Trecut-au anii, dar tot a venit ... acuzarea !

Motto: Trecut-au anii, dar degeaba, / când DIICOT își face treaba.

Retrași în spatele perdelei politice, convinși fiind că soarta le este favorabilă, foștii miniștri au aștept prescripția. La putere au tot fost ai lor. Iar până în 2014, la vârf, acolo unde era un stilou atașat de o mână pentru a cere o urmărire penală nu s-a mișcat nimic. O mână a spălat pe alta și amândouă obrazul.

Schimbarea din 2014 nu a fost doar una între persoane, a fost una între personalități. Între persoane cu educație diferită. De aici și diferența imensă de abordare a politicii față de funcționarea sistemului numit stat. De ieșea Președinte al României mult doritul și adulatul Victor Viorel Ponta, Traian Băsescu și miniștrii despre care fac vorbire probabil că dormeau liniștiți. Acum ... nu se mai poate. Justiția a simțit că este liberă să își îndeplinească menirea.

DIICOT comunică (liber !), că foștii miniștri Mihai Tănăsescu, Dan Ioan Popescu, Sebastian Vlădescu și Gheorghe Pogea sunt urmăriți penal pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, abuz în serviciu și complicitate la delapidare în dosarul „Rompetrol II”.

DIICOT susținea că, în perioada septembrie — octombrie 2003, ministrul Finanțelor, Mihai Tănăsescu, și ministrul Economiei și Comerțului, Dan Ioan Popescu, "și-au exercitat cu rea-credință atribuțiile de serviciu, în urma unei înțelegeri cu Dan Costache Patriciu, George Philip Stephenson și Alexandru Nicolcioiu, în sensul inițierii și promovării OUG 118/2003 prin care datoriile bugetare restante ale SC Rompetrol Rafinare SA, la data de 30.09.2003, în cuantum de aproximativ 603.000.000 dolari, au fost convertite în obligațiuni subscrise de către Ministerul Finanțelor Publice"

Uite cum ajungem iar la dilema Tăricenisto-Pontistă a acuzării „oportunității politice guvernamentale”. Pentru că tot o astfel de oportunitate a fost salvată când a fost vorba de cazul Varujan Vosganian. Iar dacă la toamnă, Vosganian nu intră în Parlament pentru a fi salvat iar de parlamentarii PSD (dacă vor avea majoritatea), atunci va ajunge „la mâna” Președintelui Iohannis care va semna prompt orice cerere venită de la procurori.

Nu știu ce va fi cu acest dosar, „Rompetrol II”, dar parcă avem și în Guvernul Ponta o decizie de iertare de datorii pentru Rompetrol.

Nu este exclus să vedem cum „doctorii Justiției” vor intra și mai mult în „ corpul bolnav” al corupției administrative și vor descoperi alți și alți oficiali sau mai bine spus alți foști oficiali care au ceva treabă cu respectarea legii și cu niște datorii față de cetățenii pe care i-au mințit că sunt persoane integre și pot lucra în beneficiul lor ca miniștri sau parlamentari.

Din ce în ce mai mulți foști miniștri ajung să fie acuzați pentru fapte grave produse pe timpul mandatului lor. Având în vedere faptul că doi dintre miniștrii de mai sus au fost în Guvernul Năstase, unul a fost în Guvernul Tăriceanu dar și în Guvernul Boc, altul a fost la fel în guvernele Tăriceanu și Boc nu este exclus să vedem și pe foștii prim-miniștri audiați. Actele normative au fost inițiate de ministerele conduse de aceștia însă aprobarea lor a aparținut guvernului din care au făcut parte, astfel că nu este exclusă o înțelegere nedemnă între membrii Guvernului în cauză, unii dintre ei fiind și cosemnatari ai actului normativ incriminat.

Eu aștept mai multe de aici. Ca să revin la ideea mulțimii miniștrilor acuzați, unii condamnați deja, alții probabil că sunt „pe țeavă”, va trebui să vedem și tabloul general al miniștrilor României de la revoluție încoace. Am mare teamă că vom avea mai degrabă un tablou cu infractori decât cu personalități politice.

