Crin despre Iohannis : ”un om care vorbeşte puţin şi gândeşte cât vorbeşte” !

Am ascultat interviul lui Crin Antonescu la „Gândul”. Am citit atent ce au publicat cei de la Gândul (aici). Am ajuns, la final, la concluzia că este o exprimare a unor gânduri fără pretenții personale asupra modului în care se vor comporta diferitele personaje ale lumii politice. Cu o excepție. Viitorul posibil al lui Traian Băsescu în PNL. Teoretic, dacă Băsescu vrea să intre în PNL și cei din PNL îi acceptă cererea, Băsescu ar intra în tabloul „foștilor președinți” ai noului partid (realizat din fuziunea dintre PNL și PDL).

Sintetic, Crin se bucură pentru înfrângerea PSD și a aliaților lui și nu vrea ca viitorul lui să fie legat de Traian Băsescu. A rămas cu nostalgia proiectului USL, cu regretul că acesta nu s-a materializat, normal spun eu (și eu am acest regret), fără a credita însă PSD-ul. Are, încă, pentru Victor Ponta, o anume „simpatie” fără a fi însă mai mult decât o apreciere oarecare. Nu este legat sentimental de Ponta. Faptul că îi evidențiază negativ pe cei care i-au făcut campania (brutală, comunistoidă ...) arată că îi pare rău de imaginea pe care Ponta și-a construit-o sau i-a fost construită. Un fel de românescul „brânză bună în burduf de câine”.

Nu am sesizat atitudinea negativă față de Iohannis. Crin spune despre Iohannis că este „un om care vorbeşte puţin şi gândeşte cât vorbeşte”. Avem două idei exprimate într-o frază. Iohannis „vorbește puțin” și Iohannis „gândește cât vorbește”. Jurnaliștii fără prea multă minte și cei interesați să vadă altceva decât a exprimat Crin, au amestecat propozițiile și înțelesul lor, au legat adverbul „puțin” folosit ca o caracteristică a modului de a vorbi de propoziția următoare fără nici o logică. Jurnaliștii și analiștii de mântuială nu au observat că în a doua propoziție există conjuncția „cât”, care introduce propoziția modală. Astfel, alte formulări ar fi că Iohannis „gândește în timp ce vorbește”, ba chiar „vorbește după ce gândește”, dacă folosim conjuncția sub forma introducerii propoziției temporale. Ba chiar „gândește doar la ce vorbește”.  Dacă este să apreciez corect, Crin îl laudă, de fapt, pe Iohannis pentru „cumpătarea în vorbă”, pentru echilibrul în dialog, pentru acribia cu care respectă timpul, conceptele, ascultătorul.

Bine, acum nu am pretenții de la toți „jurnaliștii”, sunt și ei niște oameni cu pretenții intelectuale, știu să scrie, știu să citească și să socotească însă până la a comunica idei mai este drum lung. Au și ei nevoie de bani, de sinecuri, au familii de întreținut (unii), au poșete de cumpărat (altele) etc. Mă deranjează superficialitatea cu care unii jurnaliști și analiști cu oarecare vizibilitate se grăbesc să dea cu piatra. Înclin să cred că vor să devină „VIP”-uri.

Victor Ponta crește. Este expansiv pe cercetarea de piață „Demite-i din spațiul public”

În timp ce sondorii de casă ai PSD, PC și alte alea politice sau politicizate ne bombardează privirea cu rezultate absolut senzaționale privind notorietatea și „aprecierea” comanditarilor zilei, Victor Ponta și găselnițele lui politice fiind la ordinea zilei, sondajul pe internet de la „Gândul” ne arată altceva.

Azi, 16 martie 2014 ora 13.30 situația este următoarea:

1. Victor Ponta - 32.687 demiteri
2. Mircea Badea - 31.331 demiteri
3. Traian Băsescu - 25.227 demiteri

Prezența lui Mircea Badea între doi politicieni ne spune doar un lucru. Că individul a ajuns să facă politică de la Tv. Pentru că „îl bate” inclusiv pe Traian Băsescu, fost până mai ieri, cel mai urât dintre români, Mircea Badea este categorisit ca fiind de-ai lui Ponta. Treaba este foarte serioasă, Ponta având o creștere fulminantă, se poate observa cum Mircea Badea are una superfulminantă. Cred că Mircea Badea este considerat ca „trompeta” lui Ponta. Un model preluat de la băsiști.

