România competitivă. Proiecția Guvernului.

S-a desfășurat Forumul Administrației Publice Locale - Transparența și un Parteneriat Durabil în Relația cu Guvernul, organizat de Ministerul Dezvoltării Regionale și al Administrației Publice, condus de Vasile Dâncu.

De la bun început, refuz să fac jocul politicianist al unora și altora. Vasile Dâncu nu este, în această situație, PSD-ist, „comunist”, „trădător” etc. Este ministrul care a pornit o treabă la ministerul pe care îl conduce, o treabă care are deja rezultate și care se încadrează în proiectele de dezvoltare ale comunităților locale și al țării, în final.

Mi-a plăcut discursul lui Vasile Dâncu de ieri, de la terminarea lucrărilor. Mi-a plăcut și îndemnul de final „Să dăm un like României !”. Este bine.

Rețin discursul lui Dacian Cioloș, la finalul Forumului. Îl rețin și îl leg de proiectul prezentat de ministrul economiei Costin Borc, „România Competitivă”. Un proiect prezentat pe scurt de ministrul Borc în discursul său.

Am ascultat și părerologii de pe la televiziuni. La Digi24, s-au transmis informațiile ca atare iar comentariile au fost la temă. La fel la TVR 1. La Antena 3 erau ocupați cu Kovesi, cu faptul că procurorii, ca persoane private, au dat dreptate Antenei 3 în „războiul” cu șefa DNA. La România Tv erau alte alea. Două televiziuni lucrau însă „la distrugere”. Totul era prost în ce a prezentat Guvernul, totul este absolut inadmisibil, Cioloș și miniștrii săi sunt „vai de ei”, nimic nu este fezabil, Cioloș abuzează venind cu strategii care nu au viitor, bani aruncați aiurea ș.a.m.d. Fără surprindere, cele două televiziuni pornite să distrugă sunt B1Tv și Realitatea Tv. La Realitatea Tv trona în fotoliul de „Gică Contra” Denise Rifai.

Am citit discursurile (pe unele le-am ascultat și în direct), le-am buchisit, voi încerca să extrag din ele ce cred că este foarte important. Eu consider că lucrările Forumului Administrației Publice și documentul strategic „România competitivă: un proiect pentru o creștere economică sustenabilă” sunt strâns legate. Forumul vrea să ducă decizia pentru dezvoltare la autoritatea locală iar documentul strategic vrea să sprijine autoritatea locală să aibă ambiția de a se dezvolta economic și social.

Tot ieri am urmărit, destul de puțin, emisiunea în limba maghiară de pe TVR1. Nu am regretat. O directoare de școală tehnică a arătat discrepanța dintre necesitățile sociale și economice ale comunităților și educație. O educație deformată în familie. Familie care nu mai apreciază munca, din moment ce copilul este îndrumat să evite școlile profesionale, să vrea să ajungă la școlile  umaniste, care, chipurile, ar fi mai înalte față de școala profesională, școala de meserii. Practic, din familie și societate se induce copiilor ideea că ajungerea la o școală profesională este „o pedeapsă”. Chiar dacă școlile profesionale permit tinerilor să studieze mai departe, la fel ca oricare alt tânăr „umanist”, să ajungă la facultăți, să le urmeze și să obțină rezultate bune în viitor.

Pomenesc despre această emisiune în limba maghiară pentru că am găsit în proiecția strategică ideea dezvoltării învățământului profesional. Este un exemplu care confirmă explicațiile ministrului Borc că acest document strategic a fost discutat cu societatea civilă, cu mediul de afaceri. Apropo ! În emisiunea în limba maghiară, investitori locali care sprijină școala tehnică prin diferite metode și cu mijloacele pe care le au la dispoziție au reclamat faptul că duc lipsă de meseriași, de oameni care să cunoască nu doar  modul de folosire a mașinilor ci și materialul cu care lucrează. Ei bine, cred că astfel de investitori au fost cei care au reclamat necesitatea dezvoltării învățământului profesional.

