Marincea, geologul acuză: RMGC și fostul director geolog au comis fals și uz de fals

Gândul. De unde iau și imaginea. Un interviu fluviu cu dezvăluiri șocante.

Fostul director Grigorescu a nesocotit rezultatul cercetărilor de pe teren al geologilor institutului și a dat aviz geologic favorabil pentru proiectul RMGC în vederea obținerii avizului de mediu. Este, evident, o acuzație care ne arată că numitul Grigorescu a comis un fals intelectual iar RMGC s-a folosit de un fals intelectual pentru a obține un act administrativ prin care putea pune în operă un proiect industrial.

Nu intru în detaliile interviului. Rețin acuzația și nevoia de reacție. Pe de o parte, se impune o plângere penală care să ducă la o cercetare serioasă și competentă asupra falsului numitului Grigorescu. O cerere a procurorului de caz către instanța competentă să suspende avizul geologic până la terminarea cercetărilor. Dacă se constată vinovăția numitului Grigorescu, numitul să suporte pedeapsa prevăzută de lege.

Cine va face plângerea penală ? Orice persoană interesată, în special însă, Institutul de Geologie. Pentru că numitul fost director a dat avizul în numele și pe seama Institutului, singura autoritate publică autorizată să emită astfel de avize în urma unor cercetări pe teren.

Dacă Înstitutul nu va formula plângerea penală ? O va face terțul care sesizează faptele ? Adică acest Marincea ? Sau ziarul Gândul ? Sau alții care cunosc aceste date ? Dacă nu o fac ei, este sigur că Ministerul Public ar trebui să se sesizeze din oficiu pentru că altfel vom ajunge la balamuc.

O altă cale este cea parlamentară. Citind parlamentarii noștri presa pot cere biroului de care aparțin să fie chemat ministrul justiției și alți miniștri - al economiei de exemplu -, precum și șefii altor instituții care pot da lămuriri să clarifice aspectele. Iar de la Parlament se poate ajunge lesne la Ministerul Public care poate fi indemnat să facă cercetările de rigoare.

Dacă ce spune Marincea nu este real ? Păi ar trebui să fie cercetat pentru fals în declarații. Nu de alta, dar el dă interviul în calitate de specialist geolog angajat al Institutului.

Pe mine mă deranjează și faptul că numitul Marincea vorbește acum deși știe despre aceste date din 2011 !

Deschid procurorii cercetări ? Aceasta este întrebarea.

Băsescu despre Roșia Montană

Agerpres. Azi, Băsescu s-a referit la Roșia Montană, într-o emisiune la ProTv.

Este bine de precizat, de la început, că sunt de acord cu el, în mare parte. Se comportă ca un demnitar al statului care gândește la viitorul statului.

Deși afirmă, cu tupeu, că protestele din Piața Universității sunt „curate”, afirmă cu același tupeu și că cele de la Roșia Montană sunt trucate. Nu are dreptate. Ambele sunt false, ambele au început cu o mare minciună. Între timp au venit la proteste și oameni de bună credință însă „zvâcul” a fost o manipulare.

Băsescu recunoaște că rămâne un partizan al proiectul RMGC. Recunoaște, totodată, că RMGC va trebui să ia acele măsuri care să garanteze o mai mare protecție a mediului. Sunt de acord cu el că cianurile sunt distruse de razele ultraviolete însă pentru asta ai nevoie de soare. Nu apare nicăieri un istoric al zilelor însorite la Roșia Montană și cantitatea de ultraviolete care ar permite distrugerea cianurilor din lacul de decantare. Pentru că dacă nu are suficient soare, cianura rămâne letală un timp îndelungat. Apoi, dacă tot este să se folosească cianura, de ce naiba nu se impune un circuit închis al procesului de cianurare ? Pentru că ar exista cheltuieli suplimentare ?

