Raportul Inspecției Judiciare cu privire la DNA aprobat de CSM

Adăugați o legendă

Agerpres. Surse CSM: Raportul Inspecției Judiciare privind controlul la DNA, aprobat, cu observații; activitatea managerială - eficientă

După „lupte seculare”, CSM a ajuns la o concluzie și a aprobat, prin raportul de control al IJ, activitatea managerială la DNA. Activitate eficientă.

Ministrul Tudorel Toader și-a făcut datoria față de „stăpânii” infractorul Liviu Dragnea și inculpatul Călin Anton Popescu Tăriceanu și a cerut controlul. Unii au acuzat presiuni din parte unor persoane din cadrul justiției pentru un control „mai aparte”, după cum spune presa. Ba, chiar în fața CSM au fost două tabere formate din echipa de control a IJ ! După toată tevatura s-a ajuns la recomandări care vor fi urmărite de IJ și la aprecierea fără dubiu: activitate managerială eficientă.

Cât de ciudată este soarta asta ! Un manager ministerial cu o activitate dezastruoasă, ministrul Tudorel Toader, vrea să calce în picioare instituția Ministerului Public care îi cercetează colegii și „stăpânii” - DNA. Aproape că reușise ! A fost suficient ca secția de procurori a CSM să aibă răbdare și să pretindă clarificări de la Inspecția Judiciară care și-a prezentat raportul. Aprobarea și concluzia la care a ajuns CSM sunt acte opozabile erga omnes. Așa s-a mai întors o pagină în lupta disperată a infractorilor politici cu magistrații României.

Independența Justiției este marota PSD, ALDE precum și a altora care se cred oameni politici

Justiția funcționează relativ bine. Ar putea funcționa și mai bine dacă parlamentarii României ar avea mintea acolo unde natura a pus-o și nu în alte părți ale corpului.

Ministrul Toader Tudorel a trecut prin viață bine, până acum. A urcat și urcat în profesia de dascăl, practică avocatura, a fost și judecător constituțional, este și membru plin al Comisiei de la Veneția ... de ce nu ar fi și „reformatorul” Justiției, de ce nu ar fi și el pomenit în istoria statului și dreptului ca marele „reformator”. Modelul „Solon”, „Cicero”, „Iustinian” sau „Napoleon” este în „ranița” fiecărui „soldat” de pe câmpul de luptă al dreptului. Din nefericire pentru România, astfel de „gânduri” au și cei care au „cunoștințe de drept” din vizionarea programelor de televiziune și ajunși cumva la putere,  vor să își impună „ideile”. Tudorel Toader este unul dintre juriștii care au astfel de pasiuni, are ocazia să își impună ideile privind Justiția și nu se sfiește. Profită. Atât de mult încât au fost date la o parte urgențele din domeniul Justiției pentru a-și satisface poftele, vanitatea. Iar politicienii din PSD și ALDE, supărați nevoie mare că Justiția le strică planurile de îmbogățire fără just temei, îi acordă tot sprijinul.

Tudorel Toader este specialist în dreptul penal. După cum se observă, nu are prea multă treabă cu dreptul civil, dreptul administrativ, obsesia lui este dreptul penal și pentru a-și satisface marota neglijează restul. Nu este capabil să admită faptul că statul este construit pe suportul oferit de cele trei puteri separate și în echilibru: legislativă, administrativă și judecătorească. De aceea acceptă toate ideile politicienilor prin care caracterele „separat și în echilibru” să fie cât mai mult diluate. Alături îi are pe cei care cunosc dreptul „din auzite”, cum ar fi Călin Anton Popescu Tăriceanu cu statutul juridic de inculpat, Liviu Dragnea cu statutul de condamnat/infractor dar și cu statutul de inculpat în alte dosare, niște parlamentari care după ce au urmat diferite facultăți au constatat că se pricep și la știința dreptului sau care au făcut dreptul dar au constatat că pot aduce modificări dreptului prin inițiative parlamentare și astfel pot rămâne în istorie.

