan în baza căruia cei doi și asistenții lor au comis tâmpenii peste tâmpenii în politica externă a României cu consecințe în politica internă, aceasta pică. Se prăbușește pe măsură ce informația necesară va ajunge la public. Problema noastră este că presa nu este în măsură să ducă informația la public. Jurnaliștii români sunt incapabili să transmită corect o informație. Între chiloți lui Zăvoranca și dedesupturile relațiilor politico-militare din Siria vor alege chiloții Zăvorancei. Sunt mai siguri de rating decât să arate care este poziția României în acea zonă din lumea arabă. Jurnaliștii noștri sunt incapabili să vadă urmările nefavorabile pentru România din tratarea cu superficialitate a unor situații conflictuale din imediata vecinătate.

Deschiderea către public promovată de Președintele Klaus Iohannis va trebui „să lupte” pentru a-și ocupa locul bine meritat și a face din populația României nu doar o populație informată ci un partener în activitatea de politica externă.

Chiar și pe timpul lui Băsescu era o secretomanie accentuată. Băsescu, la fel ca Iliescu, nu considera populația suficient de „pregătită” pentru a afla cum este construită politica externă a României și cum va arăta viitorul datorită pozițiilor de politică externă adoptate. Consecința este vizibilă astăzi în media și în societatea civilă. Unele persoane interesate de politica externă au venit cu propriile interpretări și au impus o anume înțelegere a evenimentelor. Având acces la presă, fie din poziția de jurnaliști (deveniți „experți” pe probleme de politică externă) fie din poziția de „abonați” la diferite organisme media, au exprimat punctele lor de vedere astfel că în mintea ascultătorilor au rămas ideile acestora fără o legătură prea strânsă cu realitatea.

Interviul ne prezintă lucruri foarte interesante. Pentru cei de bună credință, informațiile oferite sunt convingătoare. România are poziții foarte clare cu privire la aspectele de politică externă de interes imediat. Toate în interesul României, fie direct, fie prin rezultatele ulterioare.

În problema imigrației, Aurescu punctează faptul că România a apărat un concept împotrivindu-se cotelor. Ba chiar punctează pe ideea că măsurile propuse în grabă de unele state europene tratează consecințele și nu cauza. Ca atare, Problema nu este rezolvată prin cote de imigranți distribuiți statelor membre ale UE ci prin soluții care să umble la cauzele care determină și condițiile care favorizează producerea migrației. Și aici face o corectă apreciere a intervenției Rusiei în Siria, intervenție care împiedică soluționarea politică a crizei.

Sprijinul Rusiei pentru regimul criminal al lui Bashar Al-Assad s-a transformat din condiție care favoriza migrația în cauză a migrației. Reușitele militare ale Rusiei pun mai multe paie pe foc. De fapt, ele întăresc aversiunea populației față de regimul Assad, determină oamenii din zonă să aleagă orice forță combatantă care luptă împotriva lui Assad, întăresc de fapt terorismul. Numai orbii nu văd.

Tot de la Aurescu aflăm contribuțiile României pentru întărirea măsurilor de prevenire a imigrației ilegale dar și de sprijin pentru statele care sunt confruntate cu aceasta, precum și sprijinul pentru organizația ONU care activează pe problema migrației. România este a doua țară care oferă FRONTEX experți și tehnica necesară (echipamente) controlului și supravegherii frontierelor. Iordaniei i-au fost oferite 250.000 dolari, Serbia a primit de la România un ajutor material în aceeași sumă, UNHCR va primi de la România pentru Fondul Alimentar Mondial 300.000 euro în perioada următoare etc.

În afara știrilor de can-can promovate de presa română (cea mai jalnică presă din lume !), Aurescu pune punctul pe „i” privind relațiile cu Ungaria. Din ce spune Aurescu, în relația cu Ungaria avem realizări deosebite, ca între parteneri strategici. Cât privește relația și modul de abordare a situației din R. Moldova avem o poziționare foarte corectă, atentă la detalii.

