Depunerea la Avocatul Poporului a sesizării privind modificarea Codului fiscal

Purtătorul de cuvânt al PNL, Ionel Dancă și deputatul Ioan Cupșa, președintele Comisiei Juridice a PNL, vor depune luni, 13 noiembrie, la ora 13.00, la Avocatul Poporului, sesizarea privind contestarea la CCR a OUG 79/2017 (ref. modificarea Codului Fiscal).

Biroul de presă al PNL

Cooperativa socialistă a finanțelor publice a făcut-o

Cooperatorul fruntaș de la ministerul de finanțe devenit între timp un fel de „cooperativă socialistă a finanțelor” a înțeles tezele istorice ale tovarășului președinte infractor Liviu Dragnea (înaintașii lui erau tot infractori cu acte în regulă, și Dej și Ceaușescu !) și a pregătit ordonanțele care schimbă Codul Fiscal iar prim-ministrul Mihai Tudose le-a asigurat drumul lin către Monitorul Oficial al României pentru ca tot românul să se bucure de mărețele realizări.

Iau știrea, proaspătă și condensată, de la „cursdeguvernare”.

Split TVA a devenit realitate. Că a plăcut, că nu a plăcut, că produce daune economiei, că blochează banii micilor investitori, că obligă la cheltuieli imense pentru investitorii obligați să aplice legea fără ca în final să aibă un beneficiu de pe urma ei, nu a contat. Suntem singura țară din Uniunea Europeană care aplică peste tot această procedură. Italia o aplică doar în anumite situații strict limitate de lege, doar la contractele cu statul. La noi este altfel. La noi statul este pus pe jaf din buzunarul investitorilor, mari sau mici.  Iar Split TVS este o foarte bună ocazie să jefuiască câte ceva iar de se va face ceva cu abuz, se va corecta el cumva, fără însă a urma o sancțiune pentru cei care au comis abuzul. Evident, cheltuielile suplimentare pe care firmele le vor cheltui vor trebui scoase de undeva. Iar acel undeva este buzunarul nostru, al tuturor, al celor care cumpărăm produse, mărfuri și servicii.

„Față de versiunile anterioare ale proiectului, discutate cu mediul de afaceri, documentul adoptat conține prevederea potrivit căreia un cont special de TVA poate fi executat silit NU numai pentru plata TVA datorate bugetului de stat, ci și pentru plata altor obligații bugetare restante existente în evidențele fiscale ale organelor fiscale centrale.
Ministerul de Finanțe a insistat pentru adoptarea acestui proiect motivând că astfel bugetul va încasa 2 miliarde de lei suplimentar, în fiecare an.
Evaziunea pe zona de TVA reprezintă între 3-4% din PIB, Comisia Europeană elaborând recent un set de propuneri pentru diminuarea acestui procent, aplicarea ”split TVA” nefiind cuprinsă în lista măsurilor indicate de Bruxelles.”

Foamea de bani a Guvernului este mare. Foarte mare. Iar România se îndepărtează, încet și sigur, de regulile aplicate în Uniunea Europeană. Mai sunt niște țări care procedează la fel.

„În esență, companiile sunt obligate să își deschidă conturi separate de TVA și sunt obligate să achite contravaloarea acestei taxe separat, în contul special al partenerului de afaceri. Companiile nu pot face alt gen de plăți din aceste conturi decât cu aprobarea Fiscului.”

Mai ceva ca mafia !

O altă ordonanță vine cu „răzgândirea”. Nu se mai elimină impozitul pe dividende, nu se mai introduc facilitățile fiscale pentru proprietarii care cultivă terenurile agricole. Bine, sunt promisiuni electorale și sunt și prevăzute în programul de guvernare aprobat de Parlament ! Dar cum la Parlament puterea este deținută de infractorul Liviu Dragnea și susținută de inculpatul CAP Tăriceanu, nu se mai pune problema ca Guvernul să fie tras la răspundere pentru încălcarea programului de guvernare.

A treia minune, tot o ordonanță, umple de bucurie tot poporul. A fost așteptată cu sufletul la gură ! Este „cântată” în poeme !

Supraacciza la carburanţi va fi introdusă în două etape, respectiv de la 15 septembrie şi 1 octombrie, a mai decis miercuri guvernul.

Va fi o majorare de câte 0,16 lei/litru la fiecare termen anunțat pentru toate tipurile de carburanţi. Ministrul Ionuț Mișa afirmă că astfel se evită ”un şoc la nivelul consumului” pe piaţă.

Explicația oficială pentru această decizie este: ”aducerea ponderii taxelor în prețurile de piață ale carburanților în zona valorilor medii identificate la nivelul Uniunii Europene ”

Tot în sedința de guvern au fost majorate taxele impuse prospecțiunii, explorării și exploatării izvoarelor de apă minerală, acestea fiind majorate semnificativ procentual, rămânînd însă la valori destul de mici. De precizat că ordonanța aprobată impune aplicarea unui timbru special pe sticla de apă îmbuteliată pentru comercializare, fără să existe însă o taxă specială de timbru.