Cătălin Predoiu, deputat PNL, atrage serios atenția asupra derapajului parlamentar alimentat de ambițiile personale ale lui Tudorel Toader și a celor care îl susțin. Voi „despărți” textul de la Agerpres pentru că sunt mai multe idei concentrate aici.

„După ziua de azi este destul de clar pentru noi că PSD şi ALDE încearcă în Justiţie o crimă cu autor necunoscut. Nimeni nu-şi asumă politic proiectul de modificare a legilor justiţiei, este, tehnic, elaborat de către minister şi împins în Parlament fără niciun fel de asumare pe soluţiile respective. 

În sistemul judiciar urgenţa este calmarea interinstituţională şi anume un efort de mediere din partea ministrului atât cu CSM, cât şi cu Ministerul Public, astfel încât, pe baza legii, să se calmeze toate conflictele care există în sistemul judiciar şi să se treacă la problemele reale ale sistemului. 

Urgenţa în plan legislativ nu sunt legile justiţiei, ci modificarea Codurilor pentru a fi puse în acord cu deciziile Curţiile Constituţionale şi Directiva europeană privind garanţiile şi drepturile procesuale”

Urgența este modificarea Codurilor. De anul trecut se „chinuie” Parlamentul să nu le modifice pentru a le pune de acord cu deciziile Curții Constituționale. Acele texte de lege declarate ca fiind neconstituționale au fost suspendate și nu mai pot fi aplicate. Nu este nevoie de ele ? Nu cumva acestea, modificate potrivit constatărilor CCR, ar permite o mai bună aplicare a Justiției ?

Toader Tudorel și clica care îl acompaniază în Parlament nu are treabă cu mai buna aplicare a legii, au treabă cu distrugerea independenței Justiției. Au reușit să distrugă liniște instituțională. Și-au atras de partea lor pe acei judecători care visează la eliminarea procurorilor din rândul magistraților (prevedere constituțională de altfel !) și din compunerea „puterii judecătorești” iar acțiunea a inflamat toate instituțiile care compun a treia putere în stat. Acțiunea are ca rezultat slăbirea independenței justiției, pe lângă faptul că este neconstituțională ! Din nefericire, Curtea Constituțională emite decizii care se bat cap în cap cu litera Constituției.

Dezmembrarea Justiției în viziunea lui Tudorel Toader are „un capăt de ață”. Este vorba despre Inspecția Judiciară. Este un organism de control administrativ al modului în care magistrații, procurori și judecători, și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu prevăzute de lege. Este singurul organism de control abilitat să vadă cum au instrumentat procurorii dosarul penal, dacă au interpretat corect legea și dacă dosarul în sine este construit cu respectarea tuturor procedurilor procesual penale. Judecătorii din IJ sunt singurii abilitați să cerceteze cum și-au îndeplinit atribuțiile judecătorii care au avut cauzele penale, civile, administrative etc. spre soluționare. Ei bine, Tudorel Toader vrea să scoată IJ de sub controlul CSM. Nu știu ce va prevedea legea care o transformă într-o instituție independentă de CSM (cică vrea modelul italian. Dar modelul italian o fi cel mai bun ?). Controlul IJ ajunge, constituțional vorbind, la CSM care are competența de a judeca latura administrativă a comportamentului magistraților în vederea stabilirii unei sancțiuni administrative ! Cine investește IJ cu cauza administrativă ? CSM, către care se îndreaptă plângerea persoanei interesate sau ministrul justiției ? Da, în constituție se prevede că ministrul justiției are autoritate asupra activității procurorilor. Dar IJ nu are doar procurorii în competența de cercetare ci și judecătorii, magistrați asupra cărora ministerul justiției nu are nici o autoritate. Scoțând IJ de sub controlul CSM, nu cumva Tudorel Toader vrea să satisfacă orgoliul parlamentarilor de a subordona Justiția ? Nu cumva o comisie parlamentară constituită ca parlamentarii să se afle în treabă va putea cere Inspecției Judiciare să cerceteze cum „și-a executat atribuțiile” o anume instanță de judecată ? Nu cumva IJ se va transforma într-o „instanță de judecată ad-hoc” sau „preliminară” la cererea Parlamentului pentru a sancționa niște judecători care au deranjat pe unul sau pe altul ?