În rest a vorbit bine. Nu îl cred că este „neutru”. În piață sunt și marionetele lui, de pe la tot felul de organizații politice create cu scopul de a PNL. De PSD are nevoie pentru viitorul lui politic așa că îl atacă doar pe Ponta cu care nu mai are ce discuta. Unul dintre cei care îl pupă'n cur, Ionuț Popescu, tocmai ce a făcut o declarație lămuritoare: PDL va trebui să coopereze cu PSD pentru că PNL nu este abordabil în formula actuală.

PNL nu este împotriva exploatărilor de minerale de la Roșia Montană. Este împotriva proiectului RMGC pentru că nu există un interes clar delimitat al României în această exploatare. Este evident că acest proiect îți lasă o imagine de coșmar asupra viitorului zonei. Statului român îi rămân obligații de refacere a mediului zonei cu cheltuieli anuale foarte mari, peste câștigul relativ pe care l-ar obține din redevențe și participarea de 25% a Min. Deva. Contractul încheiat de Gabriel Resource cu Min Deva este păgubos.

Uite că sunt de acord cu Băsescu. Ca să vezi.

Ponta a intrat în „clinciuri”. Dacă nu face o eschivă elegantă va fi KO.

Roșia Montană și canadianul „Gabriel” au parte de mari încercări. Au susținere din partea unor primari locali și a cetățenilor din respectivele comunități, nu toți, au însă și parte de opoziție organizată. În mai toată țara. Este normal. Adevărul nu iese ușor la iveală.

Pe de o parte, necesitatea de a exploata resursele din „coaja și subsolul” munților este reală. Nu te poți dezvolta fără a exploata resursele pe care le ai. Exemplul cu Japonia (pe care mi l-a dat un prieten, ieri, la o discuție) care importă resurse ca motiv să nu le exploatăm pe ale noastre nu ține. Japonia nu le are. A dezvoltat altceva pentru a avea cu ce cumpăra resursele de care are nevoie. Important este cum exploatezi acele resurse fără a pune în pericol populația zonei din punctul de vedere al vieții, beneficiind la maxim de oportunitatea exploatării pentru a ridica nivelul de trai al acelei populații.

După o zi de la ajungerea în zonă a Comisiei parlamentare „se aleg apele”. Cine crede că serviciile nu au cules date sau că alte instituții ale statului și-au pus mâinile în sân, se înșală. Contramanifestația care urmărea să arate că sunt mulți opozanți ai exploatării, oameni din zonă, are niște intruși. În număr mare. Ici-colo câte un localnic care a arătat, pe bună dreptate, că exploatarea îi dăunează. Se pare însă că majoritatea manifestanților erau „de împrumut”. Din București, din alte localități, din Ungaria și chiar din Germania. Din Rusia nimic ? Mai este timp să aflăm.

Eu cred că acolo, în Apuseni, sunt oameni care își doresc exploatarea resurselor minerale din munți și oameni care se opun. Sunt convins însă că procedeul care urmează a fi folosit este mai puțin important pentru cei care doresc exploatarea. Ei văd doar locul de muncă care va apare sau își apără actualul loc de muncă. Cei care se opun au și ei dreptate. Dacă exploatarea, în forma preconizată, le afectează modul de viață actual, atunci sunt în drept să se opună unei astfel de exploatări. Nu doar cianurarea minereului pentru a extrage aurul și argintul este o problemă (chiar una foarte serioasă dacă cianurarea nu se face printr-un procedeu cu circuit închis) ci și metoda violentă de decopertare a vârfurilor montane și excavările. O întreagă zonă va fi scoasă din circuitul vieții, umane și animale. Oamenii mai simpli, dacă pot spune așa, nu gândesc în perspectivă. Nu au fost obișnuiți cu o astfel de gândire. Însă noi avem serioase probleme cu statele vecine, în speță cu Ungaria, pentru că în tratatele cu această țară sunt prevederi care ne obligă să nu facem pe teritoriul propriu ceva care ar putea infesta sau polua mediul în țara vecină. Poluarea gravă de la Baia Mare a fost invocată de negociatorii maghiari iar noi nu am avut ce opune. Bine-bine, astfel de prevederi sunt în toate tratatele însă la negocierile cu Ungaria partenerii noștri au avut și exemplul negativ la îndemână. Cumva, Ungaria are un precedent periculos de care se poate lega. Iar proiectul RMGC tocmai că previzionează o astfel de poluare gravă cu consecințe transfrontaliere. Ca să fiu sincer, odată accidentul produs noi nu avem posibilitatea să îi oprim extinderea. Nu există mijloacele tehnice care să oprească infiltrarea toxinelor în sol, infestarea pânzelor freatice și poluarea gravă a apelor curgătoare care traversează frontiera cu Ungaria. După Ungaria va fi afectată Serbia și chiar noi și apoi bulgarii vom simți, de la Baziaș în aval, efectele poluării.

