ACD nu mai funcționează. Dar a funcționat ?

Este puțină fierbințeală pe scena politică. Fără prea mare efect asupra USL. Pizmașii însă au vise erotice. Încropesc scenarii apocaliptice pentru USL. Mi se pare normal. Speranța moare ultima. Iar speranța lor este spargerea USL înainte ca uniunea să producă efecte. Iar principalele efecte sunt revizuirea constituției și regionalizarea.

PNL și PC au pus de o alianță de centru-dreapta înainte de formarea USL. Pentru a arăta că este de dreapta, PC a venit cu conceptul social-liberalismului, concept care a găsit adepți (prin trecerea unor liberali la PC, printre altele) și a generat confuzie pe scena politică, confuzie de care au încercat să profite PDL și toate celelalte formațiuni „tabacheră” înființate între timp. Toți au strigat și strigă încă, cu glas mare, că PNL a trecut la stânga politică, cu cățel și purcel și că deciziile PNL se iau doar după ce liderii PNL primesc acceptul lui Dan Voiculescu. Ba, mai mult (nici nu se putea altfel), lui Dan Voiculescu i-au „recunoscut” meritele deciziilor politice majore luate de PNL și PSD cu privire la acțiunile politice: formarea USL, suspendarea lui Băsescu, programul de guvernare al USL, programele sectoriale ale USL etc. Toate acestea au deranjat, profund, liberalii. Reacțiile nu au întârziat să apară. Au fost suficiente de-a lungul timpului însă nu exista interesul presei de a prezenta realitatea. Erau mai interesante „bombele” pedeleprelor și ale băsescienilor. Acum se spune că ACD nu mai funcționează. Iau de la Agerpres declarația lui Daniel Constantin: "Eu am făcut foarte clar o declaraţie pe care o susţin şi acum, o constatare, un regret că ACD - şi nu USL - nu funcţionează şi am văzut că şi domnul Antonescu este de acord cu acest lucru, a îmbrăţişat această idee că nu funcţionează ACD. Atât şi nimic mai mult. (...) Îmi pare rău că nu funcţionează un proiect politic pe care eu îl consideram extrem de important şi care se dorea o coagulare a forţelor de dreapta. (...) Din acest punct de vedere, pentru că ţinem foarte mult la USL şi că am contribuit cu toţii, cred eu că în mod egal, la constituirea USL, nu vom pune în pericol acest proiect politic. Ca atare, chiar dacă de facto ACD nu funcţionează, actele probabil că vor rămâne aceleaşi. (...) Ştiţi cum e, ca într-o căsnicie: în momentul în care se întâmplă o despărţire, soţul dă vina pe soţie, soţia pe soţ. Este mai puţin important, important este că o căsnicie s-a destrămat. Din acest punct de vedere, cred că avem cu toţii puterea şi tăria foarte calm să mergem mai departe". Mă întreb dacă ACD a funcționat până acum ?! Nu de alta, dar în unele situații, când PNL și PSD au avut poziții diferite, PC a fost alături de PSD ! Cum ar fi cu celebra coabitare. Înțeleg că PC a susținut și susține încă această coabitare pe care o consideră în folosul guvernării. Poziția nu este de formă, sub aspect politic, este de fond. Coabitarea este „rădăcina răului” în toate controversele din cadrul USL. Dacă este să mă refer doar la coabitare consider că este suficient pentru a spune că PNL și PC nu sunt împreună. Nu este exclus ca anterior să se fi manifestat și alte atitudini politice ale PC care să fi deranjat PNL. Acum, pe bune, când tu, PNL, ai proiecte politice liberale iar partenerul vine și îți cere să renunți la ele pentru că nu au o anume componentă socială, componentă specifică doctrinei socialiste, cum poți trata un astfel de partener ?! Mai ales când se iau decizii la nivelul unei uniuni politice iar tu, PNL, vrei să îți pui în valoare doctrina în ministerele pe care le deții și ai nevoie de o decizie în comun cu partenerul socialist ! Iar când te aștepți ca partenerul de centru-dreapta să voteze alături de tine te trezești că votează cu partenerul socialist ! Este evident că ACD nu a putut funcționa din moment ce partenerul PC nu s-a comportat ca un partid de dreapta. Și da, USL nu este în pericol. PC se înțelege de minune cu PSD iar participarea PC la europarlamentare ca partid de guvernământ îi poate aduce un plus de voturi.