Și pentru că noii „cooperatori socialiști” ai PSD și ALDE să fie asemănători cu antecesorii lor din epoca comunistă au venit cu o prorogare în sens contrar spiritului celor trei ordonanțe: au prorogat termenul pentru utilizarea generală a caselor de marcat cu jurnal electronic. Cumva, au vrut să transmită că înțeleg ce cheltuieli vor face investitorii iar măsura este una de „protecție”.

Urmează să vedem cum cooperatorul Ionuț Mișa va propune un plan cincinal pentru realizarea obiectivelor mărețului conducător infractor calificat Liviu Dragnea.

Când te gândești că sunt abia la un fel de început, te apucă toate cele ! Și vor veni !

Avem Cod fiscal nou. Legea 227/2015.

Am citit la HotNews o sinteză a noului Cod fiscal publicat în Monitorul Oficial (aici). Va fi, de acum înainte, Legea nr. 227/2015.

Sinteza tratează subiectul la modul general, asta este nou față de codul fiscal anterior. Autorul are și propriile interpretări, una dintre ele o pun mai jos.

„Tendinta generala este de crestere a sarcinii fiscale asupra persoanei fizice, in special profesiile independente, PFA-urile vor suporta costul reducerii TVA. Relaxarea fiscala nu se regaseste pentru companii, acestea platind cam aceleasi impozite ca in 2015, dublate de cresteri de sarcini fiscale aplicate persoanelor fizice. Categoriile cele mai defavorizate sunt persoanele fizice ce desfasoara activitati independente sau profesii libere. Exista de asemenea si aspecte care pun semne de intrebare, cum ar fi plata contributiei la sanatate de catre persoanele fizice ce nu au venituri !”.

Nu sunt specialist în fiscalitate, însă din punct de vedere social și politic, trecerea de la o fiscalitate favorabilă acțiunii economice a micului întreprinzător la o fiscalitate asupritoare a lui nu este chiar de bun augur. Consider că prin acest cod fiscal se urmărește stimularea marilor companii care, din nefericire pentru țară, nu sunt cu capital românesc. Sunt cu capital străin. Astfel ajung la concluzia că acest cod fiscal atât de lăudat și cerut de unii și alții este, mai degrabă, anti-capital românesc. Este o problemă de logică simplă. Românii nu sunt puternici din punct de vedere financiar, cu mici excepții care țin de capitalul de stat, iar dezvoltarea lor financiară începe cu PFA și mica întreprindere, cu profesioniștii din domeniul profesiilor libere. Prin noul Cod fiscal, aceste entități economice sunt sugrumate astfel că piața este pusă la dispoziția exclusivă a companiilor care au deja un capital suficient pentru dezvoltare. Nu mai spun de faptul că „viitoarea” concurență dispare și ea. Cu o piață eliberată de „insectele” persoane fizice și profesiile liberale, alte entități (în special cu capital străin) au tot spațiul economic la dispoziție.

„Regasim si cresteri de taxe cum ar fi majorarea taxelor locale datorate de persoanele fizice pentru locuintele detinute, remarcandu-se majorari substantiale si de mai multe ori pentru locuintele folosite ca sedii pentru desfasurarea de activitati independente, respectiv observam o extindere a tipurilor de venituri pentru care se datoreaza asigurari sociale pensii sau contributii individuale la sanatate, ce nu se platesc conform Codului fiscal actual”.

Este evident că în noul Cod fiscal s-a mers către sugrumarea cetățeanului. Cum să plătească - să plătească -, taxe o persoană care nu are venituri ?! Avem destule cazuri, enorm de multe. Foștii șomeri, persoanele care primesc ajutor social dar mai ales persoanele care nu mai pot primi, persoanele care nu au mai găsit loc de muncă și au vârste peste 45 de ani, pensionarea lor - adică o sursă de venituri legală -, urmând a se produce, potrivit legii abia peste câțiva ani. Boschetarii, cerșetorii (te pomenești că în gândirea lor profundă, autorii și susținătorii acestui Cod fiscal consideră că cerșetorii ar cam trebui să plătească și ei taxe din cerșit !).

Mie îmi pare că cei care au produs această reglementare au gândit superficial. Este culmea ! Impozitezi lipsa de resurse financiare, sugrumi micul întreprinzător și liberul profesionist, elimini concurența pentru entitățile economice deja existente (se pare că suntem experți, asta facem de când am trecut la capitalism), pe undeva se încearcă protejarea capitaliștilor de carton sau măcar a afacerilor lor după ce aceștia înfundă pușcăriile. Autorii și susținătorii noului Cod fiscal nu au mers cu gândirea mai jos de interesele companiilor deja existente.

