Un cretinism marca Traian Băsescu

Ușor, ușor am intrat în anul 2014. Târâm după noi și bunele și relele anului care a trecut. Unii își vor îmbunătăți starea, alții se vor prăbuși.

Am citit știrea de presă cu declarațiile lui Traian Băsescu. Pe lângă alte declarații date la sfârșit de an. Una din speranțele individului care ocupă imoral - prin fraudă la alegerile prezidențiale din 2009 și prin marea fraudă a CCR de la referendumul pentru demiterea lui din 2012 - fotoliul de Președinte al României este următoarea: „Trebuie să vă spun că cel mai mult mi-aş dori să fie anul în care justiţia să câştige bătălia cu politicul, pentru că anul trecut, în 2012 şi în 2013, politicienii au crezut că pot să pună sub control justiţia. Este prioritatea zero - pentru mine, în orice caz - în 2014”.

Este șocant. Mă deranjează foarte mult faptul că cei care au preluat știrea nu au făcut o minimă analiză a afirmației băsesciene. Pentru că este o afirmație de o gravitate uriașă. Imoralul Traian Băsescu își dorește ca statul român să se dezmembreze. A reușit el ceva în timpul cât a îndeplinit această funcție publică, dar nu a putut finaliza. Nu a finalizat pentru că guvernul demolator al PDL sub conducerea lui Boc și-a dat demisia (în urma protestelor de la sfârșitul lui 2011 și începutul lui 2012, la care am participat activ) pentru a face loc demolatorului la fel de incompetent Ungureanu care, spre norocul unui întreg popor a fost demis de Parlament prin trecerea moțiunii de cenzură.

Să vedem termenii. Politica este definită astfel: „Știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. ♦ Suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice. 2. Tactica, strategia, metodele și mijloacele folosite de organele puterii în vederea realizării obiectivelor fixate; ideologia care reflectă această activitate. 3. Fig. Dibăcie, abilitate în atingerea unui scop”. Cei care participă activ la activitățile din conținutul noțiunii se numesc politicieni. Când idiotul de Traian Băsescu își dorește ca „justiția să câștige bătălia cu politicul” enunță o enormitate. Justiția însăși este parte a politicii unui stat. Ca parte a puterii statului, Justiția este cea care îl reprezintă ca putere judiciară. Este cea care are obligația socială și profesională de a soluționa conflictele între persoane (fie ele persoane fizice, fie persoane juridice) și de a participa decisiv la menținerea ordinii și liniștii publice prin sancționarea celor care o încalcă. Justiția este un instrument politic, în esența ei, nu poate fi împotriva politicului (folosit ca noțiune generală ce cuprinde și politica dar și actorii ei). Fiecare stat are propria justiție, are propriile legi după care Justiția funcționează, are propriile proceduri.  De aceea o afirmație ca a lui Traian Băsescu este de condamnat. Este o stare socială inadmisibilă.

Spun că afirmația lui Băsescu este un cretinism deoarece doar un individ cu o stare psihică de idioțenie și imbecilitate poate face o astfel de afirmație. Bine-bine, se poate veni cu ideea că Băsescu ar fi vrut să exprime, de exemplu, ideea că Justiția să fie mai activă în condamnarea faptelor antisociale comise de politicieni, să vadă cât mai mulți politicieni condamnați astfel încât în activitatea politică să se facă o severă triere a actorilor politici, să rămână în funcții publice doar cei care sunt cinstiți. Poate fi și așa, pentru că doar la noi se practică metoda „las'că merge și așa” însă eu nu am de gând să înghit astfel afirmații de la cei care, temporar, ocupă funcții de demnitate publică. Un idiot pe funcție de demnitar public care vorbește aiurea este ascultat de alt idiot aflat în subordonare sau sub coordonare și care, la rândul lui, cere celor din subordine să pună în aplicare idioțenia „supremului”. Așa ajungem la dezastru.

Aplauzele adresate lui Băsescu pentru astfel de spuse mă deranjează. Mă obligă să constat că starea de idioțenie a unuia poate contagia pe ceilalți.

