Campanie de mahala. Demență electorală.

Vreau nu vreau, trebuie să constat că această campanie electorală a ajuns în troaca cu lături. Principalii autori sunt o parte a candidaților dar și susținătorii lor. De la susținători nu putem exclude media, ziare și televiziuni.

Ne place sau nu, avem două televiziuni reorganizate sau construite ca organe de propagandă a PSD și a candidatului Victor Ponta. Antena 3 a fost reorganizată iar România Tv a fost construită pentru acest scop.

De altă parte, B1Tv a pornit ca televiziune pro-Băsescu și a devenit, fără mult efort, o televiziune pro-Elena Udrea (fără însă a-l abandona pe Băsescu). De când Gușă a decis să o susțină pe Udrea în campanie, Realitatea Tv a trecut de partea acesteia cu excepția lui Rareș Bogdan. Asta este impresia acum. Este posibil să fie o stare tranzitorie.

HotNews (aici) vine și observă, în cadrul unui proiect de monitorizare a comportamentului televiziunilor, două momente penibile, petrecute la două televiziuni aparent independente.

La Realitatea Tv este invitată Monica Macovei. În timp ce răspundea la întrebări și își prezenta proiectul de campanie, în spatele său cei de la Realitatea Tv au pus imagini cu Elena Udrea. O atitudine evident ostilă invitatului aflat în platou. După respectiva emisiune a urmat Lavinia Șandru care îi face campanie Elenei Udrea în stilul celor de la Antena 3 lui Ponta. Atacuri asupra adversarilor politici și multe, multe laude la adresa blondei lui Băsescu.

La B1Tv, altă măgărie televizată. În timp ce Monica Macovei își expunea ideile, regia a întrerupt emisiunea pentru a da în direct un eveniment politico-monden în care Elena Udrea promova, chipurile, produsele românești (din întâmplare, unii au pozat exact „produsele românești” cu care candidata băsistă era îmbrăcată. Avea pe ea numai produse „românești” !).

De la începutul campaniei am concluzionat că între Monica Macovei și Elena Udrea va fi o luptă pentru atragerea acelei părți a electoratului care a rămas fidel lui Traian Băsescu. Nu mi-am închipuit că ziarele și televiziunile vor fi de partea uneia sau alteia în felul acesta. Bănuiam că Monica Macovei va fi susținută de cei de la B1Tv și Evenimentul Zilei, pentru că în aceste locuri aceasta a fost declarată, nu de puține ori, eroină politică. Ei bine, se pare că Macovei nu mai are nici aici susținători. Interesul poartă fesul. Dacă este adevărat că Elena Udrea este unul dintre finanțatorii celor de la B1Tv și celor de la Evenimentul Zilei, atunci este clar. Monica Macovei nu mai are unde să se ducă pentru sprijin.

PSD a ales să își promoveze „interesele” apelând la Gabriela Vrânceanu Firea Pandele. O altă mahalagioaică. De același calibru cu Macovei și Udrea. Uneori, le și întrece. Până mai ieri alături de Firea era Șova. Alt mahalagiu. De când cu „auto-suspendarea” din PSD - altă mascaradă marca PSD -, Șova a trecut în spate, Firea preluând controlul asupra mesajelor media. Are sprijinul total al celor de la Antena 3 și România Tv. Ba chiar cred că este concurată de Mugur Ciuvică, individul care a ajuns să exceleze în murdărie propagandistică pentru Victor Ponta și, mai ales, pentru Dan Voiculescu. Nu mai spun de Stoiceasca, Grecu, Tudor, Gâdea, Badea, Liliana Ruse, Ciutacu, Striblea etc.

Nu credeam, sincer, că Vadim Tudor sau Dan Diaconescu pot fi întrecuți în mahalagisme televizate. Ei bine, au reușit să infesteze media română. Au reușit să impună mahalagismul nu doar în media ci și în comportamentul politic.

Victor Ponta este un individ nedemn. El vrea să apară ca fiind un om preocupat de „soarta națiunii”, motiv pentru care candidează la președinție însă o pune pe Gabriela Vrânceanu Firea Pandele purtător de cuvânt și tace, „tace asurzitor” când aceasta își pune poalele în cap. Ponta nu poate fi extras din cloaca construită de cei care îi fac campanie. El este în mijloc. El este cel care își dă acceptul pentru toate porcăriile care se fac în numele și pe seama lui.