Ce va fi mai departe ? Naiba știe. Probabil că PFA-iștii vor dispare. Încet-încet. Locuințele nu vor mai fi sedii ale PFA sau ale micilor întreprinzători. Taxele crescute de câteva ori îi va determina să își suspende activitatea și, dacă nu vor găsi un alt sediu convenabil, să înceteze activitatea la vedere și să treacă în zona „neagră” a economiei, cu „scutirea” completă a dărilor către stat. Să fie clar, eu nu voi merge să chem un instalator de la o firmă - care are obiceiul să mă „programeze” -, ci voi apela tot la cel cunoscut care a fost PFA un timp, nu voi merge la nu știu cine care să îmi repare pantofii sau să îmi facă niște pantofi după cum vreau eu ci voi merge tot la meșterul meu care va trece la munca la „negru”, la fel cu croitorul fost PFA etc. Sunt oamenii ai vieții noastre. Legea care le-a permis să iasă la „lumină” cu activitatea profesională tocmai a fost „strangulată” prin noul Cod fiscal. Ca să rămână în activitate, PFA-ul va trebui să mărească prețul serviciului sau al produsului devenind astfel necompetitiv.

Urmează o activitate intensă. Unii vor fi în câștig, alții în pierdere.

Legea va fi studiată de judecători, procurori, avocați, consilieri juridici, notari. Scopul lor este de a cunoaște foarte bine raporturile juridice ce se nasc, drepturile și obligațiile juridice ale actorilor economici (inclusiv persoanele fizice care prestează individual activități economice), litigiile care pot apare, acțiunile la instanțele de judecată (inclusiv contestațiile la autoritățile administrative), apărările ce se pot face, soluțiile ce se pot da. Normele Codului fiscal vor fi puse față în față cu normele codului civil, ale codului penal, ale altor acte normative legate de acesta prin domeniul fiscalității.

Finanțiștii vor trebui să lucreze la refacerea sistemului informațional după prevederile noului cod. Informaticienii vor trebui să revadă sistemele informatice. Vor avea o perioadă fructuoasă, bănoasă, toate evidențele contabile informatizate vor trebui refăcute, vor fi înlocuite multe constante din rapoartele contabile. Contabilii, la rândul lor au de lucru.

Trecerea de la vechea fiscalitate la cea nouă dă ocazia unora să câștige bani frumoși. Pe fiscalitatea veche, cea nouă urmând a fi aplicabilă abia de anul viitor. Că tot sunt aici, toate modificările la codul fiscal au drept consecință munca suplimentară a tuturor celor de mai sus și produc un disconfort major celor care lucrează efectiv cu acele date.

Noua fiscalitate nu scade prețurile. La nici un produs. ce iei pe mere, dai pe pere și mai rămâi și dator.

Până la urmă, care este câștigul real al noii fiscalități ?

Vom avea o renăscută „economie neagră”. Vom avea mai mulți săraci. Vom avea mai multă tensiune socială. Pentru că avem o clasă politică care gândește cu curul.

Vrabia de pe gard și pielea ursului din pădure.

Pe măsură ce trece timpul, imaginea politicii fiscale a Guvernului Ponta capătă, pentru mine, o culoare incertă. Nu este nici roșul stângii dar nici galbenul liberalilor, al dreptei.

Este, evident, un talmeș-balmeș. Ca la carte. O struțo-cămilă. Evident că mâine, când se vor așeza lucrurile, nu vom avea nici politică de stânga dar nici de dreapta. Cu consecințe, de cele mai multe ori, neplăcute.

Nu intru în detalii tehnice - o fac mai bine specialiștii care comentează, pe bucățele, măsurile. Susțin doar acele puncte de vedere mai pe înțelesul „profanului” din mine, acele semnale care mă îndeamnă către reflecție.

Am văzut unele reacții care nu se referă direct la elementul tehnic ci la aspectul general al stării economiei. Reacții care trag un semnal de alarmă punând „corpul” economiei în centrul dezbaterii. Ce fel de economiei avem ? Cât este ea de mare ? Cum este dezvoltată ? Cum arată dacă ar fi să o comparăm cu un model ? Este armonioasă, este diformă, este frumoasă, este urâtă ? Exact cum apreciem un corp sau un ansamblu arhitectural ori un colț din natură. Ba chiar un om sau alt animal.

Din ce spun specialiștii care au acces la toate datele economiei, nu doar la acele statistici folosite  pentru propaganda politică, corpul economiei românești este cam diform și cam firav. Comparat cu alte economii din spațiul Uniunii Europene, este destul de slab. Creșterea economică peste nivelul altor state europene este  un lucru bun însă nu transformă economia românească în „Ileana Cosânzeana”. Creșterea economică adaugă, pe ici colo, câte ceva, în completare, la corpul destul de mic și diform al economiei. Este o creștere în speranța că mâine (undeva în timp !), economia românească va deveni mai robustă, mai puternică, mai independentă. Acum nu este. Nu este nici competitivă. Pentru că a fost prost construită de politicienii care s-au perindat la conducerea țării în anii din urmă.