La nivel național producem prea mulți specialiști în „vorbe” și prea puțini specialiști în producție. Mulți dintre cei care au urmat „nobilele” științe umane au ajuns la cheie și șaibă. Acolo își câștigă existența după ce au pierdut ani buni din viață pentru satisfacerea orgoliului familiei și a urma sfaturile „pline de înțelepciune” ale unora și altora. Culmea este că specialiștii în vorbe cer salarii mari dar uită că banii vin de la specialiștii în producție, nu pică din cer.

Poate că punerea în operă a acestei strategii dar și a altora, sub îndrumarea și coordonarea Președintelui Klaus Iohannis va schimba mentalitatea oamenilor, va stimula dorința oamenilor de a căuta și găsi un loc de muncă pe măsura capacităților pe care le au și nu după impresii deformate.

Poziția României este clară. Foarte clară. UE, SUA, NATO. Fără Rusia.

Agerpres (aici).

La un forum organizat de Institutul Aspen România, Bogdan Aurescu, ministrul nostru de externe, a formulat clar poziția României într-o problemă sensibilă sau care devine sensibilă în cadrul UE:

„Cooperarea transatlantică este crucială. Prezența Statelor Unite în Europa reprezintă un angajament puternic pentru securitatea noastră comună și pentru securitatea mondială, fundamentală pentru securitatea comună. Numai o comunitate euroatlantică unită poate face față amenințărilor și poate proiecta stabilitate. România poate depune mărturie în acest sens. Parteneriatul strategic cu Statele Unite este una dintre dimensiunile fundamentale ale politicii externe românești. Prezența Statelor Unite în România este un factor de reasigurare”.

Mai zilele trecute, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a emis niște aprecieri cu privire la Rusia care nu concordă cu părerile pe care le au statele membre ale UE.

Hotnews (aici):

„Trebuie, o spun deschis, sa ii tratam pe rusi corect. Stiu din conversatiile mele cu Putin ca nu accepta fraze ca cea in care Barack Obama a spus ca Rusia este o putere regionala. Ce vrea sa insemna asta! Nu vorbim asa de Rusia!

Rusii vor sa fie tratati de la egal la egal si aici rusii au dreptate, nu trebuie impinsi in spatele scenei pentru ca, asa cum am vazut, fac sa se vorbeasca despre ei foarte repede”.

Președintele Iohannis a avut o reacție foarte civilizată însă fermă:

„Aceasta pozitie e una surprinzatoare si voi afla mai multe detalii cu ocazia intalnirilor de la Consiliul European.  E neobisnuit ca presedintele CE sa faca declaratii in chestiuni cheie fara sa armonizeze aceste declaratii cu statele membre.  Prefer sa aflu ce a dorit sa spuna si dupa aceea sa comentam”.

Am câteva observații de făcut.

Juncker a comis-o. Problema lui. Așa cum bine observă Iohannis, este neobișnuit ca președintele CE să facă declarații de politică externă care privesc statele membre fără să aibă acceptul acestor state. Sunt probleme care țin de securitatea statelor membre, probleme care nu sunt de competența UE. Țin de competența NATO iar CE nu are ce căuta în această zonă.

Cu toată înțelegerea de care statele membre vor da dovadă, declarațiile lui Juncker vor fi taxate, în continuare, sever. În PE au fost deja exprimate critici severe la adresa lui Juncker. Tocmai din partea popularilor europeni, cei care l-au pus în funcția de astăzi. Bine, probabil că socialiștii și aldiștii din PE aplaudă. Ei sunt susținătorii Rusiei în spațiul UE. Socialiștii sunt și oponenții severi ai colaborării cu SUA.

La forumul despre care fac vorbire, Bogdan Aurescu pune punctul pe „i”. România nu este de acord cu Juncker și consideră colaborarea și cooperarea cu SUA, chiar și în afara cadrului NATO însă cu sprijin pe această organizație militară ca fiind vitală pentru securitatea României.

Păi cum altfel ?!