În afara Biancăi Drăgușanu și a perversului popă de la Antena 3, primele 10 locuri și peste, sunt ocupate de politicieni. Dan Voiculescu, Laszlo Tokeș, Kelemen Hunor, Aristotel Cancescu, Elena Udrea, Radu Mazăre, Valeriu Zgonea, Liviu Dragnea, Ion Iliescu ... Crin Antonescu și alții.

Este evident, la o privire de deasupra, că cei care au votat în sondaj, nu agrează PSD, UDMR și Antena 3. Actuala cloacă de la guvernare. Nu scapă nici Traian Băsescu care a marșat fulminant după care a început să încetinească, Ponta și ai luând conducerea categorică. Elena Udrea a reușit să devină „independentă”, în percepția publică, față de Traian Băsescu. Înclin să cred că este considerată un fel de Bianca Drăgușanu a politicii românești. Nu îmi explic altfel ascensiunea ei. Pentru că ceilalți aflați în ascensiune pot fi considerați ca persoane care comit ceva. Guvernează sau prezintă producții Tv. Ea ce face ? Își prezintă nurii și vorbește prostii, la fel ca Drăgușanca.

Sunt curios cum va evolua sondajul. Întâi a fost un elan, general. Ca o „cafteală” pe stadion. Acum votează oamenii după o oarecare gândire. De aceea cred că de ceva timp voturile date privesc realitățile zilelor noastre. Iar urcările evidente ale lui Victor Ponta și a locoteneților lui din PSD și de pe aiurea sunt, probabil, cea mai bună imagine a notorietății și aprecierii lui în comunitatea internaută.

Sunt convins că unii internauți nu l-au demis pe Ponta, i-au demis pe alții. Nu am cum aprecia eu care este situația reală. Doar cei care au inițiat sondajul pot, dacă au gândit o modalitate de ținere a evidenței spune care este realitatea. Câți din votanți au demis pe Victor Ponta ?! Din câți votanți ?! Ar fi interesant.

Marincea, geologul acuză: RMGC și fostul director geolog au comis fals și uz de fals

Gândul. De unde iau și imaginea. Un interviu fluviu cu dezvăluiri șocante.

Fostul director Grigorescu a nesocotit rezultatul cercetărilor de pe teren al geologilor institutului și a dat aviz geologic favorabil pentru proiectul RMGC în vederea obținerii avizului de mediu. Este, evident, o acuzație care ne arată că numitul Grigorescu a comis un fals intelectual iar RMGC s-a folosit de un fals intelectual pentru a obține un act administrativ prin care putea pune în operă un proiect industrial.

Nu intru în detaliile interviului. Rețin acuzația și nevoia de reacție. Pe de o parte, se impune o plângere penală care să ducă la o cercetare serioasă și competentă asupra falsului numitului Grigorescu. O cerere a procurorului de caz către instanța competentă să suspende avizul geologic până la terminarea cercetărilor. Dacă se constată vinovăția numitului Grigorescu, numitul să suporte pedeapsa prevăzută de lege.

Cine va face plângerea penală ? Orice persoană interesată, în special însă, Institutul de Geologie. Pentru că numitul fost director a dat avizul în numele și pe seama Institutului, singura autoritate publică autorizată să emită astfel de avize în urma unor cercetări pe teren.

Dacă Înstitutul nu va formula plângerea penală ? O va face terțul care sesizează faptele ? Adică acest Marincea ? Sau ziarul Gândul ? Sau alții care cunosc aceste date ? Dacă nu o fac ei, este sigur că Ministerul Public ar trebui să se sesizeze din oficiu pentru că altfel vom ajunge la balamuc.

O altă cale este cea parlamentară. Citind parlamentarii noștri presa pot cere biroului de care aparțin să fie chemat ministrul justiției și alți miniștri - al economiei de exemplu -, precum și șefii altor instituții care pot da lămuriri să clarifice aspectele. Iar de la Parlament se poate ajunge lesne la Ministerul Public care poate fi indemnat să facă cercetările de rigoare.

Dacă ce spune Marincea nu este real ? Păi ar trebui să fie cercetat pentru fals în declarații. Nu de alta, dar el dă interviul în calitate de specialist geolog angajat al Institutului.

