În Parlamentul European este nevoie de mai mulți liberali.

Am dat peste o știre la Mediafax (aici). Nicolas Sarkozy, fostul Președinte al Franței, liderul Uniunii pentru o Mișcare Populară (PPE), în competiție cu ultranaționaliștii din Frontul Național, definește direcția către care să se îndrepte Uniunea Europeană prin formarea „unei mari zone economice franco-germane”.

Este chiar mai dur când afirmă: „Trebuie să încetăm să credem în mitul egalităţii de drepturi şi responsabilităţi între toate statele membre UE”.

Afirmații șocante s-au mai făcut, linii politice naționaliste au mai fost susținute (în special de către politicienii din Partidul Popularilor Europeni), guverne ale statelor membre ale UE au încercat în anii din urmă să impună această linie cerută, imperativ, de Sarkozy. Rezultatul a fost o dominație franco-germană care a „ars” Europa. Rezultatul cel mai îngrijorător a fost creșterea ultranaționalismului și extremismului în viața politică a unor națiuni europene. Statele europene membre ale UE au refuzat „să își mai dea mâna” și s-au refugiat pe baricadele confruntărilor. Uniunea Europeană nu a mai progresat de când popularii europeni au pus mâna pe putere. Uniunea Europeană a fost forțată de liderii naționali ai componentei popularilor europeni să își tempereze integrarea. Nu integrarea în sensul admiterii altor state, ci integrarea statelor membre în comunitatea europeană. O integrare cât mai deplină în beneficiul tuturor cetățenilor uniunii. Uniunea Europeană a fost ani buni insensibilă la problemele cetățenilor ei fiind foarte sensibilă la „bilanțul contabil” al diferitelor state cu vocație de state dominante. Franța și Germania au fost, de multe ori, „adversari” ai celorlalte state europene și parteneri.

Popularii europeni au cerut formarea unui „stat european federal”, cu centrul de putere în Franța și Germania.  Un stat în care să fie impuse modelul fiscal german și reglementările comune celor două state în alte domenii ale vieții sociale. Celelalte state europene ar fi devenit, astfel, un fel de copii ale Franței și Germaniei, identitatea lor națională urmând a dispare în timp. Conducerile unor state europene au acceptat să devină „state satelit”, România condusă de Traian Băsescu este din nefericire unul dintre acestea, altele însă s-au opus cu vehemență astfel că UE a rămas, cumva, pe linia inițială a Tratatelor constitutive.

Curentele politice majore în UE sunt destul de bine conturate. Popularii europeni sunt pentru orientarea pe care o cere Sarkozy. Socialiștii europeni sunt pentru un parteneriat accentuat cu Rusia (în special socialiștii germani), parteneriat care să facă UE un adversar economic al SUA, China etc.  Liberalii și democrații europeni sunt pentru o Europă așa cum se prefigurează a fi ea dacă tratatele constitutive ar fi puse corect în aplicare. A crescut numărul scepticilor și anti-europenilor, în special ca urmare a dominației popularilor europeni din ultimii ani și discriminării aplicate de Franța și Germania statelor din care aceștia fac parte.

Nu este tipul pierdut, încă. Popularii europeni și socialiștii europeni au ca obiectiv politic dominarea celorlalte state europene. În timp ce popularii europeni propun limitarea unor drepturi și libertăți civile ale cetățenilor europeni pentru a obține „supremația intereselor de stat”, socialiștii europeni propun o societate socialistă „multilateral dezvoltată”, mai pe șleau spus, instaurarea socialismului în toată Europa, un socialism în care, la fel ca la popularii europeni, „supremația intereselor de stat” să fie efectivă pentru a permite distribuirea „bunăstării”. Liberalii și democrații europeni (ALDE), sunt singurii care propun mai multă integrare cu păstrarea identității fiecărei națiuni.

Mai mulți parlamentari liberali în Parlamentul European ar limita tendințele politice agresive atât ale popularilor europeni cât și ale socialiștilor, ar sprijini celelalte formațiuni parlamentare europene să creadă în Europa națiunilor și să acționeze împotriva tendințelor dominatorii ale celor două foarte mari grupări politice „agresoare”.

Votul de duminică ne va spune, cumva, încotro vrea românul de rând să se îndrepte. Așa se va judeca la un nivel mai înalt de analiză a rezultatelor votului. Nu are importanță faptul că românul care votează nu prea are habar ce se întâmplă în Parlamentul European, ce este Uniunea Europeană, ce ar trebui să fie ea. Alegerea fie a „popularilor români” fie a „socialiștilor români” este o mare eroare. În ambele cazuri, românii ar alege să devină „servi/sclavi” ai intereselor naționaliste ale unora din Franța sau Germania. Singura soluție care să garanteze un viitor românesc într-o uniune a statelor europene este alegerea liberalilor.

Europa socială

Franța a revenit la socialism. Sarkozy a pierdut. Hollande a câștigat. Diferența între ei este mică, însă semnificativă. Semnificativă va fi și politica Franței după această mișcare. Prin contaminare, Grecia a sancționat sever partidele care au acceptat măsurile de austeritate și controlul Merkel-Sarcozy, zis al comunității europene, asupra guvernării țării.

Eu nu spun că este bine sau rău ce s-a petrecut. Este treaba francezilor, a grecilor, a germanilor (au loc și aici alegeri în unele landuri), a sârbilor (au trecut în turul doi cu alegerea Președintelui). Important este ca noi să ținem cont de aceste schimbări și, pentru perioada de timp cât noile puteri vor conduce aceste state, să avem o politică a consensului. Să acceptăm ce ne convine și să refuzăm ce nu este pentru noi.