Germania a transferat tehnologie militară înaltă Rusiei, Franța era să îi vândă două nave ultra-moderne de desant și sprijin aerian al trupelor care debarcă, nave care ajung astăzi în Egipt. Doar din ce am aflat din presă. Dacă ne uităm la hartă, vom vedea că în partea europeană a granițelor Rusiei sunt Ucraina, Georgia, Turcia, România, Polonia, țările baltice, Finlanda, Norvegia. Împotriva căror state ar fi urmat Rusia să folosească tehnica și tehnologia preluată de la Germania și Franța ? Împotriva noastră, în mod sigur. Pe cine apără Juncker acum, vorbind „frumos” despre Rusia ? Pe cei care i-au vândut Rusiei tehnologia cu care aceasta iese în evidență în teatrele de operațiuni militare,  în aplicațiile desfășurate până acum. Tehnologie care este „parte” a amenințărilor proferate de oficialii ruși la adresa statelor din vecinătatea lor, inclusiv a noastră.

UE nu are o poziție de politică externă fermă. O băltește. Când așa, când invers. După cum dictează interesele economice și financiare ale statelor mai dezvoltate. Juncker își depășește sfera de competență și lucrează în numele unor interese private. Se pare că sancțiunile impuse Rusiei a golit niște pușculite europene obișnuite cu abundența. Practic, Juncker nu mai este credibil. De când cu imigranții o dă în baltă continuu.

Noi trebuie să ne apărăm interesele. Ca țară. Este sigur că nu avem interese de politică externă comune cu a altor state europene. Nu putem dormi „în papuci” când există un al doilea stat românesc cu teritoriul ocupat de armata rusă, unde Moscova își impune deciziile de politică externă. Nu putem sta nepăsători când Rusia ocupă, prin folosirea forței armate, teritorii din statul vecin Ucraina - după peninsula Crimeea au ajuns să ocupe o parte a regiunii Donbas, regiunea cea mai industrializată din Ucraina -, nu putem sta liniștiți când Rusia menține și distruge suveranitatea Georgiei. Nu putem pentru că după aceste state putem fi următorii pe listă. Avem încă ambasadă la Damasc, avem ambasade și în alte părți de unde „fermii” europeni din vest s-au retras „cu indignare”. Avem nevoie de SUA ca partener strategic, împotriva părerii lui Juncker și a celor din spatele lui care își doresc o mai mare „independență” față de SUA. O „independență” care capătă luciditate abia când pericolul este cât casa.

Pot înțelege grija patronilor din industria auto din Europa după ce s-a descoperit că Volkswagen a furat, a mințit și a poluat - acum s-a mai descoperit o înșelăciune, încă un program ascuns -, pot înțelege grija lor față de pierderea unor piețe de desfacere însă nu pot fi de acord cu afectarea siguranței statelor care sunt în relații strategice cu SUA. Înțeleg faptul că Germania va avea de suferit în urma acestei crize a mediului și a reputației industriei auto germane, înțeleg că investițiile private în Germania vor fi sever amputate, înțeleg că bugetul de stat al Germania va suferi niște pierderi (la nivelul bugetelor locale, în special), înțeleg că se pun serioase probleme privind evoluția unor localități germane dependente de industria auto însă nu am de gând să înțeleg și să fiu de acord cu ruperea relațiilor cu SUA doar pentru a „răzbuna” onoarea pierdută a unor „lăcomilă”. Mai mult, nu pot fi de acord cu „reevaluarea” Rusiei ca urmare a problemelor pe care produsele auto germane le au pe piața SUA. Să fin serioși !

La summit-ul de azi, Iohannis va spune ce ne-a comunicat la plecare dar, trebuie să înțelegem că va spune și în cazuri particulare ceea ce Bogdan Aurescu a spus la forumul Institutului Aspen din România. Uniunea Europeană nu are atribuții în asigurarea securității statelor membre, Franța și Germania, Austria mai aproape de noi, precum și alte state fondatoare au fost împotriva unei politici comune privind securitatea și apărarea comună. Mai grav, au fost foarte vocale în susținerea cerințelor Moscovei de reducere a armatelor și a armamentelor, de reducere a cheltuielilor pentru apărare. Moscova rămânând cu tehnologia scoasă din Europa în spațiul asiatic, azi nu face decât să o aducă câteva mii de km cu trenul punând Europa în fața faptului împlinit. Ei au, noi nu. Încercăm să modernizăm și imediat sare Rusia de fund în sus. De ce modernizăm ? Împotriva cui modernizăm ? Ca un făcut, în anumite capitale europene apar oficiali care cer să „negociem” cu Rusia câtă apărare să ne asigurăm. Ca să nu îi supărăm pe ruși.