Pe mine mă deranjează și faptul că numitul Marincea vorbește acum deși știe despre aceste date din 2011 !

Deschid procurorii cercetări ? Aceasta este întrebarea.

Dezmățul nociv din contenciosul constituțional.

Curtea Constituțională a României este un eșec. Major. Nu de la înființare. Nu. De la momentul în care cei desemnați și mai puțin aleși să facă parte din ea au pus cinstea și onoarea în coșul de gunoi și au făcut politică măsluind legea supremă cu explicații fanteziste pentru satisfacerea intereselor grupurilor private din politică care le-au oferit sinecura demnității publice.

Au adăugat sau au negat concepte și stări din textele constituționale, au adăugat la legile în vigoare, au făcut interpretări ale normelor de lege nu sub aspectul constituționalității lor ci sub aspectul acțiunii lor în timp și spațiu ca o instanță de judecată - o grosolănie juridică de neacceptat -, s-au implicat în acțiunea administrativă devenind astfel o nouă putere a statului, peste puterile prevăzute în Constituție.

Gândul publică o reacție a lui Victor Ponta cu privire la o ieșire publică a lui Traian Băsescu. Ambele sunt politicianiste. Un adevăr este totuși undeva, în spate. În 2005 când sinistra Monica Macovei a dat o interpretare proprie art. 134 alin. (1) din Constituție, interpretare admisă de CCR cu vot majoritar, Constituția a devenit, deodată, o hârtie igienică. Ponta se sprijină pe interpretarea vădit politică dată de acea Curte Constituțională deși, la vremea respectivă, PSD, iar în PSD deputatul Victor Ponta a lucrat la contestație, susținea altceva.Traian Băsescu neagă, azi, decizia de atunci a CCR care a permis numirile abuzive în funcțiile de șefi ai parchetelor a unor complici ai Monicăi Macovei.

Este comic penibilul situației. Asta nu mă face să nu consider și acum ca fiind inacceptabile acele considerente ale CCR. Pentru că acele considerente au aruncat țara în haos și au permis ingerința politicului în justiție. Mai mult, reforma justiției a fost serios amendată în favoarea acțiunii politicului. Practic, țara a fost dată pe mâna hoților conduși de Traian Băsescu.

Mi-am exprimat punctul de vedere într-un material publicat cu câteva zile înainte, intitulat „Când legea bate Constituția. La noi ca la nimeni”. Îmi voi menține acest punct de vedere chiar dacă este contrazis de o decizie a CCR. O consider abuzivă, inacceptabilă.

De la ajungerea la putere a lui Traian Băsescu nu mai avem o Constituție reală. Ea există formal însă este modificată sever de decizii ale CCR care o duc în neființă. Sper ca prim modificarea Constituției din acest an să intrăm în normalitate. Sper ca modificările să fie clare pentru ca nimeni să nu mai poată să se joace cu soarta unui popor după cum îi dictează aburii alcoolului.

Băsescu provoacă valuri

Cine urmărește ce se întâmplă azi în România și Europa poate ajunge la concluzii false. Poate. Dacă se mulțumește cu privirea superficială pe care o oferă presa și echipa de campanie a lui Traian Băsescu.

Mult timp presa a criticat politicienii pentru lipsa de consistență a mesajului public. Azi, mai mult ca oricând, presa dovedește că ea este aceea care preia can-can-urile și le promoveză, super-analiștii care trăiesc prin intermediul presei sunt cei care preiau, cu o satisfacție bolnavă, ideile și evenimentele slabe, fără substanță, și le fac „evenimente politice”.

Pe fond, suntem în desfășurarea unui eveniment politic normal, constituțional. La cererea „străzii”, politicienii adversari lui Traian Băsescu și acoliților lui politici au reușit să preia puterea în Parlament și să preia Guvernul. Au trecut, pe baza „regulilor” parlamentare (duse la extrem de PD-L), la înlocuirea președinților celor două Camere. Au cunoscut unde PD-L a deformat organizarea de stat și persoanele care au asigurat acțiunea și a trecut la înlocuirea lor. Toate persoanele în cauză sunt alese politic, fac parte din componenta politică a guvernării, legile în vigoare impun o astfel de abordare. Ultima acțiune este suspendarea lui Băsescu și referendumul pentru demiterea sau reinstaurarea lui la Cotroceni. A surprins rapiditatea cu care toate aceste acțiuni s-au desfășurat. Asta înseamnă, nici mai mult și nici mai puțin, o foarte bună organizare a puterii politice majoritare azi în Parlament și respectarea fermă a programului politic adoptat. Evenimentele au demonstrat și faptul că între USL și PD-L nu există compromisuri, atât de criticate de unii dintre analiștii de televizor. Dacă PD-L nu ar fi fost atât de talibanizat, nu este exclus ca toate aceste evenimente să nu fi avut loc. Părerea mea.