Este obligatoriu să ne uităm și la șeful de campanie a lui Ponta. Nimeni altul decât Liviu Dragnea. Se ocupă Dragnea de organizațiile PSD și mobilizarea lor la vot însă este și cel care dă tonul, aprobă, impune tonul și comportamentul în campanie al echipei pe care o conduce. El este dirijorul acestei campanii a PSD de o murdărie fără margini.

Mă bucur pentru faptul că ACL nu se comportă la fel. Îmi place faptul că Iohannis nu răspunde la mahalagismele folosite de PSD-ul lui Ponta-Dragnea-Firea Pandele și nici atacurilor murdare ale celorlalți contracandidați. Este atacat. de la dur, la foarte dur și chiar absolut exagerat. Tăriceanu, Udrea, Macovei ceilalți contracandidați au ceva cu Iohannis. Rezultatul pozitiv al campaniei lui Iohannis începe să capete contur. Atitudinea de om normal, de om ne-conflictual, de om hotărât, de gospodar așezat, de proprietar își produce efectul benefic. Oamenii îl simt al lor. Dacă el a putut face pentru el, poate face și pentru noi, ceilalți. Dacă poate să se apere pe el, ne poate apăra și pe noi, ceilalți. Dacă el gândește așa, atunci știe cum gândim noi, ceilalți.

La campania de mahala a unor candidați s-a aliat ANI, prin acea persoană dubioasă numită Horia Georgescu. Nu s-a zbătut până acum cu „incompatibilitățile” (dubioase după cum au fost puse în lege, foarte active în a bloca activitățile publice !), acum moare de grija lor. Nu mai este coincidență aici, este prea superficială calificarea. Înclin să cred că este comandă politică, pentru că are un scop bine determinat. Cine câștigă de ce vrea ANI să facă ? Ponta și Băsescu în egală măsură.

ANI este alături de o altă instituție care excelează în această campanie. DNA. Coincidență sau nu, DNA își pune pe tarabă dosarele. Exces de zel ? Prea puțin. Interes ? Posibil, deși nu poate fi probat. Interes național ? Hm. Pentru unele cazuri, interesul național este fie întârziat fie insuficient documentat. Pică „hrebenciucii” pe capete. Iau ca „model” pe Hrebenciuc, marele combinator politic.

Mai avem puțin și vom ieși din zona asta mocirloasă. Nu ne vom curăța de zoaie pentru că au grijă panaramele arătate mai sus să inventeze alte situații și stări care să ne facă să le urâm existența.

Jurnalistul nu are păreri. Prima regulă în jurnalism.

Nu sunt eu deșteptul care face formularea. Am preluat-o dintr-un film american, cu jurnaliști. Cumva, în mai toate filmele în care se vorbește despre jurnalism și jurnaliști sunt evidențiate reguli care privesc, cum îi spunem acum modern, deontologia profesiei.

Jurnalistul nu are păreri.

Normal așa ar fi. Nu trebuie să aibă păreri nici jurnalistul de investigație, nici moderatorul, nici jurnalistul invitat de alt jurnalist la taclale. Se pare că în alte părți există astfel de jurnaliști. La noi ... hm, la noi se pare că ar fi unii pe la TVR (mai puțin Moise Guran și alții ca el) chiar și la ProTv. Și atât. În rest, mahala. Scârnă. Latrină jurnalistică.

Jurnalistul trebuie să facă „jurnal”. Un jurnal social, o descriere a evenimentelor în mediul social în care trăiește. După specializarea fiecăruia, pentru ca informația să fie corect prezentată, la nevoie cu unele explicații „de specialitate” care să permită cititorului sau ascultătorului să înțeleagă evenimentul. Atât.

Când jurnalistul își spune și părerea și o motivează, cumva, iese din haina de jurnalist și se transformă într-un specialist angajat unei anume orientări politice.

