... vreau să continuăm împreună

Klaus Iohannis în Piața Universității, 10 august 2019

"Am început împreună cu PNL campania de strângere de semnături. Foarte multă lume şi sunt bucuros că începem cu dreptul această acţiune. Sper să vină cât mai mulţi români şi să semneze pentru candidatura mea. Am nevoie de acest semnal din partea românilor, vreau să continuăm împreună. Este important în acest moment să subliniez 'împreună', fiindcă împreună trebuie să reconfigurăm statul român. PSD a dus România aproape de eşec. Este clar: aşa nu se mai poate, trebuie să reconstruim aproape tot. Suntem dispuşi, sunt dispus, ştiu cum trebuie să facem şi sunt convins că după alegerile parlamentare, fie la termen sau poate chiar anticipate, voi coagula o echipă puternică din PNL, din alte partide de Opoziţie, cu care să începem să facem România normală, să facem România bine", a susţinut Iohannis în mijlocul susţinătorilor - Agerpres

Subliniez și eu normalitatea din acest mesaj. Accentuez pe „normalitate”.

Avem câteva avantaje alegând pe Klaus Iohannis. Știu, există în societatea română o categorie de persoane care vor cu orice preț, subliniez „cu orice preț”, să obțină puterea politică speculând unele mișcări politice din Europa - renașterea europeană sub bagheta lui Emmanuel Macron care s-a visat un nou Napoleon în fruntea Franței. Ei nu au cum înțelege avantajele pe care o nouă candidatură a președintelui Iohannis le aduce României. Nu au cum pentru că nu au avut bunul simț să înțeleagă mandatul care se încheie. Practic, nu vor să vadă că România, chiar sub guvernările PSD-ALDE-UDMR a devenit alta, în special în relația sa cu alte state din Europa, din Uniunea Europeană dar și din alte colțuri ale lumii! Acolo unde coaliția toxică PSD-ALDE-UDMR a încercat să distrugă relațiile noastre cu restul lumii a intervenit președintele Iohannis și a apărat România astfel că nu a avut de suferit întreaga țară, celelalte țări au înțeles că situația nesatisfăcătoare din România este temporară, este rodul unei guvernări catastrofale care afectează România sub aspectul guvernării interne și nu sub cel al relațiilor internaționale. Sub acest aspect, bunul simț al „oamenilor noi în politică” ar fi trebuit să îi tragă de urechi ca să nu mai calce în gropi. Dar, acolo unde nu este bun simț, nici Dumnezeu nu cere, vorba aia!

Președintele Iohannis a reușit să își ducă la îndeplinire toate, dar absolut toate obligațiile profesionale stabilite prin Constituție și legile în vigoare. Este o realizare foarte importantă. Deosebit de importantă este acțiunea lui constantă de apărare a Constituției. Intervențiile legale ale Președintelui la Curtea Constituțională au oprit tăvălugul modificărilor legislative ale Parlamentului și Guvernului PSD, au protejat (alături de intervențiile opoziției) Justiția, administrarea statului, administrarea comunităților, sistemele naționale - învățământ și sănătate etc. Este adevărat că acolo unde PSD și ALDE au știut să evite Curtea Constituțională, mai ales prin intermediul Ordonanțelor de Urgență, președintele Iohannis nu a putut interveni imediat pentru că nu îi permitea legea. Dar a intervenit când ordonanțele au fost adoptate ca legi de Parlamentul dominat de PSD, ALDE, UDMR și, de multe ori, PMP și chiar USR! Neplăcute au fost situațiile în care USR a votat în Parlament altfel decât PNL doar din spirit de frondă. Au vrut să fie altfel. Au ajuns altfel. Au ajuns aproape la fel ca PSD. Păcat. Poate că o parte dintre membrii USR ar fi meritat mai mult. Dar când ai susținerea „populară” de la cei care au ratat în timp cu alte formațiuni politice, nu ai cum să fii altceva!

Să nu uit. Este normal ca PSD și ALDE, chiar UDMR, să îi conteste mandatul. Ei sunt adversarii politici declarați ai președintelui Iohannis. Este absolut anormal ca o parte a opoziției să se alăture PSD și ALDE în criticile aduse președintelui Iohannis. Mai ales când această parte a opoziției se folosește grosolan de motivările PSD și ALDE. Am observat că imediat ce PSD aduce critici președintelui Iohannis, cu motivările lor, cei de la USR și PLUS le îmbracă cu alte cuvinte și intră în competiție cu PSD dar alături de PSD. Ce fel de lume nouă vor ei să construiască în România, când nu sunt capabili să aibă propria analiză asupra unui mandat administrativ atât de important cum este Președinția României?! Trăiască analiștii PSD și cei ai ALDE care le dau celor de la USR și PLUS materia primă pentru a-l critica pe președintele Iohannis.

Președintele Iohannis a invitat pe români de a continua „împreună”. Îi va avea alături pe cei din PNL. Probabil că vor mai veni și alții. Nu am curajul, astăzi, să spun că de va câștiga al doilea mandat îi va avea alături și pe cei din USR. Nu este exclus să vină alături cei din UDMR și celelalte formațiuni maghiare, nu este exclus să îi vină alături cei din PMP însă este exclus să îi vină alături cei care au distrus România în coaliția toxică PSD-ALDE. USR este, prin poziționarea lui alături de PLUS al lui Cioloș, în altă familie politică europeană care are ca obiectiv politic major „lupta împotriva popularilor europeni”, preluarea puterii parlamentare de la popularii europeni în alianță cu socialiștii europeni, cu verzii etc. Colegii USR și PLUS din Parlamentul European au refuzat, în țările lor, colaborarea cu partidele politice membre ale PPE. Îmi este greu să cred că USR și PLUS vor accepta să devină parteneri ai PNL pentru o eventuală guvernare. În Germania, liberalii colegi ai USR în PE au blocat o coaliție de guvernare cu creștin-democrații forțând astfel pe Merkel să readucă la guvernare pe social-democrați. Ca să dau doar un exemplu. De aceea am dubii că USR și PLUS vor răspunde invitației președintelui Klaus Iohannis!

Cred că va trebui să mai scriu câte ceva despre primul mandat al președintelui Iohannis. Dar, după ce adun niște date. Ele sunt și ar fi păcat ca oamenii să nu le vadă în legătură cu atribuțiile funcționale ale președintelui. Doar așa se poate ajunge la o corectă evaluare a activității președintelui Iohannis în cei 5 ani de mandat de până acum.

Comemorarea împlinirii unui an de Piață a Universității

Ieri am comemorat anul. Azi ar trebui comemorat anul primei ocupări a carosabilului și primele ghionturi date de jandarmi. Mâine ar trebui comemorate primele „bătăi” date de jandarmi manifestanților pentru gloria lui Băsescu și a clicii lui de la guvernare ...