 A surprins, la noi, reacția absolut aberantă a popularilor europeni. „Frații” politici ai PD-L. O succesiune a evenimentelor am luat-o de la Gândul. Eu nu sunt dintre cei care le acordă simpatia și îi consider responsabili de dezastrul european de azi. Eu consider că politicienii PPE sunt susținătorii politici ai celor care au provocat criza economică de sistem în spațiul european. Popularii europeni sunt cei care în țările în care guvernează sau au guvernat au provocat dezastrul la nivel național. Ei sunt cei care au promovat expansiunea puterii politice proprii în dauna altor idei și concepte politice existente în țările Europei, cu agresiune, cu denigrarea celorlalte curente politice, cu atacul injust și denigrator la adresa politicienilor altor formațiuni politice etc. Acest model de comportament este și la noi, PD-L fiind vârful de lance. Din cauza acestui comportament s-a pus în pericol înțelegerea și acceptul populației pentru politicile de dreapta. În percepția populației s-a ajuns ca „politica de dreapta” să însemne actul de corupție, abuzul politic și administrativ, constituirea bugetului de stat ca un scop în sine și folosirea lui în mod discreționar, desființarea pieței libere și anularea concurenței în comerț și economie, statul devenind „garantul” existenței societăților comerciale clientelare și desființării acelor societăți comerciale care nu contribuie la bugetul politic al partidului de guvernământ.

Crizarea popularilor europeni ne arată și cât de sensibilă este situația lor în Europa. Demiterea lui Băsescu din funcția de Președinte al României scade un vot pentru politicile popularilor în Consiliul European. Căderea PD-L de la guvernare și ascensiunea USL face ca la alegerile pentru Parlamentul European viitoare PPE să piardă puterea în acest for de codecizie la nivelul UE. Pierderea puterii în PE face ca la nivelul Comisiei Europene să se producă modificări severe în componența acesteia. Practic, România dă un semnal la nivelul Uniunii Europene că epoca popularilor europeni este pe cale să apună. Sunt convins că în alte state europene opozanții locali ai partidelor din familia popularilor europeni studiază cu mare atenție acțiunile USL pentru a înțelege modul de acțiune politică și obiectivele de politică internă pe care USL le va urmări.

În ideea de mai sus, măsurile economice și debirocratizarea vieții economice și comerciale vor fi foarte atent urmărite. România va deveni vârful de lance al unui nou curent politic în viața economică. Fără a elimina măsurile de siguranță administrativă în administrarea bugetului de stat la nivel național și local, măsurile economice la nivel guvernamental pot duce la eliberarea economicului de sub controlul absurd al politicului. Este un paradox, dar este o realitate, politicile popularilor europeni atât în țările lor dar și în spațiul UE au dus Europa către un regim „comunist”, statele și UE devenind, încet-încet, autocrații. Ei, popularii europeni, au dezvoltat, în mod exagerat, cultul personalității liderilor lor (Merkel se vrea „doamna de fier”), liderii popularilor europeni se consideră, fără excepție, trimișii pe pământ al „zeilor”, și-au atribuit roluri mesianice, ei știu totul, pot totul, fac totul. În spatele lor stau disciplinate armate de votanți spălați pe creer, virulenți în vocabular, adepți ai unor măsuri extreme, periculoase pentru însăși esența Uniunii Europene.