În „cumplitul război” al rozelor dâmbovițene, un număr de așa-ziși jurnaliști (în jur de vreo 400 dacă nu mai mulți) acuză un alt grup de jurnaliști de comportament neadecvat profesiei. Ba chiar indică și un post Tv unde se practică anti-jurnalismul. Toată tevatura asta are o aplicare ad literam într-o zicală românească: râde hârb de oala spartă. Toți semnatarii „protestului” sunt exact la fel ca cei acuzați. Diferă „stăpânii” care îi plătesc.

Ultimele zile confirmă faptul că avem un deficit uriaș de jurnaliști. Avem însă un excedent de propagandiști politici și proști cu diplomă care își dau cu părerea. Pentru a întregi imaginea, invitații lor sunt la fel de proști, chiar dacă sunt sufocați de diplomele luate în timp și titlurile universitare. Pentru că nu pot crede că o persoană instruită, educată, cultă acceptă să se facă de râs dacă nu este și proastă ! Iar o vorbă românească îmi vine în ajutor: spune-mi cu cine ten'soțești ca să spun cine ești. Păcat de unii invitați. În alte condiții ar fi, probabil, oameni normali. Ajungând alături de gazdele lor în platourile Tv se schimbă, lălăie tâmpenii pe bandă rulantă, acuză generalizat, își varsă ura și își etalează toate tarele cu care viața i-a înzestrat.

Tăriceanu disidentul. La B1 Tv cu Turcescu.

După lansarea Inițiativei România Liberală pitrocită de peste un an de zile de teologul politic Bogdan Duca, adept, cel puțin din vorbe, al unui soi de conservatorism la care vrea să adauge ceva liberalism, un fel de struțo-cămilă politică, lansare la care Tăriceanu nu a fost din teamă (unii ar spune calcul politic), ieri l-am văzut pe Tăriceanu la B1 Tv. Cu Turcescu. L-am văzut în fugă. Pac-pac și am trecut la alt canal urmărind ceva mai serios, mai aproape de satisfacerea curiozităților mele.

Am găsit în „Evenimentul Zilei” o sinteză a emisiunii. Câteva vorbe au fost suficiente. Simbolistic, poporul pro-Băsescu și pro-MRU a aflat că Tăriceanu poate fi un disident al lui Antonescu în interiorul PNL. Și cu asta, ce-am făcut ?! Păi mare lucru, nu. Ce a spus ieri Tăriceanu spune de când a pierdut șefia PNL. Semn că a dorit să se păstreze pe o linie de disidență lipsită de durități pentru persoana lui. Nu a fost în ton cu Chiliman, la lansarea IRL. Nu. Dacă a urmărit să confirme disidența lui față de Antonescu, o disidență cuminte, acceptată în PNL pentru toți disidenții, a reușit. Dacă Turcescu și stăpânii lui au urmărit altceva, au eșuat.

„În PNL constat un deficit de democracție și dezbatere. Deficit de democratie pentru că în opinia mea, un partid democratic trebuie să conțină mai multe puncte de vedere, trebuie să fie un partid al incluziunii și nu al excluderii. Nu trebuie să ne mirăm că încet încet o să apară inițiative care o să încerce să facă dezbateri în afara partidului”, spune Tăriceanu.

Pe de o parte, tradițional, în PNL se exprimă mai multe puncte de vedere. Ca să ne referim la partea politică a abordării. Problema este că după ce sunt exprimate, acele puncte de vedere sunt supuse votului pentru luarea deciziei care să impună unul dintre ele. În situația în care punctul tău de vedere nu a fost votat, iar tu ieși supărat în presă să îți pârăști colegii care nu te-au susținut nu înseamnă că în PNL este deficit de democrație. Democrație, puterea poporului, se exprimă prin deciziile luate prin vot. Din moment ce o poziție politică a picat testul votului, la un moment dat, ea poate fi promovată în altă perioadă când condițiile care o pot impune îi sunt favorabile. Nu are rost dle Tăriceanu să ții active puncte de vedere care nu sunt utile. Pot duce la confuzie, pot face rău. Găselnița cu respectul față de opiniile contrare atât de clamate de unii „disidenți” care se doresc băgați în seamă are o limită. Votul pentru sau contra. Democrație înseamnă puterea majorității. Dacă apar inițiative care duc în afara partidului dezbateri politice înseamnă că respectivii nu au treabă cu partidul. Înseamnă că își doresc un partid al lor. Fie urmăresc cu totul și cu totul altceva.