Semnele de îngrijorare sunt uriașe. Individul Manda, pus de PSD să conducă Comisia parlamentară de contro al activității serviciilor speciale iese zilnic la presă cu declarațiile unor indivizi care se plâng că li s-a făcut dosar politic sau că judecătorii care i-au judecat au fost instruiți la SRI sau cine știe ce alte gogomănii mai spun indivizii. Ba,  individul Manda a afirmat că „vor cerceta” să vadă cum a decurs judecata !

România este pe cale să o ia pe arătură. Alegerile din 2016 ne-au adus cel mai nenorocit Parlament. Plin de persoane certate cu legea au trecut să se răzbune pe justiția care fie i-a condamnat, fie îi judecă. Iar Tudorel Toader a simțit că își poate pune în aplicare visurile de mare reformator al Justiției, că istoria dreptului are marea șansă să îl înscrie printre reformatorii istoriei, că poate fi alături de nume ca Solon, Cicero, Iustinian sau Napoleon etc.

Informațiile sunt de la Agerpres dar și din alte surse.

Au ratat. Și pentru ei și pentru România

S-a terminat și mascarada „remanierea Guvernului” la PSD și ALDE. PSD a făcut un pas, mai mic, ALDE nu face pasul. Tăriceanu și gașca lui de la ALDE au devenit mai „buni” decât pesediștii în lupta pentru apărarea infractorilor și a politicienilor cu probleme penale.

Dacă stau mai bine să mă gândesc, cei din ALDE răspund astfel acelei părți din societate care se regăsește în zona infracțională, lupta împotriva Justiției devenind pentru ei un scop al vieții. Partidul politic este reprezentantul acelui electorat care se regăsește în ideile politice ale partidului respectiv. Zona infracțională din România se regăsește politic la ALDE dar și la PSD. Cele două partide își dispută infractorii României ca bază electorală. După câte se pare, având în vedere prezența la vot din decembrie 2016, zona infracțională din România a înțeles mai bine cât de important este să te duci și să votezi. Îți duci partidul la guvernare, ai „liniște” 4 ani de zile. Mai ales dacă printre obiectivele partidului pe care îl susții sunt obiective care limitează puterea Justiției.

Din ce citesc la unii și la alții, observ că lumea este nemulțumită. Singurii mulțumiți sunt votanții PSD, ALDE și a altor formațiuni sau grupuri (ONG-uri) care se simt mai bine lângă cele două partide intrate în Parlament. Ceilalți nu sunt mulțumiți. Nu au votat cu PSD sau ALDE sau nu au votat de loc. Nu s-au gândit că o guvernare se face cu cei activi economic și administrativ. Reglementările economice, comerciale, administrative etc. ale Guvernului au ca țintă populația activă și nu populația asistată social sau „protejată” ! Paradoxul este că cei care nu contribuie la „mersul” țării au decis pentru cei care contribuie. Este ireal ! Masochism ?

Remanierea guvernamentală s-a realizat doar pe ici-colo, acolo unde Corina Crețu (spun „vorbele”) a arătat cu degetul: Rovana Plumb și Sevil Shhaideh, nu pentru că nu sunt „excepționale” ci pentru că la Bruxelles au unii niște idei care nu se prea împacă cu spiritul politicienilor din România. Așa că „fetele” au fost retrase de la decizia guvernamentală și au fost „relocate” în funcții care nu ridică probleme în relațiile cu Comisia Europeană. Dar nici înlocuitorii nu sunt cu stea în frunte! Vom vedea ce va mai fi, pentru că în scurt timp vom ajunge la mai multe informații.