Cine va citi materialul va avea de câștigat.

Eu rămân la impresia că presa română este sub linie. Nu este presă, este o adunătură de boschetari.

Poziția României este clară. Foarte clară. UE, SUA, NATO. Fără Rusia.

Agerpres (aici).

La un forum organizat de Institutul Aspen România, Bogdan Aurescu, ministrul nostru de externe, a formulat clar poziția României într-o problemă sensibilă sau care devine sensibilă în cadrul UE:

„Cooperarea transatlantică este crucială. Prezența Statelor Unite în Europa reprezintă un angajament puternic pentru securitatea noastră comună și pentru securitatea mondială, fundamentală pentru securitatea comună. Numai o comunitate euroatlantică unită poate face față amenințărilor și poate proiecta stabilitate. România poate depune mărturie în acest sens. Parteneriatul strategic cu Statele Unite este una dintre dimensiunile fundamentale ale politicii externe românești. Prezența Statelor Unite în România este un factor de reasigurare”.

Mai zilele trecute, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a emis niște aprecieri cu privire la Rusia care nu concordă cu părerile pe care le au statele membre ale UE.

Hotnews (aici):

„Trebuie, o spun deschis, sa ii tratam pe rusi corect. Stiu din conversatiile mele cu Putin ca nu accepta fraze ca cea in care Barack Obama a spus ca Rusia este o putere regionala. Ce vrea sa insemna asta! Nu vorbim asa de Rusia!

Rusii vor sa fie tratati de la egal la egal si aici rusii au dreptate, nu trebuie impinsi in spatele scenei pentru ca, asa cum am vazut, fac sa se vorbeasca despre ei foarte repede”.

Președintele Iohannis a avut o reacție foarte civilizată însă fermă:

„Aceasta pozitie e una surprinzatoare si voi afla mai multe detalii cu ocazia intalnirilor de la Consiliul European.  E neobisnuit ca presedintele CE sa faca declaratii in chestiuni cheie fara sa armonizeze aceste declaratii cu statele membre.  Prefer sa aflu ce a dorit sa spuna si dupa aceea sa comentam”.

Am câteva observații de făcut.

Juncker a comis-o. Problema lui. Așa cum bine observă Iohannis, este neobișnuit ca președintele CE să facă declarații de politică externă care privesc statele membre fără să aibă acceptul acestor state. Sunt probleme care țin de securitatea statelor membre, probleme care nu sunt de competența UE. Țin de competența NATO iar CE nu are ce căuta în această zonă.

Cu toată înțelegerea de care statele membre vor da dovadă, declarațiile lui Juncker vor fi taxate, în continuare, sever. În PE au fost deja exprimate critici severe la adresa lui Juncker. Tocmai din partea popularilor europeni, cei care l-au pus în funcția de astăzi. Bine, probabil că socialiștii și aldiștii din PE aplaudă. Ei sunt susținătorii Rusiei în spațiul UE. Socialiștii sunt și oponenții severi ai colaborării cu SUA.

La forumul despre care fac vorbire, Bogdan Aurescu pune punctul pe „i”. România nu este de acord cu Juncker și consideră colaborarea și cooperarea cu SUA, chiar și în afara cadrului NATO însă cu sprijin pe această organizație militară ca fiind vitală pentru securitatea României.

Păi cum altfel ?!

Germania a transferat tehnologie militară înaltă Rusiei, Franța era să îi vândă două nave ultra-moderne de desant și sprijin aerian al trupelor care debarcă, nave care ajung astăzi în Egipt. Doar din ce am aflat din presă. Dacă ne uităm la hartă, vom vedea că în partea europeană a granițelor Rusiei sunt Ucraina, Georgia, Turcia, România, Polonia, țările baltice, Finlanda, Norvegia. Împotriva căror state ar fi urmat Rusia să folosească tehnica și tehnologia preluată de la Germania și Franța ? Împotriva noastră, în mod sigur. Pe cine apără Juncker acum, vorbind „frumos” despre Rusia ? Pe cei care i-au vândut Rusiei tehnologia cu care aceasta iese în evidență în teatrele de operațiuni militare,  în aplicațiile desfășurate până acum. Tehnologie care este „parte” a amenințărilor proferate de oficialii ruși la adresa statelor din vecinătatea lor, inclusiv a noastră.