„Un partid cu cât reuseste să stimuleze debazterile interne devine mai puternic și mai unit, în mod paradoxal, pentru că oamenii aia se simt părtași la luarea unei decizii. Un partid modern nu poate să meargă pe o linie dictată de o majoritate care neglijează minoritatea” a mai afirmat Tăriceanu.

Ideea asta am auzit-o mai mereu de la Duca și Chiliman. Este absolut ciudată. După această logică, dacă o majoritate alege o linie de conduită politică și administrativă organizația va trebui să o părăsească și să meargă pe linia care a pierdut la vot. Păi, să avem iertare, de ce se mai votează ? De ce mai este nevoie de toate organismele interne de conducere unde hotărârile se iau prin votul majorității ? Poate că Tăriceanu își dorește o altfel de conducere, nedemocratică. O conducere autoritaristă unde deciziile se iau de către cel care ajunge Președinte al partidului prin lupta fizică cu ceilalți candidați, într-un ring cum este cel de box. Cel care îi bate pe toți devine Președinte și ia decizii de unul singur chiar dacă ceilalți membri nu sunt de acord cu ele. Organele de conducere colective actuale vor fi alese tot în urma unor lupte fizice și vor avea rolul de a ține de urât șefului suprem în momentele de plictis ale acestuia. Din când în când pot face propuneri urmând ca șeful suprem să le valideze sau nu.

„Ce se întâmplă în PNL acum este marca prezenței la guvernare, există o anumită dedicație, preocupare pe aspectele guvernării. Foarte mulți colegi din PNL sunt convinși că cel mai important scop este câștigarea alegerilor prezidențiale. Care este avantajul dacă din 2014 dă președintele României. Este un avantaj în sensul percepției publice. Și după aceea? Ce urmează? Cel mai important este postul de prim-ministru pentru proiectele noastre”, a gândit, iar, profund ca să nu spun cu fundul, Tăriceanu.

Dacă punem cap la cap declarațiile lui Tăriceanu la Turcescu show, iese următoarea idee:

„Din cauza prezenței la guvernare, a dedicației pentru guvernare, a preocupărilor pentru aspectele guvernării, în PNL există un deficit de democrație și dezbatere care neglijează liniile politice secundare față de linia principală. Din această cauză, a guvernării, apar „minoritari” (eu le spun veleitari) care merg în altă parte, chiar la adversarii politici, pentru a discuta problemele interne ale partidului”.

Cred că am acoperit cam tot ce a vrut să spună Tăriceanu. Și cu asta ce a făcut ? Nimic. A vorbit ca să se afle în treabă și să acopere timpul de emisiune al lui Turcescu la care a fost invitat.

Logic, un partid aflat la guvernare se află în fața examenului principal pentru obținerea recunoașterii publice. Trebuie să confirme votul democratic dat de cetățeni la alegerile parlamentare. Trebuie să își îndeplinească angajamentele asumate. Așa cum au fost ele asumate la momentul votului. Nu încap alte „linii de conduită”, nu se permit schimbări în conduită care să modifice, schimbe angajamentele asumate. Ce face Tăriceanu prin astfel de exprimări duce în derizoriu însăși vocația de a accede la putere a unui partid politic. Prin aceste vorbe, Tăriceanu se pliază pe comportamentul lui Băsescu de până acum. Una promit și alta fac.

Cu timp în urmă am fost unul dintre cei care au considerat pe Tăriceanu o valoare politică și administrativă. A rămas un simbol. Cei care nu sunt atenți la ceea ce spune vor fi în continuare păcăliți de imaginea unui Tăriceanu bun guvernant, serios politic, liberal și adversar al lui Băsescu. Dacă îl iei de craci și îl scuturi bine, prin buzunare îi rămân doar niște firimituri din ce a fost dar mai ales din ce se consideră că ar fi. Este un epuizat politic. Să se ia de mână cu Patriciu care a luat-o rău razna. Averea nu ține loc de inteligență.