Senatorul PNL, Alina Gorghiu sintetizează bine cele petrecute. Nu se referă la nimicuri (preluate și aprig dezbătute de televiziunile și presa care se adresează voyeur-ilor), privește la imaginea generală a statului de drept și observă anomaliile.

„Concluzia: este cu siguranță o înfrângere a lui Dragnea care nu ține de ecuația remanierii Guvernului, cât de eșuarea clară a agendei sale, în primul rând cea legată de războiul personal cu miza justiției. Liderii PSD vor înțelege curând acest lucru. 

Această situație se materializează prin sondajele de opinie pentru că de aici a pornit lupta din interiorul PSD. Partidul se prăbușește în sondaje și nimeni nu vrea să își asume vina și cu atât mai puțin, erorile lui Dragnea.

Manevrele neîncetate împotriva justiției au eșuat, programul de guvernare a eșuat, proiectul politic bazat pe suport de la pensionari și bugetari a eșuat, modelul de guvernare gândit de Dragnea cu premieri–marionetă a eșuat. 

Și dacă a eșuat în primul an de putere și de guvernare, vremuri mai bune nu vor veni. Nimeni nu a avut un prim an de guvernare atât de prost, niciodată populația nu s-a ridicat în felul acesta împotriva unei guvernări în primul an de guvernare (în stradă, în sondaje, sindicatele etc)”

Las celor mai pricepuți domeniile în care nu am de gând să mă bag. Justiția și statul de drept însă, ar trebui să ne preocupe pe toți. Deocamdată, după părerea mea, Justiția este pe primul loc în lista noastră de preocupări. Obținerea de către PSD și ALDE a „succesului” în lupta împotriva Justiției duce la dispariția statului de drept în România. Iar pericolele sunt. Sunt mari pentru că la Ministerul Justiției a ajuns „o somitate” profesională, un personaj care a avut cam tot ce putea să aibă în cariera sa profesională: profesor universitar, judecător constituțional, membru plin al Comisiei de la Veneția, avocat iar acum ministru al justiției. Trecut prin ciur și dârmon în profesiile juridice știe cum să răspundă comenzii politice.  Și răspunde. Uluitor de perfid și cu o aplecare vădită contra existenței statului de drept așa cum este el prevăzut în Constituție.

Informațiile curg. Ultima găselniță a lui Tudorel Toader este să subordoneze Inspecția Judiciară unui organism consultativ creat în 2016 de ministrul Raluca Prună cu scopul de a sprijini acțiunea ministerului pentru reforma legislației în domeniul Justiției. Încăpățânarea lui Tudorel Toader de a lua „puterii judecătorești”, reprezentată de CSM, organismul de control administrativ al activității magistraților este absurdă. Acțiunea este clar orientată către controlul politic asupra Justiției.

O altă informație ne spune că Tudose ar fi afirmat la CEx-ul PSD că așa-numitele proiecte ale Justiției sunt doar niște idei desfășurate pe hârtii, nu există un proiect închegat care să aibă aspectul formal al unei inițiative legislative - Marius Pieleanu a spus-o la Antena 3. Dragnea și Tudose au scăldat-o la declarațiile de final unde au vrut să arate că PSD a ieșit întărit din criză: vor stabili în curând dacă „legile” justiției vor merge la Parlament pentru procedura parlamentară sau vor urma o procedură doar la nivelul Guvernului (un OUG ceva?!).

Cu referire la ultima năstrușnicie a lui Toader Tudorel am văzut reacții. Aștept ca PNL să acorde Justiției același interes cum acordă, de exemplu, pentru problemele economice sau administrative. Pentru că la PNL sunt juriști foarte buni!

Dubla măsură

Ministrul Tudorel Toader nu se lasă. Vede opoziția tot mai mare la năstrușnicia făcută de el numită „proiect de lege” de modificare a legilor justiției și umblă la „acorduri fine”. Caută să prostească lumea'n față. Nici mai mult și nici mai puțin.