Mugur Isărescu atrăgea atenția că economia a ajuns la o creștere în acești ani către limita superioară a capacității ei de creștere. Un 4% creștere anuală este în limita capacității de creștere armonioasă. Păstrarea acestei limite și sprijinirea ei de către guvernanții responsabili ar permite întărirea economiei, creșterea forței ei de autosusținere. Este o creștere solidă, bazată pe propriile forțe.

Un alt economist român care trăiește și lucrează în străinătate, compară pachetul de măsuri pontiste cu un tratament cu hormoni fiscali. Ce va crește în corpul economiei ? Ce va strica ? Isărescu spune sus și tare că este în pericol fundamentul economiei prin dezechilibrele generate de aplicarea otova a măsurilor fiscale. La acestea se vor adăuga deficitele născute din măririle salariale din sectorul bugetar. Deficitele născute din aplicarea precipitată a acestor măsuri rămân pentru viitor. Practic, aplicând tratamentul cu hormoni azi, mâine vom trece la tratamente „medicale” radicale, la operații prin care să extirpăm acele disfuncții care pun în pericol sănătatea întregii economii. Nu de alta, dar de economia românească depinde viața întregii populații. Operațiile pentru corectarea defectelor economiei generate de politici greșite micșorează veniturile populației, complică viața oamenilor, o face mai grea pe perioade lungi de timp. Economia nu va crește, se va chinui să existe mică și firavă ca până acum. Am pățit asta în 2009-2010. Culmea prostiei, azi am ajuns abia la nivelul anului 2008, după ani și ani de „reparații” dureroase pentru populație. Atunci am avut parte de consecința unor politici greșite din punct de vedere economic luate de guvernarea Tăriceanu peste care s-a suprapus gândirea idioată din punct de vedere economic a lui Traian Băsescu și a guvernului condus de Emil Boc. La măsurile proaste luate de Tăriceanu s-au adăugat măsurile și mai proaste luate de Boc. Nu ne învățăm minte, vom suporta în continuare tâmpeniile politicienilor.

Ca un făcut, când să ieșim din criză complet, vine Ponta și ne bagă iar în „găleata” unei viitoare crize. Cât privește susținerea politicienilor pentru măsurile fiscale propuse am mari îndoieli că sunt cu mintea întreagă. Cunosc parlamentarii noștri care este fundamentul economiei ? Nu. Ei o țin langa-balanga cu caracterul „liberal” al măsurilor de reducere a fiscalității. Ei bine, aici am o mare problemă. De ce am această fiscalitate ? La ce o folosesc ? Dacă o reduc, la ce renunț ca administrație a națiunii ?

Fiscalitatea o am pentru a asigura fondurile necesare funcționării țării ca entitate de sine-stătătoare într-un spațiu geografic. Am fiscalitate pentru că am Parlament - asigur finanțarea funcționării acestuia -, am fiscalitate pentru că am Guvern (administrație publică centrală) - asigur finanțarea funcționării acestuia -, am fiscalitate pentru că am administrație publică locală - îi asigur finanțarea -, am fiscalitate pentru că am Justiție, instituții de ordine publică (poliție, poliție de frontieră, jandarmi, ISU, arhive naționale etc.), Armata, instituții de securitate națională și internațională etc. Toate acestea au un rol stabilit prin Constituție pentru existența și funcționarea statului. La acestea se adaugă obligațiile statului pentru susținerea unui sistem de învățământ și a unui sistem de susținere a sănătății cetățenilor - direct, prin sistemul de sănătate dar și prin susținerea sănătății animalelor și plantelor care asigură consumul oamenilor.

De câtă fiscalitate am nevoie pentru a asigura funcțiile statului ? La câtă fiscalitate pot renunța ?

Dacă ne uităm în jurul nostru, vedem că situația internațională se complică. Avem nevoie, imperativ, de mai mulți bani pentru a ne asigura apărarea (o armată mai puternică în cadrul NATO descurajează un eventual agresor), pentru a ne asigura securitatea (antiteroristă în toate formele ei de manifestare identificate în timpurile de azi), pentru a ne proteja ordinea publică (fluxul de migranți din Asia Mică, din Asia și din Africa a devenit o problemă gravă la nivel internațional iar noi nu suntem feriți de acest flagel !), migrația ridică mari probleme privind sănătatea populației (pericolul apariției unor boli exotice este imens, ca să nu mai spun de epidemii !), la fel de grave dacă nu chiar mai grave decât probleme ridicate de stările conflictuale produse de migranți care au o altă cultură, au un alt tip de comportament social, care au altă religie și convingeri religioase etc.

Cum vom asigura necesarul de finanțare pentru prevenirea riscurilor cu care ne confruntăm deja la nivel național și cu care sigur ne vom confrunta în viitor ? În afara gândirii simpliste, politicianiste, exhibată de toate partidele politice, nu am semnale că la nivelul conducerii acestora există altceva. O țară nu trăiește pentru a avea un anumit tip de economie. Economia este doar un instrument de care o țară se folosește pentru a fi independentă, suverană, integră, unitară. Economia performantă nu este scopul existenței unei țări. Ce face Ponta dar și restul clasei politice acum este să afecteze țara în fundamentele ei de bază. Îi subțiază pilonii pe care stă: legislație, administrație, justiție, apărare și securitate.