Popor cu performanțe limitate

Aparent le spune bine. Doar aparent. Pentru că în realitate avem în fața ochilor un individ lovit, crunt, de paranoia. La fel ca Ceaușescu le știe pe toate și dă „indicații prețioase”.

Poporul este limitat. Poporul este, mai pe românește spus, obișnuit să stea cu mâna întinsă. Să îi dea statul, să îi dea Europa, să îi dea ONG-urile, să îi dea cine poate pentru că el, poporul, nu are timp de treabă și umple cârciumile de dimineața până seara. Iar dacă poporul stă în cârciumi nu înseamnă că avem un popor de cârciumari ci unul de bețivani. Ideile sunt aici, în vorbele lui Băsescu. Pentru că tot aici găsim și concluzia lui: faptul că poporul, limitat și bețivan trebuie să accepte „măsurile de austeritate” așa cum le înțelege el, Băsescu, și le pune în aplicare clovnul Boc.

Este cea mai cumplită imagine despre propriul popor pe care o face un oficial cu o funcție de acest nivel din toată lumea. Și pentru că în „popor” mă regăsesc, reacționez. Îl bag în măsa de idiot bețiv.

Băsescu este bolnav. Sigur. O avea el una alta printre bolile vârstei are însă boli psihice. Datorită acestora trebuie debarcat urgent. Cât va mai sta ăsta cocoțat în funcția de demnitate (nici demnitate nu mai are) publică de la Cotroceni, ne vom trezi mereu cu el spunând lucruri trăznite. Din nefericire, avem în Parlament niște idioți care îl consideră un fel de Mesia și îl urmează ca o turmă de dobitoace.

Idiot. Stupid. Tâmpit.

În Gândul apare o declarație a lui Vlădescu. Mă refer doar la una dintre ele pentru că îmi arată fie neștiința individului în privința drepturilor și libertăților cetățenești, stabilite prin Constituție și prin tratate internaționale la care România este parte, fie o evidentă rea-credință.

Declară individul: "Este un risc şi vom vedea. În cazul în care vor câştiga, va trebui ca Justiţia să-şi asume riscul ca România să nu poată să-şi plătească pensiile şi salariile. Legea nu impune ca un salariu care a fost acordat la un anumit nivel să fie menţinut pe vecie la acel nivel".

Mediafax preia interviul.

Este (a fost ?) prietenul lui Tăriceanu. A fost (este ?) liberal. Prin afirmația făcută, individul face dovada că este un idiot. Nu am de gând să umblu cu jumătăți de măsură. O spun clar și hotărât. Chiar dacă are un nivel înalt de pregătire, chiar dacă este și a mai fost ministru al finanțelor publice, chiar dacă este cotat ca un specialist al sistemului financiar, chiar dacă ... Afirmația de mai sus îl plasează, lejer, în categoria „idioți cu diplomă”.

Probabil că acest rebut uman a dorit să transfere justiției „responsabilitatea” efectelor proastei guvernări băsesciano-bocciste însă a ieșit o idioțenie. Guvernul cheltuiește banii de salarii și pensii pe achiziții „voluptorii” - mașini pentru potentați, calculatoare, imprimante color, ciorapi, laxative, cadouri din bugetul statului pentru administrațiile locale „prietene” (un abuz clar) etc. - iar când vine nota de plată de vină va fi Justiția ! Măi cretinule, mai ai frați ? Dar, de la intenția trogloditului se ajunge la altceva: negarea statului de drept.

Sebastian Vlădescu neagă, prin afirmația sa, statul de drept. Adică, neagă mai multe prevederi constituționale, începând cu cele ale art. 1:

„(3) România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.

(5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.”

Prin afirmația făcută, trogloditul ăsta care se dă liberal, ne demonstrează că se șterge la cur cu statul de drept, cu Constituția, cu demnitatea umană. Se comportă la fel ca dementul Traian Băsescu, șeful lui de la Cotroceni. Niște idioți.