Așa cum face Juncker în aceste zile.

16+1, China și Europa Centrală și de est. Cooperare pragmatică.

Forumul care are loc azi, China-statele din Europa Centrală și de Est, formatul 16+1, care are România ca țară gazdă însă China ca inițiatoare, este un act politic major. Atât din partea Chinei, aflată în ofensivă economică și diplomatică pe întreg mapamondul cât și din partea fiecărui stat participant la întâlnire în măsura în care oferta chineză avansată anterior fiecărui stat european va fi acceptată în totul sau în parte. Forumul este la a doua ediție. Prima ediție s-a desfășurat anul trecut la Varșovia. Desfășurarea acestei a doua ediții vine să confirme interesul Chinei de a continua o acțiune cu bătaie lungă. Nu este exclus ca anul viitor să se desfășoare un al treilea Forum, cu o altă țară gazdă, în măsura în care aceasta își va manifesta interesul. Aceste forumuri se vor opri atunci când China nu va mai avea interlocutori dispuși la cooperări aprofundate cu statul chinez. Nu este exclus ca aceste forumuri să continue cu Polonia și România ca țări gazde.

Pentru că nu sunt mulțumit de informațiile obținute prin intermediul presei, voi încerca să interpretez eu ce îmi oferă sursele oficiale.

Până acum sunt două state interesate în aprofundarea relațiilor cu China mai mult decât au făcut până acum. Polonia, care a organizat primul forum și România. Polonia este prezentă și azi prin primul-ministru la lucrările forumului. Ar fi interesant de aflat dacă de la intențiile anului 2012 exprimate între Polonia și China s-a ajuns la un rezultat. Pentru că, în mod sigur, anul trecut au fost semnate declarații comune chino-poloneze, memorandumuri, scrisori de intenție, acorduri etc. în mai toate domeniile de interes ale celor două țări. Ce s-a întâmplat într-un an de zile ? A fost făcut pasul următor ? Ieri și azi România a făcut pasul făcut de Polonia anul trecut. Mâine va fi o altă țară din Europa Centrală și de Este sau chiar mai multe. Polonezii au deschis drumul. Ceilalți vedem ce au făcut polonezii, vedem ce au făcut chinezii, cât de serioși sunt chinezii în respectarea angajamentelor, cum s-au materializat aceste relații cu pragmatism, pragmatism exprimat foarte atent și puternic de premierul Chinei. Cooperare pragmatică. Punct ! Nu altfel. Nu este loc de interpretare. Cooperarea pragmatică impune utilitatea și avantajul din punct de vedere practic. Nici mai mult, nici mai puțin.

Nu se fac cadouri. China nu dă de pomană nimănui. Nici unei țări. Transformarea intențiilor din documentele semnate ieri și azi în contracte direct aplicabile presupune că fiecare parte este perfect pregătită să facă pasul de la teorie la practică. Pe de altă parte, intențiile din memorandumuri și scrisori au de trecut „furcile caudine” ale licitațiilor guvernamentale pentru domeniile în care statul deține monopolul sau quasi-monopolul. În sistemul energetic sau în transporturi. Ieri și azi, China și-a exprimat intenția de a veni și investi în anumite domenii, noi am spus că ne bucurăm însă suntem obligați să respectăm normele UE cu privire la investițiile guvernamentale. Astfel că firmele chineze vor trebui să își prezinte ofertele pentru proiectele guvernamentale române. Sunt, bineînțeles, contracte ce pot fi semnate în mod direct, contracte de urmăresc un obiectiv clar definit. Cum este linia de transport feroviar de mare viteză cu tehnologie chineză. Aici va trebui încheiat un acord guvernamental pentru că de la linia de rulare până la tren se convine să fie după standardele chineze care îndeplinesc și condițiile standard ale UE. Banii însă, în final, vor fi plătiți din bugetul de stat. Aici vor strâmba din nas germanii și francezii, care au la rândul lor linii de mare viteză. Dacă însă s-a ajuns până aici, încât să fie nominalizată o astfel de colaborare între România și China, înseamnă că discuțiile inter-europene au fost neconcludente, ca să nu spun altceva. Alte investiții de infrastructură se vor supune regimului licitațiilor după sistemul european.