Intuiesc că tensiunile existente deja în USL se vor acutiza. Prima care va suferi va fi paritatea. PSD are posibilitatea, acum, să forțeze decizii politice care pot împiedica PNL să își ducă la sfârșit angajamentele luate în fața liberalilor și susținătorilor din teritoriu. Este de așteptat ca la nivel local să se formeze majorități prin care liberalii să fie înlăturați din structurile teritoriale de conducere politică. Au existat astfel de manevre și până acum, ruperea USL nefiind doar visul de aur al băsescienilor și pedeleprelor, chiar o mare parte a PSD agreând ideea. Nu mai spun de confruntările de la nivel central, din guvern și din parlament.

Nu știu cum vor judeca lucrurile membrii PC. Se pare însă că „aportul” adus de parlamentarii PP-DD la deciziile politice ale PC își arată roadele. Vin vremuri tulburi.

Deocamdată mingea este la PSD. Ce vor face liderii PSD ? Vor profita de conjunctură pentru a scăpa de PNL și a se alia cu PDL formând astfel o majoritate confortabilă în parlament ? Ilie Sârbu este, cumva, alături de Hrebenciuc, prin spatele cortinei ? Dar Ioan Rus cu prietenii săi portocalii ? Văd că Rus a reapărut pe scena media cu explicațiile lui savante.

Acum liderii PNL vor trebui să arate că sunt capabili să acționeze în condiții de stres major. Sunt și în PNL habotnici, oameni care nu văd mai departe de borul pălăriei însă sper ca la nivelul decizional să se acționeze pe termen mediu și lung. Unor mizerii nu trebuie să le dai atenție. Unor acțiuni concrete însă da. Să dăm atenție faptelor și nu vorbelor. Între timp va trebui să pregătim contra-măsurile ce se impun la condițiile date. Pentru luptele politice viitoare, atunci când fără „perdea”, PNL și PSD vor fi adversare politice în adevăratul sens al cuvântului. Dacă nu se acționează ferm, de pe acum, PSD va avea ca adversar politic Partidul Mișcarea Populară a lui Băsescu.

Nu cred în vorbele lui Daniel Constantin. Sunt pentru adormirea liberalilor. Cred însă că aceste disfuncții majore se vor produce abia după ce legea pentru revizuirea constituției va fi aprobată prin referendum iar procesul de regionalizare va avea o lege. După aceea totul este posibil.

Totuși, nu pot să nu remarc că suntem în fața unei noi acțiuni marca Dan Voiculescu pentru obținerea unui plus politic. Mă întreb, ca omul, care va fi următorul partid la care Voiculescu va apela pentru a-l căpușa ?!

S-a ajuns și aici. ACD este în suferință însă nu se destramă.

Mă întrebam, la un moment dat, cât va rămâne Voiculescu și al său PC în alianța cu PNL ? Ca să fiu sincer, eu credeam că nu mai mult de un an.

Apoi, ei bine, apoi am fost surprins că PNL prezintă poziții politice ca partid iar PC nu are reacție. Publică. Uneori, am încercat să „întrezăresc” în reacțiile Antenelor pozițiile PC. Am avut, uneori, impresia că PC este cam nemulțumit. Normal. Totuși, nu am înțeles tăcerea lor politică.

Agerpres. Purtătorul de cuvânt al PC, Bogdan Ciucă, anunță că ACD nu este funcțional. Nici pe plan local și nici la nivel național. Explicația este simplistă. nu au avut loc întâlniri. De unde deduc că PNL a acționat de unul singur, a adoptat poziții politice, la nivel local și la nivel național, fără a consulta partenerii din PC. Posibil. La nivel central însă, este puțin probabil ca între liderii PNL și cei ai PC să nu fi avut lor întâlniri, mai ales că duc, împreună cu PSD o guvernare, că votează în Parlament la fel - ultimul exemplu este la referendumul propus de Băsescu unde PNL și PC au votat împotrivă.

Înclin să cred că poziția PC are alte resorturi. Urmează parlamentarele europene iar PNL a afirmat răspicat că la acestea fiecare partid va merge singur. Practic, PC va trebui să facă dovada capacității de a obține 1 sau mai multe mandate pentru PC. Apoi, trebuie lămurit în care parte a spectrului politic va „naviga” PC dacă ajunge la PE. O perioadă de timp a fost la ALDE, alături de PNL. Ce ne spune viitorul ? Nimic. Pentru că nu au vorbit. PSD merge la PES (cu tot cu UNPR-iștii „reevaluați” între timp), PNL merge la ALDE. Unde merge PC ?