Niște politicieni cărora nu le pot pune decât eticheta de „idioți” susțin cu voce tare că și alte state au datorii, că le au chiar mai mari ca noi și că noi trebuie să facem în așa fel încât să ne îndatorăm mai mult. Nici unul nu vorbește despre politici prin care datoria publică să fie scăzută. Nici unul nu se gândește la ziua de mâine când copiii lor (dacă au !) vor trăi mai rău pentru a achita datoriile aduse țării de părinții lor doritori a fi a fi considerați „oameni de succes”. Succes pe naiba.

În motivările cu care se laudă politicienii apar tot felul de succese viitoare. Și sunt multe. Așa de multe încât te întrebi dacă nu cumva ești în fața unor scenarii SF. Economia va face și va drege. Bine. Care economie ? Care ramură economică ? Care sunt produsele românești care vor rupe gura târgului și vor asigura plusul prognozat la buget ? Statul, prin ANAF, va colecta mai multe taxe și impozite. Aoleu ! De unde ? Când ? În care secol ? Pentru că în noul Cod fiscal sunt și măsuri care sancționează tocmai pe cei din IMM-uri (ei au beneficiul unor taxe mai mari, în special de la administrațiile locale !). Sunt taxe locale care nu vor avea plătitori. Dacă nu ai cultivat pământul timp de doi ani, te trezești cu un impozit de 500% ! După ce că ești sărac, după ce că te-ai chinuit cum-necum să îți ții proprietatea, vine statul și îți umple lada de zestre cu impozite mai mari pe proprietate. Practic, prin noul cod fiscal se urmărește reducerea numărului de mici proprietari de terenuri și alte imobile spre fericirea firmelor mai mari sau a bogaților locali. Este un transfer de proprietate de la săraci la bogați. Cum bogații sunt politicienii actuali sau susținători ai acestora, acest cod fiscal are caracterul unei legi cu dedicație. Păi, să ne fie cu iertare, este absurd să ai săraci proprietari ! Trebuie să „revenim la normal” după doctrina social-democrată a PSD. Săracul este sărac și punct. Nu are nimic evaluabil în bani. Are însă un vot care poate fi cumpărat de social-democrație prin măsuri sociale, prin mită politică. Iar PSD știe cum se obține o masă electorală favorabilă. Din nefericire, cu concursul PNL. Bleah !

Discuțiile pe fiscalitate sunt bune. Foarte bune. Controversele devin lecții de politică fiscală.

Vreau să fiu clar, de la început. Nu susțin „salturile”. Mai ales după ce am aflat de ce am ajuns în situația din 2008 - 2011. Mai ales după ce am aflat cum a profitat Băsescu de o politică fiscală greșită a Guvernului Tăriceanu (susținut în Parlament de PSD !) pentru a face „un salt” de politică fiscală ce a dus la alte excese, în sens negativ. Excese care au dus la distrugeri de familii, la oameni morți, la închiderea de spitale și școli, la scăderi de salarii și la scăderi de pensii (este adevărat că CCR nu a fost de acord cu scăderea cu 15% a pensiilor însă a admis modificarea cuantumului pensiilor unor largi categorii socio-profesionale, mai puțin celor primite de magistrați - deh, decizie constituțională trasă serios de urechi, practic un abuz).

Excesul produs de Băsescu și aplicat otova de inegalabilul Boc a fost însoțit de excesul consumului de resurse de la buget pentru tot felul de tâmpenii numite „investiții” cu fonduri europene, tâmpenii aflate, în parte, în atenția DNA după ce CE a suspendat plata respectivelor tâmpenii pentru prostie, lăcomie și tâmpenie administrativă.  Elena Udrea a fost capul de afiș însă ea nu a fost singura „mătrăgună” în guvernările de tristă amintire Băsescu - Boc.

Nici acum nu pot uita sintagma atât de dragă pedeliștilor băsescieni (mai apoi au fost și altfel de pedeliști !), „eficiența economică”, aplicată otova spitalelor, școlilor, facultăților, unităților militare (pe timpul lui Ceaușescu, la Compania de grăniceri Sulina aveam „sarcină de partid” să obțin din 20 m teren de-a lungul frontierei pe vreo 40 de km - inclusiv pe malul mării considerat în hârtiile partidului teren arabil (?!) -, recolte de porumb, grâu și orz în limitele minime la nivel național iar la legume aveam sarcină să obțin necesarul pentru cel puțin 6 luni pentru întreg efectivul - am făcut foame la greu cu toți militarii, mâncam scoici din baltă și ce primeam de la pescari), unităților din MAI, instanțelor de judecată și unităților de parchet etc. O aberație care era susținută, doct, de Andreea Paul (printre alții), pe atunci consilier economic al celebrului Emil Boc. Nu o pot acuza doar pe ea, cred că încerca să justifice cumva măsurile luate de Guvern. Toți băsiștii acelor timpuri au comis una din cele mai mari crime: au schimbat scopul instituțiilor publice. În loc de eficiență socială - normală când vorbești de sănătate, învățământ, Justiție, ordine publică, apărare, securitate etc. -, au introdus „eficiența economică” care a transformat oamenii în cifre. Un om mort din cauza lipsei de medicamente era un simplu „- 1”. O gură mai puțin de hrănit, un individ mai puțin la asistența socială, cheltuieli mai mici cu învățământul - acel „- 1” putea fi un elev sau o elevă -, o pensie mai puțin ... Ce mai ! Eficiență economică în toată puterea cuvântului. Ba, apăruse Băsescu și cu celebrele lui ziceri copiate aiurea de pe la Orban al Ungariei sau Erdogan al Turciei, cu dispariția liberalismului clasic, cu lipsa de obligație a statului față de proprii cetățeni, cu posibilitatea românilor de a pleca sorcova în lume dacă nu le convine în România etc.

