O seară în Piața Universității

Aseară am fost în Piață. Tot așa îmbrăcat, am împărțit flyere, am pus lumânări, am discutat cu niște persoane despre viața de acum și cea de atunci, am socializat.

Există o confuzie, întreținută de tot felul de „vuvuzele” portocalii, cu privire la fenomenul „Piața Universității”. Sigur, fără a nega cumva rolul și locul lui Ion Iliescu atunci trebuie să vedem cu ochii larg deschiși ziua de azi. Atunci exista pericolul ca Ion Iliescu să ducă societatea românească din nou în comunism. Un „comunism de omenie”, de parcă ar putea exista așa ceva. Comunismul, ca politică de guvernare este frate de sânge cu fascismul și nazismul. Toate au rădăcinile adânc băgate în seva național-socialismului. Fenomenul „Piața Universității” a fost reacția societății civile la aceste intenții iar scopul acțiunii a fost enunțat de cei din piață prin susținerea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara.

Punctul 8
8. Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte (...)".

Revin asupra unei idei mai vechi expusă de mine într-un articol anterior și anume că Ion Iliescu nu mai poate fi acum subiectul unei acțiuni de contestare. Dacă ar fi îndeplinit în aceste zile o funcție de demnitate publică cu atribuții de decizie asupra vieții noastre, da. Dar este doar un particular. Rămâne vinovat pentru multe și cumplite acte antinaționale săvârșite în perioadele în care a avut putere de decizie ca Președinte al României dar azi, când suntem victimele unor acțiuni politice și administrative similare celor aplicate de regimul comunist al lui Ceaușescu începând cu anii 1980, subiectul contestării trebuie să fie cel care dispune, discreționar, de drepturile și libertățile noastre, cel care consideră că este dreptul lui de a umbla fără jenă în buzunarele noastre, cel care conduce direct și autoritar un Guvern de marionete portocalii în defavoarea întregii nații însă în beneficiul familiei sale și a apropiaților săi. Azi este la putere tot un lustrabil, potrivit punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, Traian Băsescu. Individul a fost și una și alta. Și activist și ofițer de securitate. Nu mai spun de Emil Boc dar și de alții din această guvernare portocalie. Presa a dat suficiente date cu privire la trecutul lor. Pentru că părerile în aceste probleme sunt împărțite, am dreptul să mă susțin cu părerile celor care gândesc la fel ca mine. De aceea recomand o altă opinie, a lui Marian Sultănoiu, în ziarul „Gândul” : Iliescu, golanii vechi și noi.

Pentru că noi, cei care susținem „Mișcarea Violet”, mișcare civică îndreptată împotriva „noului Ceaușescu, noului Iliescu” - Traian Băsescu -, am înțeles că Traian Băsescu este marea problemă a României așa cum a fost Ion Iliescu atunci, în 1990, ne-am hotărât să participăm la campania de sensibilizare a opiniei publice asupra pericolului real care ne grevează existența prin acceptarea acestui activist comunist și securist la putere, ne-am concentrat acțiunile pentru a arăta adevărata față a dictatorului de la Cotroceni. Și suntem activi și în mediul virtual și în piața publică acolo unde putem fi văzuți de oameni, acolo unde putem fi întrebați asupra susținerilor noastre acolo unde din discuții în contradictoriu se poate ajunge la un punct de vedere comun. Știm că există mulți oameni care gândesc ca noi. În mediul virtual și nu numai au pornit și se desfășoară campanii care au ca scop opoziția față de regimul autoritar și nedrept al partidului-stat, PD-L, al aliaților acestuia, al personalităților care susțin aberațiile de guvernare ale acestui „nou Ceaușescu”. Dar sunt insuficiente aceste acțiuni. Fără dezbaterea problemelor în agora, fără confruntarea de idei care să genereze poziții comune și ca o consecință acțiuni comune, nu se realizează mare lucru.

Noi am fost în piață. Am făcut o cruce din lumânări în amintirea victimelor mineriadei din 1990. Victime atât ale minerilor dar, în special, victime ale securității ceaușiste și miliției folosite de puterea iliesciană împotriva populației nemulțumite. Le-am aprins ziua, ne-am retras un timp și, revenind, le-am văzut reaprinse de cei care au trecut pe acolo. Alte persoane au văzut acțiunea, și-au cumpărat lumânări și le-au pus, aprinse, printre cele puse de noi. Aceste gesturi au un cuvânt care le definește - solidaritate.



Astăzi are loc și se manifestă cu violență, o altă mineriadă. Puterea portocalie nu a mai adus mineri ci își aduce în sprijin puterile statului, autoritățile de stat care pot, într-un fel sau altul să propage programul de teroare băsescian împotriva poporului român. Parlamentarii PD-L înfrățiți în nesimțire și ură față de români cu cei ai UDMR, sprijiniți de cei ai partidului nou înființat care are ca temei și liant trădarea și încălcarea jurământului - UNPR -, cei ai minorităților naționale altele decât cea maghiară care una au declarat și susținut și alta votează, liderul lor Pambucian făcând echilibristică filosofică și economică în emisiunile televizate cot la cot cu cei ai PD-L. Curtea Constituțională a României a devenit, deocamdată, loc de aranjamente politice prin intervențiile lui Traian Băsescu în numirile pe funcții și „indicațiile prețioase” ale acestuia - la fel ca ale lui Ceaușescu -, care pun în sarcina CCR „bunul mers al economiei” băsesciene, o economie a sărăciei bazată pe jaful practicat de PD-L asupra resurselor financiare și nu numai ale țării. Ministerul Public și serviciile fac liste, la Prefecturile județene se fac liste, Poliția Română face liste, Jandarmeria face liste ... iar în liste sunt protestatarii, funcționari publici, pensionari, oameni de afaceri care nu sunt de acord cu modul în care guvernarea băsesciană distruge țara. Statul polițienesc ceaușist a murit, trăiască statul polițienesc băsescian !

Da, noi, românii, îl deranjăm pe dictatorul Traian Băsescu pus, prin votul unor români, din nou, în fruntea țării. Îl deranjăm pentru că ne apărăm drepturile, pentru că vrem democrație și nu mai vrem dictatură, pentru că viața noastră și a celor apropiați nouă ne este mai dragă decât politica lui care are ca rezultat, previzibil, mizeria și sărăcia, ura și infracțiunea, moartea și boala.



Actualizare:

Epistolepentruzeus a adunat imaginile din pasaj. Este foarte interesantă „lectura” lor.