Dacă mă uit în urmă, cu atenție, văd că PC a avut mereu aceeași tentativă de „evadare” în apropierea unor alegeri pentru a afla unde se mai află. Practic, PC a intrat în Parlamentul României în trena PSD sau PNL. Acum în echipa USL. La PE a intrat în trena PNL. Ultima oară nu a mai intrat. Acum are niște parlamentari agățați de pe la PDL și PP-DD. Probabil că speră la mai mult. Or fi speranțele îndreptățite ?

Un sondaj

Antena 3 a prezentat un sondaj al CCSB. Diferă de cel comandat de PD-L la CSOP. Având în vedere și alte sondaje apărute în ultimul timp, prezentate în presă, înclin să cred că percepția populației a fost serios amendată din condei de către cei de la CSOP în favoarea PD-L, în special a lui Emil Boc.

Să luăm datele cu privire la personalități. Încrederea în ele. În sondajul CSOP, erau următoarele date:

- Crin Antonescu - 24%
- Victor Ponta - 23%


- Emil Boc - 16%



În sondajul CCSB datele sunt schimbate, cumva:

- Crin Antonescu - 40%
-Victor Ponta - 33,2%


- Emil Boc - 12,3%


Cam mare diferența. Nu am luat în calcul alte personalități politice „ale momentului”, pentru că ele sunt de umplutură. Sunt pentru „senzații tari”. Băsescu de exemplu, devine pe zi ce trece un „nimeni” politic. Pentru că nu mai are în spate nici un partid politic. Ar fi trebuit să îl bag în seamă doar pe Mugur Isărescu, însă acesta nu va juca politic pentru nu îi convine. Chiar dacă procentul de încredere de care se bucură este de peste 50%. Isărescu în politică înseamnă bani pierduți la sipetul familiei. Așa că...


Interesant este însă faptul că există niște date semnificative cu privire la modul în care populația percepe partidele politice capabile să scoată România din criză.

- PNL - 37,5 %
- PSD - 33,9 %
- USL - 29,4 %
- PC - 24,2 %
- ACD - 23,5 %
- PD-L - 17, 9 % sub partidul neînființat al lui Dan Diaconescu „în direct” care are un 20,5 %

PNL are un procent bun. Chiar foarte bun. Prima poziție ar trebui întărită printr-o mai bună campanie de comunicare cu populația. Iar combinația politică USL ar trebui întărită în ideea alegerilor de anul viitor, dacă nu cumva anul acesta nu ne va oferi bucuria de a scăpa și de Boc și de Băsescu ca urmare a luptelor interne din PD-L.

Nu mai dezvolt celelalte date ale sondajului. Ele reflectă percepția populației asupra momentului guvernării Boc, o guvernare a dezastrului național. Ele reflectă și totala lipsă de încredere a populației într-o continuare a conviețuirii cu portocalii băsescieni. Excepție face disponibilitatea populației de a merge la vot. Peste 50% dintre români sunt categorici în refuzul de a merge la vot. În cazul în care USL nu va face totul pentru a-și scoate membrii la vot, măcar, suntem în pericol de a continua și după 2012 cu Băsescu și portocalii lui. Ceea ce ar însemna o sinucidere la nivel național.

În general lumea nu crede în sondaje, deși le comentează. Ele nu garantează că percepția la un moment dat va deveni realitate în viitor. Dar ajută, ele reprezentând, cumva, o apreciere a populației la un moment dat asupra modului în care au acționat partidele și personalitățile politice. Iar acest sondaj ne arată că partidele din USL au acționat relativ bine la nivel de partid și destul de slab la nivel de alianță. Iar sigla USL este foarte importantă pentru alegerile viitoare. Pentru că USL va trebui să se poarte ca un întreg. Eu cred că PNL trebuie să dezvolte acțiunile la nivel de partid pentru o mai bună percepție a populației cu privire la partid dar și să dezvolte încrederea în USL, obiectivul politic imediat fiind legat de obținerea de către alianță a încrederii populației.

Eu cred că se poate dezvolta indentitatea PNL în interiorul USL fără a afecta partenerii de alianță, în ideea creșterii numărului de membri și simpatizanți liberali. În viitor, PNL va merge singur în confruntările electorale. Pentru viitor trebuie gândit și acționat însă de pe acum. La fel vor trebui să facă și celelalte formațiuni politice componente, PSD și PC. Alianța are ca scop înlăturarea de pe scena politică a lui Băsescu și a mafioților lui și repararea, dacă pot spune așa, a tuturor stricăciunilor produse de aceștia țării. Este mai bine pentru următorii ani ca țara să fie guvernată de o astfel de alianță, ar fi o garanție pentru viitor, când partidele componente se vor implica în lupta politică pe cont propriu, că partudul sau partidele care vor forma guvernarea vor respecta niște obiective naționale și niște principii de bună guvernare ale căror baze se vor pune acum.