S-a strigat „Jos Băsescu”. La fel ca acum un an au fost și dintre cei care au încercat „să organizeze” în folos propriu prezența oamenilor la manifestație. Fiecare cu problema lui. A mea a fost „Jos Băsescu”. Singura dintre dorințele de atunci care nu a fost împlinită. Motivul neîmplinirii „a fost prezent” în piață sub forma unei caricaturi:

M-am bucurat să îmi întâlnesc prietenii, cunoscuții, să continui sau să port noi discuții - de ex. cele cu comunistul proprietar de terenuri sau cu cei care au soluții radicale pentru tot ce mișcă în viața publică. Cezar Avrămuță era prezent, la fel ca întotdeauna. Cu drapelul lui uriaș.

Când am simțit că mi-au înghețat picioarele, tremurând, am plecat spre casă. Alții au rămas. La televizor, acasă, am văzut că cei mai organizați și veniți pentru imagine publică au profitat de prezența televiziunilor. Așa a fost și „mai an”.

Am un mare regret. Sincer. Sunt mâhnit de faptul că interesele mărunte ale unor orgolioși și vanitoși politici au dus la ruperea unor prietenii. Păcat.

Piața Universității 2012

Este un fenomen social, este un loc special, cel puțin pentru mine. Ne adună, ne face să conștientizăm că suntem mulți, suntem diferiți, suntem doritori de libertate și dreptate. Indiferent de pregătire, statut social, experiențe anterioare. Indiferent de simpatii sau antipatii politice. Indiferent de vârstă. Aici, în piață, conflictul între generații se atenuează, dispare chiar. Primează libertatea și dorința imensă ca ea să fie recunoscută de guvernanți.

Da, de guvernanți. În iarnă erau la guvernare Băsescu și ai lui din PDL, UDMR, UNPR și deputații de la minoritățile naționale. Ne adresam lor cu lozinci sancționatorii. „Jos Băsescu”, „Jos Guvernul Boc”, „Jos PDL, jos UDMR, jos UNPR” etc. Eram sătui de ei. Oamenii veniți pe gerul cumplit al iernii au arătat, fiecare după pricepere și putință, creativ, cum îi văd ei pe guvernanții verzi-portocalii. Lozinci, pancarde cu caricaturi și „liste rușinoase”, oameni de zăpadă ca suport pentru protestele scrise etc. Conflictele cu jandarmii, provocate întotdeauna de către Jandarmeria Capitalei prin oamenii infiltrați sau de cei de la SRI ori Poliția Capitalei, sunt și acum pomenite, mai ales după ce un grup de comandanți și șefi de la jandarmerie, poliție și alte structuri de stat de ordine și siguranță națională rămași în posturile lor după pierderea puterii de către PDL, UDMR și UNPR au decis să profite de protestele „de vară” pentru a lovi în cei care prin acțiunile lor de protest le-au pus în pericol starea socială și materială înlăturând de la putere pe protectorii lor și, în contra declarațiilor și măsurilor guvernamentale actuale, au inițiat ample acțiuni de sancționare a protestatrilor. Nu au mai putut folosi gazele lacrimogene, nu s-au mai repezit să rupă picioarele oamenilor și nici nu au mai folosit bastoanele împotriva bătrânilor, așa cum au procedat astă-iarnă (situație relatată  mie de unul dintre participanți aseară, la o scurtă comemorare), au întocmit acte, le-au dat forma legală astfel că ministrul de interne, premierul sau orice altă oficialitate să fie împiedicată să intervină asupra actului respectiv în mod direct punând sub „umbrela justiției” abuzul administrativ și politic, de fapt, al acestor șefi. Chiar de vor fi sancționați pentru abuz, sub aspectul deciziei asumate fără a avea calitatea prevăzută de lege, actele întocmite vor fi duse mai departe de către poliția judiciară și procurorii purtători de mantii portocalii cu chipul lui Băsescu.

Protestele de azi, de după decizia absolut neconstituțională a Curții Constituționale de invalidare a referendumului - susțin acest lucru deoarece CCR nu și-a îndeplit, cu rea crediță, atributul prevăzut la art. 146 lit. (i) din Constituție care o obligă să vegheze la modul cum s-a desfășurat referendumul, veghe care impunea clarificarea cu privire la numărul populației țării, astfel că listele electorale permanente aprobate în aprilie acest an de Guvernul Ungureanu, după ce Guvernul Boc le-a măsluit grosolan, susținute mai apoi cu un orgoliu mai apropiat de prostie de incompetentul ministru Ioan Rus, ar fi fost înlăturate ca document „de bază”, cum justifică Zăgrean și gașca portocalie, urmând a se constata că nu au cum fi 18 mil. de votanți la 19 mil de locuitori și, după un calcul sumar, ar fi ajuns la realitatea care ar fi confirmat un referendum valid -, se adresează tot guvernanților însă cu o notă aparte. Guvernanții de azi să facă în așa fel încât noi, cetățenii, să fim mulțumiți: să ne faciliteze demiterea lui Băsescu, prin modificarea legii electorale astfel încât să dispară cvorumul (poate cu excepția referendumului pentru aprobarea Constituției care poate avea un cvorum de 40%); să gândească și să ne propună (prin prevederi constituționale) o nouă formulă a Curții Constituționale care să o îndepărteze de politic sau, de nu se convine asta să supună deciziile acestei curți ce nu sunt legate strict de constituționalitatea legii sau proiectului de lege controlului Parlamentului; să depolitizeze Ministerul Public (Procuratura), Justiția (și asta a căpătat culoare portocalie, nu mai apără drepturile subiective ale persoanelor ci actele abuzive ale guvernărilor Boc !) și CSM (devenit o cloacă de mafioți politici); să depolitizeze administrația publică (nimeni nu și-a putut imagina întinderea cancerului băsescian în administrație) etc. Mai mult, o eventuală „coabitare” a Guvernului Ponta cu Băsescu este văzută ca un act de trădare iar o colaborare cu PDL sau UDMR a partidelor membre ale USL o crimă împotriva noastră, a cetățenilor care și în iarnă și acum suntem în Piața Universității. Votul la referendum și votul la locale au confirmat protestele din iarnă. Nu USL a câștigat ceva. USL a primit un vot de încredere pentru angajamentul că va face ce noi, cei mulți și înghețați în PU și în celelalte localități din țară am cerut în iarnă. Acum, prin actualele proteste, cerem USL să meargă mai departe, să nu considere că și-a terminat treaba și mai ales să înțeleagă că noi știm că ei nu au o vină, individual sau colectiv pentru așa-zisul eșec al referendumului. Deși, sincer vorbind, Victor Ponta a greșit flagrant și grav lăsând gura să vorbească fără el în fața lui Barroso, luându-și angajamente aiurea cu care ne-a defavorizat în lupta cu administrația canceroasă băsesciană.