Nu mai spun de interesele economice particulare ale popularilor europeni atât de porniți împotriva României azi. Că au fost ostili României de-a lungul timpului se știe. Ei au fost împotriva aderării României la UE, ei au fost la originea măsurilor temporare (?!) de integrare a României la UE (circulația liberă a forței de muncă, recunoașterea calificărilor obținute în învățământul românesc, condiționarea producției unor bunuri și servicii și exportul acestora în statele lor etc.), ei sunt la originea măsurilor luate în anii din urmă de obstrucționare a României ca stat membru al UE pentru integrare. Culmea, politicile lor perverse au fost aplicate în România de partidul „frate” PD-L care a dat dovezile de care popularii europeni au avut nevoie pentru a putea susține acțiunile politice de obstrucționare. Acum noi nu știm totul, dar se pare că Guvernul Ponta ne va aduce la cunoștință despre dezastrul real al guvernării PD-L sub dictatura lui Traian Băsescu. Se pare că Băsescu și ai lui, prin măsurile luate la nivel guvernamental, au favorizat clientela internațională a popularilor europeni, a asigurat se pare și bugetarea politicilor popularilor europeni, o bugetare frauduloasă, după părerea mea.

Băsescu provoacă valuri interne și internaționale. Da, sunt valuri, dar nu sunt decât în familia din ce în ce mai redusă a popularilor europeni. Este o mare prostie să facem un capăt de țară din durerea lor politică. Merkel nu va mai putea să își impună „politicile” economice de acaparare a pieței UE în favoarea clientelei politice a creștin-democraților germani. Este supărată. Nu este treaba mea. Puțin mă interesează supărarea lui Merkel și a prietenilor ei politici din partidul ei. Sunt convins că în Germania avem prieteni politici care apreciază mersul evenimentelor de la noi. Sunt convins că și în alte state avem prieteni politici. Din nefericire, mass-media română îi promovează pe popularii europeni și nu pe ceilalți.

Băsescu va îngropa popularii europeni așa cum a mai îngropat niște formațiuni politice, pe marginea gropii fiind chiar partidul care l-a lansat în spațiul politic, PD-L. Vor constata popularii europeni ce înseamnă să se alieze cu Băsescu. Sunt convins că în Germania vom asista, în curând, la o schimbare politică majoră. Merkel și partidul ei vor pierde puterea.

Să se facă dreptate !

Într-o postare anterioară am spus că, după mine, principala bătălie politică și obiectivul politic major și imediat al USL în cele 6 luni de guvernare capturate de la PDL și UDMR este acela de a câștiga încrederea electoratului român. De aceea în programul de guvernare ajuns la Parlament pentru investirea Guvernului Ponta sunt prevăzute, în mod concret, măsurile reparatorii: înapoierea banilor jefuiți de PDL și UDMR pensionarilor prin calcularea cu rea-credință a contribuției de 5,5% asupra întregii pensii și nu doar a sumei care depășește 740 lei, readucerea salariilor bugetarilor la valoarea nominală din 2010, abrogarea HG privind facultatea în limba maghiară de la UMF Târgu Mureș, revederea proiectelor de exploatare a resurselor minerale în interesul statului român și alungarea din această zonă de interese a căpușelor PDL+UDMR și a finanțatorilor acestora etc. Sunt măsuri imediate, de impact social major, măsuri care vor întări declarația politică comună a partidelor componente USL că vor face „o altfel de politică”.

Populația cere cu insistență „să se facă dreptate”. Iar pentru populația țării nu există dreptate atâta timp cât nu sunt soluționate imediat și reparatoriu abuzurile guvernărilor succesive Boc și Ungureanu. Cum se va ajunge la această dreptate, interesează mai puțin pe pensionar sau bugetarul care este dispus să își ofere încrederea în politicienii USL. Unii vor primi satisfacție și vor înjura pe cei care le rezolvă problema însă aceștia vor fi în minoritate. Majoritatea va avea însă un cuvânt greu de spus la alegerile locale și parlamentare.

O prezentare a programului de guvernare al USL pentru perioada de 6 luni de zile rămase până la alegerile parlamentare, făcută în ziarul Gândul, evidențiază o abordare prudentă a problemelor guvernării. Este absolut normal. Nu te poți angaja pe ce nu știi, pe o bază devastată, prăduită, măsluită, deformată. Toate domeniile de interes național care formează obiectul unei guvernări sunt vraiște. Oportunismul, primitivismul, carierismul, interesul personal sau de partid sunt atât de prezente în instituțiile statului încât a face angajamente de guvernare pe baza lor înseamnă a perpetua dezastrul guvernării băsesciene. Pentru înlăturarea lor se impune acel audit care să aducă la lumină toată murdăria politică și politicianistă a băsescienilor, pedeleilor și udemereilor. Un program de guvernare pe termen mediu și lung se poate prezenta Parlamentului abia din toamnă de guvernul ce se va forma atunci pe baza unei noi majorități parlamentare.