Radicalism inutil

Tânărul istoric liberal Marius Oprea se radicalizează inutil. În interviul dat HotNews.ro, oficina on-line portocalie plătită din bani publici de Udrea Elenea prin MDRT (potrivit lui Ioșka), Marius Oprea este radical împotriva ACD și USL. Și denigrator la adresa liberalilor care au convenit că aceste alianțe sunt o soluție acum. Spune el că cei din conducerea PNL care au semnat alianțele ar trebui să își dea demisia.

Are dreptul la opinie. Așa este în PNL. Nu văd cum PNL ar demite un simplu membru pentru o opinie critică la adresa conducerii. Și eu am o opinie, diferită de a lui, eu consider că aceste alianțe sunt utile acum și nu mai târziu. Cu privire la cei aflați la conducere cred că sunt obligați să caute acele căi prin care PNL să ajungă la putere. Iar căile să fie rezonabile.

Până la un punct îi dau dreptate lui Marius Oprea. PC are o problemă serioasă cu Voiculescu. Este fondatorul partidului, este susținătorul acestuia iar membrii PC îi sunt recunoscători. Dar este vorba, până la urmă, de un om în relațiile cu alți oameni. Faptele lui Voiculescu de pe timpul comunismului, criticabile pentru colaborarea acestuia cu securitatea, nu au cum să fie imputate tuturor membrilor PC. Nici celor care lucrează, sub o formă sau alta, la firmele familiei. Ideea de răspundere colectivă a celor care sunt, într-o formă sau alta, în relații cu Dan Voiculescu, este una din cele mai mari prostii pe care un om de anvergura lui Marius Oprea o poate face. El care scoate la lumină prin efortul propriu crimele regimului comunist știe cel mai bine că cei care sunt vinovați de crime sunt cei de la conducerea regimului și nu cei care au avut calitatea de membri ai partidului comunist. PC va trebui, totuși, după recursul lui Voiculescu, în caz că rămâne definitivă acuzația de colaborare cu securitatea, să aibă o poziție clară față de președintele lor de onoare.

Dar de la a condamna pe omul Voiculescu până la a condamna pe cei care fac parte din PC este cale lungă.

La fel trebuie tratate și luările lui de poziție față de alianța cu PSD.

Colaborarea cu PD-L ar fi la fel de nocivă. Băsescu este dovedit, faptic, nu juridic, ca fiind colaborator al securității. CNSAS a dat soluție de colaboratori ai securității pentru unii membri ai PD-L parlamentari, în ultima perioadă de timp. Ca atare, după logica lui Marius Oprea, orice colaborare trecută sau viitoare a PNL cu PD-L ar constitui o colaborare cu securitatea regimului comunist. Este cam mult.

Un răspuns decent îi dă Varujan Vosganian. Subscriu. Mai ales că Varujan Vosganian a fost împotriva celor două alianțe. Însă este un „soldat disciplinat” al partidului și acționează acum în calitate de reprezentant al PNL în relațiile cu cele două formațiuni politice așa cum a fost stabilit la nivelul organelor reprezentative de decizie ale PNL.

Sunt dintre cei care au rezerve cu privire la acțiunile viitoare ale lui Voiculescu în relația PC cu PNL. Nu am încredere în acest om, sub aspectul acțiunilor lui politice. Și-a plimbat partidul de la stânga la dreapta fără nici o rușine. Cred însă că la nivelul actual de conducere al PC sunt oameni cu simțul măsurii care știu ce vor și au onoare. La fel cum cred că membrii simpli ai PC sunt oameni de ispravă. Din acest motiv nu sunt influențat de părerea mea despre Voiculescu atunci când mă raportez la PC.

În PSD nu am încredere. Mi-am expus părerea în mai multe rânduri. Sunt încă neîncrezător în seriozitatea PSD de a respecta angajamentele asumate. Iar informațiile, unele de can-can, sunt pe toate „gardurile”. Totuși, când pleci la un drum cu cineva trebuie să pleci de la prezumția de bună credință. Chiar dacă îți iei măsurile de siguranță necesare pentru ca o eventuală disfuncție să nu producă pagube iremediabile.