UE nu are o poziție de politică externă fermă. O băltește. Când așa, când invers. După cum dictează interesele economice și financiare ale statelor mai dezvoltate. Juncker își depășește sfera de competență și lucrează în numele unor interese private. Se pare că sancțiunile impuse Rusiei a golit niște pușculite europene obișnuite cu abundența. Practic, Juncker nu mai este credibil. De când cu imigranții o dă în baltă continuu.

Noi trebuie să ne apărăm interesele. Ca țară. Este sigur că nu avem interese de politică externă comune cu a altor state europene. Nu putem dormi „în papuci” când există un al doilea stat românesc cu teritoriul ocupat de armata rusă, unde Moscova își impune deciziile de politică externă. Nu putem sta nepăsători când Rusia ocupă, prin folosirea forței armate, teritorii din statul vecin Ucraina - după peninsula Crimeea au ajuns să ocupe o parte a regiunii Donbas, regiunea cea mai industrializată din Ucraina -, nu putem sta liniștiți când Rusia menține și distruge suveranitatea Georgiei. Nu putem pentru că după aceste state putem fi următorii pe listă. Avem încă ambasadă la Damasc, avem ambasade și în alte părți de unde „fermii” europeni din vest s-au retras „cu indignare”. Avem nevoie de SUA ca partener strategic, împotriva părerii lui Juncker și a celor din spatele lui care își doresc o mai mare „independență” față de SUA. O „independență” care capătă luciditate abia când pericolul este cât casa.

Pot înțelege grija patronilor din industria auto din Europa după ce s-a descoperit că Volkswagen a furat, a mințit și a poluat - acum s-a mai descoperit o înșelăciune, încă un program ascuns -, pot înțelege grija lor față de pierderea unor piețe de desfacere însă nu pot fi de acord cu afectarea siguranței statelor care sunt în relații strategice cu SUA. Înțeleg faptul că Germania va avea de suferit în urma acestei crize a mediului și a reputației industriei auto germane, înțeleg că investițiile private în Germania vor fi sever amputate, înțeleg că bugetul de stat al Germania va suferi niște pierderi (la nivelul bugetelor locale, în special), înțeleg că se pun serioase probleme privind evoluția unor localități germane dependente de industria auto însă nu am de gând să înțeleg și să fiu de acord cu ruperea relațiilor cu SUA doar pentru a „răzbuna” onoarea pierdută a unor „lăcomilă”. Mai mult, nu pot fi de acord cu „reevaluarea” Rusiei ca urmare a problemelor pe care produsele auto germane le au pe piața SUA. Să fin serioși !

La summit-ul de azi, Iohannis va spune ce ne-a comunicat la plecare dar, trebuie să înțelegem că va spune și în cazuri particulare ceea ce Bogdan Aurescu a spus la forumul Institutului Aspen din România. Uniunea Europeană nu are atribuții în asigurarea securității statelor membre, Franța și Germania, Austria mai aproape de noi, precum și alte state fondatoare au fost împotriva unei politici comune privind securitatea și apărarea comună. Mai grav, au fost foarte vocale în susținerea cerințelor Moscovei de reducere a armatelor și a armamentelor, de reducere a cheltuielilor pentru apărare. Moscova rămânând cu tehnologia scoasă din Europa în spațiul asiatic, azi nu face decât să o aducă câteva mii de km cu trenul punând Europa în fața faptului împlinit. Ei au, noi nu. Încercăm să modernizăm și imediat sare Rusia de fund în sus. De ce modernizăm ? Împotriva cui modernizăm ? Ca un făcut, în anumite capitale europene apar oficiali care cer să „negociem” cu Rusia câtă apărare să ne asigurăm. Ca să nu îi supărăm pe ruși.