Băsescu își valorifică mandatele de Președinte prin Mișcarea Populară

Evenimentele se succed cu repeziciune. Pe 23 martie, convenția PDL impune președinția lui Blaga. Pe 6 aprilie, spune Blaga, vor fi aleși ceilalți conducători ai PDL. Elena Udrea, nemulțumită și rănită în orgoliul de „primă doamnă a PDL”, a contestat constant decizia convenției. La un moment dat a renunțat la contestații, nu înainte de a primi „indicația” prețioasă a lui Blaga: cine nu respectă deciziile partidului, pleacă. Așa că, Udrea a decis că nu mai pleacă și rămâne un simplu membru al partidului pentru a lupta contra USL. Hodoronc-tronc fleoșc. Numai că, decizia lui Udrea este puțin ciudată. De ce a luat această decizie ? Păi, simplu. Băsescu însuși ne-a spus aseară, la B1 (emisiunea lui Turcescu), care ar fi cauza: dacă Udrea ar fi câștigat, imaginea lui publică ar fi avut de suferit. Ca să vezi minune. Dar nu este. Este o concluzie trasă de pupincuriștii lui Băsescu de la Cotroceni, preluată de Băsescu și lansată la Turcescu. Iar concluzia a venit după ce Udrea a început să piardă, sever, din sprijinul celor care au susținut-o la convenție. Toți primarii „majori” ai PDL au afirmat că nu părăsesc partidul (normal, pentru că ar pierde primăriile iar alegerile locale anticipate ar fi dus la instalarea pe tronurile de primari a unor candidați ai USL !). Parlamentarii PDL sunt dependenți de primarii PDL și baronii locali. Udrea ... nu este printre ei. Au zis baronii locali că nu pleacă din partid, hop și Udrea nu a mai avut susținători. Simplu.

Am crezut, la fel ca mulți alții, că Udrea este „vârful de lance” al unei acțiuni băsesciene de înființare a unui nou partid, cu orientare declarată de dreapta (?!), pe care Băsescu să îl conducă din umbră, în vederea obținerii supremației pe partea dreaptă a scenei politice în lupta cu PNL. Nu este așa. Din ce se vede în media, se pare că vom ajunge la concluzia că Udrea a candidat pentru satisfacerea orgoliului propriu, susținerea ei de către Băsescu fiind o încercare disperată de a împiedica ascensiunea lui Blaga și revenirea, prin acesta, la conducerea PDL a „dinozaurilor PD”. Înclin să cred că Udrea, ca urmare a luptei din convenția PDL, a intrat în categoria „perdanților”. Iar lui Băsescu nu îi plac perdanții. Lui Băsescu îi plac doar câștigătorii. Mai puțin Blaga. Dacă însă Blaga va obține mai mult pentru PDL decât a lăsat Boc și Băsescu (acel sub 20% de la parlamentare este „creația” lor exclusivă, Blaga urmând să amplifice în public imaginea dezastrului în partid cauzat de Băsescu și Boc alături de Udrea și alții), nu este exclus ca, în viitor, Băsescu să îl curteze pe Blaga și să îl accepte ca partener. Părerea mea.

Băsescu a contraatacat pierderea PDL (alegerea lui Blaga a fost o despărțire de Băsescu, fără nici o discuție, fără însă ca lui Băsescu să îi fie închisă ușa partidului, semnalul pedeleprelor fiind acela că poate coabita cu ei dar nu din postura de șef, ci de partener egal, ceea ce lui Băsescu nu îi place) prin înființarea Fundației Mișcarea Populară. O recunoaște, nonșalant, la Turcescu în emisiune:

„Da, a fost ideea mea să lansăm o astfel de fundație. Dar nu voi avea nicio contribuție la conducerea ei, nu voi fi nici măcar în bord, deși legea îmi permite, dar voi veghea și o voi încuraja să existe. La conducerea ei se va afla un om de prestigiu, probabil din lume culturală sau chiar jurnalistică. Eu nu mai am nevoie de niciun beneficiu politic, vreau doar ca cei 56% de oameni care n-au votat să aibă un loc de manifestare”, a spus Traian Băsescu.

Nu exclude posibilitatea ca peste un an, doi sau trei ani această fundație să se transforme în partid politic.