Dosarul Rompetrol II are acuzați

Președintele Klaus Iohannis a transmis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cererea de urmărire penală a foștilor miniștri pentru fapte de crimă organizată în dosarul Rompetrol II. Comunicatul de presă al Departamentului Comunicare publică este scurt.

Procurorii au elemente care îi acuză pe foștii miniștri. Odată cu cererea Președintelui Iohannis, procurorii au cale liberă să efectueze urmărirea penală fără opreliști.

Așa ar trebui să fie pentru toate cazurile în care procurorii solicită începerea urmăririi penale pentru parlamentari și foști miniștri care încă mai sunt parlamentari.

Nu interpretez eu probele. Nu le am. Ce bănuiesc sau ce speculează jurnaliștii nu mă interesează. Cercetările procurorilor vor face lumină.

Constat doar că epoca „băieților deștepți” din politică se termină. Calea naturală a „pasului înapoi” se pare că a devenit dosarul penal. Au făcut manevre „ciudate”. Nu este exclus să mai apară nume importante. Au avut prim-miniștri peste ei care au fost de acord cu porcăriile ! Au avut colegi în guvernele în care au fost. Au avut subordonați, secretari de stat, directori generali, directori, șefi de servicii care au fost implicați exact în domeniul acesta. De aceea cred că vom avea o cauză penală foarte bogată în autori, coautori, complici, tăinuitori, beneficiari, mituitori, mituiți, îmbogățiri fără just temei, confiscări etc.

Sebastian Vlădescu este doar un dobitoc. Atât.

Un Guvern cu incapabili este și un guvern cu dobitoci. Unul dintre dobitocii cinici este Sebastian Vlădescu.

Azi, la conferința de presă în care Boc cel incompetent a anunțat că duce TVA la 24%, s-a remarcat și ipochimenul de alături cu niște afirmații fasciste: „ ... inclusiv a celor care le plâng astăzi de milă pensionarilor. Le plâng de milă pentru că sunt complet inconștienți”.

Ce sunt pensionarii, după mintea creață a ipochimenului ? Niște infractori înrăiți dovediți ca vinovați de tot ce se întâmplă rău în țară ? Ei, pensionarii, sunt cei care au distrus inițiativa privată de la preluarea puterii de către PD-L ? Ei pensionarii sunt cei care conduc instituțiile statului care au atribuții pe linia combaterii evaziunii fiscale ? Ei, pensionarii, sunt cei care au dat de-a dura cu banii publici pentru „proiecte” care mai de care mai fanteziste ? Ei, pensionarii, au construit bugetul pe 2009 și 2010 prognozând creștere economică în timp ce producția IMM era în scădere odată cu scăderea IMM-urilor însăși din motive strict politice ? Ei, pensionarii, sunt cei care au gonit investitorii străini în țări cu politici fiscale predictibile ? Nu trogloditule. Tu și șleahta de mafioți portocalii sunteți vinovații.

Da, ai dreptate când spui că sistemul de pensii trebuie modificat. Dar nu ai dreptate atunci când susții incorsetarea sistemului de pensii și limitarea pensiilor după un algoritm portocaliu. Pentru că schimbarea unui sistem ca cel de pensii nu se poate realiza în termen de un an sau doi, așa cum vrea portocaliul șef, se poate realiza în timp, cel puțin pentru perioada de viață activă a unui viitor pensionar. Dacă nu știi sau nu vrei să știi, de pe timpul guvernării Năstase, la presiunile UE s-a trecut la primele măsuri ale schimbării - poate mai ții minte pilonul II și pilonul III de pensii -, sistem continuat și amplificat pe timpul guvernării Tăriceanu dar stopat de cretinismul guvernanților portocalii la propunerile idioate ale lui Hosu.

Est un dobitoc. Nu pricepi că a guverna înseamnă a face bine cetățenilor și nu a face bine „prietenilor” lui Isărescu. Guvernul nu este Consiliul de Administrație al unei societăți comerciale. Nu știu dacă pricepi trogloditule. Dar ți-o spun pentru că trebuie să ți se spună. Dacă mâine vei primi un scuipat între ochi să știi din ce motiv.