Cere ca lumea să nu mai critice proiectul pentru că, este corect, este doar un proiect și nu o lege aprobată. Abia după ce devine lege, după mintea lui dar și a altora de pe lângă el, legea ar putea fi criticată. Să mori tu? După ce legea își face medrele? După ce produce efectele juridice nedorite? După ce tu și șleahta care te susține eliminați din sistem pe cei care vă deranjează și vă împiedică să devalizați țara?

Evident că susține, cu înverșunare, ideea că el a folosit majoritatea ideilor exprimate de către CSM pentru modificările legislative. Numai că CSM a dat publicității avizul negativ și am citit acolo că ilustrul manipulator de legi minte. Minte cu nerușinare. A folosit propunerile adunate de CSM însă le-a maltratat de nu se mai deosebește nimic din ele. Pe lângă alte păcate, CSM a atras atenția asupra faptului că „ilustrul, emeritul jurist” Toader Tudorel a propus eliminarea din legile în vigoare a prevederilor care asigură independența financiară a puterii judecătorești, i-a luat acesteia „responsabilitatea” deciziei financiare și, ca un bun „samaritean”, a preluat la minister această responsabilitate. Adică, mai pe șleau, ministrul redevine conducătorul administrativ al justiției, ca în perioada guvernării Năstase.

Cele de mai sus sunt doar o introducere. Pentru că este imposibil să merg la ideea de bază a articolului fără să le pomenesc. Există legături foarte strânse între toate modificările cerute de Tudorel Toader legilor justiției având ca finalitate subordonarea deplină a puterii judecătorești de către puterea executivă. Iar tăcerea noastră, a cetățenilor, la cererea lui Tudorel Toader sau a infractorului Liviu Dragnea înseamnă nici mai mult și nici mai puțin decât o gravă complicitate la degradarea statului de drept.

Inspecția Judiciară a devenit „moneda de schimb”. Tudorel Toader a constatat, poate a fost pregătit din timp să constate acest lucru, că „locul” Inspecției Judiciare poate fi negociat. În timp ce lumea se concentrează asupra locului acesteia, nu este atentă la celelalte reglementări care fac din ministrul justiției „stăpânul” puterii judecătorești. Imaginea corectă ce rezultă din aceste modificări legislative este aceea a „puterii judecătorești” (prevăzută de Constituție la art. 1 alin (4) ca fiind „separată și în echilibru” față de celelalte puteri ale statului - legislativă și executivă), „stând” cuminte la ședințele de guvern prin „reprezentantul” ei în persoana ministrului justiției și primind sarcini guvernamentale pentru buna funcționare a societății. Aceasta este imaginea care trebuie reținută!

La Craiova, spune Agerpres, ministrul Tudorel Toader a spus o mulțime de cuvinte, printre care și pe acestea:

„Vorbeam la acel moment, 23 august, și de o incompatibilitate funcțională între Inspecția Judiciară și CSM și am argumentat faptul că la nivel de principiu mie mi se pare inadecvat ca CSM să stabilească regulamentul de activitate a Inspecției, Inspecția pe baza acelui regulament să verifice procurorii, judecătorii față de care sunt sesizări, după care raportul de control să fie supus aprobării CSM-ului. Adică cel controlat face regulile controlorului și aprobă și rezultatul actului de control. Dar asta e la nivel de principiu. Câți or fi fost de acord sau nu la momentul respectiv, nu știu. Dar ce știu este faptul că tot mai mulți români au văzut ceea ce s-a petrecut în raporturile dintre CSM și Inspecția Judiciară și au văzut toate aceste reclamații, nemulțumiri, acțiuni, sesizări, plângeri făcute de unii împotriva altora și în felul acesta rezultă că este ceva în neregulă privind reglementarea raporturilor dintre Inspecție și CSM sau CSM și Inspecție Judiciară”