Democrația se câștigă greu și se pierde repede. Este și scumpă. Este scumpă pentru că ea costă, impune fiecărui „luptător” cheltuieli personale din ce în ce mai mari. Participarea la acțiunile civice de protest consumă cea mai valoroasă resursă a omului, timpul, timp din viață, timp care este luat de la alte acțiuni benefice familiei, creșterii copiilor, afacerilor, analizelor de afaceri, scrierilor sau altor acțiuni culturale etc. Nu calculăm aceste „pierderi” pentru că democrația, libertatea individuală și socială sunt infinit mai valoroase decât aparentele pierderi personale. Diferența majoră între noi, ca stat, și alte state europene este că noi abia luptăm pentru democrație, conștient și continuu pe când ei au ajuns la o formă a democrației care le permite să se ocupe de bunul lor trai în sensul lui larg și atât de dorit de noi. Azi, noi am investit o grupare de formațiuni politice să aplice pentru instaurarea democrației în România, noi, majoritarii, eliminăm din această schemă pe cei care în decursul a peste 3 ani ne-au dus în timpul  din urmă până aproape de practicile feudalismului sălbatic, noi cerem USL să ne reprezinte. Nu este exclus ca noi să formăm majoritatea care la alegerile parlamentare de peste 2 luni să îi asigurăm USL toate pârghiile necesare pentru îndeplinirea obiectivului. Cu o condiție. Politicienii de la vârful USL să nu se considere pe ei ca fiind „principalele valori”, să nu mai acționeze ca indivizi avizi de putere și glorie politică.

Piața Universității a devenit un organism social. Este un model, deocamdată, pentru românii din alte localități din țară. Să sperăm că ceilalți români, din celelalte orașe mari sau mai mici, vor conștientiza că și ei au nevoie de organisme sociale proprii și acolo, la ei acasă, vor constitui sau reconstitui grupurile civice care astă iarnă au ieșit în piețe și au protestat. Pentru că PU nu este suficientă pentru a susține USL și nici pentru a demite pe Traian Băsescu.

Hrebenciuc și manipularea în Piața Universității

Întâi am văzut reacții pe Facebook. Apoi am căutat la Adevărul, acolo unde am fost trimis de căutarea pe Google.

"Uitaţi-vă la revoluţiile din nordul Africii. Am încercat şi noi ceva de genul ăsta în ianuarie, unele subiecte ne-au reuşit, altele, nu. Dar nu intru în detalii...".

„Am încercat și noi ceva de genul acesta în ianuarie ...”, spune ipochimenul. Am încercat și noi ! Noi fiind cine ? PSD ? USL ? Nu este clar. Probabil că o echipă de hrebenciuci. Dar unde or fi fost ăia ?

"Nu te întrebi cum a apărut Piaţa?". Răspuns prin intermediul unei întrebări. Ohhhh. „Creierul cenușiu” din spatele Pieței Universității. Eminența cenușie a pieței. Măi să fie. Nu îmi amintesc să fi intrat în contact cu Hrebenciuc. Dacă stau să mă gândesc bine, parcă a trecut pe acolo. Parcă. Îmi cer scuze că nu mă ajută memoria acum, acum când Hrebenciuc confiscă de facto manifestările din Piața Univeristății. Iar acolo au fost enorm de multe manifestări. Manifestarea generală contra lui Traian Băsescu și a guvernului Boc, apoi contra guvernului Ungureanu, împotriva PDL și a Elenei Udrea, împotriva coțcăriei cu Roșia Montana, împotriva exploatării gazelor de șist, împotriva UDMR și a UNPR, împotriva PP-DD, împotriva TVR cu toate subsidiarele pentru manipularea grosolană a populației, împotriva MAI în special a Jandarmeriei și a Poliției, împotriva ANAF, pentru restaurarea monarhiei și susținerea MS Mihai I de România ... Oare, la care dintre aceste manifestări o fi fost parte hrebenciucul ? La manifestările lui Claudiu Crăciun ? Cele evident manipulate de Antena 3 ?

Excrocul ăsta mă enervează.

 "E o mare bătălie pe bazele de date. Unii umblă după CNP-uri, eu umblu după adrese de email", mai declară ipochimenul. Este bine că știu.

Nu știu dacă cei din PSD își asumă aceste declarații care insultă pe cei care au manifestat cu bună credință împotriva dictaturii lui Băsescu și a PDL. Eu pun această măgărie în cutia cu bile negre, foarte negre, pe care PSD le are la mine. Sper ca Victor Ponta să iasă și să declare că cele spuse de Hrebenciuc sunt doar punctul acestuia de vedere și nu poziția PSD. Pentru că este evident, se vede din satelit că Hrebenciuc nu are nici o legătură cu PNL. Dar poate că are cu PP-DD care, este adevărat, a încercat să confiște Piata Universității în interesul lui Dan Diaconuscu-Direct.

Informația mai apare la Ziare.com.

Mă amuză faptul că noi, bloggerii liberali, am fost acuzați în acea perioadă de ziarul Curentul, patronat de Elena Udrea, că suntem inițiatorii și autorii acestor proteste. Iar acum, Hrebenciuc ne fură inițiativa. Pun doar un link, pentru că o căutare în fițuică după bloggerii liberali se vor găsi mai multe articole, articole scrise la cald. Iar Hrebenciucul nu apare atunci, în acele momente în presă. Sau, nu cumva, la o mică înțelegere cu Elena Udrea era „protejat” ?

Mare jigodie Hrebenciuc. Ce nu l-am suferit, dar ce nu o să îl mai sufăr. Un nemernic.

Nervozitate

Toată lumea este nervoasă. Inițial, am avut intenția de a declara că este rău. M-am mai gândit și am ajuns la concluzia că este bine. Este bine pentru că unii dintre nervoșii iviți ca ciupercile după ploaie și-au reevaluat atitudinea de până atunci, au constatat că au evoluat neconvingător (spun ei) în dialogul cu ceilalți și că se cuvine a aborda altfel problemele. Este bine. Alții, mai radicali, au tăiat legături, au anulat vorbele de bine spuse cu ceva timp în urmă, s-au radicalizat. Este bine. Vor vedea că acest mod de abordare a problemei îi izolează și ... după o severă reevaluare a propriei evoluții vor „parca” într-un loc sau altul unde vor găsi noi sau vechi parteneri de discuții. Primăvara asta are efecte severe asupra unor grupuri care s-au închegat în timp. Nu este rău. Este bine, zic eu, însă se impune a părăsi pentru moment atitudinile războinice și a alege calea dialogului, mai ales în condițiile în care și unii și alții au măcar un obiectiv comun: Jos Băsescu.

Mă duc în Piața Universității să sprijin prietenii monarhiști în manifestul lor pentru reinstaurarea monarhiei în România. Săracii ... sunt singuri. Cu mine vor fi mai mulți.

Circoteca portocalie

Se produc schimbări. Mici, pentru noi, cei care suntem zi de zi în Piața Universității și în piețele localităților din țară, mari pentru partidul putred al portocaliilor dar și al aliaților acestora.