După „tema” corupției a apărut „tema” evaziunii fiscale

Ani și ani de zile s-a bătut monedă pe combaterea corupției. Campionul anticorupției s-a dovedit a fi coruptul național, cine altul decât Traian (Țepelus) Băsescu ?! Și dăi și luptă, și dăi și luptă, neic'șorule. Dădea într'unul „țipau” trei. Așa am ajuns, ca țară, la incredibila situație în care toți cetățenii au devenit corupți mai puțin, normal, cei din PD-L. Presa era pe val. Cântând în struna „campionului” național anti-corupție descoperea, judeca și condamna pe toți cei care erau vizați prin „directivele” de la Cotroceni și/sau prin indicațiile prețioase ale stafului din Modrogan. „Fecioara” anti-corupție era pe val. Monica Macovei. Procuroarea comunistă care, pe vremurile de tristă amintire, pentru noi nu pentru ea sau „șeful” ei de la Cotroceni, emitea mandate de arestare în alb pentru uzul milițienilor care executau ordinele de la partid. PCR. Încă nu apăruse PD-L. Metoda a fost preluată odată cu instalarea la DNA a lui Morar, copil de suflet a călăului în fustă de la Ministerul Justiției.

Rezultatele se cunosc. „Marii corupți” indicați de Băsescu sunt bine. Au mai îmbătrânit ei, din motiv de trecere a anilor, au mai acumulat experiență în sălile de judecată, au devenit mai înțelepți însă nu au devenit „studenți” la pușcăriile patriei. DNA tace. Tace și toacă banii noștri în cercetări sterile. Între timp ascultă telefoanele românilor în speranța că poate-poate sare un iepuraș din pălărie și au cum justifica sumele colosale de bani pe care le toacă zi de zi. DNA a devenit o „gaură neagră” pentru bugetul de stat. Nu cunosc datele reale dar nu m-ar mira să fie la concurență cu societățile cu capital de stat sau cu firmele din energie, metalurgie, siderurgie sau de altă natură „sponsorizate” de statul portocaliu în folosul cotrocenistului șef sau a baronilor pedeliști ca Videanu, Berceanu, Udrea ... Noua „temă” națională a luat fața luptei sterile și stupide împotriva corupției. Era necesar așa ceva. De la urcarea pe tron a doua oară a lui Băsescu și numirea la Guvern a acoliților portocalii presa abundă în „descoperiri”. Corupții, cei adevărați, corupții-corupți, nu „murăturile”, sunt la PD-L ! Pedeliștii acoperă toate domeniile cu autoritate: corupția politică - cumpărarea de parlamentari, de consilieri locali, de primari etc. -, corupție economică - afacerile cu statul a membrilor de partid, în special a celor care au contribuit mai mult la campania sauronului șef, favorizarea la contractare a energie la prețul de producție în centralele hidro a unor consumatori care și-au asigurat consilierea economică sau juridică a specialiștilor cu renume pedelist cum ar fi Valeriu Stoica, Stolojan, Berceanu etc. -, corupția juridică - folosirea unor procurori puși pe funcții înalte în sistemul Ministerului Public pentru distrugerea adversarilor politici ai sauronului cotrocenist sau ai PD-L etc. Presa fidelă până mai ieri portocaliilor a luat-o razna. Ziariștii care au muncit din greu la înscăunarea și reînscăunarea lui Băsescu și promovarea PD-L și-au găsit undeva, în fundul sufletului, bruma aia de onestitate și au dat cele mai cumplite lovituri hienelor portocalii: Ridzi, Udrea, Berceanu, Blaga, Videanu ... lista este așa de lungă că nu poate fi pusă în întregime aici. Concluzia este una singură. Și înainte dar mai ales acum, PD-L a fost și este partidul în care s-au reunit majoritatea corupților din România. Ca în vorba românească: cum îi turcu'i și pistolul.

Corupția și lupta împotriva ei a murit. Nu mai este obiectiv național pedelist pentru că ar putea duce, la naiba, la moartea PD-L. Și nu acesta este scopul cotrocenistului șef. Așa că au născut „tema” evaziunii fiscale. Iar marii evazioniști au devenit ... țăranii, gospodarii ... cei care ne vând la colț de stradă sau în piețe o legătură de pătrunjel, un morcov, un buchețel de lăcrămioare, o ceapă ... Iar asta o spune finanțistul șef al portocaliilor, Sebastian Vlădescu:

„... partea ce mai grea in lupta cu acest fenomen este cea cu evaziunea fiscala marunta, cu ceea ce se intampla in piete, pe strada si diverse locuri de vanzare, in care, cetateni romani vand cantitati mici de produse. Aici este o problema legata si de educatie si de saracie.”