„Nu exclud acest lucru, dar nu vreau ca fundația să fie un buffer pentru partidele politice. Dacă se va transforma în partid eu voi pleca. Această fundație n-are decât peste un an, peste doi, peste trei să se transforme în partid, dacă va fi ceea ce vor românii. În acel moment misiunea mea va fi încheiată și voi pleca”.

Ce înțeleg eu de aici. În primul rând, Băsescu vrea să atragă pe cei care nu vor să aibă a face cu partidele politice. Indiferent de opțiunile lor (ținta o constituie cei 56% din cei care nu au venit la vot). Practic, vrea să atragă în politică pe cei care nu o fac. Având în vedere că la conducerea Fundației vrea o personalitate a societății civile, probabil din lumea culturală (Pleșu, Patapievici, Tismăneanu, Liiceanu, Mihăieși etc. ?) sau jurnalistică (Pora, Lupea, Turcescu, Marian, Cartianu etc. ?), Băsescu a pus ochii pe ONG-urile care l-au susținut și pe sateliții acestora. Având în vedere că Fundația se va transforma în partid politic, se pare că imediat după alegerile prezidențiale din 2014, evident că va încerca să preia dintre parlamentarii și aleșii locali de la toate formațiunile politice care au „orientări de dreapta”: PDL, Forța Civică, PNȚ-CD Pavelescu, Noua Republică, PNL ... Băsescu își pune pielea la bătaie. De fapt, după convenția PDL, nu mai are altă alternativă. Pentru că nu acceptă compromisul.

Este evident că primii înscriși în fundație vor fi consilierii lui care, după prezidențialele din 2014, vor părăsi Administrația Prezidențială. Diaconescu, Lăzăroiu, Chifu ... vor forma nucleul dur al fundației și al viitorului partid Mișcarea Populară. Băsescu spune că se retrage. Se retrage pe dracu. Nu se retrage pentru că va fi „momeala” pentru atragerea în fundație (și apoi în partid) a celor care l-au susținut fără a putea face politică: procurori, judecători, avocați, funcționari publici, polițiști, jandarmi, securiști etc. Normal, unii dintre aceștia vor părăsi magistratura acuzând politizarea Justiției sau vor ieși la pensie. Este evident că există o proiecție de personal care justifică nașterea și evoluția fundației. Fostul procuror Cristian Diaconescu are încă legături strânse cu foștii colegi din procuraturi, cu cei din Ministerul Afacerilor Externe, cu cei de la interne. Ca să dau doar un exemplu. Nu mai spun de media băsistă plină de doritori să se înscrie pe listele fundației. Experiența lui Dan Diaconescu (în direct) a dat ideea „salvatoare”. Prin cooptarea jurnaliștilor, Băsescu se bazează pe o mediatizare agresivă a Fundației și obiectivelor politice a acesteia. Pentru că oricine analizează obiectivele Fundației distinge cu ușurință faptul că obiectivele sunt pur politice. Ele se găsesc pe site-ul lui Cristian Diaconescu:


„- modernizarea României
- păstrarea orientării proeuropene și proatlantice ca unica soluție pentru România
- reforma constituțională
- stimularea clasei de mijloc
- locuri de muncă pentru tineret
- criterii de integritate pentru o clasă politică adaptată la valorile Uniunii Europene
- reformarea sistemului de educație orientat spre performanță
- stat de drept eficient bazat pe principii constituționale solide
- promovarea culturii românești precum și stimularea afirmării tinerelor talente
- stimularea elaborării unor strategii pentru dezvoltarea agriculturii, industriei IT și a turismului prin consultarea categoriilor profesionale specializate
- dialog continu cu românii care trăiesc în afara granițelor precum și identificarea oportunităților pentru încurajarea acestora de a reveni acasă
- strategii vizând încurajarea tinerilor care au studiat în străinătate pentru a-și pune competențele în slujba României
În actele constitutive ale fundatiei vor fi enuntate o serie de programe si strategii care vizeaza dezvoltarea societatii romanesti, in ansamblu, cu accent pe oferirea de oportunitati pentru clasa mijlocie si tineret, ca principale forte motrice pentru progresul tarii noastre”.