Să se facă dreptate. Lumea se uită după mesajele USL care le confirmă certitudinea dreptății. Discuțiile cu FMI ale lui Florin Georgescu sunt în centrul atenției. Bine face Ponta că trimite jurnaliștii la Florin Georgescu. Acesta are capacitatea de a comunica în sensul dorit de cetățeni fără a încălca regulile discursului finanțiștilor. Iar din ce spune Florin Georgescu se desprinde ideea că, fără a se abate de la ținta de deficit bugetar convenită cu FMI, BM și CE, se vor putea înapoia pensionarilor banii jefuiți de Băsescu, Boc și Ungureanu, se vor putea reîntregi salariile bugetarilor. Suficient. Există speranța. Se va face dreptate.

Pe de altă parte, campania anti-USL continuă cu atacurile din ce în ce mai inventive ale pedeleprelor la care se adaugă cele ale udemereilor (inclusiv amenințările iredentiste). După părerea mea, este bine că s-au îndreptat asupra propunerilor de cabinet ale lui Victor Ponta. Persoanele atacate în media băsistă au capacitatea de a se apăra singure. Nu trebuie să le țin eu partea. Sau alții ca mine. Nici nu formulez judecăți asupra problemelor lor. Să facă bine și să își prezinte situația în fața presei, a aceleia care a ridicat aceste semne de întrebare. Sunt persoane care pot fi înlocuite, indiferent de numele ce îl poartă. Din moment ce sentimentul populației cu privire la ele este de neîncredere, musai trebuiesc înlocuite. Obiectivul principal primează în fața interesului persoanal. Deocamdată, pentru obținerea încrederii din partea populației sunt obligatorii toate măsurile administrative ce se pot face chiar dacă, la un moment dat, unele măsuri vor fi cotate ca excesive în cercurile restrânse ale simpatizanților acestora.

Bătălia pentru cucerirea încrederii populației a început bine. Acum suntem abia în faza angajamentelor politice. După validarea de către Parlament a noului cabinet și a programului acestuia, trebuie trecut, din primele acte ale guvernării la punerea lor în practică prin actele normative care să permită materializarea lor. Restul ... este apă de ploaie.

Fantezii în locul rațiunii

Jurnaliștii și comentatorii sunt de comă (o parte dintre ei). O posibilă acțiune a USL este tratată ca finalitate politică și declarată ca eșec înainte de a se produce un act semnificativ în materie. Cum ar fi varianta ca pentru declarațiile la adresa judecătorilor și a „dispozițiilor” cu privire la bugetul de stat să se inițieze procedura de suspendare a lui Traian Băsescu din funcția de Președinte al României.

Am citit în „Gândul” interviul luat lui Crin Antonescu. Titlul este anapoda pentru subiectul tratat. Dar asta este. Așa fac jurnaliștii noștri căutând ratingul. Televiziunile dezbat și ele, în disperare, tema posibilității introducerii cererii de suspendare golind-o de conținutul politic. iar el există.

Juriștii USL studiază posibilitatea, până luni, ca din punct de vedere constituțional să poată fi constatată o încălcare gravă a Constituției de către Traian Băsescu în vederea introducerii unei acțiuni politice de suspendare a acestuia în Parlament. Corect. Este dreptul opoziției să facă așa ceva deoarece Traian Băsescu este adversar politic, deși rolul său constituțional este altul. Ce vor găsi juriștii vom afla luni. Abia apoi se va purcede la analiza politică a șanselor ca o eventuală cerere de suspendare să aibă succes. Până luni, până când USL își va comunica decizia, discuțiile sunt fără sens. Dacă și cu parcă promovate de presă în exces au ca rezultat doar ducerea în derizoriu a unei posibile acțiuni politice. Pentru că nu se discută asupra deciziei de a cere juriștilor să analizeze problema ci dacă trebuie sau nu suspendat Băsescu și dacă, după părerea lui „X” și „Y”, această acțiune este corectă sau nu.

