Verzii și popularii europeni în alianță pentru o majoritate în PE?!

O informație foarte, dar foarte interesantă. Verzii europeni își doresc să formeze împreună cu popularii europeni o majoritate parlamentară pentru ca și popularii dar și verzii europeni să își poată aplica obiectivele politice exprimate în campania pentru europarlamentare.

De la bun început remarc faptul că Verzii au avut discuții și cu celelalte grupuri existente în Parlamentul european cu excepția grupurilor de extremă dreapta sau de extremă stânga. Au discutat și cu grupul Macron, al progresiștilor, pe care Macron vrea să îl formeze alături de ALDE eu. Concluzia lor este destul de lămuritoare:

Keller a descris proiectul opus a lui Macron (opus față de propunerea popularilor europeni!) pentru o renaștere europeană  ca fiind "interesant", dar a menționat că unele dintre propunerile sale sunt deja în vigoare. "Când ne uităm la conținut", a spus ea, "avem semne de întrebare".

Au cântărit, au evaluat, au comparat cu programul lor politic european (manifestul lor în 12 puncte este aici) și au ajuns la concluzia că popularii europeni sunt mai aproape de proiectul lor politic decât mesajul politic al progresiștilor lui Macron. Trebuie subliniat și faptul că social-democrații,  până mai de curând aliații naturali ai verzilor nu sunt luați în calcul. Mai ales pentru faptul că acolo unde mai sunt social-democrați destul de vizibili, fie verzii nu au filiale, fie filialele lor sunt slabe.

Cât privește discuțiile pe care le doresc cu popularii europeni ele vor fi axate pe poziția pe care o va adopta Manfred Weber, candidatul PPE pentru ocuparea funcției de președinte al Comisiei Europene.

"Dacă Manfred Weber, este dispus să treacă de politica sa trecută și să se mute în această direcție, putem vorbi, putem forma o majoritate", a spus el. "Dacă dorește să continue să meargă la dreapta, așa cum face PPE în mai multe țări, atunci nu va mai fi majoritatea pentru el" - Bas Eickhout, din Țările de Jos

Declarația este directă, cu adresă la activitatea viitoare a lui Manfred Weber ca președinte al Comisiei Europene. Verzii nu pot împiedica politicile naționale de dreapta, dar pot cere ca executivul european, Comisia Europeană, să nu practice politici de dreapta radicale, conservatoare. Temerea lor, în special a lui Ska Keller (liderul verzilor din Germania), are ca fundament faptul că Manfred Weber este membru al Uniunii creștin-sociale (CSU), din Bavaria (aliatul CDU condus de Annegret Kramp-Karrenbauer care a preluat de la Angela Merkel conducerea partidului), formațiune situată mai la dreapta decât aliatul său CDU. Bavarezii creștin sociali sunt mai radicali cu privire la imigrație decât colegii lor din CDU, în plus sunt cei care au o relație specială cu Viktor Orban al Ungariei (pălăria lui Orban pentru vremuri grele!) iar atenționarea verzilor chiar către aceste probleme se îndreaptă. Dar, nu putem trece cu vederea că Manfred Weber a făcut pasul în față pentru a soluționa aceste „probleme sensibile”. Cu privire la Viktor Orban și atitudinea lui față de liberalismul european, mai ales după campaniile lui finanțate de stat împotriva instituțiilor europene dar și asupra lui Jean Claude-Juncker, Manfred Weber a adoptat o poziție tranșantă și a impus condiții lui Viktor Orban pentru a putea rămâne cu FIDESZ în Partidul Popularilor Europeni. Condiții pe care Viktor Orban deja le-a refuzat, din moment ce a declarat că va continua campania împotriva lui Juncker pe care îl acuză că a trădat interesele maghiarilor ... Cât privește imigrația, Manfred Weber va aplica ceea ce Consiliul European al șefilor de stat și de guvern și Parlamentul European vor stabili ca politică comună a Uniunii Europene. După părerea mea, se pare că există spațiu pentru ca Manfred Weber să aducă alături de popularii europeni Verzii. Da, Verzii sunt destul de mici față de alte formațiuni politice dar există și pot aduce PPE aproape 50 de voturi în PE!