În domeniul energetic sunt investiții de stat și private. La Cernavodă s-au tot perindat unii și alții. Până acum se cerea ca statul să participe direct și imediat cu o finanțare substanțială. Cei care au ofertat nu și-au asumat finanțarea lucrărilor și exploatarea celor două reactoare. Nu am informații cu privire la intenția chinezilor însă faptul că au fost pomenite aceste obiective de investiții de către cei doi premieri mă determină să gândesc că au ajuns la un acord preliminar cu privire la regimul investițiilor. România nu prea are bani la dispoziție așa că partea chineză vine cu totul. Exploatarea reactoarelor date în funcțiune naște niște întrebări însă sunt soluții. Pentru că pragmatismul evocat atât de clar de premierul Chinei impune un rezultat. Nu s-a pomenit degeaba despre aceste obiective.

Victor Ponta a avut dreptate când a afirmat că reușita proiectelor româno-chineze va determina și statele din zona central și este europeană să se implice într-o colaborare cu China. Dacă relațiile polono-chineze și relațiile româno-chineze au rezultate pozitive, zona Europei centrale și de est va beneficia de un impuls major pentru dezvoltare. După mine, va fi o dezvoltare în favoarea Uniunii Europene, modernizarea accelerată având ca suport finanțarea și asistența din partea Chinei devenind, cumva, un aport considerabil la integrarea europeană deplină. Iar îmi vine în minte cuvântul „pragmatic”. Din cauza lui interpretez comportamentul Chinei ca fiind o urmare a unei linii politice majore. China vede Uniunea Europeană ca un partener privilegiat în relațiile internaționale. China știe că Europa Centrală și de Este are nevoie de un ajutor substanțial pentru a ajunge la nivelul celor mai dezvoltate state europene pentru ca Uniunea Europeană în ansamblul ei să fie mai puternică în confruntările economice internaționale. Aceste forumuri au rolul de a stimula țările europene să accepte China ca partener economic privilegiat.

Mai înțeleg că Uniunea Europeană nu a ajuns cu China la un numitor comun privind interesul „pragmatic” de cooperare internațională. Nu mă miră. O parte dintre statele europene sunt prea mult legate de SUA sau Rusia și nu sunt de acord cu o relație mai strânsă cu China. Tot acele state europene sunt cele care nu își doresc o evoluție mai rapidă a statelor din Europa Centrală și de Est pe calea integrării europene și a dezvoltării economice pentru că li se diminuează supremația în Europa. Aceste state au promovat și aplicat, cu ferocitate, o subordonare pragmatică a statelor din Europa Centrală și de Est intereselor lor economice și politice. Dar nici nu pot obliga statele din Europa Centrală și de Est să încheie și să dezvolte relații economice și de altă natură cu China. De aceea au găsit „șopârla” cu „interesele UE” ce trebuie avute în vedere atunci când România și Polonia, deocamdată, intensifică relațiile economice cu China. Sper ca afirmația lui Victor Ponta potrivit căreia România dezvoltă relațiile cu China pentru o dezvoltare și în interesul general al UE să nu rămână doar o vorbă'n vânt. Afirmația lui Victor Ponta trebuie materializată în contracte ferme cu China, pentru că doar astfel România va demonstra că este independentă, că are potențial și că se poate dezvolta nu doar pe baza unor fonduri date de UE, ci prin propriile forțe, dependența României față de mofturile politice ale unor cancelarii europene scăzând semnificativ. Pentru a avea un cuvânt de spus în fața partenerilor europeni, România trebuie să își folosească toate resursele de care dispune. Ei bine, relația strategică și privilegiată cu China este una din resursele majore. O resursă care este disponibilă, este atractivă și care poate evolua mult mai mult decât s-a convenit până acum.

Este o vorbă: mai bine mai târziu decât niciodată. Poate ne vine mintea la cap.