Am speranța că va fi așa deoarece și noi am schimbat macazul. Succesivele guvernări barbare ale PDL+UDMR au picat. Moțiunea de cenzură a USL a trecut împotriva multor așteptări. A luat prin surprindere toată gașca aflată la guvernare, mai bine zis la prăduială administrativă. Disoluția puterii portocalii se produce încet, după accesele de furie inițiale. Este înceată nu că și-ar fi revenit pedeleprele, nici vorbă de așa ceva, ci pentru că susținătorii lor financiari urmăresc cu sufletul la gură mișcările pe plan european din Franța, Germania, Grecia, Italia ... state în care au oarecare interese. Sau de unde pot veni anumite influențe în comportamentul politic al puterii din România. Susținerea necondiționată de către stat a marilor capitaluri individuale este pe cale de a suferi o aspră sancțiune. Socialiștii francezi merg pe varianta de sancționare a marilor averi, cele peste 1 milion de euro, un fel de taxă suplimentară pentru satisfacerea celor care le privesc cu suspiciune. Este aproape sigur că și la noi se va aplica modelul francez, PSD declarând că este de acord cu o astfel de soluție iar în actualul Parlament are și susținerea UNPR cu care a încheiat un acord de colaborare parlamentară fără a angaja USL. Chiar de vor avea opoziția PNL nu este exclus să aibă sprijinul PC și al unora din PDL. Bogații susținători ai PDL și UDMR vor alege să se pună bine cu noua putere. De azi, până în noiembrie și apoi după parlamentare în viitorii 4 ani. Le este mai dragă propria piele decât fidelitatea față de Traian Băsescu și gașca politică care l-a susținut în anii din urmă. Odată cu banii, din PDL vor pleca și parlamentarii.

Rezultatul alegerilor prezidențiale din Franța și vizibila reorientare politică europeană ce se va produce imediat ce procesul electoral francez se va încheia, modificările în balanța politică din alte state aflate în diferite tipuri de alegeri, pune sub o altă lumină realitățile noastre de zi cu zi. În acest context, lansarea pompoasă a candidaților PDL la alegerile locale și discursurile tembele care au însoțito nu reprezintă decât  o dovadă clară că PDL trăiește într-o lume paralelă.

Azi, la noi, Parlamentul dominat deja de USL și noii aliați (UNPR și minorități), va da votul de investitură Guvernului Ponta. Melodrama cu Dumitreasca a trecut. Senatorul Ioan Mang a trecut la educație. Presa comentează, cârcotește, demontează, dezonorează ba pe unul dintre viitorii miniștri, ba pe altul. Tot felul de ipocriți și demagogi cer dovezi că acele persoane sunt competente. Alături de târfele din jurnalism apar tot felul de jigodii portocalii: celebrul Funeriu alături de cretinul Cartianu la Nașul Tv, Monica Macovei bate lungi drumuri redacționale pentru a „trage sirena lui Roaită”, Realitatea Tv și România Tv, cele două televiziuni surori aduc în platou tot felul de răspândaci portocalii care au început deja să atribuie meritele viitoare ale guvernării Ponta fostelor guvernări ale lui Boc și Ungureanu, iar la B1 Tv se discută aprins pe baza „tezelor” formulate de hanaliștii Cristoiu, Turcescu și Gușă. Mai peste tot se ajunge la concluzia că USL se va sparge până în toamnă iar românii vor alege iar PDL să îi guverneze. Oamenii au probleme cu capul. Bălăceanca se apropie cu pași repezi de ei.

Europa a fost contaminată de „bancherism”, un fel de capitalism de cârdășie între guverne și bancheri. Guvernele au ales calea mai comodă a împrumuturilor pentru a duce la îndeplinire niște angajamente politice iar băncile au ales să iasă din circuitul civil și să devină componente ale actului de guvernare. Inițial, prima victimă a fost populația, a cărei sărăcire a devenit politică de stat. Au urmat micile firme și apoi cele medii. Dintre marii capitaliști au fost sprijiniți total doar cei agreați de putere. PDL și UDMR au devenit adepții fervenți ai acestui mod de a face politică. Ei bine, de ceva timp observ că acestui fenomen nociv încep să i se opună din ce în ce mai multe formațiuni politice. Guvernele datoare se uită mai atent la băncile creditoare. Dezmățului guvernamentalo-bancar inițial îi va urma o restrângere severă cu impuneri dure. Băncile vor trebui să renunțe la o parte din datoria guvernelor către ele, se va constata pe cale judiciară dolul în contractele bancare cu populația și firmele mici și mijlocii și, pe cale de consecință, băncile vor fi puse la plată. Statele se vor întoarce împotriva băncilor care au dorit să înlocuiască guvernările politice. Va fi mare jale. De aceea discursurile anti-bancare au priză la populația europeană. Cred că suntem la începutul unei modificări severe a modului în care se va face politică în europa. Odată cu dispariția dezmățului guvernamental va fi diminuat sever controlul bancar de tip haiducesc promovat până în prezent. Interesul național va fi temeiul schimbărilor ce vor veni. Adepții dezmățului din România, Traian Băsescu și PDL, UDMR și chiar unii dintre liberali, vor pieri politic. Greu, cu victime, sistemul capitalist bancherist va dispare. Europa redevine socială. Este mai bine.