Iar ca „tacâmul” să fie complet, portocalii nu recunosc și refuză să aplice legislația comunitară (obiceiul lor în România, Constituția și legile românești fiind declarate proaste pentru că nu le permite furtul instituționalizat din bugetul statului). Au adoptat o ordonanță de urgență pentru combaterea evaziunii fiscale (deși avem în materie suficiente reglementări care, aplicate, ar trebui să producă efecte) care încalcă, grosolan, reglementările europene la care noi suntem parte (!) urmând a provoca procedura de infringement (o violare a dreptului aplicabil), risc asumat de guvernamentalii noștri însă nu ei vor trage ponoasele ci noi, ceilalți.

Când personalul de decizie al unei autorități se dovedește a fi incapabil să aplice propria legislație și să recunoască supremația legii în raporturile sociale între membrii societății, se impune înlocuirea acelui personal cu altul care să aibă capacitatea de exercita atributele funcției prevăzute de legile în vigoare. Pe aceeași legislație, în guvernele anterioare, s-a făcut treabă. Portocalii nu pot. De ce ? Pentru că sunt primitivi, sunt bișnițari și au cultură de contrabandiști.

Recomand materialul de aici pentru clarificare.

Prevăd un mare fâssss și aici, pe tema „evaziunii fiscale”. Se adună. Se adună cu repeziciune datele necesare pentru o imagine cât mai completă a PD-L, urmașul FSN. Pedeliștii se comportă identic ca bolșevicii din Partidul Muncitoresc Român din anii '50. Aceia au distrus, ca ex., vița de vie „nobilă” ca să pună în loc viță de vie comună (cea „nobilă” era a burghejilor !), au scos marmura de pe trotuarele din Tulcea pentru a pune granit (au înlocuit piatra „burgheză” cu piatra așa-zisă „muncitorească” etc. Ne-am întors în timp. Asta este. Doar că acum mai avem, încă, posibilitatea, de a împiedica dictatura proștilor să ne acapareze ocupe viața și să ne sugrume.

Bugetul - o cenușăreasă

De mai bine de o lună suntem în plin SF. Guvernul portocaliu ne-a înșelat cu bună știință. Azi, în cuvântul său la moțiunea simplă a PNL, Vlădescu ne-a mințit iar. A folosit cuvinte mari, adevăruri economice însă a mințit. A mințit grosolan. A „uitat” să spună tot adevărul despre sursele de finanțare și modul în care au fost cheltuiți banii. Ca atare, motivarea că „măsurile de austeritate” cerute de ei ar fi absolut necesare este o aiureală. Necesar ar fi ca acest guvern să plece, mai mult, ca Băsescu însuși, autorul tuturor dezastrelor din ultimii ani să plece.

Mulți ne punem întrebări peste întrebări. Unde sunt banii ? Ei bine, se pare că Guvernul portocaliu a avut la dispoziție în anul 2009 un buget ceva mai mare decât Guvernul Tăriceanu în 2007 și îl putea avea mai mare, inclusiv în 2010 dacă își respecta angajamentele. Dar nu le-a respectat.

Pe avocatnet.ro am găsit un material interesant: „Provizioanele pentru clientii neincasati, instrumentele "vedeta" pentru reducerea bazei de impozitare”. Chiar dacă nu se face referire directă la statul rău platnic, știind, din declarațiile guvernanților portocalii, că onor Guvernul Băsescu-Boc-Udrea are de dat firmelor furnizoare de bunuri și servicii 1 miliard de euro, vedem și unde sunt o parte din banii „lipsă” la buget. Dacă adăugăm creșterile de pensii în 2009 (în două tranșe mici, este adevărat, dar în condițiile unui deficit al fondului de pensii datorat distrugerii surselor de finanțare prin tâmpenia numită „impozitul forfetar”) - fenomen de mită electorală pentru realegerea lui Băsescu_Dictator, evidențiat atât de partidele politice cât și de sindicate, alături de unii analiști politici și economici mai puțin exaltați și mai puțin „îndrăgostiți de cifrele care spun totul” -, bașca destrăbălările bugetare ale lotrilor portocalii - mașini noi, de un anumit model, pentru unii miniștri, recompense pentru consilierii portocalii sau portocalizați, salarii uriașe pentru șoferii ministrilor sau alte persoane „importante” după scara valorilor din PD-L, contracte babane pentru clientela politică pentru investiții care, odată realizate, inutile sau nu, vor intra la „drepturi de întreținere” pe seama bugetului statului etc. -, avem valoarea „competenței” Guvernului Băsescu-Boc-Udrea.