Boc și-a depus demisia. Aproape normal dacă ar fi fost un act unilateral de voință. Dar nu a fost așa. A fost forțat de partid și de Băsescu, așa că pot vorbi liniștit despre faptul că umilul Boc a fost demis. Cauza care a determinat portocalii la un astfel de gest se află în piețele țării. Acolo sunt oameni care de aproape trei săptămâni strigă „Jos Băsescu”, „Jos Guvernul”, „Boc, Boc, Boc, demisia pe loc”, „Anticipate”, „La Palatul Cotroceni cântă cucuveaua, că Băsescu și ai lui și-au găsit beleaua”. Ultima are și variante locale, la Suceava, Arad, Cluj etc. unde apar numele sonore ale măscăricilor locali, gen Flutur sau Falcă. Este interesant de observat că sondajele de opinie, multe și dese, nu au produs prea multe „daune” PDL, chiar dacă PDL era în scădere severă de popularitate. Piețele sunt cele care au avut cuvântul hotărâtor. Nu doar la demiterea lui Boc „cu propria mână”, ci și la retragerea primei garnituri PDL, în frunte cu sinistra Udrea, din componența viitorului cabinet Ungureanu, de va să fie. Mai cred că nici deja celebră Piață a Universității nu a avut un rol primordial, ci celelalte piețe, cele din țară, acolo unde baronii locali ai PDL au încercat acțiuni severe de intimidare a micilor grupuri (la început) de protestatari. La un moment dat presa semnala că au loc manifestații de protest în 69 de localități importante, celor câteva mii de manifestanți de la București fiindu-le alături alte mii și mii de manifestanți în țară. Faptul că zi de zi au loc manifestații în aproape toate localitățile importante ale țării a fost semnalul sever de alarmă care a mișcat PDL în direcția schimbărilor. La acestea s-au adăugat manifestațiile românilor din Germania, Marea Britanie, Italia, Spania etc. Caracterul de masă al protestelor a generat criza partidului-stat PDL, măsurile cu caracter politic luate de acesta având rolul de a mai salva ce se poate salva pentru a nu ajunge în situația PNT-CD, adică să nu cumva să treacă pe lângă Parlament la alegerile din acest an. Probabil că în evaluarea făcută de ei, după astfel de evenimente, campania de „cumpărare” a aleșilor locali a devenit o cheltuială aiurea, aleșii locali având, în multe cazuri, „bunul obicei” de a trece în tabăra puterii imediat ce condițiile o permit. Chiar de vor continua cu „cumpărăturile” politice din provincie, cei din PDL vor trece la măsuri severe de înlocuire a garniturii principale, compromise de dezastrul guvernării. Înțeleg că Blaga și ai lui vor forța nota și vor trece în frunte. Nu este exclus ca Băsescu să fie una din piesele la care PDL va renunța, dacă manifestațiile din țară vor continua în aceeași notă: „Jos Băsescu”. Delimitarea de Băsescu a PDL devine, pe zi ce trece, condiția de bază pentru supraviețuirea partidului și, mai ales, pentru împăcarea cu celelalte formațiuni politice, în special PNL, cu care în viitorii ani PDL va dori să colaboreze. Dar până atunci mai este. Vor mai trece, probabil două cicluri electorale până când PNL va accepta o colaborare cu PDL.

Până una-alta, asistăm la scremetele portocaliilor în media. Elena Udrea scrie tâmpenii pe blogul personal, tâmpenii preluate de agențiile de presă și presa în totalitatea ei în încercarea disperată de a mai salva ce se poate din troaca pedelistă găurită de bețivanul chior de la Cotroceni și cârpită în timp cu toate fufele care i-au trecut prin preajmă. Cucoana asta visează cai verzi pe pereți. Act de curaj, singurii care în 23 de ani au dovedit ... bla, bla, bla.

Altă panaramă portocalie se bagă în seamă în stilul Stolojan și refuză postul de ministru al economiei, vezi doamne, ea având un parcurs fix de urmat pentru propria carieră și dezvoltare academică. Probabil s-a hotărât să afle care este diferența între watt și volt.

Circoteca portocalie va continua. Sunt disperați. Nu au încredere în aliați, chiar dacă UDMR s-a aliat din nou cu ei. UNPR este o sursă sigură de instabilitate politică, parte din membrii UNPR doresc din nou la putere și își negociază revenirea la partidele din care au dezertat. Știu oamenii că nu au reușit în construcția partidului trădării politice și că sunt, de fapt, cu ambele picioare în groapă. Nu mai au viitor, nu mai au nici speranța că afacerile lor vor profita de stat, ca până acum și că nu sunt pregătiți să iasă pe piața liberă. Ei știu că fără banii de la stat devin niște neica-nimeni în afaceri, sigur candidați la „boschetărie”, dacă au datorii angajate cu finalitate în anii următori. Nici băncile care au pariat pe ei nu îi mai văd cu ochi buni, pentru că să fie clar, au primit finanțare doar pentru că au garantat cu sprijinul politic, nu pentru că proiectele lor ar fi cine știe ce mari găselnițe comerciale.

De vom continua manifestațiile sigur vom avea și alte rezultate. Până acum toate acțiunile portocalii au avut drept scop salvarea lor dar în special a lui Băsescu. Dar Băsescu este pe făraș. Anul acesta cum-necum, de nu își dă demisia va fi suspendat. Parlamentul ce se va forma îl va suspenda. Referendumul nu îi va mai fi favorabil. Prevăd că Băsescu își va da demisia în momentul suspendării, cel mai târziu. Totuși, pentru PDL ar fi mai bine să îl suspende ei, acum, decât să aștepte până în toamnă-iarnă. Atunci, răul generat de Băsescu și clica lui portocalie își va fi împlinit menirea. PDL este posibil să nu mai intre în Parlament.

Eu aștept. Aștept demisia lui Băsescu și anticipatele. Chiar dacă în disperarea lor coaliția mafiotă de la guvernare încearcă o revigorare cu propusul guvern Ungureanu. Poate că până la urmă le va veni mintea la cap. Până atunci, zi de zi în Piața Universității, alături de ceilalți protestatari, voi striga la Băsescu „Ieși afară, javră ordinară”.

La Palatul Cotroceni, cântă cucuveaua

„La Palatul Cotroceni, cântă cucuveaua
că Băsescu și ai lui și-au găsit beleaua”

Azi este sâmbătă. Este ora 15.12 și am găsit de cuviință să scriu. Probabil nu mult, chiar puțin de va fi, este totuși ceva.

De săptămâna trecută sunt în program aglomerat. Vinerea trecută, împreună cu bloggerii liberali disponibili, am fost la PNL S2 unde am lucrat (sau încurcat ?!) pe Dan Cristian Popescu și Amelia Boroș în pregătirea evenimentelor de a doua zi, sâmbătă, când PNL S2 a semnat protocolul de colaborare cu filialele SCMD din sector. A doua zi, sâmbătă, îmbrăcat mai grijuliu și cu gâtlăgăul pus, am fost la PNL S2 pentru a participa atât la semnarea protocolului dar și, sau mai ales, la simpozionul dedicat Ecaterinei Teodoroiu, eroina de la Jiu. Am avut și un spici de 5 minute la care, cu de la mine putere, am adăugat „sfertul academic” vorbind despre „Un boț de fată”. Apoi am plecat împreună în Piața Universității unde am strigat „Jos Băsescu” și alte lozinci dragi, astăzi, românilor de bun-simț. Ziarul udrist „Curentul” ne-a popularizat acțiunea din piață, imagini și comentariu corespunzător. Cine scormonește prin paginile acestui ziar găsește mai multe articole cu dragoste „profundă” față de bloggerii liberali.