Așa cum face Juncker în aceste zile.

Bogdan Aurescu în „război” cu habarniștii.

Agerpres (aici). Bogdan Aurescu la deschiderea anului universitar la Facultatea de Drept a Universității București.

„Ca ministru tehnocrat, vă rog să deveniți profesioniști veritabili, pentru că sunt unii care cred că a fi tehnocrat sau profesionist este un dezavantaj. Dimpotrivă, eu cred că cei care spun acest lucru sunt neserioși, poate nu au trecut examenul la Drept Roman. 

Asta înseamnă de fapt să fii tehnocrat și profesionist: să fii priceput în ceea ce faci, să știi să rezolvi problemele, să duci țara înainte. România are nevoie de elite, de oameni conștiincioși și serioși, are nevoie de oameni care să își facă datoria, să ducă la bun capăt proiectele pe care le încep, să lase ceva durabil în urma lor. Până la urmă suntem ceea ce facem și lăsăm durabil în urma noastră, fie că e vorba de un proces câștigat, de un tratat bine negociat, de o hotărâre de instanță corectă, de un contract bine făcut”.

Nu pot fi decât alături de el. Are perfectă dreptate. România are nevoie de profesioniști însă ... ei bine, are parte de habarniști. Habarniști acoperiți de un carnet de partid, de relațiile de multe ori dubioase cu puternici ai zilei, de o finanțare la fel de dubioasă și de o disponibilitate a parlamentarilor români de a face praf toate legile bune ceva de speriat.

Și mai spun ceva. Ceva în care cred. Administrația publică, de la centru și până la comună trebuie să atragă cei mai buni profesioniști. Nu poți lucra în interesul comunității, în interesul unei întregi țări cu „resturile” de la privat ! Salariul la stat trebuie să fie stimulativ iar criteriile de ocupare a funcției trebuie să fie draconice. În funcție de vârsta și experiența candidatului. Mai mult, o funcție de conducere la stat va trebui să fie ocupată de către cei care lucrează în compartimentul respectiv, cunoscători ai problemelor, nu de către pilele politicienilor. Diplomele de absolvire ale unor facultăți nu sunt suficiente și nici gargara cu pioneze botezată „interviu”. Cunoașterea unor reguli nu garantează priceperea în aplicarea lor.

Are dreptate Aurescu. Îmi place.

Integritatea teritorială a statelor și autodeterminarea comunităților etnice.

Agerpres (aici).

Bogdan Aurescu a participat, în calitate de vorbitor principal, la prima ediție a Salzburg Forum, cu tema "The Rule of Law and the Laws of War", organizat de Institutul Internațional al Păcii.

Bogdan Aurescu a vorbit pe tema „Integritatea teritorială și autodeterminarea: regimuri ireconciliabile ?” alături de viceprim-ministrul și ministrul Afacerilor Externe și Europene al Republicii Slovace, Miroslav Lajcak, și profesorul John Packer de la Universitatea din Ottawa.

O paranteză. Slovacia are un ministru al afacerilor externe și europene. O denumire a funcției care este mai aproape de adevăr. Poate și la noi ar trebui să facem la fel. Afacerile externe separate în două direcții. Afacerile externe propriu-zise cu statele din afara spațiului Uniunii Europene la care se adaugă „afacerile externe” cu statele membre ale Uniunii Europene pe componentele de politică externă neacoperite de Tratatul UE și afacerile Europene care sunt limitate la statele membre ale Uniunii Europene pe acele componente politice care sunt incluse în Tratatul UE (problemele economice, problemele privind circulația persoanelor, problemele privind asistența consulară acordată cetățenilor europeni de către consulatele statelor membre - este posibil ca un consulat român să acorde asistență consulară unui german, francez, bulgar sau olandez acolo unde consulatul român este mai aproape sau are o mai bună reprezentare).