Mediafax preia o declarație a lui Ponta, legată de exploatare. Pe undeva are dreptate. Poate fi un mesaj împotriva unor investitori străini, în special a celor care gândesc exploatări asemănătoare cu ale canadianului „Gabriel”, însă poate fi și o încurajare a celor care vor să investească cu respectarea cerințelor maximale de protecție a mediului. Ponta va trebui să impună, prin legile viitoare, folosirea cianurilor (dacă altfel nu se poate) sau a altor substanțe pentru prelucrarea minereurilor în circuit închis. Nu știu cum va putea să evite spargerea și tocarea masivelor muntoase. Minele închise nu sunt nici ele o mare fericire. Cum-necum, folosirea în integralitate a rocii bogate în minereuri va duce, cumva, la dispariția formațiunilor stâncoase. Nu ne putem întoarce la mineritul din timpul dacilor.

Înclin să cred că „războiul” aurului de la Roșia Montană nu se va sfârși curând. Vor fi întotdeauna oameni care vor dori exploatarea și opozanți ai acestei exploatări. Sunt însă sigur că se va lua o decizie politică din partea lui Ponta, în special. Dacă legile care vor suferi modificări vor avea reglementări severe de protecție a mediului, RMGC se va retrage. Nu are bani pentru protecția mediului pe timpul exploatării. Refacerea mediului după terminarea exploatării este altă socoteală.

Lumea se radicalizează. Deja, radicalismul naște „monștri”. De nu se ajunge la o soluție politică convenabilă, vom ajunge la situații care nu mai pot fi controlate.

Ponta are o problemă serioasă. Dar și partidul lui, PSD. Probabil că este singur în fața tuturor. Cu excepția PSD (probabil că nu toți social-democrații), toți ceilalți parlamentari se opun proiectului RMGC și Dan Șova, ministrul „marilor proiecte”. Probabil că va lucra la o lege sau chiar la legea minelor astfel încât să satisfacă toate exigențele. Ar fi soluția cea mai bună pentru că ar fi de folos și în viitor. Ar scăpa bine din clinciurile de azi. Altfel ... PSD va fi asociat cu jaful RMGC.

Ne-am radicalizat complet. Vin alegerile.

În ultima perioadă de timp suntem radicali. Toți. Fără excepție. La capătul tunelului este recompensa, generoasă, după cum o vede fiecare. Este însă și prăpastia, pentru fiecare, după cum o vede iar fiecare. În camerele de taină se clocesc „strategiile și tacticile” fiecăruia pentru a ajunge la succes dar și pentru a evita, dacă se poate, propria prăpastie.