Duminică am fost în juriul desemnat de Alina Gorghiu la Cafeneaua liberală pentru jurizarea „cu maximă exigență” a puradeilor, preșcolarilor și școlarilor care au dorit să recite. În special din Mihai Eminescu, sărbătoritul zilei dar „au fost primite” și „Cățelușul cu părul creț” și alte minunății ale copilăriei, bașca unele compoziții personale ale copiilor. A fost minunat. A fost fantastic. Iar noi a trebuit, cu poruncă de la „împărăție”, să stabilim doar 5 premii I și 10 premii II plus două premii speciale. De fapt, acolo, se cuveneau în jur de 50 de premii I și restul, până la 80, premii II plus cele speciale în număr dublu față de numărul recitatorilor. Oricum toți copiii au primit câte ceva așa că ... Nu mă lasă inima să nu pun poza cu Alina în postura de „coordonator de viitor grup parlamentar liberal”. De va să fie așa.

După eminesciadă am fost, normal, în stradă, în Piața Universității. Unde iar am strigat, am cântat, am fluierat, pe Băsescu am îmjurat. Hai că merge, sună a versificare ad-hoc.

Nu credeam că lumea va mai veni și luni, marți ... Dar a venit. Noi, bloggerii liberali eram hotărâți, ne-am ținut de cuvânt, să fim zilnic în piață. Am reușit. Unii ajungeau mai devreme, alții mai târziu, fiecare după posibilități și după program. Eu am declarat că am program redus, ca la lăuze, în principal din cauza vârstei și a unor „semnale” corporale clare. Deh ! Nu mai este ca la tinerețe. Iar eu abia acum aflu !

Joi am ajuns, cu puțină întârziere, la mitingul de la Arcul de Triumf. Am prins cuvântările liderilor însă nu am „beneficiat” de vorbele lui Cernea, Zamfir și SRS. Și acum îmi pun întrebarea : ce căutau ăștia acolo ? În fine, vorba lui Crin, noi acceptăm diferența iar acum este nevoie de unitate. Să vedem până unde. Că în pat cu dușmanul, eu unul, nu prea accept. Și așa am niște îndoieli cu privire la USL și finalitatea acestei uniuni.

Nu închei înainte de a aduce aici, pe prima pagină a blogului, pe inconfundabilul Gregoar cel Cartianu al lui conu Dinu Patriciu, frumos și deștept ca o lamă de buldozer după ce a mursecat pământul gloduros, ce are niște constatări total aiurea în pagina ziarului „Adevărul”, cu privire la Piața Universității: „Piața Universității a murit”. Spune impbecilul. Posibil să îi fi murit lui singurul neuron activ din creer.

Gata. Acuș-acuș plec la programul zilnic reglementat de convingerile mele ca om și liberal să strig din toate puterile „Jos Băsescu !”. Cine știe, poate azi, poate mâine, forțat de ... dracu știe ce, își dă handicapatul demisia și scăpăm de el. Știu, treaba asta seamănă cu „Fata Morgana”, dar este totuși o posibilitate.

O seară în Piața Universității

Aseară am fost în Piață. Tot așa îmbrăcat, am împărțit flyere, am pus lumânări, am discutat cu niște persoane despre viața de acum și cea de atunci, am socializat.

Există o confuzie, întreținută de tot felul de „vuvuzele” portocalii, cu privire la fenomenul „Piața Universității”. Sigur, fără a nega cumva rolul și locul lui Ion Iliescu atunci trebuie să vedem cu ochii larg deschiși ziua de azi. Atunci exista pericolul ca Ion Iliescu să ducă societatea românească din nou în comunism. Un „comunism de omenie”, de parcă ar putea exista așa ceva. Comunismul, ca politică de guvernare este frate de sânge cu fascismul și nazismul. Toate au rădăcinile adânc băgate în seva național-socialismului. Fenomenul „Piața Universității” a fost reacția societății civile la aceste intenții iar scopul acțiunii a fost enunțat de cei din piață prin susținerea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara.

Punctul 8
8. Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte (...)".

Revin asupra unei idei mai vechi expusă de mine într-un articol anterior și anume că Ion Iliescu nu mai poate fi acum subiectul unei acțiuni de contestare. Dacă ar fi îndeplinit în aceste zile o funcție de demnitate publică cu atribuții de decizie asupra vieții noastre, da. Dar este doar un particular. Rămâne vinovat pentru multe și cumplite acte antinaționale săvârșite în perioadele în care a avut putere de decizie ca Președinte al României dar azi, când suntem victimele unor acțiuni politice și administrative similare celor aplicate de regimul comunist al lui Ceaușescu începând cu anii 1980, subiectul contestării trebuie să fie cel care dispune, discreționar, de drepturile și libertățile noastre, cel care consideră că este dreptul lui de a umbla fără jenă în buzunarele noastre, cel care conduce direct și autoritar un Guvern de marionete portocalii în defavoarea întregii nații însă în beneficiul familiei sale și a apropiaților săi. Azi este la putere tot un lustrabil, potrivit punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, Traian Băsescu. Individul a fost și una și alta. Și activist și ofițer de securitate. Nu mai spun de Emil Boc dar și de alții din această guvernare portocalie. Presa a dat suficiente date cu privire la trecutul lor. Pentru că părerile în aceste probleme sunt împărțite, am dreptul să mă susțin cu părerile celor care gândesc la fel ca mine. De aceea recomand o altă opinie, a lui Marian Sultănoiu, în ziarul „Gândul” : Iliescu, golanii vechi și noi.

Pentru că noi, cei care susținem „Mișcarea Violet”, mișcare civică îndreptată împotriva „noului Ceaușescu, noului Iliescu” - Traian Băsescu -, am înțeles că Traian Băsescu este marea problemă a României așa cum a fost Ion Iliescu atunci, în 1990, ne-am hotărât să participăm la campania de sensibilizare a opiniei publice asupra pericolului real care ne grevează existența prin acceptarea acestui activist comunist și securist la putere, ne-am concentrat acțiunile pentru a arăta adevărata față a dictatorului de la Cotroceni. Și suntem activi și în mediul virtual și în piața publică acolo unde putem fi văzuți de oameni, acolo unde putem fi întrebați asupra susținerilor noastre acolo unde din discuții în contradictoriu se poate ajunge la un punct de vedere comun. Știm că există mulți oameni care gândesc ca noi. În mediul virtual și nu numai au pornit și se desfășoară campanii care au ca scop opoziția față de regimul autoritar și nedrept al partidului-stat, PD-L, al aliaților acestuia, al personalităților care susțin aberațiile de guvernare ale acestui „nou Ceaușescu”. Dar sunt insuficiente aceste acțiuni. Fără dezbaterea problemelor în agora, fără confruntarea de idei care să genereze poziții comune și ca o consecință acțiuni comune, nu se realizează mare lucru.