În alte țări se vorbea despre „cheltuirea cu chibzuință a fondurilor de la buget”, germanii fiind foarte severi în acest sens. Își planificau precis toate cheltuielile și încercau să nu se abată de la planificare. Pentru situații deosebite, când apăreau cheltuieli neplanificate, aveau o procedură de decontare la nivelul guvernului. La francezi era cam la fel. La spanioli la fel. Ungurii au preluat modelul german. Nu aveau planificată o activitate, nu participau la ea. La noi este ca la balamuc. Degeaba planificam. Primeam cu 20-30% mai puțin, anual (pe timpul lui Năstase !). Până și activitățile prevăzute în tratatele cu statele vecine erau sărite de la finanțare. Se aprobau cu mare larghețe acțiuni de imagine. Se cheltuia aiurea. Am înțeles că și pe timpul lui Tăriceanu a fost la fel. Pe timpul lui Boc, a fost doar gura de ei. Este inadmisibil să planifici și să ai apoi „rectificări bugetare” ! Ce dracu ai planificat ?! Înțeleg că și acum, în guvernarea Ponta este la fel.

Așa a fost și nu mai vreau să revenim la acele timpuri. Să fie clar.

Eugen Teodorovici o ține langa-balanga. Codul fiscal va reapare așa cum a fost aprobat în Parlament, fără nici o modificare. O moderare a intrării în vigoare a măsurilor nu împlinește scopul urmărit de el și PSD. Măi să fie ?! Dar care este scopul ? Cât din scop este susținut economic, fiscal și cât este pur politic - imaginea de „făuritori de țară” ?! Dacă este să iau în considerare mai toate intervențiile pe cod, intervențiile cu suport de specialitate (nu cele ale unor „specialiști”, ci ale unor instituții recunoscute, interne sau străine), atunci ajung la o singură concluzie: scopul este doar politic. PSD vrea să rămână în memoria publică ca partidul care a scăzut taxele și impozitele introduse de Băsescu. Partidul care a lansat „liberalismul economic” în România. Ca la balamuc.

Agerpres (aici).

„„Ieri (luni — n. r.) ne-am văzut cu ministrul Finanțelor. Întâlnirea este instituțională, trebuie să spun că nu este nimic nou. Aceste întâlniri fac parte din întâlnirile instituționale și din conlucrarea celor două instituții. (...) Schimbul de informații a fost foarte bun, nu ne-am spus lucruri noi, pentru că ne știm pozițiile. Noi am reiterat riscurile (aplicării unor măsuri din noul Cod Fiscal — n. r.) la adresa stabilității, dânsul a subliniat și contextul politic în care are loc această dezbatere despre Codul Fiscal. Noi am subliniat încă o dată că poziția noastră nu se referă la Codul Fiscal, că sunt multe elemente bune, se referă la acest pachet de măsuri, de reducere de taxe și impozite, aglomerate într-o perioadă foarte scurtă de timp. Nu e vorba nici de alb-negru, da sau împotriva Codului Fiscal, nu este nici alb-negru da sau nu împotriva măsurilor fiscale, este vorba de dozaj, de măsuri. Sunt foarte multe reduceri de impozite, la toate proporțiile sunt mari, cifra de deficit este de 2,2% — 2,3% din PIB. Ea pare mică, dar este o cifră foarte mare. Ea poate să schimbe traiectoria economiei românești pentru că este prinsă într-o perioadă foarte scurtă și, chiar dacă am vrea, nu putem să compensăm dintr-odată. De aceea, dozajul este cheia problemei", a subliniat șeful BNR””.

Am ajuns la o competiție cine este mai liberal în economie ? Așa se pare. Este modelul lui Tăriceanu din 2007-2008. PSD este încântat de „reputația” păstrată de Tăriceanu de atunci și până acum cu privire la „guvernarea bună” pe care a avut-o. Populația nu a acceptat criticile la adresa lui Tăriceanu, era deja „o victimă” a maleficului Băsescu. Abia azi, când problemele fiscalității și ale politicilor fiscale au ajuns să fie dezbătute vehement în media vedem (nu mă exclud !) că am avut „pata pe ochi”.