Inspecția Judiciară este o instituție din componența Consiliului Superior al Magistraturii (Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii). Inspecția judiciară efectuează cercetarea disciplinară a procurorilor și judecătorilor! Funcția lor este similară altor organisme de control ale instituțiilor statului: Corpul de Constrol al primului ministru, corpurile de control ale ministerelor, corpurile de control ale instituțiilor publice descentralizate sau deconcentrate. Similar instituțiilor care au organisme ce efectuează cercetarea disciplinară în cadrul instituțiilor din care fac parte, rezultatul controlului disciplinar este supus aprobării conducerii instituției. Inspecția Judiciară prezintă rezultatul cercetării disciplinare Consiliului Superior al Magistraturii care decide, ca primă instanță, asupra sancțiunii ce urmează a fi aplicată procurorului sau judecătorului care nu și-a făcut treaba sau a comis o abatere disciplinară. Procurorul sau judecătorul nemulțumit de decizia CSM se poate adresa instanței de contencios administrativ.

Ce face, de fapt, Tudorel Toader? Ia Inspecția Judiciară de la CSM (îi ia organismul intern de control judiciar!), îl pune în subordinea lui și îi dă de lucru. Îi cere să „efectueze cercetarea disciplinară” asupra unui procuror sau a unui judecător după cum consideră el că este nevoie. Păi, el fiind șeful, cine ar urma să aprobe rezultatul controlului Inspecției Judiciare? El, Tudorelul, șeful (ce mama naibii, nu este șef de pomană!). Din moment ce el este șeful, posibilitatea ca CSM să ia măsuri în cazul unui procuror sau judecător se reduce dramatic. Dacă ministrul nu vrea,  „indisciplinatul” nu va fi sancționat! Doar în cazul în care ministrul vrea, CSM va judeca un procuror sau judecător care a încălcat regulamentele disciplinare. Dar dacă a comis „individul/a” altceva? De exemplu, a comis o faptă de natură penală? Tot ministrul are rezoluția în pix. El, cel care este titularul dreptului de a reprezenta persoana juridică Ministerul Justiției devine singurul în măsură, potrivit legii penale, să ceară Ministerului Public începerea urmăririi penale a procurorului sau judecătorului care a încălcat legea. Păi, de aici, nu este mare lucru să se ajungă la o astfel de cerere pe „o bănuială”, procurorii fiind obligați să facă verificări astfel că Antena 3 și România Tv au toto timpul pentru a face din procurorul „X” sau judecătorul „Y” un fel de „cârpă de șters pe jos”. Iar restul procurorilor și judecătorilor vor lua aminte (este în firea omului să se teamă pentru siguranța lui, pentru munca lui, pentru familia lui). Nu fac sluj în fața puterii politice, pot ajunge „cârpe de șters pe jos”.

Dacă a văzut Tudorel Toader că lumea protestează, vine cu ideea ca Inspecția Judiciară să devină „independentă” de CSM. Iar aici sunt multe de observat. Sesizarea Inspecției Judiciare se face de către instituțiile prevăzute de lege. Există un control ierarhic în instituțiile care compun „autoritatea judecătorească” însă cercetarea disciplinară a procurorilor și judecătorilor este dată Inspecției Judiciare. Această cercetare este un instrument al CSM pentru a putea exercita funcția de bază prevăzută de Constituție, aceea de a apăra „independența justiției”. Cum naiba să poți considera că CSM va trebui să se bazeze pe o instituție străină de sistem?! Prin această propunere, chipurile după model din afară, nici măcar generalizat, CSM devine doar un fel de primă instanță pentru judecarea unor procurori sau judecători care au comis abateri disciplinare, fără a avea dreptul să se pronunțe asupra activității Inspecției Judiciare, ca instituție care, nu este de neglijat aspectul, poate avea un puseu de exces de zel și să facă harcea parcea o judecătorie, un tribunal, o curte de apel sau o secție a ICCJ, precum și unitățile de parchet de pe lângă acestea fără a răspunde în fața nimănui! Este la fel de periculoasă această soluție ca cea a subordonării Inspecției Judiciare de executiv.