Noi am fost în piață. Am făcut o cruce din lumânări în amintirea victimelor mineriadei din 1990. Victime atât ale minerilor dar, în special, victime ale securității ceaușiste și miliției folosite de puterea iliesciană împotriva populației nemulțumite. Le-am aprins ziua, ne-am retras un timp și, revenind, le-am văzut reaprinse de cei care au trecut pe acolo. Alte persoane au văzut acțiunea, și-au cumpărat lumânări și le-au pus, aprinse, printre cele puse de noi. Aceste gesturi au un cuvânt care le definește - solidaritate.



Astăzi are loc și se manifestă cu violență, o altă mineriadă. Puterea portocalie nu a mai adus mineri ci își aduce în sprijin puterile statului, autoritățile de stat care pot, într-un fel sau altul să propage programul de teroare băsescian împotriva poporului român. Parlamentarii PD-L înfrățiți în nesimțire și ură față de români cu cei ai UDMR, sprijiniți de cei ai partidului nou înființat care are ca temei și liant trădarea și încălcarea jurământului - UNPR -, cei ai minorităților naționale altele decât cea maghiară care una au declarat și susținut și alta votează, liderul lor Pambucian făcând echilibristică filosofică și economică în emisiunile televizate cot la cot cu cei ai PD-L. Curtea Constituțională a României a devenit, deocamdată, loc de aranjamente politice prin intervențiile lui Traian Băsescu în numirile pe funcții și „indicațiile prețioase” ale acestuia - la fel ca ale lui Ceaușescu -, care pun în sarcina CCR „bunul mers al economiei” băsesciene, o economie a sărăciei bazată pe jaful practicat de PD-L asupra resurselor financiare și nu numai ale țării. Ministerul Public și serviciile fac liste, la Prefecturile județene se fac liste, Poliția Română face liste, Jandarmeria face liste ... iar în liste sunt protestatarii, funcționari publici, pensionari, oameni de afaceri care nu sunt de acord cu modul în care guvernarea băsesciană distruge țara. Statul polițienesc ceaușist a murit, trăiască statul polițienesc băsescian !

Da, noi, românii, îl deranjăm pe dictatorul Traian Băsescu pus, prin votul unor români, din nou, în fruntea țării. Îl deranjăm pentru că ne apărăm drepturile, pentru că vrem democrație și nu mai vrem dictatură, pentru că viața noastră și a celor apropiați nouă ne este mai dragă decât politica lui care are ca rezultat, previzibil, mizeria și sărăcia, ura și infracțiunea, moartea și boala.



Actualizare:

Epistolepentruzeus a adunat imaginile din pasaj. Este foarte interesantă „lectura” lor.

Ieri seară în Piața Universității și în pasajul de la Univeristate

Ne-am adunat la Universitate. O mână de susținători ai „Mișcării violet”. Din mulții declarați. Am socializat și se pare că intrăm, încet, dar sigur, în zona dubiilor organizatorice și de acțiune. Vrem mai mult. Mult mai mult decât putem acum. Dorim, cu toții, trecerea din spațiul virtual în spațiul real, în stradă, în „piață”, în spațiile publice în care să interacționăm cu oamenii care deși au idei asemănătoare nouă nu umblă pe net. Spațiul virtual este imens însă restrictiv. Selectiv. Insuficient însă pentru susținerea unor cauze. Mai mult, comunicarea în spațiul virtual nu poate înlocui comunicarea în spațiul real al comunității în care trăiești. O poate susține însă.

Am vizitat expoziția din Pasaj. Mineri reali, „mineri” ai securității din 1990 (aceeași de pe timpul lui Ceaușescu, fidelă slujitoare noului stăpân - Ion Iliescu), forțe de ordine publică cu căști de război și cizme, civili „indignați” de revolta „intelectualilor” etc. Un coktail nociv atunci asezonat cu citate din Tismăneanu, Stanomir etc., ideologi ai dictaturii băsesciene. Lilick, harnică, a muncit pentru colajul pe care îl preiau de la ea și pune degetul în postarea ei pe realitatea care ne înconjoară.


Vladimir Tismăneanu este vedeta acestei expoziții, nu ca imagine ci ca „ideolog”. Pentru că organizatorii au pus accent pe observațiile acestuia în mod deosebit. Minerii sunt prezenți cu imaginile și cu unele declarații quasi-anonime iar Tismăneanu este „cel ce lămurește” lucrurile.

Un citat din Tismăneanu este actual. Cel din imaginea de mai sus, dreapta jos.

Prin mineriade, România a trecut cu o viteză fulgerătoare de la starea de grație la starea de greață. Grația curajului și a libertății din Piața Operei, Timișoara și din Piața Universității, București asuprită apoi de greața în fața reîntoarcerii canaliilor în prim-planul vieții politice.

Scriind atunci, cu ani în urmă, acest ideolog actual al dictaturii băsesciene nu își putea închipui că Băsescu și șleahta portocalie care îl însoțește, ca minerii pe Cozma în urmă cu 20 de ani, va declanșa „mineriada economică și socială” împotriva propriului popor pentru un rahat de împrumut de la FMI. Da Vladimir. Atunci canaliile FSN au ocupat prim-planul vieții politice. Ani și ani aceste canalii au făcut tot ce au putut pentru a destabiliza țara însă noi, ca orbeții, am crezut că ele luptă pentru democrație. FSN-ul de atunci este PD-L-ul de azi. Reîntoarcerea lor în prim-planul vieții politice românești s-a lăsat cu greață. O greață care duce la proteste în toată țara iar cei mai violenți protestatari sunt tocmai cei care pentru o găleată și niște alimente au dat votul canaliilor portocalii readucând în prim-planul vieții politice FSN (PD-L).

Mineriada din 1990 a adus moartea pentru unii dintre protestatari. Morții nu vorbesc, au dreptate aici organizatorii evenimentului, nu pot spune cine au fost ucigașii, nu pot spune dacă aveau mâinile muncite și deformate de toporul de miner sau de pixul de securist (milițian, jandar, activist FSN etc.).

Mineriada economică și socială a Guvernului de mafioți FSN Băsescu-Boc-Udrea va aduce moartea celor cărora le ia mijloacele de subzistență pentru „restabilirea egalității în sistemul de pensii”, pentru „restabilirea echilibrului bugetar”, pentru ... Mafioții portocalii aruncă în spatele populației răspunderea pentru incompetența cu care au guvernat și guvernează, jefuiesc populația pentru a continua să asigure recompensa celor care au sprijinit campania prezidențială a lui Băsescu prin contracte grase cu statul, contracte măsluite și negociate cu încălcarea flagrantă a legii. Și pentru că banii cetățenilor nu pot fi luați cu totul, au început mânăriile pe banii europeni destinații dezvoltării rurale. În loc de canalizări, electrificare etc. bandiții băsescieni au hotărât că mai bune sunt ... asfaltările !




Față de acum 20 de ani, autorii masacrului național se mândresc cu ce au de gând să facă. În față iese Emil Boc, această marionetă băsesciană care își joacă pe mai departe rolul, acela de trompetă a șefului. Sunt însă și criminalia ascunși. Sunt cei care au conceput această stragetie antinațională, cei care au impus-o amărâtului de Boc, sunt cei care activează sub autoritatea academică și funcțională a lui Mugur Isărescu la BNR.