Nu îmi place radicalismul lui Marius Oprea. Cu această abordare a problemei a devenit partenerul lui Tismăneanu, a lui Cristian Preda, a Elenei Udrea, a lui Sever Voinescu s.a. În fapt, Marius Oprea a făcut, prin acest interviu, un act de colaborare cu Băsescu pentru discreditarea PNL. Păcat.

UDMR

UDMR a ales. Pe Kelemen Hunor. Vrea să aleagă și PD-L. De aceea îi dă PD-L un ultimatum. Fie se iau măsuri de relansare a economiei, măcar pe hârtie, fie ei, maghiarii, din dragoste față de poporul român etnic maghiar se duc la cei care promit și există șansa de a se ține de promisiune. Aici au deja antecedentul declarației de la Oradea, a liderului local care a declarat, după semnarea protocolului cu USL că liberalii au fost, întotdeauna, oameni de cuvânt.

La congres au ales să își păstreze reputația de formațiune politică care își respectă cuvântul. Această reputație îi face abordabili și în viitor. Că vor fi sau nu parteneri ai USL. PD-L poate fi liniștit, până la alegerile normale. UDMR nu va defecta dacă PD-L va accepta lista scurtă de măsuri de relansare economică propusă de UDMR.

Rezoluție

cu privire la Principiile reformei politicii economice din România

Congresul al X.-lea al UDMR constată cu regret, că țara noastră resimte cu mult peste medie consecințele crizei economice mondiale, iar din avantajele aderării la Uniunea Europeană beneficiază mult sub posibilități. Toate acestea justifică necesitatea schimbării paradigmei politicii economice. Cele trei elemente definitorii ale politicii economice ale României sunt: realizarea stabilității, cresterea dinamică sustenabilă și cresterea gradului de ocupare a forței de muncă. În sensul schimbării paradigmei înțelegem realizarea stabilității nu prin măsuri de constrângere, ci prin relansare economică și ca o consecință, prin lărgirea gradului de ocupare a forței de muncă.

Numai cu surplusul rezultat din creșterea economică se poate asigura echilibrul, o direcție contrară duce la pauperizare. Numai o creștere dinamică sustenabilă poate asigura un sistem social sustenabil bazat pe principiul solidarității sociale.

Congresul al X.-lea al UDMR mandatează miniștrii, senatorii, deputații Uniunii, ca în acord cu Strategia Europa 2020 să inițieze si să înfăptuiască măsuri imediate și radicale la nivel parlamentar si guvernamental pentru ieșirea din recesiune, pentru plasarea economiei pe traiectoria cresterii sustenabile și pentru îmbunătățirea competitivității, după cum urmează:

- reducerea treptată a impozitelor și contribuțiilor care grevează forța de muncă vie începând cu 1 iulie 2011

- simplificarea radicală a Codului Fiscal si Codului de Procedură Fiscală, reducerea numărului de impozite începând cu 1 ianuarie 2012

- sprijinirea micro-întreprinderilor, a firmelor mici si mijlocii în accesarea creditelor cu dobândă preferențială si cu garanție de stat începând cu 1 iulie 2011

- simplificarea procedurilor de participare la proiecte naționale și unionale prin înlesnirea și accelerarea accesului la resurse financiare

- lichidarea situațiilor de monopol și a funcționării cartelurilor, reducerea corupției si evaziunii fiscale

Adoptat la Congresul al X.-lea UDMR
Oradea, 27. februarie 2011

Sunt sigur că, cel puțin pe hârtie, PD-L va subscrie la rezoluția UDMR. Mai mult chiar, parcă o văd pe individa aia blondă, Vass parcă, consiliera lui Boc pe probleme economice că iese la o emisiune TV cu precizări „clare” privind faptul că cele cerute de UDMR sunt deja prevăzute în „proiecția” guvernului Boc pentru acest an și până la alegerile din 2012. Iar ea, Vass, este cea care a lucrat cu mânuța ei această proiecție etc.

Dar de la teorie la practică este cale lungă. Da există în discursul PD-L aceste idei însă măsurile luate și motivele pentru care au fost luate acele măsuri ne arată cu totul și cu totul altceva. Fie eu nu am înțeles bine. De exemplu, realizarea stabilității s-a reușit prin lichidarea micilor întreprinzători. Mai puține firme, mai ușor de controlat de către stat. Pentru că doleanțele UDMR nu prevăd reducerea rolului statului în economie, iar PD-L își scuipă în sân față în față cu o astfel de idee, se pare că cele două formațiuni politice au cel puțin o ancoră solidă din punct de vedere doctrinar. Apoi, ideea creșterii dinamice sustenabile are iar adepți în PD-L. Creșterea poate fi sustenabilă doar dacă statul este cel care beneficiază de creștere și nu investitorul. Este evident că această idee presupune, apriori, controlul statului asupra creșterii economice. Mai pe românește, te dezvolți dacă primești aprobarea de la stat, adică de la portocalezul Băsescu și gașca lui de mafioți.