Mișcările politice au căpătat consistență. Cei mai activi au devenit ecologiștii. Au prins un capăt de ață și trag de el cu disperare. RMGC a devenit un fel de suport pentru ei, iar bârfa lumii îi suspectează de susținere financiară din partea lui Soros. Poate fi o poveste însă ea nu este importantă aici. Importantă este acțiunea ecologiștilor de a intra în conștiința publică ca forță politică. După ajutorul dat de PSD lui Cernea pentru a intra în Parlament, ecologiștii au ajuns la concluzia că este necesară o acțiune în forță pentru a aduce lângă ei mai mulți susținători. RMGC este doar capătul de ață. Iar istoricul RMGC și acțiunile preconizate pentru exploatarea minereurilor de la Roșia Montană au devenit, pentru ecologiști, minereul de aur care le poate aduce mai mulți susținători. Care ar vota cu ei la viitoarele alegeri europarlamentare unde au nevoie de 3%. Tămbălău mare pentru recunoaștere europarlamentară. Iar posibilii candidați ai „valorilor naționale protejate” s-au prezentat deja la televiziuni. Ca reprezentanți ai „pieței nemulțumite”. Au adăugat celelalte „probleme” ale protecției patrimoniului național, în special urban. Până și câinii maidanezi au devenit o parte a acțiunii ecologiștilor. Deh, au ajuns și maidanezii „valori ecologice”.

Pe lângă ecologiști au zis să profite de „ieșitul în stradă” și băsescienii. La Cluj, și nu numai, au ieșit în stradă susținătorii lui Băsescu. Tot cu capătul de ață al RMGC. Chiar Băsescu s-a dezis de propriile susțineri în favoarea RMGC. Este evident că și Băsescu are mare nevoie de recunoaștere și susținere populară. Mișcarea Populară se chinuie să devină vizibilă. Un 3% este posibil să aibă la europarlamentare însă este insuficient. Lista lor cuprinde mai mulți doritori de fotolii europarlamentare. Nu doar EBA. Băsescu face pași serioși către PDL. A uitat de supărarea lui și despărțirea melodramatică din fața perdelei. Numai că PDL este mai puternic decât acum câteva luni când Băsescu îl făcea harcea-parcea. Este mai puternic și mai organizat. Încet-încet se apropie momentul în care PDL va acționa dur, foarte dur, pentru a rămâne singurul partid puternic pe partea popularilor români. Vor veni vremuri grele pentru PMP, PFC, PNR și alte firimituri politice create de Băsescu în timp. Este normal. Vin alegerile europarlamentare și sunt puține fotolii pentru popularii români. Iar PDL le vrea pe toate.

Tot RMGC este și un motiv de dispută în USL. Liberalii și-au reafirmat o poziție anterioară (din 2007) cu privire la proiectul RMGC. Nu sunt de acord cu acest proiect. Nu sunt de acord cu modul de exploatare gândit de cei din RMGC. De aceea au anunțat că vor vota împotriva proiectului de lege scris de Șova și dus la Parlament. Între timp, PSD se află la mantinelă. Grupuri de interese social-democrate vor această exploatare. Altele sunt împotrivă. Alții sunt mai echilibrați și au adoptat o poziție în favoarea exploatării însă cu respectarea celor mai înalte norme ale ecologismului din Europa. Cele finlandeze. Trebuie observat că PNL a exploatat politic momentul adoptând cea mai rezonabilă poziție. Este pentru exploatarea resurselor însă cu luarea celor mai sigure măsuri de protecție a mediului și a valorilor istorice îngropate în munții din zonă. PSD a rămas singur în fața obligației de a da o soluție. Și politică și administrativă. Insistențele lui Șova și ale celorlalți care îl susțin pune PSD în mare dificultate. Nu de alta, dar angajamentul USL că se va opune RMGC, luat în timpul campaniei electorale, îi obligă pe cei din PSD să adopte o soluție. Sunt deja acuzați că și-au încălcat angajamentul electoral. Cred că vor alege o soluție care să oblige pe RMGC să adopte și respecte normele adoptate în Finlanda pentru exploatări similare. Va fi o cale de mijloc.

Între timp, USL pierde din electorat. Din cel volatil. În special PSD. Aceștia vor merge către ecologiști. Câți vor fi ? Vom afla în timp.