Așa avem, după 20 de ani, o nouă mineriadă, concepută de Mugur Isărescu și gașca lui de la BNR, probabil la cererea lui Băsescu și pusă în practică de adunătura nocivă a PD-L (FSN), UNPR, UDMR, minoritățile naționale altele decât cea maghiară.

Se spune că fiecare popor își merită politicienii pe care i-a ales. Cumplită spunere. Mă întreb dacă noi, românii, vom învăța ceva din evenimentele cumplite la care astăzi suntem martori. Mineriada din 1990 a fost făcută de unii români. Victimele au fost cei care și-au dorit o țară liberă de comunism. După 20 de ani, prin votul acelorași români, FSN-ul de atunci, PD-L de azi, a pornit o nouă mineriadă. Ca și atunci a găsit adepți. Oameni care au aceeași mentalitate, aceleași dorințe, aceleași forme de manifestare. Iar cei care se opun cu mai multă violență sunt tocmai cei care au readus FSN la guvernare !

Când am ieșit să merg spre casă m-am oprit, un timp, să ascult trupa „Concertino” evoluând în parcul Colțea. În cadrul unui program cultural intitulat „Visul unor simfonii de vară”. A fost o mângâiere a sufletului. Pun un clip care cuprinde o parte din piesele auzite aseară.


Vezi mai multe video din Muzica

Imaginile din clip nu au nimic în comun cu Parcul Colțea. Doar melodiile.

Piața Unversității și art. 53 din Constituție

Numai mâine nu'i poimâine. Vine, repede, ziua comemorării. Lilick ne amintește, pe blogul ”Mișcarea Violet” că în Constituție se prevede în art. 39 că „mitingurile, demonstrațiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere și se pot organiza și desfășura numai în mod pașnic, fără nici un fel de arme”. Corect. Numai că legea care aplică această libertate constituțională a fost construită pe temeiul celebrului de acum art. 53 - Restrângerea unor drepturi sau al unor libertăți. Este vorba despre Legea nr. 60 din 1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice. Toate limitările din această lege au ca suport : apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor. Cel care este chemat să califice o manifestație pentru care se cere aprobarea este primarul. Chiar dacă, de ex., se prevede în art. 3 al legii că nu trebuie declarate manifestările comemorative, cum este cazul manifestărilor care comemorează „fenomenul anticomunist Piața Universității”, vine art. 5 din lege și face din prevederile art. 3 harcea-parcea. Art. 3 devine doar un mănunchi de vorbe frumoase. Atât.

ART. 5 Organizarea si desfasurarea adunarilor publice sunt interzise in imediata apropiere a garilor, porturilor, aeroporturilor, statiilor de metrou, spitalelor, obiectivelor militare, a unitatilor economice cu instalatii, utilaje sau masini cu grad ridicat de pericol in exploatare. De asemenea, este interzisa desfasurarea simultana a doua sau mai multe adunari publice distincte, in acelasi loc sau pe aceleasi trasee, indiferent de caracterul acestora.

Practic, orice manifestație poate fi interzisă pentru motive de ordine publică și siguranță națională. Iar azi, azi când manifestațiile au ca țintă guvernanții portocalii incompetenți și tartorul de la Cotroceni, chiar și această comemorare poate fi interpretată de un funcționar portocaliu ca un „atentat la siguranța statului”, ca „b) organizarea unei lovituri de stat sau altei actiuni contrare sigurantei nationale;”, ca atentat la drepturile și libertățile altor cetățeni - evident, portocalii pe limbă. Faptul că TNL nu a reușit să obțină aprobarea pentru manifestația comemorativă din 12 iunie 2010 sub forma mitingului cu tema „Dreapta autentică se unește pentru România/Un nou început după 20 de ani” nu mai trebuie să ne mire. Tema este subversivă. Neagă, din titlu, autenticitatea de dreapta a partidului portocaliu specializat în orientarea politică novatoare pe scena europeană a curentului „stânga'n'pre-jur”. Curent care se probează prin schimbul destul de vizibil de parlamentari și alți politicieni între PD-L și PSD !

Deși legea nr. 60/1991 este un exemplu concret de aplicare a art. 53 din Constituție - cu exces de reglementare, deși această lege are vicii de fond, fiind construită în „laboratorul” juridic și operativ al Jandarmeriei, fiind scrisă cu „bulanul” și nu cu stiloul, înclinăm să o considerăm ca fiind în limitele Constituției.

Abia când ajungem să ne cerem un drept vedem cât de nedreaptă este o lege. Iar morții de acum 20 de ani sunt încă odată „persecutați” de aceeași „funcționari și demnitari” ai FSN. Acum cu siglă PD-L.

FSN vrea să comemoreze Piața Universității ?!

Am început, de dimineață, să caut. Pe net, normal. Caut. Pe ici, pe colo. Între timp mi-am pus postarea cu Justiția la care am lipit Simfonia lui Beethoven. Îmi sare în ochi blogul unui prieten. EPISTOLEpentruZEUS. Auzi la el. „Portocalele” s-au rebrănduit ! Nu mai sunt feseniștii de tristă amintire ci direct urmași ai brătienilor ! Vor să comemoreze fenomenul „Piața Victoriei” de acum 20 de ani. Tocmai ei ?

„Cand sunt ocupat si n-am timp de pieptanat netu’, multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat prieteni. Asa mai aflu si eu despre vreun bar, banc sau actiune.

Asa am primit acum cateva minute un link despre actiunile planificate sub umbrela guvernantilor nostri portocalii cu ocazia implinirii a 20 de ani de la evenimentele din Piata Universitatii.

Ce spui tu, frate? Portocalele comemoreaza mineriadele si cinstesc victimele acestora! Hai, nu zau, nu e frumos?!?

Sa le amintim ca seful lor, Traian Basescu, ministru al transporturilor la acea vreme, a demis si amenintat cu puscaria un sef de gara care refuza trecerea garniturilor cu ortaci spre capitala? Trebuie sa ai tupeu, dar si “cojones” sa fii vopsit portocaliu si sa faci acte de “dreptaci”!

Sa-i “laudam”, fratilor, ca merita! S-au trezit intr-o dimineata cu sula pe dreapta si brusc mostenitori ai papucilor lui Bratianu. Normal ca nu se mai puteau privi in oglinda cu eticheta de “internationala socialista” pe ei! Era musai sa se rebranduiasca”!

Pentru a clarifica lucrurile, se cuvine a lua de pe site PD-L o parte din istoricul lor:

Istoric:

Partidul Democrat este succesorul Frontului Salvarii Nationale, al Partidului Democrat, al Partidului Democrat al Muncii, al Partidului Unitatii Social Democrate, al Frontului Democrat Roman, al Partidului Alianta Nationala Romana, al Partidului Pensionarilor si Protectiei Sociale si al Partidului Liberal Democrat, partide cu care P.D.L. a fuzionat prin absorbtie.