Cei de la Politică observă că viitorul Parlament European va fi mai fragmentat decât actualul. Politicieni cu oarecare notorietate au făcut și desfăcut partidele țărilor lor pentru a forma noi formațiuni politice. Emmanuel Macron „și-a înjunghiat” partidul în care s-a dezvoltat sau care l-a sprijinit să evolueze politic (socialiștii francezi) pentru a forma un alt partid, La Republique En Marche,  pe care l-a plasat în zona progresiștilor, de fapt, este fostul partid socialist francez mai aplecat către naționalism și afaceri. Macron are o viitoare proiecție în PE de 22 de europarlamentari. De aceea a avut ideea să se alieze cu ALDE eu. care va avea cam 72 de europarlamentari. În calculele lui Macron intră aliații partidului său, Partidul Cetățenilor din Spania (Cuidadanos, de orientare liberală dar care este mai stânga decât liberalii din ALDE) și Partidul Democrat din Italia, la care se adaugă Dacian Cioloș care a promis „pielea ursului din pădure” cu formațiunea politică pe care o va înființa în România și aliații pe care îi va avea (a reușit doar Alianța 2020 care nu are, încă europarlamentari), formațiuni care nu vor aduce suficiente voturi pentru a avea pretenții de supremație. De aceea LREM al lui Macron a promis ALDE-iștilor europeni că vor aduce alături de ei alți social-democrați, socialiști și pe verzi ( cu cele aproape 50 de voturi ale lor). Se pare că socoteala de acasă nu se va potrivi cu cea din târg.

Pentru că obiectivul major, convenit între LREM și ALDE eu la congresul ALDE de la Madrid din noiembrie 2018, este acela de a învinge popularii europeni și a prelua conducerea Parlamentului European probabil că vor căuta aliați și între partidele membre S&D (a socialiștilor). După cum se pare, grupul partidelor extremiste în PE va crește numeric. De aceea este foarte important pentru popularii europeni să aibă relații consensuale cu mai multe curente politice europene decise să combată anti-europenismul și politicile partidelor extremiste. Clarificarea poziției Uniunii Europene cu privire la imigrație, stabilirea unui echilibru benefic pentru statele membre ale UE privind imigrația va lăsa partidele extremiste fără muniția pe care o folosesc acum.

Ca să fiu sincer, m-a surprins alegerea verzilor! Înseamnă, pe de o parte, că partidele membre ale PPE au capacitatea de a atrage prin seriozitatea (unii îi spun austeritate) cu care tratează problemele politice ale țărilor lor dar și de a contracara politicile de natură extremistă, mai ales a extremei drepte.

Sper ca PPE și Verzii să ajungă la consens. Au această capacitate. Au și interese comune.

În Parlamentul European este nevoie de mai mulți liberali.

Am dat peste o știre la Mediafax (aici). Nicolas Sarkozy, fostul Președinte al Franței, liderul Uniunii pentru o Mișcare Populară (PPE), în competiție cu ultranaționaliștii din Frontul Național, definește direcția către care să se îndrepte Uniunea Europeană prin formarea „unei mari zone economice franco-germane”.

Este chiar mai dur când afirmă: „Trebuie să încetăm să credem în mitul egalităţii de drepturi şi responsabilităţi între toate statele membre UE”.

Afirmații șocante s-au mai făcut, linii politice naționaliste au mai fost susținute (în special de către politicienii din Partidul Popularilor Europeni), guverne ale statelor membre ale UE au încercat în anii din urmă să impună această linie cerută, imperativ, de Sarkozy. Rezultatul a fost o dominație franco-germană care a „ars” Europa. Rezultatul cel mai îngrijorător a fost creșterea ultranaționalismului și extremismului în viața politică a unor națiuni europene. Statele europene membre ale UE au refuzat „să își mai dea mâna” și s-au refugiat pe baricadele confruntărilor. Uniunea Europeană nu a mai progresat de când popularii europeni au pus mâna pe putere. Uniunea Europeană a fost forțată de liderii naționali ai componentei popularilor europeni să își tempereze integrarea. Nu integrarea în sensul admiterii altor state, ci integrarea statelor membre în comunitatea europeană. O integrare cât mai deplină în beneficiul tuturor cetățenilor uniunii. Uniunea Europeană a fost ani buni insensibilă la problemele cetățenilor ei fiind foarte sensibilă la „bilanțul contabil” al diferitelor state cu vocație de state dominante. Franța și Germania au fost, de multe ori, „adversari” ai celorlalte state europene și parteneri.

Popularii europeni au cerut formarea unui „stat european federal”, cu centrul de putere în Franța și Germania.  Un stat în care să fie impuse modelul fiscal german și reglementările comune celor două state în alte domenii ale vieții sociale. Celelalte state europene ar fi devenit, astfel, un fel de copii ale Franței și Germaniei, identitatea lor națională urmând a dispare în timp. Conducerile unor state europene au acceptat să devină „state satelit”, România condusă de Traian Băsescu este din nefericire unul dintre acestea, altele însă s-au opus cu vehemență astfel că UE a rămas, cumva, pe linia inițială a Tratatelor constitutive.