Rezoluția UDMR m-a liniștit. Au ales modelul băsescian de „dezvoltare” și, ca atare, vor rămâne alături de băsescieni până la capăt.

Totuși, sunt două posibilități ca UDMR să defecteze. Odată este moțiunea de cenzură la angajarea răspunderii Guvernului pe noul Cod al muncii. Parteneri ai PD-L din 2009, maghiarii poartă răspunderea pentru toate nenorocirile aduse țării de guvernarea portocalie chiar din 2008 încoace, pentru că ei, maghiarii, nu au făcut nimic pentru a se corecta ce s-a greșit, ce s-a stricat, în perioada anterioară. Faptul că lideri ai UDMR au susținut, prostește, noile prevederi ale acestui cod în emisiuni televizate, ne arată faptul că este puțin probabil să susțină o eventuală moțiune de cenzură.

O altă posibilitate este moțiunea de cenzură normală, pe sesiune parlamentară. Asta se va depune până la sfârșitul actualei sesiuni. Având în vedere că pe hârtie se vor pune, textual, doleanțele UDMR și că se vor duce cu implementarea undeva în 2012 și chiar mai departe, adică vor fi scoase din orizontul posibil de controlat, prevăd că nici la acea moțiune nu se va putea conta pe votul favorabil al UDMR.

Având în vedere faptul că cele două posibilități de înlăturare a guvernului incompetent Boc nu se vor materializa, conchid că UDMR a ales, cu bună știință, să rămână alături de PD-L. Nu este exclus ca UDMR și PD-L să adopte aceeași strategie ca USL în privința alegerilor locale și parlamentare în sensul susținerii comune a celui mai vizibil candidat în fiecare colegiu. Astfel, UDMR ar avea mari șanse ca intrarea lui în Parlament să nu mai fie o problemă. Mai ales că un protocol cu PD-L poate atenua efectul dureros al apariției și dezvoltării altor formațiuni politice ale maghiarilor, mai ales a celor din secuime. Iar aceia au deja legături strânse cu PD-L.

Încerc să fiu pragmatic. Cât pot. Constat că trecerea UDMR în barca USL nu îi garantează viitorul. Ar putea fi parte la contractul USL, cu susținerea candidaților UDMR acolo unde aceștia sunt notorii, ar putea fi parte la viitoarea guvernare însă nu îi ajută în lupta cu alte formațiuni politice ale maghiarilor născute cu sprijinul lui Tokes și al Budapestei lui Orban. În plus, PSD nu s-a dovedit un „prieten” al UDMR de-a lungul timpului. Mai ales că PSD o făcu lată cu ultimul protocol la Ilfov semnat cu PRM. Chiar dacă intervenția lui Antonescu și a PNL a blocat următoarele protocoale ale PSD cu PRM, deja anunțate, faptul că PSD poate, la un moment dat, să reia legăturile cu PRM constituie un risc major pentru UDMR în relația cu USL.

O relație a UDMR cu ACD este insuficientă. ACD nu prezintă garanția unei forțe politice suficient de puternice încât să garanteze luarea puterii în viitorul apropiat. De aceea s-a format USL. Ce va fi după ?!

Se pare că pentru UDMR este mai convenabilă acum o alianță cu PD-L. Mai ales că ei speră la o relansare economică. O relansare conjuncturală pentru că nu există posibilitatea unei relansări naturale, generată de forța investițională și ingeniozitatea antreprenorilor români. Aceștia au fost aduși la sapă de lemn de actuala guvernare cu sprijinul PSD în 2009 și UDMR după aceea.

Guvernul Boc va cade, în acest an, doar dacă se petrece ceva deosebit. Semnele nu ne arată însă că ar putea să se petreacă. Dar nu poți ști, din timp, când au loc cutremurele. Nici chiar cele politice. Totuși, instabilitatea „tectonică” politică din România poate aduce un cutremur care să schimbe raportul de forțe actual și să permită căderea Guvernului Boc și a lui Băsescu sau, de ce nu, chiar garanția pentru PD-L și UDMR de a continua să guverneze și după 2012.