Aparut ca o larga miscare de masa in timpul Revolutiei din decembrie 1989, F.S.N. isi incepe existenta documentara la 23 decembrie 1989 prin declaratia program redactata de Consiliul F.S.N. Ca organ provizoriu al puterii de stat, F.S.N. a format Guvernul provizoriu condus de Petre Roman.

La 17 iunie 1990 a fost investit primul guvern legitim postdecembrist, format in majoritate din membri ai F.S.N. Prim Ministru al Guvernului a fost numit Petre Roman, lider national al F.S.N. In august 1991 s-a efectuat o remaniere a Guvernului prin cooptarea unui ministru liberal.

Divergentele din interiorul F.S.N. privind ritmul si caracterul reformei au dus la conturarea treptata a doua grupari: gruparea Roman si gruparea Iliescu. Guvernul Roman se afla intr-o opozitie din ce in ce mai accentuata cu majoritatea parlamentara.

Fara o motivatie intemeiata, la 24 septembrie 1991 minerii din Valea Jiului sunt adusi in capitala pentru a rasturna Guvernul. Dezordinea provocata de acestia a durat pana la 27 septembrie 1991 cand Petre Roman isi depune mandatul, gest interpretat de catre presedintele tarii, Ion Iliescu, drept demisie. Fara a emite un document prin care sa legifereze inlaturarea Guvernului Roman, Parlamentul investeste un nou Guvern: Guvernul Stolojan.

Prima Conventie Nationala a F.S.N. are loc la 27-29 martie 1992 in Bucuresti. Delegatii la Conventie urmau sa voteze una din cele 3 motiuni sustinute de gruparile din partid. Motiunea �Viitorul azi�, sustinuta de gruparea Roman cumuleaza cele mai multe voturi si devine programul politic al F.S.N.. Totodata, conform Statutului, Petre Roman, sustinatorul motiunii adoptate, devine Presedinte F.S.N. Situatia nu este acceptata de gruparea Ion Iliescu care se desprinde din F.S.N. constituindu-se intr-o noua formatiune politica: P.D.S.R.

Alegerile generale din acelasi an aduc pentru F.S.N. 11% din sufragii. Respingand conditiile impuse de P.D.S.R. pentru participarea la guvernare, F.S.N. trece in opozitie alaturi de PNTCD, PNL si UDMR.

La 11 mai 1993, F.S.N. fuzioneaza prin absortie cu Partidul Democrat, schimbandu-si denumirea in Partidul Democrat, inregistrat ca persoana juridica prin decizia nr. 13 din 23 mai 1993 a Tribunalului Municipiului Bucuresti.

Să înțeleg că asasinii vor să „jelească” victimele ? Sau caută, populist, o punte de împăcare cu populația pe care o jefuiesc acum.

Din nou în Piața Universității

Au trecut 20 de ani. Atunci, pericolul pentru democrație era reprezentat de FSN condus de Ion Iliescu. Au trecut 20 de ani brucanieni. Suntem în cel mai mare pericol de după anul 1990. Suntem în pericol de a ne întoarce la comunism. Un neocomunism. De data asta băsescian, portocaliu.

Împrumutul lui Ceaușescu de la FMI a dus la înfometarea țării. Aveam bani dar nu mai aveam produse. Rafturile erau goale. Dacă prindeam „adidași” sau niște „tacâmuri” dădeam la copii proteine. Dacă nu ... le dădeam ceai cu pâine. Și niște marmeladă.

Acum, noul dictator comunistoid, Traian Băsescu, vrea să ne ia banii. Ne vom uita la vitrine și vom trece mai departe. Ne vom uita la spital și vom trece mai departe. Ne vom uita la farmacie și vom trece mai departe. medicamentele „gratuite” vor fi doar cu numele însă intrarea pe ușa doctorului de familie ne va costa. Portocalii și ungurii cei verzi au inventat „coplata”. Sunt zvonuri că proprietatea va suferi serioase măriri de impozite. De două, de trei ori. Băncile își fac calcule peste calcule să scape de datornici. Oamenii nu mai au de unde. Grădinițele vor avea numai copii de fițoși, de „Dorobanți”. Școala se va scumpi. Mulți copii vor părăsi școala din cauza neputinței părinților de a-i mai susține. probabil că vor reapare tăblițele de lut.

Să mergem în Piața Universității. Să ne întâlnim acolo unde alții, acum oameni maturi sau bătrâni, unii chiar trecuți în neființă, au arătat FSN-ului și lui Iliescu că românii vor libertate.

Azi vom protesta tot împotriva FSN. PD-L este urmașul legal al FSN. Este istoricul pe care pedeleprele îl revendică. Ei se consideră „emanația” maselor care au înlăturat comunismul. Atât s-au emanat încât ne întorc, în marș forțat, spre comunismul de care ne-am despărțit acum 20 de ani. Să ne întâlnim pentru a-i arăta lui Băsescu că noi știm că ei sunt FSN. Că știm că ei sunt urmașii comuniștilor înlăturați de la putere în 1989.

Să mergem în Piața Universității cu câte două lumânări. Una pentru trecutul nostru și în amintirea strămoșilor și cealaltă pentru viitorul nostru. Pentru viitorul pe care ni-l pregătește Traian Băsescu și gașca de mafioți comunistoizi care îl înconjoară.

Piața Universității după 20 de ani.

Pe 14 iunie se împlinesc 20 de ani de la „fenomenul” Piața Universității. În imagini sunt „golanii” de atunci. Voi participa la comemorarea evenimentului și voi fi prezent în piață la ora 18.00. Grupul este constituit pe facebook. Găsiți invitația la epistolepentruzeus, la „mișcarea violet” ... Motivarea este următoarea:

„Am creat acest grup, pentru a ne aminti de momentele cand incercam sa ne opunem revenirii la dictatura. Cu o societate civila din ce in ce mai activa. Am creat acest grup pentru ca spatiul de dezbatere de acolo sa nu moara. Am creat acest grup pentru ca "golanii" s-au transformat in "diletanti". Fiindca acum e necesar sa ne opunem unei alte dictaturi.Dupa aceea a lui ceausescu, aceea a lui iliescu, acum aceea a lui basescu. Asteptam aici studentii satui de minciunile lui boc, dar care au nevoie de burse intregi. De profesori si medici si actori care au nevoie d e salarii intregi. De pensionarii intregi. De lumea lucida care doreste ca Romania sa prospere si sa fie o tara normala. Pe vechii golani, pe golanii cei noi, pe "tiganii imputiti", pe"diiletanti", pe vechii taranisti si liberali, pe monarhisti si republicanii parlamentaristi. pe toti cei cred ca dictatura aceasta a lui Basescu care vine-vine-vine, poate fi oprita. Asa sa ne ajute Dumnezeu”.

Vă invit și pe voi, cei care puteți, să participați alături de noi la miting. Să atragem atenția la moment aniversar lui Traian Băsescu, Guvernului Băsescu-Boc-Udrea, PD-L, UDMR și UNPR că noi nu ne dorim o nouă dictatură. Să atragem atenția celor trei partide politice menționate ca au luat-o pe panta neo-comunismului și că acest lucru trebuie să înceteze.