Toate cele de mai sus împlinesc și dezvoltă sintagma ”Guvern incompetent”. Iar guvernarea incompetentă este un atentat la siguranța națională.

Banii au fost. Încadrarea în deficitul planificat se putea realiza. Se putea chiar scade deficitul astfel încât să nu avem nevoie de împrumuturi. Dar, este adevărat, nu se puteau „face plățile” către clientela politică datorate în urma campaniei prezidențiale a PD-L. Așa că am luat de la FMI, BM, CE, am mai împrumutat de la băncile din România și am ajuns „la sapă de lemn”.

Executivul bolșevic.

Într-un articol anterior, spuneam că trebuie să atacăm ca neconstituționale actele normative pregătite de băsescienii aflați (încă !) la guvernare prin care își propun să atenteze la dreptul nostru la proprietate. În presă s-au făcut comentarii pe marginea unor afirmații ale potentaților portocalii ai zilei care și-au exprimat deschis ostilitatea față de eventualele acțiuni în instanțe ale cetățenilor și, cu osebire, față de deciziile previzibile ale acestor instanțe în favoarea petenților. Nu că ar trece Justiția cu „cățel și purcel” de partea opoziției ci pentru că Justiția nu poate trece peste lege. Iar legea, începând cu legea supremă, Constituția, apără proprietatea, apără dreptul câștigat, interzice retroactivitatea legii civile. Constituția actuală apără țara, cetățenii ei, de bolșevism, de neocomunism, de acțiunile îndreptate de putere împotriva ființei umane statuând drepturi și libertăți cetățenești ce nu pot fi încălcate.

Salariul bugetarului este o proprietate. Este plata corectă pentru un serviciu prestat. La fel cum este salariul angajatului la investitorul privat. Dacă angajatul la privat are un salariu negociat cu patronul, putând renegocia salariul funcție de prestația sa, salariatul bugetar nu își poate negocia salariul, acesta fiind stabilit prin lege. Cuantumul venitului salariatului bugetar este stabilit în Parlament, organul reprezentativ suprem al poporului, nu de Guvern (acesta are doar dreptul la inițiativă legislativă). Dacă Parlamentul a stabilit un venit per salariat bugetar în valoare de „X” RON, atunci acesta devine un drept patrimonial. Este un drept câștigat și nu poate o instanță de judecată să admită o diminuare a acestuia doar pentru că așa i s-a năzărit unui Președinte de țară sau pentru că așa vrea mușchiul nu știu cărui premier.

Pensia este, la fel, un drept patrimonial.

Plecând de la aceste sumare considerații, noi avem dreptul la acțiuni în instanțele românești împotriva oricărei acțiuni ostile ale Guvernului Boc asupra veniturilor noastre.

Guvernanții portocalii au trecut la atacul asupra Justiției. Am postat despre afirmația lui Vlădescu : "Este un risc şi vom vedea. În cazul în care vor câştiga, va trebui ca Justiţia să-şi asume riscul ca România să nu poată să-şi plătească pensiile şi salariile. Legea nu impune ca un salariu care a fost acordat la un anumit nivel să fie menţinut pe vecie la acel nivel".

Dar nu este singurul. Asupra Justiției se fac presiuni mari din partea ministrului Predoiu, aflu de la judecătorul Cristi Danileț, din articolul „Justiția amenințată de executiv”.