Curentele politice majore în UE sunt destul de bine conturate. Popularii europeni sunt pentru orientarea pe care o cere Sarkozy. Socialiștii europeni sunt pentru un parteneriat accentuat cu Rusia (în special socialiștii germani), parteneriat care să facă UE un adversar economic al SUA, China etc.  Liberalii și democrații europeni sunt pentru o Europă așa cum se prefigurează a fi ea dacă tratatele constitutive ar fi puse corect în aplicare. A crescut numărul scepticilor și anti-europenilor, în special ca urmare a dominației popularilor europeni din ultimii ani și discriminării aplicate de Franța și Germania statelor din care aceștia fac parte.

Nu este tipul pierdut, încă. Popularii europeni și socialiștii europeni au ca obiectiv politic dominarea celorlalte state europene. În timp ce popularii europeni propun limitarea unor drepturi și libertăți civile ale cetățenilor europeni pentru a obține „supremația intereselor de stat”, socialiștii europeni propun o societate socialistă „multilateral dezvoltată”, mai pe șleau spus, instaurarea socialismului în toată Europa, un socialism în care, la fel ca la popularii europeni, „supremația intereselor de stat” să fie efectivă pentru a permite distribuirea „bunăstării”. Liberalii și democrații europeni (ALDE), sunt singurii care propun mai multă integrare cu păstrarea identității fiecărei națiuni.

Mai mulți parlamentari liberali în Parlamentul European ar limita tendințele politice agresive atât ale popularilor europeni cât și ale socialiștilor, ar sprijini celelalte formațiuni parlamentare europene să creadă în Europa națiunilor și să acționeze împotriva tendințelor dominatorii ale celor două foarte mari grupări politice „agresoare”.

Votul de duminică ne va spune, cumva, încotro vrea românul de rând să se îndrepte. Așa se va judeca la un nivel mai înalt de analiză a rezultatelor votului. Nu are importanță faptul că românul care votează nu prea are habar ce se întâmplă în Parlamentul European, ce este Uniunea Europeană, ce ar trebui să fie ea. Alegerea fie a „popularilor români” fie a „socialiștilor români” este o mare eroare. În ambele cazuri, românii ar alege să devină „servi/sclavi” ai intereselor naționaliste ale unora din Franța sau Germania. Singura soluție care să garanteze un viitor românesc într-o uniune a statelor europene este alegerea liberalilor.

Băsescu provoacă valuri

Cine urmărește ce se întâmplă azi în România și Europa poate ajunge la concluzii false. Poate. Dacă se mulțumește cu privirea superficială pe care o oferă presa și echipa de campanie a lui Traian Băsescu.

Mult timp presa a criticat politicienii pentru lipsa de consistență a mesajului public. Azi, mai mult ca oricând, presa dovedește că ea este aceea care preia can-can-urile și le promoveză, super-analiștii care trăiesc prin intermediul presei sunt cei care preiau, cu o satisfacție bolnavă, ideile și evenimentele slabe, fără substanță, și le fac „evenimente politice”.

Pe fond, suntem în desfășurarea unui eveniment politic normal, constituțional. La cererea „străzii”, politicienii adversari lui Traian Băsescu și acoliților lui politici au reușit să preia puterea în Parlament și să preia Guvernul. Au trecut, pe baza „regulilor” parlamentare (duse la extrem de PD-L), la înlocuirea președinților celor două Camere. Au cunoscut unde PD-L a deformat organizarea de stat și persoanele care au asigurat acțiunea și a trecut la înlocuirea lor. Toate persoanele în cauză sunt alese politic, fac parte din componenta politică a guvernării, legile în vigoare impun o astfel de abordare. Ultima acțiune este suspendarea lui Băsescu și referendumul pentru demiterea sau reinstaurarea lui la Cotroceni. A surprins rapiditatea cu care toate aceste acțiuni s-au desfășurat. Asta înseamnă, nici mai mult și nici mai puțin, o foarte bună organizare a puterii politice majoritare azi în Parlament și respectarea fermă a programului politic adoptat. Evenimentele au demonstrat și faptul că între USL și PD-L nu există compromisuri, atât de criticate de unii dintre analiștii de televizor. Dacă PD-L nu ar fi fost atât de talibanizat, nu este exclus ca toate aceste evenimente să nu fi avut loc. Părerea mea.

 A surprins, la noi, reacția absolut aberantă a popularilor europeni. „Frații” politici ai PD-L. O succesiune a evenimentelor am luat-o de la Gândul. Eu nu sunt dintre cei care le acordă simpatia și îi consider responsabili de dezastrul european de azi. Eu consider că politicienii PPE sunt susținătorii politici ai celor care au provocat criza economică de sistem în spațiul european. Popularii europeni sunt cei care în țările în care guvernează sau au guvernat au provocat dezastrul la nivel național. Ei sunt cei care au promovat expansiunea puterii politice proprii în dauna altor idei și concepte politice existente în țările Europei, cu agresiune, cu denigrarea celorlalte curente politice, cu atacul injust și denigrator la adresa politicienilor altor formațiuni politice etc. Acest model de comportament este și la noi, PD-L fiind vârful de lance. Din cauza acestui comportament s-a pus în pericol înțelegerea și acceptul populației pentru politicile de dreapta. În percepția populației s-a ajuns ca „politica de dreapta” să însemne actul de corupție, abuzul politic și administrativ, constituirea bugetului de stat ca un scop în sine și folosirea lui în mod discreționar, desființarea pieței libere și anularea concurenței în comerț și economie, statul devenind „garantul” existenței societăților comerciale clientelare și desființării acelor societăți comerciale care nu contribuie la bugetul politic al partidului de guvernământ.