Eu cred că toate aceste obiective vor avea la bază analizele și proiecțiile la care au lucrat consilierii lui Băsescu pe timpul cât au fost la Cotroceni. Practic, majoritatea documentelor Fundației sunt deja făcute, au girul lui Băsescu, au fost mediatizate constant în media, au fost dezbătute și susținute mediatic de presa pupin-băsistă, au fost analizate și aprobate de ONG-urile compuse din pupin-băsiști etc.

Va avea succes Băsescu ? Ei bine, înclin să cred că da. Nu mare sau foarte mare, însă de va reuși să atragă niște „civili” cu notorietate alături de el, atragerea unor politicieni oportuniști va fi floare la ureche. Cât de mare va fi partidul Mișcarea Populară ? El speră că mai mare decât PP-DD la parlamentarele de anul trecut. Numai că va trebui să reușească să formeze un nucleu suficient de mare din „civilii” care sunt țința principală. De nu va reuși, Mișcarea Populară nu se va transforma în partid. Cred că va urmări, prin sondaje, să vadă unde se va situa la popularitate mișcarea. De va ajunge la 10% (ceea ce este mult), se va transforma în partid și va încerca să încurajeze migrația de la celelalte formațiuni politice. Oricare ar fi ele. Parlamentari să iasă. Așa cum a „guvernat” cu un PDL format din peste 50% din FSN-iști, se poate guverna și în continuare cu politicieni socialiști convertiți la creștin-democrație. Ce naiba, Cristian Diaconescu este un exemplu concludent. Dacă Mișcarea Populară va avea succes, nu este exclus ca „infamul” PDL să aibă opțiunea, în viitor, de a se unifica cu respectiva mișcare. Ar putea și partidulețele lui MRU și Pavelescu să adere. Cu voie sau fără. Voința lor va fi nerelevantă.

După ce am clocit cele de mai sus, înclin să cred că Udrea și susținătorii ei pot primi sarcina de a menține vie, în interiorul PDL, dragostea față de Băsescu. Când va fi să fie, Udrea și susținătorii (care se pot înmulți între timp), plus primarii pedelepre la final de mandat, înaintea alegerilor locale, vor trece la Mișcarea Populară băsesciană forțând PDL să se rupă sau să adere (prin absorbție) la respectiva mișcare.

Băsescu lucrează tare. Cozi de topor la dispoziție are în PDL, urmează să aflăm dacă are și în celelalte partide. Cel mai probabil putem presupune azi că are și în PNL. Dintre pedeleprele care au aderat la PNL în timpul din urmă, dintre cei care nu agrează actuala conducere a PNL (de ce nu Chiliman și Moisescu plus suținătorii ?!), plus alții de prin țară pe care noi nu îi știm încă. Așa că, treaba se complică. Nu doar PDL va trebui să fie una din țintele politice, acum trebuie tratat cu mare atenție și această fundație băsesciană. Mai ales dacă la ea vor adera cei pe care Băsescu i-a indicat la B1 al lui Turcescu. Este de luptat. Hidra băsesciană are niște capete tăiate însă se pare că îi cresc altele. Nu este timpul să băgăm săbiile în teacă.

Coșmarul achizițiilor din PDL

Alecu Racoviceanu pune pe blog o bombă, după un interviu luat lui Dan Radu Rușanu. În cel mult două săptămâni un greu al PDL va veni la PNL.

Acum, la B1 Tv, la emisiunea lui Bădin, se fac pronosticuri. Care o fi ? Printre numele pronunțate se prefigurează Teodor Stolojan, Valeriu Stoica ... brrrrrrr. Mă ia cu frisoane. Ce naiba ! Oare trebuie „să lingem” pe cei care ne-au scuipat ?

Începe să îmi fie scârbă. Mai ales dacă este vorba despre cei doi. Mai ales. Un Valeriu Stoica revenit la PNL după ce ies azi la iveală toate tâlhăriile făcute nu poate fi decât un coșmar. Nimic nu justifică reprimirea lui în PNL. Nici Stolojan nu are o justificare. Nici unul dintre cei care i-au însoțit la plecarea în PDL. Nici unul.