Sunt mulțumit de modul în care Bogdan Aurescu a prezentat poziția României, poziție propusă celorlalți participanți ca fiind cea mai corectă, având ca exemplu evenimentele din Ucraina.

„Principiul integrității teritoriale al statelor este unul dintre fundamentele dreptului internațional. (...) Segregarea între minoritate și majoritate sau fragmentarea statelor prin secesiune nu constituie soluții nici pentru exercitarea efectivă a dreptului la autodeterminare, nici pentru menținerea păcii durabile sau a stabilității. Încercări unilaterale de secesiune ar putea amenința pacea și securitatea internaționale, așa cum am putut constata recent, de altfel. Acceptarea dreptului la autodeterminare pentru minoritățile naționale va deschide o Cutie a Pandorei — pretențiile de independență pe baze etnice fiind rețeta perfectă pentru tensiuni interetnice fără sfârșit”.

Cât privește „dreptul la autodeterminare”, Aurescu l-a ancorat pe „dimensiunea internă” a acestuia, pe libertatea de a participa activ la viața socială, economică și politică a statului.

Bogdan Aurescu a arătat că politicile țările noastre sunt direcționate spre integrarea deplină a persoanelor aparținând minorităților naționale în societate ca întreg, protejând totodată identitatea culturală, lingvistică și etnică a acestora și asigurând o co-existență armonioasă între minoritate și majoritate și între diferitele minorități.

„Asemenea politici contribuie la dezvoltarea unor societăți tolerante, care se bazează pe un dialog intercultural — acesta prevenind, fundamental, conflictele. Aceasta este, în opinia noastră, abordarea corectă care trebuie urmată de toate statele. Participarea directă la treburile interne ale statului — a tuturor cetățenilor, indiferent de etnie, limbă, cultură sau religie, reprezintă soluția pentru menținerea integrității principiului autodeterminării”.

Rețin conceptul prezentat în numele României și recomandat de România celorlalte state. Este o altfel de abordare a politicii externe, a participării României la viața politică internațională. Nu ne mai scuzăm, nu ne mai ferim, abordăm frontal problemele și recomandăm altor state abordarea noastră.

Tipul acesta de comportament l-am lăudat la alte state. De la venirea lui Iohannis la Cotroceni, România a avut mai multe inițiative de acest fel. Se cuvine a observa și faptul că ce a spus Aurescu la Salzburg susține ca principiu de guvernare Klaus Iohannis, la rândul lui un aparținător al unei alte etnii decât cea română, dar care se consideră și român.

Zbaterile politicienilor maghiari pe plan internațional de obținere a unei recunoașteri internaționale a autodeterminării și autonomiei pe criterii etnice au fost refuzate de toate instanțele internaționale. Bogdan Aurescu vine și convinge alte personalități cu notorietate internațională de corecta abordare a României în contrast cu modul de abordare din alte state care are ca rezultat conflictul interetnic, pierderea integrității teritoriale, războiul. Abordarea României nu se sprijină doar pe principiile dreptului internațional, principii care au dat câștig de cauză României în litigiile deschise la instanțele internaționale cu politicienii maghiari sprijiniți de Ungaria (dar și de alte țări !), se sprijină pe exemplele concrete pe care le vedem permanent în jurul nostru.  Aurescu a dat exemplul cel mai la îndemână: Ucraina. Acolo, un stat vecin (Rusia), a ajuns să intervină chiar și militar pentru a obține autodeterminarea comunității ruse în spațiul teritorial al Ucrainei. Intervenție care și-a depășit obiectivul prin ocuparea Crimeii și trecerea ei în spațiul teritorial al Federației Ruse. Rapt teritorial neacceptat de nici o altă țară.

Dacă Ungaria ar fi avut putere, probabil că ar fi acționat ca Rusia asupra României, Slovaciei, Serbiei.