Susțin, fără nici o reținere, poziția Guvernatorului Isărescu. Este și cea a Consiliului Fiscal. Este poziția FMI - culmea, este de acord cu reglementările noului Cod fiscal însă trage semnalul de alarmă privind „dozajul” susținut și de Isărescu. Ba, ca să fie mai clar, FMI (aici) vine și semnalează că prin aplicarea aiurea a Codului fiscal va trebui să renunțăm la multe. La foarte multe. Inclusiv la creșterea bugetului apărării la 2% așa cum este el necesar în aceste momente foarte încordate pe plan internațional.

În România s-a guvernat haotic mai tot timpul. Nici un guvern de până acum nu merită „o bilă albă”. Nici măcar mai albită. Toate au vrut să demonstreze, prin salturi acrobatice, că au făcut ceva. Au făcut de la prost la foarte prost. Este timpul să punem mintea la contribuție și să devenim ce trebui. Un stat cu guverne responsabile.

„"Mai există oare şi o a treia alternativă care să permită României să îşi reducă treptat datoria publică, să relaxeze povara fiscală şi să finanţeze noi proiecte? Noi credem că există, dacă amploarea şi viteza de implementare a măsurilor de politică fiscală, precum şi noile planuri de cheltuieli sunt mai temperate", notează reprezentanţii FMI”.

Au dreptate.

Ar cam fi timpul să nu mai interpretăm rolul „vacii nebune” care lovește găleata în care se mulge laptele. Iar pe politicienii iresponsabili care susțin idei tâmpite ar trebui să îi trimitem acasă. Nu cred că în afacerile lor (cei care fac afaceri serioase) ar admite idei ca cele susținute azi de PSD și aliații lor de toate culorile privind fiscalitatea. Ar însemna să ajungă la sapă de lemn.

Fiecare cu ce-l doare. Unii vor să trăiască în trecut, alții doar în prezent și puțini se gândesc la viitor.

Zilele care au trecut și zilele care vor urma vor fi încărcate de „amintiri” dar și de predicții de tot felul. Mai toată lumea este împotriva a ceva. Nu știu să existe ceva care să unească voințele.

Ieri a fost zi de comemorare. Au trecut 3 ani de la referendumul de demitere a lui Băsescu. Este deja un eveniment vetust. La fel ca cel din 2007, rămas în amintirea unor politicieni care vor să își adauge la CV evenimente zgomotoase.

Nu există o interpretare unitară asupra lui. Unii încă folosesc, iresponsabil, sintagma „lovitură de stat”. O idioțenie. Alții au trecut la „puci”. Alți iresponsabili. Este un fel de scriere a istoriei de către șarlatani. El, a fost, de fapt, un act pur politic. S-a încercat eliminarea de la putere, prin mijloace constituționale, a unui derbedeu politic - Traian Băsescu. Nimic special. Ar fi fost ceva special doar dacă metoda folosită ar fi încălcat o normă legală. Fiind legală, acțiunea a fost normală. Nu îi oferă un caracter special nici cheltuirea unei sume mari de bani pentru organizarea și desfășurarea referendumului, nu îi oferă un caracter special nici numărul mare de votanți anti-Băsescu, nici măcar jocurile de culise ale unora din PSD și PNL ca referendumul să nu își realizeze scopul nu au un caracter special.

Ne încărcăm memoria activă cu un eveniment devenit inutil la sfârșitul zilei. Referendumul nu a dat nimic bun țării. A permis doar o „fotografie” la nivel național a opozanților lui Traian Băsescu. Culmea, sub 50% dintre cei înscriși în listele electorale, liste neactualizate de către autoritățile locale. Autorități interesate că aibă, scriptic, un anumit număr de cetățeni rezidenți pentru a primi anumite sume de la bugetul de stat. Înșelătorie în toată „splendoarea” ei. Mai apar, abia azi, diferite emisiuni în care sunt „promovate” frumusețile unor locuri în sate care nu mai au locuitori. Probabil că sunt câteva sute bune, dacă nu chiar mii.

Mi se pare hidos faptul că ne grăbim să comemorăm înfrângerile noastre. În loc să devenim mai responsabili cu actele noastre, să vedem că ne grăbim să facem lucruri fără orizont, ne fălim nevoie mare cu lucrurile inutile sau pur și simplu idioate comise într-un elan politic nesănătos. Ba, ca să o facem și mai de oaie, îi ridicăm în slăvi pe cei care au inițiat respectivele acțiuni iar azi se dau drept democrați nedreptățiți de soarta rea.