Este mai mult decât evident faptul că în Parlament nu există, la prima vedere, o majoritate care să permită o astfel de acțiune. Dar este la fel de evident faptul că Traian Băsescu a devenit un dictator din moment ce dă dispoziții magistraților cum să judece și Guvernului cum să nu respecte hotărârile definitive și executorii ale instanțelor dar și a eventualelor decizii ale CCR nefavorabile actelor normative contestate pentru neconstituționalitate. În loc să fie tratate cauzele care duc la acțiunea opoziției se tratează cu exces posibilul efect. Iar efectul este tratat tot superficial, având câștig de cauză „drobul de sare” și nu copilul.

La întâlnirea cu bloggerilor liberali cu Bogdan Teodorescu de la Cafeneaua liberală de miercuri s-a discutat și despre temele abordate în media (blogurile, rețelele de socializare de pe internet, site-urile publicațiilor fac parte din media). Plecând de la constatarea că PDL nu mai este în situația de a genera o agendă pozitivă, așa cum a făcut înainte de câștigarea alegerilor - salariile pentru profesori, lupta anticorupție etc. -, Bogdan Teodorescu ne-a reproșat, liberalilor, că abordăm teme false, ce nu afectează voturile PDL și a aliaților acestuia. Nu facem altceva, în acest fel, decât să pierdem timpul, atât de prețios având în vedere așteptările populației de la PNL și aliații acestora din USL, în lupta politică cu caracter excepțional ce se duce împotriva neocomunismului băsescian. Iar aiureala tematică a liberalilor dar și a celorlalți costă. Costă voturile viitoare, atunci când oamenii vor vota ținând cont de promisiunile unora și defectele celorlalți. Iar la denigrare nu întrece nimeni pe Traian Băsescu și presa aservită lui și partidului lui.

Discutând acum, aiurea, despre tema suspendării fără a pune accent pe acțiunile lui Traian Băsescu care duc la o asemenea variantă, fără a discuta despre pericolul dispariției democrației concretizat în nerespectarea hotărârilor judecătorești rămase definitive și executorii, despre nerespectarea deciziilor CCR, chiar dacă este un organism politic unde se constată existența, ca în Parlament, a reprezentanților puterii și ai opoziției, fără a se discuta efectele alocărilor bugetare care au drept consecință funcționarea defectuoasă a instituțiilor statului, sărăcia accentuată a populației bugetare cu consecința reducerii dramatice a activității economice generatoare de bunuri și servicii - este afectată cererea care este cauza producției și obținerii plus-valorii -, noi batem apa'n piuă, facem frecții la picioare de lemn, pregătind, cu inconștiență, terenul pentru victoria în alegeri a PDL și, implicit, a lui Traian Băsescu care va găsi, dacă i se oferă posibilitatea, procedeul prin care să conducă România și după terminarea mandatului. Iar o astfel de variantă este posibilă dacă în față îi stau niște abramburiți politic.

Este musai să lăsăm fanteziilor locul în filme și desene animate iar noi să trecem să facem activism politic conștient, real, aplicat la teme care pot afecta voturile PDL.

Se clarifică poziția PNL

Acum două zile am avut satisfacția de a primi, din partea PNL, garanția că partidul meu nu va avea nici o colaborare cu PDL. Iar motivarea este suficientă.

,,Așa cum a fost consecvent încă din 2006, spre deosebire de alții, Partidul Național Liberal nu negociază cu teroriștii. Nu există niciun fel de punte de legătură şi nicio posibilitate de alianţă între PNL şi PDL, între PNL şi Traian Băsescu. De ce? Pentru că noi suntem un partid al cărui proiect politic major constă în reconstrucţia din temelii a statului român, în sensul transformării din stat duşman, cum este acum, în stat partener al cetăţeanului."

Este din textul unei rezoluții al Biroului Politic Central al PNL ca răspuns la valul de bârfe comunistoide lansate pe piață de PDL și PSD și, în special, de mai mulți jurnaliști de pe la Realitatea Tv, Antene, B1Tv bașca ziarele situate de o parte sau de alta a orientărilor politice.

Prima oară am citit rezoluția la Lilick. De la care preiau și textul integral pentru blog. Pentru calculatorul meu am preluat textul în format pdf de la PNL.

REZOLUTIA_BIROULUI_POLITIC_CENTRAL_AL_PARTIDULUI_NATIONAL_LIBERAL_-_PNL_nu_negociaza_si_nu_încheie_intelege...