Predoiu, acest avocat de succes la un moment dat ajuns ministru al Justiției a comis una din cele mai mari gogomănii juridice. În actul normativ (OUG) prin care stabilea modul în care se va face plata drepturilor bănești ale magistraților recuperate prin hotărâri ale instanțelor competente a statuat că „executarea silită nu este admisibilă” ! Drept consecință, această creatură pupincurist-băsistă a cerut CSM sancționarea disciplinară a unui magistrat de la Judecătoria Sectorului 5 pentru că a dispus executarea silită a ministerului pentru sporul de 50% câștigat de magistrați în instanță. Ce mai, țara lui „Papură Vodă”.

Tot de la Cristi Danileț aflăm că „Mai mult, in luna lui martie 2010 ministrul justitiei a avut intalniri regionale cu judecatorii la sediile instantelor. La unele dintre acestea, a atras atentia judecatorilor despre modul in care solutioneaza/vor solutiona procesele in care Statul este parte”. Chestia asta sună a ingerință clară în actul de justiție ! Aloooooo ! Băsescule ! Ce faci ? Ne întoarcem la comunism ?

Păi așa se pare. Tot de la Cristi Danileț aflu că unul dintre modelele guvernanților pentru a tăia din drepturile bănești cuvenite salariaților și pensionarilor a dat chix. Scăderea pensiilor este ilegală.

În Letonia Curtea Constitutionala a infirmat legalitatea masurilor de scadere a pensiilor ca masura de austeritatea, argumentand ca se incalca dreptul la securitate sociala si principiul suprematiei legii.

Na poznă. Păi au de ce se teme guvernanții portocalii. Iar dacă mă refer doar la ieșirea de pe sticlă de ieri seară a lui Sauron Băsescu, a auzit o lume întreagă de faptul că individul admite că toate măsurile au drept scop o nenorocită de tranșă de la FMI, bani ce vor fi luați la nevoie de la alți finanțatori în caz că CCR va declara ca neconstituționale unele prevederi ale legii pe care Boc vrea să își asume răspunderea. Bani ce ar fi urmat traseul parcurs de ceilalți până acum: buzunarele potentaților portocalii.

Cristi Danileț aduce și el în atenție afirmația lui Vlădescu: „In fine, ministrul finantelor acum doua zile a afirmat ca daca va da dreptate celor nemultumiti de reducerile salariale, Justitia isi asuma riscul intrarii Romaniei în incapacitate de plata”. Tot de la Cristi Danileț iau textele de mai jos, suficient de explicative pentru a lămuri pe cât mai mulți dintre noi că dreptatea este de partea noastră. Că dreptul nostru la acțiune există și că trebuie să ne manifestăm ca oameni evoluați. Adică să ne apărăm drepturile.

„Indraznesc sa cred ca unii dintre cei implicati in expunerea mai de mai sus stiu ca au la dispozitie o cale legala, care se numeste contestatia la executare, unde se pot invoca impedimente la executarea unui titlu executoriu, fiu el si o hotarare judecatoreaca. Insa ma indoiesc ca stie cineva ca prin actele descrise mai sus aduce o grava atingere independentei institutionale a justitiei, a carei finalitate este tocmai executarea hotararii judecatoresti, capitol profund deficitar in Romania si inca necuprins in nici un plan de reforma. De aceea, reiau unele sustineri dintr-un material recent scris in Revista THEMIS (p.74 si urmat) pe tema independentei structurale a justitiei:

Autoritatea executivă nu poate să soluţioneze ea însăşi, definitiv sau irevocabil, niciun proces, să împiedice cursul judecăţii sau să se opună executării hotărârilor judecătoreşti (CEDO, hotărârea Hirschhorn vs. România, din 26 iulie 2007; hotărârea Şandor vs. România din 24 martie 2005, hotărârea Săcăleanu vs. România din 6 septembrie 2005). Ministrul nu poate emite circulare sau instrucţiuni cu privire la soluţionarea anumitor cauze. Puterea judiciară nu poate sub nicio formă să tolereze avertismentele, obiecţiunile, dezaprobările, sugestiile sau solicitările puterii executive cu privire la modalitatea în care cauzele sau un anumit tip de cauze sunt soluţionate. Standardele Minime de Independenţă Judiciară, adoptate de International Bar Association (1982, New Delhi) prevăd că miniştrii nu vor exercita nici un fel de presiuni asupra judecătorilor nici vădit, nici în secret şi nu vor face declaraţii care afectează negativ independenţa judecătorilor, priviţi individual sau a puterii judecătoreşti, ca întreg (pct. 16). Intervenţiile autorităţilor guvernamentale, ale şefului Statului într-o procedură în curs, oricare ar fi motivele invocate pentru a le justifica, pot să fie incompatibile cu independenţa tribunalelor, prin conţinutul şi modalitatea în care ele sunt exercitate. Oricare ar fi impactul real al unor asemenea intervenţii asupra derulării procedurii, în mintea justiţiabililor pot trezi suspiciuni obiective privind independenţa justiţiei. Acestea relevă „o lipsă de respect faţă de puterea judiciară” (CEDO, hotărârea Sovtransavto Holding vs. Ucraina din 25 iulie 2002). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că o decizie a ministerului privatizării ucrainean prin care se suspendă executarea silită a unor hotărâri judecătoreşti împotriva unui combinat industrial reprezintă atât o atingere gravă a dreptului de acces la justiţie, cât şi o lipsă de independenţă a justiţiei, a cărei activitate este perturbată grav de executiv”.