Uniunea Social-Liberală

S-a realizat. Repede. Foarte repede. Eu am fost, trebuie să o recunosc, un aliat al unei astfel de construcții. Poate că m-au depășit prin ce și-au propus. Poate. Mai analizez.

Înainte de alegerile din finalul anului 2008 consideram că PNL trebuie să aibă o relație de colaborare cu PSD pe principalele probleme ale țării. Cum trebuie să fie statul, cum trebuie să fie administrația, cum trebuie să fie sănătatea, cum trebuie să fie învățământul, cum trebuie să fie Justiția, cum trebuie să fie Armata, cum trebuie să fie Poliția etc. Adică, cum trebuie să arate Statul. Cum se guvernează, care sunt prioritățile politice ale partidelor urma să stabilească fiecare partid în curtea lui. Funcție de electoratul care îi asigură mandatele.

Nu uit, trebuie să o spun, PSD mi-a înșelat așteptările. Știu, sunt subiectiv, însă alianța zisă „Pentru România” parafată de PSD cu Geoană în frunte și PD-L cu Băsescu la timonă mi-a căzut greu „la stomac”. PNL era izolat. Cumplit de izolat. UDMR se cerea la guvernare pe motiv de identitate comună cu PD-L. Interesele divergente ale celor două „mari puteri” politice a dus la destrămarea alianței înainte de împlinirea unui an. Nu doar Băsescu a fost de vină, cum se clamează astăzi de pesediștii interesați să aibă ceva în comun cu liberalii, au fost de vină pesediștii cu Geoană în frunte care au căutat, inclusiv cu ajutorul PNL - să nu uităm alianța de la sfârșitul anului 2009 și proiectul Johanis -, să acapareze întreaga putere. Furtul de la urne săvârșit de pedeliști a stopat ascensiunea lui Geoană și a echipelor de nehaliți ai PSD.

S-a format această uniune acum. Vorbe multe și frumoase. De acord. De acord cu uniunea, de acord cu vorbele numai că ... până la mal mai este.

Obiectivul principal îl constituie salvarea României de ciuma portocalie. Pentru asta este nevoie de alianțe. Vorba aceea, te faci frate chiar și cu dracul pentru a trece puntea. PSD era singura formațiune care ar fi permis o construcție suficient de puternică și credibilă pentru majoritatea populației și pentru politicienii din alte formațiuni care să poată duce la realizarea obiectivului. Până la înființarea uniunii cu acte, la tribunal, uniunea era o promisiune. Realizarea de facto a uniunii schimbă, consistent, echilibrul politic. Deși este la guvernare, PD-L știe că a pierdut puterea. Știe că membrii săi au de ales. Rămân în PD-L și ies din viața publică sau pleacă din PD-L și se alătură noii alianțe. Cum ? Au posibilități diverse. Unii pot ajunge în PNL, posibil cu excepția celor care au urmat în PD-L pe Stolojan și Stoica la care se adaugă pediștii dușmani, pe față ai liberalilor. Iar aici mă refer la un Cristian Preda, Sever Voinescu, Monica Macovei și alte panarame. Unii pot ajunge în PSD. Cred că majoritatea, pentru ei social-democrații fiind frații de sânge. PSD și PD-L sunt dezmembrămintele FSN. Unii se pot întoarce la PNȚ-CD, care se pare că se va reuni. Cu PNȚ-CD revigorat se poate completa ACD, pe baza unui protocol. De va fi, vom vedea. Alți pedeliști pot spera la intrarea în PC. Ușa le este deschisă, după câte se pare.

Dacă pedeliștii care vor schimba partidul în vederea rămânerii în viața publică sunt parlamentari (cred că în special aceștia), raportul de forțe în Parlament se va schimba dramatic. Acest lucru este posibil datorită prevederii din protocolul dintre PSD și ACD de formare a USL care stabileste paritatea reprezentării. Astfel, cei care acum vor trece la PC și PNȚ-CD (care însă trebuie să devină întâi parte la ACD) au șansa de a deveni nominalizații ACD pentru colegiile care revin acestei formațiuni la alegerile locale și parlamentare viitoare. Cei care trec la PSD au aceleași șanse. Nu este exclus ca la nivel local să vedem treceri urgente în barca noii alianțe a primarilor și consilierilor locali. Știu, primarii nu pot să o facă pe față, acum, însă pot declara că rămân membri ai PD-L însă vor colabora strâns cu PSD și ACD, încercând în acest fel să își optimizeze viitoarea candidatură.