Am văzut că cei de la Inspecția Judiciară au aplaudat, pe la început, ideile separatiste ale lui Tudorel Toader. Bănuiesc că individul a promis ceva funcții de secretar de stat sau pe acolo! Chiar dacă după scurt timp au revenit la linia de plutire, cei de la Inspecția Judiciară rămân foarte-foarte dubioși, mai ales după ce am văzut că împotriva bunului simț au început să joace în barca puterii politice. Au devenit instrument al puterii PSD-ALDE în atacul mizerabil asupra Justiței.

Sesizarea Inspecției Judiciare de către șeful CSM pentru atacul lui Tăriceanu la independența Justiției.

Șeful CSM a reacționat la „apelul” trândavului la minte Călin Popescu Tăriceanu și a sesizat Inspecția Judiciară. Foarte bine. Este nevoie de așa ceva. O decizie legală și formală a Inspecției Judiciare poate fi folosită pentru a califica comportamentul lui Tăriceanu exact ca oricare altă decizie cu caracter oficial. Iar Tăriceanu nu este la prima ieșire anti-Justiție. Este adevărat că nu există o sancțiune în înțelesul sancțiunii penale, așa cum și-ar dori mulți dintre cei care s-au săturat de tâmpeniile debitate de Tăriceanu și apropiații lui însă există această sancțiune morală, a persoanei care încalcă principiile statului de drept, a persoanei care se ascunde în spatele discursului politic pentru a ataca ordinea de drept. În mod normal, o astfel de decizie ar trebui să fie urmată de refuzul populației de a sprijini pe cel care îi neagă dreptul la democrație. Dar ... suntem în România iar aici, la noi, se pare că multe sunt posibile. Pe fondul unei lipse acute de educație cetățenească, desigur.

Având în vedere solicitarea publică conținută în documentul intitulat 'Apel către parlamentari', publicat pe pagina oficială de internet a Senatului României, la 16 octombrie, sub semnătura președintelui Senatului României, Călin Popescu Tăriceanu, precum și mesajele promovate în cadrul unor serii de apariții mediatice recente, prin care domnia sa reia apelul 'către parlamentarii din ambele Camere să refuze a se mai pronunța în vreun fel până la finalul legislaturii asupra cererilor venite de la DNA', președintele Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 30 alin. 1 din Legea nr. 317/2004 privind CSM, a sesizat Inspecția Judiciară în vederea efectuării cu celeritate a verificărilor necesare pentru a stabili dacă, prin afirmațiile asumate instituțional de președintele Senatului României și dezbaterea mediatică subsecventă a acestora, a fost adusă atingere independenței justiției în ansamblul său

Ce face Tăriceanu este nu doar o „atingere a independenței Justiției”, este mai mult și mai grav. Împiedică actul de justiție ! Sesizările procurorilor sunt acte procedurale, obligatorii pentru procurorii care, în interesul general al societății (poate află și Tăriceanu de această competență constituțională a procurorilor !), sunt obligați să cerceteze orice faptă care aduce atingere ordinii de drept.

Prin demersul său, prin mediatizarea ideilor sale, Tăriceanu se opune prevederilor Constituționale și procedural penale. Se folosește de puterea dată de funcția publică pentru a împiedica Justiția să își îndeplinească rolul constituțional și legal. Acesta este adevărul. Nu altul !

Tăriceanu încalcă într-o manieră grosolană jurământul depus la investirea în calitatea de membru al Senatului. A jurat să respecte Constituția și legile țării. Ei bine, acum dar și anterior, le-a încălcat. Este inacceptabil că nu există o sancțiune imediată pentru un astfel de parlamentar. Este inacceptabil că astfel de persoane mai pot sta în Parlament. Nu accept ideea că cei care votează un parlamentar sunt de acord cu încălcarea prevederilor constituționale și ale legilor în vigoare. Îmi este imposibil să cred așa ceva.

Culmea, cu astfel de discurs Tăriceanu speră să obțină voturi pentru a ajunge la guvernare după 11 decembrie alături de alții ca el, din PSD. Trist.