Avem drepturi pe care trebuie să ni le exercităm. Dacă nu acționăm acum le vom pierde.

Celor care „plâng” de mila bugetului și îmi/ne recomandă răbdare pentru ca „săraca țară să iasă din criză” le recomand să le ceară apropiaților lor aflați la guvernare să refacă bugetul pe date reale și să nu mai fure. Să nu mai costruiască patinoare cu preț dublu sau triplu față de altele de aceeași capacitate, să nu mai dea banii pentru noi biserici (se bun bine cu Daniel cel telegenic), să nu mai arunce cu banii pe mașini și alte finețuri. Ba mai mult, pe lângă toți ștabii care au făcut „cur de vădană” de atăta stat în mașinile statului să mai oprească și din mașinile poliției orașenești și să scoată poliția în stradă, per-pedes, să cunoască polițistul omul de rând în slujba căruia se află și care îi plătește salariul . Mă opresc aici. Este suficient.

Idiot. Stupid. Tâmpit.

În Gândul apare o declarație a lui Vlădescu. Mă refer doar la una dintre ele pentru că îmi arată fie neștiința individului în privința drepturilor și libertăților cetățenești, stabilite prin Constituție și prin tratate internaționale la care România este parte, fie o evidentă rea-credință.

Declară individul: "Este un risc şi vom vedea. În cazul în care vor câştiga, va trebui ca Justiţia să-şi asume riscul ca România să nu poată să-şi plătească pensiile şi salariile. Legea nu impune ca un salariu care a fost acordat la un anumit nivel să fie menţinut pe vecie la acel nivel".

Mediafax preia interviul.

Este (a fost ?) prietenul lui Tăriceanu. A fost (este ?) liberal. Prin afirmația făcută, individul face dovada că este un idiot. Nu am de gând să umblu cu jumătăți de măsură. O spun clar și hotărât. Chiar dacă are un nivel înalt de pregătire, chiar dacă este și a mai fost ministru al finanțelor publice, chiar dacă este cotat ca un specialist al sistemului financiar, chiar dacă ... Afirmația de mai sus îl plasează, lejer, în categoria „idioți cu diplomă”.

Probabil că acest rebut uman a dorit să transfere justiției „responsabilitatea” efectelor proastei guvernări băsesciano-bocciste însă a ieșit o idioțenie. Guvernul cheltuiește banii de salarii și pensii pe achiziții „voluptorii” - mașini pentru potentați, calculatoare, imprimante color, ciorapi, laxative, cadouri din bugetul statului pentru administrațiile locale „prietene” (un abuz clar) etc. - iar când vine nota de plată de vină va fi Justiția ! Măi cretinule, mai ai frați ? Dar, de la intenția trogloditului se ajunge la altceva: negarea statului de drept.

Sebastian Vlădescu neagă, prin afirmația sa, statul de drept. Adică, neagă mai multe prevederi constituționale, începând cu cele ale art. 1:

„(3) România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.

(5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.”

Prin afirmația făcută, trogloditul ăsta care se dă liberal, ne demonstrează că se șterge la cur cu statul de drept, cu Constituția, cu demnitatea umană. Se comportă la fel ca dementul Traian Băsescu, șeful lui de la Cotroceni. Niște idioți.