Acest mesaj era necesar. Ca aerul. Media a multiplicat campania de aburire a consumatorilor cu mesajele portocalii potrivit cărora PDL ar negocia cu lideri ai PNL, cei din PSD au speculat și au lansat și ei „analize” potrivit cărora liberalii „ar trăda cauza comună” (?!) iar unii „analiști” au speculat că UDMR ar fi în pericol să piardă guvernarea ... Totul cu parfum de credibilitate. Iar în capul acelora care se uită doar la Tv sau a acelora care citesc doar gazetele gratuite rămâne informația falsă că PNL ar cam face și cam drege lucruri necurate cu PDL.

Acum este clar. Rezoluția nu mai lasă loc de întors. Știu, se poate spune că politicienii una spun și alta fac însă nu toți. Până acum nu sunt motive întemeiate pentru a arăta cu degetul la PNL.

Rămâne să se continue munca de la om la om pentru a demasca acțiunea de propagandă portocalie și roșie (da, dusă de PSD pentru a denigra PNL !).

Pentru că am ajuns la PSD, se cuvine să arăt că la aceștia este mare vânzoleală iar parte dintre liderii lor îl acuză pe Geoană că ar avea niște negocieri secrete cu PNL (Crin Antonescu) și PC (Dan Voiculescu) în defavoarea lui Victor Ponta și a actualei conduceri a partidului. Știrea este peste tot. La Gândul, Puterea, EvZ, JN și la televiziuni. La Ioșka știrea are și un fel de răspuns al lui Crin Antonescu: „Și eu cu cine mă mai aliez ”?

Știrea cu și despre pesediști mă face să mă întreb. Ce vor pesediștii ? Care le este poziția ? Pentru că de aici, de la știrea cu Geoană la știrea cu votul lor în apărarea Monicăi Iacob Ridzi la Comisia Juridică a Camerei Deputaților se vede că au o poziție anti-PNL (Crin Antonescu) și pro-PDL (Traian Băsescu). Întrebarea este și la Lilick, ca să pomenesc doar blogul ei.

Se pare că PNL rămâne singurul partid care luptă împotriva guvernării dezastruoase a PDL+UDMR+UNPR+minoritățile naționale altele decât cea maghiară. Trist.

Idiot. Stupid. Tâmpit.

În Gândul apare o declarație a lui Vlădescu. Mă refer doar la una dintre ele pentru că îmi arată fie neștiința individului în privința drepturilor și libertăților cetățenești, stabilite prin Constituție și prin tratate internaționale la care România este parte, fie o evidentă rea-credință.

Declară individul: "Este un risc şi vom vedea. În cazul în care vor câştiga, va trebui ca Justiţia să-şi asume riscul ca România să nu poată să-şi plătească pensiile şi salariile. Legea nu impune ca un salariu care a fost acordat la un anumit nivel să fie menţinut pe vecie la acel nivel".

Mediafax preia interviul.

Este (a fost ?) prietenul lui Tăriceanu. A fost (este ?) liberal. Prin afirmația făcută, individul face dovada că este un idiot. Nu am de gând să umblu cu jumătăți de măsură. O spun clar și hotărât. Chiar dacă are un nivel înalt de pregătire, chiar dacă este și a mai fost ministru al finanțelor publice, chiar dacă este cotat ca un specialist al sistemului financiar, chiar dacă ... Afirmația de mai sus îl plasează, lejer, în categoria „idioți cu diplomă”.

Probabil că acest rebut uman a dorit să transfere justiției „responsabilitatea” efectelor proastei guvernări băsesciano-bocciste însă a ieșit o idioțenie. Guvernul cheltuiește banii de salarii și pensii pe achiziții „voluptorii” - mașini pentru potentați, calculatoare, imprimante color, ciorapi, laxative, cadouri din bugetul statului pentru administrațiile locale „prietene” (un abuz clar) etc. - iar când vine nota de plată de vină va fi Justiția ! Măi cretinule, mai ai frați ? Dar, de la intenția trogloditului se ajunge la altceva: negarea statului de drept.

Sebastian Vlădescu neagă, prin afirmația sa, statul de drept. Adică, neagă mai multe prevederi constituționale, începând cu cele ale art. 1:

„(3) România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.

(5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.”

Prin afirmația făcută, trogloditul ăsta care se dă liberal, ne demonstrează că se șterge la cur cu statul de drept, cu Constituția, cu demnitatea umană. Se comportă la fel ca dementul Traian Băsescu, șeful lui de la Cotroceni. Niște idioți.