Crizarea popularilor europeni ne arată și cât de sensibilă este situația lor în Europa. Demiterea lui Băsescu din funcția de Președinte al României scade un vot pentru politicile popularilor în Consiliul European. Căderea PD-L de la guvernare și ascensiunea USL face ca la alegerile pentru Parlamentul European viitoare PPE să piardă puterea în acest for de codecizie la nivelul UE. Pierderea puterii în PE face ca la nivelul Comisiei Europene să se producă modificări severe în componența acesteia. Practic, România dă un semnal la nivelul Uniunii Europene că epoca popularilor europeni este pe cale să apună. Sunt convins că în alte state europene opozanții locali ai partidelor din familia popularilor europeni studiază cu mare atenție acțiunile USL pentru a înțelege modul de acțiune politică și obiectivele de politică internă pe care USL le va urmări.

În ideea de mai sus, măsurile economice și debirocratizarea vieții economice și comerciale vor fi foarte atent urmărite. România va deveni vârful de lance al unui nou curent politic în viața economică. Fără a elimina măsurile de siguranță administrativă în administrarea bugetului de stat la nivel național și local, măsurile economice la nivel guvernamental pot duce la eliberarea economicului de sub controlul absurd al politicului. Este un paradox, dar este o realitate, politicile popularilor europeni atât în țările lor dar și în spațiul UE au dus Europa către un regim „comunist”, statele și UE devenind, încet-încet, autocrații. Ei, popularii europeni, au dezvoltat, în mod exagerat, cultul personalității liderilor lor (Merkel se vrea „doamna de fier”), liderii popularilor europeni se consideră, fără excepție, trimișii pe pământ al „zeilor”, și-au atribuit roluri mesianice, ei știu totul, pot totul, fac totul. În spatele lor stau disciplinate armate de votanți spălați pe creer, virulenți în vocabular, adepți ai unor măsuri extreme, periculoase pentru însăși esența Uniunii Europene.

Nu mai spun de interesele economice particulare ale popularilor europeni atât de porniți împotriva României azi. Că au fost ostili României de-a lungul timpului se știe. Ei au fost împotriva aderării României la UE, ei au fost la originea măsurilor temporare (?!) de integrare a României la UE (circulația liberă a forței de muncă, recunoașterea calificărilor obținute în învățământul românesc, condiționarea producției unor bunuri și servicii și exportul acestora în statele lor etc.), ei sunt la originea măsurilor luate în anii din urmă de obstrucționare a României ca stat membru al UE pentru integrare. Culmea, politicile lor perverse au fost aplicate în România de partidul „frate” PD-L care a dat dovezile de care popularii europeni au avut nevoie pentru a putea susține acțiunile politice de obstrucționare. Acum noi nu știm totul, dar se pare că Guvernul Ponta ne va aduce la cunoștință despre dezastrul real al guvernării PD-L sub dictatura lui Traian Băsescu. Se pare că Băsescu și ai lui, prin măsurile luate la nivel guvernamental, au favorizat clientela internațională a popularilor europeni, a asigurat se pare și bugetarea politicilor popularilor europeni, o bugetare frauduloasă, după părerea mea.

Băsescu provoacă valuri interne și internaționale. Da, sunt valuri, dar nu sunt decât în familia din ce în ce mai redusă a popularilor europeni. Este o mare prostie să facem un capăt de țară din durerea lor politică. Merkel nu va mai putea să își impună „politicile” economice de acaparare a pieței UE în favoarea clientelei politice a creștin-democraților germani. Este supărată. Nu este treaba mea. Puțin mă interesează supărarea lui Merkel și a prietenilor ei politici din partidul ei. Sunt convins că în Germania avem prieteni politici care apreciază mersul evenimentelor de la noi. Sunt convins că și în alte state avem prieteni politici. Din nefericire, mass-media română îi promovează pe popularii europeni și nu pe ceilalți.

Băsescu va îngropa popularii europeni așa cum a mai îngropat niște formațiuni politice, pe marginea gropii fiind chiar partidul care l-a lansat în spațiul politic, PD-L. Vor constata popularii europeni ce înseamnă să se alieze cu Băsescu. Sunt convins că în Germania vom asista, în curând, la o schimbare politică majoră. Merkel și partidul ei vor pierde puterea.