În mare așa văd eu primele rezultate, posibile, ale înființării actualei uniuni. Până la congresele UDMR și ale PD-L se vor clarifica multe.

Tratarea teoretică a acestei uniuni are farmecul ei. Am citit la Codrin Scutaru o abordare care încearcă să dea speranță. Ce ar trebui să facă această alianță. De acord cu el. Sunt, la fel, de acord, cu modul în care tratează această alianță Iulia Huiu. Pragmatic, Varujan Vosganian se limitează la scopul imediat al alianței și la necesitatea ca această să meargă înspre obiectivele strategice ale unei bune guvernări.

O abordare care îmi place în mod deosebit are Bogdan Duca. Da, sunt de acord cu el. PNL are șansa de a ocupa întreg spațiul drept al politicii românești. Da, alianța urmează a sfârși după ce își atinge obiectivele de bază - trimiterea ciumei portocalii la coșul de gunoi a istoriei, refacerea statutului de drept și reforma administrației. Construind împreună statul de drept, PNL și PSD pot redeveni adversari politici ocupând, pe merit, zonele de interes politic pe care le reprezintă: dreapta PNL, stânga PSD.

Rămâne să vedem cât se va realiza din programul stabilit de comun acord între PNL și PSD. Ideile sunt mărețe. Dar, vorba românului, teoria ca teoria, practica ne omoară. Până unde se va merge în realizarea obiectivelor uniunii ? Nu cred, sincer, că unii de la noi și mai mulți din PSD vor renunța, de bună voie, la fiefurile pe care le au. Vor fi frecușuri și litigii numeroase. Se vor pârî unii pe lații la „Înalta Poartă” și vor cere, unii și alții, denunțarea protocolului cu amenințări severe. Mai mult, atunci când vor „umbla” la reforma administrației se va ajunge, fără doar și poate, la abuzuri. Este previzibilă această evoluție, administrația publică fiind infestată de „habarniști”, de piloși și profitori. Bașca faptul că în toate funcțiile de conducere, de la cel mai mic nivel până la cel mai mare, sunt persoane care au puține cunoștințe despre rolul și locul instituției în care lucrează sau sunt pur și simplu incompetente. Cu cine îi schimbi ? Cu alți incompetenți ? Da, așa se pare că va fi. Spun acest lucru cu strângere de inimă pentru că îmi dau seama că cei care vor concepe grilele de examinare sau vor face parte din comisiile de examen sunt cei pe care azi îi acuzăm de distrugerea administrației publice. Poate, ar fi bine ca, pentru o perioadă de timp, să fie numiți în funcții de conducere persoane recunoscute pentru competența lor în domeniu chiar dacă acum sunt la pensie, cu obiectivul de a reface structurile administrației publice și a realiza încadrarea în funcțiile de execuție a profesioniștilor veritabili. Nu de alta, dar toate obiectivele uniunii ce s-a format se pot realiza cu oameni care au habar de activitatea instituțiilor publice ce urmează a construi programe, proiecte de finanțare, pregătirea generațiilor care urmează a ocupa funcțiile publice în viitorul apropiat etc. Cu cei de acum nu se poate realiza mare lucru. Mai mult, cu cei de acum intențiile uniunii pot deveni „vorbe'n vânt”. Sunt îngrijorat de modul în care cei din PSD vor pune în practică partea ce le revine din protocol. De câte ori au ajuns la butonul de comandă au schimbat profesioniștii cu habarniști politici. Nu cred că vor face altfel în viitorul apropiat.

Din ce am scris mai sus se vede că am dubiile mele cu privire la această uniune. De aceea tind să îi dau lui Ludovic Orban dreptul să o critice. Consider că Ludovic exagerează, pe ici-pe colo, prin părțile esențiale, pentru ca protestul lui să aibă un impact cât mai mare. Dar, nota bene, Ludovic are dreptate să fie împotriva acestei uniuni. La fel, dau dreptate lui Tăriceanu și, de ce nu, Adrianei Săftoiu. Este bine că avem în rândurile noastre oameni care privesc critic această uniune. Mâine, când se vor evidenția neajunsurile din comportamentul partenerilor noștri vom găsi în ei sprijinul de care vom avea nevoie.

Am scris destul de mult. Sunt de acord cu uniunea, mă bucur că s-a realizat însă rămân în „alarmă”. PSD are tendința de a elimina partenerii. Nu au reușit cu PD-L (campionul acestui tip de comportament) sper să nu reușească cu PNL.

Cu această ocazie răspund și invitației făcute de Codrin Scutaru.