Văd că apare, constant, ideea vieții benefice pentru cei de azi. Ca justificare a unor măsuri politice populiste în domeniul fiscalității sau a politicilor bugetare. Își face loc dând din coate ideea penibilă a unui curent politico-economic că dezvoltarea unei țări se poate realiza doar prin împrumuturi. Că statul trebuie să se împrumute pentru dezvoltare. Bine-bine, prin ce mod ? Se vorbește, la general, despre investiții în economie. Și aici este o problemă. Care economie ? Avem exemplele nefaste ale regiilor cu capital de stat ineficiente economic care au devenit adevărate „găuri negre”, consumatoare de resurse bugetare, fără nici un viitor. Ba, mai vine și câte un ministru care le susține pentru a avea, chipurile, variante „viabile” de intervenție atunci când alte sisteme nu funcționează. Fleoșc.

Avem un stat tributar economiei comuniste. Statul agent economic, statul agent comercial, statul reglementator, statul concurent neloial al economiei private.

Cei de mai sus gândesc cu fundul. Împrumuturile de azi, cheltuite aiurea - în special pentru a acoperi cheltuielile pentru funcționarea statului -, încarcă datoria celor de mâine, a unora mai tineri care nu au timp de politică și nu vin la vot (când vor plăti pentru prostia politicienilor de azi vor avea numai cuvinte dulci pe limbă !).

Văd că o parte a parlamentarilor au sărit în sus, în susținerea unei politici fiscale care îngroapă viitorul tinerilor. Să scădem taxele ! Este o măsură liberală ! O fi, dar când este făcută prost, nu mai este liberală, este comunistă în cel mai pur sens al cuvântului. Unele păreri (neagreate, se pare, de către unii) spun că nu mărimea taxelor este problema ci simplificarea fiscalității. Înclin să le dau dreptate celor care susțin așa ceva. Sunt state care au taxe imense însă au o fiscalitate extrem de simplă, clară, predictibilă. Nu ar fi stricat ca acum să se umble la simplificarea fiscalității care, fără doar și poate, ar permite creșterea economică. Cum este posibil în alte țări poate fi posibil și în România. Minte să fie, resurse sunt.

Studii mai aprofundate ne arată că avem niște limite pe care le putem depăși dacă am aborda problemele din economie cu capul și nu cu stomacul. Sunt indicatori care ar trebui să ia locul abordărilor politicianiste (aici). Ei bine, politicienii noștri care sunt mai peste tot și acționează ca niște primitivi ar trebui să poarte o discuție serioasă pe acești indicatori. Ce anume se propune pentru îmbunătățirea lor ? În ce perioadă de timp se poate ajunge la un anume nivel. Unde să se pună accentul bugetar, legislativ, cine să se ocupe de identificarea riscurilor, care sunt măsurile ce se iau pentru reducerea efectelor negative etc. indiferent de partidul aflat la guvernare. Rămân destule locuri în administrația publică care să le permită politicienilor să se joace de-a politica.

Ieri am văzut la TV că Președintele a vorbit la un forum al economiștilor români din țară și străinătate. Am citit pe site-ul Președinției comunicatul (aici). Am preluat un calup. Trecutul, prezentul și viitorul economic al României.

„Doamnelor și domnilor,

În urmă cu un sfert de veac puneam punct unei istorii nefaste pentru economia, cultura și societatea noastră. Socialismul ne-a demonstrat, din păcate, cât de dramatic putem rămâne în urmă atunci când ne conducem după idei eronate, după idei economice și sociale aflate în contradicție cu însăși natura umană. În prezent, după 25 de ani de reforme, am putea spune că tranziția economică a fost, în cele din urmă, încheiată. Am lăsat în urmă un sistem plin de defecte, care ne-a oferit însă o lecție esențială: viziunea economică este decisivă pentru bunul mers al societății. 

De aici înainte, România trebuie să-și consolideze, în mod hotărât, instituțiile economiei de piață. În actuala etapă, circumscrisă trinomului post-tranziție, post-aderare, post-criză, avem nevoie de un nou model de dezvoltare, axat pe competitivitate și responsabilitate. România are nevoie de o abordare echilibrată și responsabilă, una care să corecteze erorile trecutului, în favoarea unor beneficii sustenabile. Nu ne mai putem permite politici care să genereze prosperitate doar pe termen scurt, fără să consolidăm bazele reale ale progresului economic: proprietatea privată și piața concurențială, acumularea de capital și stimularea investițiilor, inovarea și antreprenoriatul, libertatea economică și competitivitatea. Acestea sunt sursele prosperității generale, a creării de locuri de muncă productive și bine plătite.

Recent, am solicitat Parlamentului reexaminarea Codului fiscal. Am făcut acest lucru cu motivația prudenței și responsabilității în plan fiscal-bugetar. România are nevoie de relaxare fiscală, însă contează foarte mult maniera în care se realizează aceasta. Pentru consolidarea performanțelor recente, politicile fiscal-bugetare trebuie să fie sustenabile. Dezvoltarea reală, calitativă, se obține prin politici economice bine gândite, care depășesc interesele politice și rezolvă problemele profunde ale economiei noastre”.

Este evident că nu poate satisface plăcerea unor superficiali ca Băsescu, Striblea, Cristoiu care cereau „observații punctuale” la Codul fiscal. Nu sunt singurii. Comportamentul superficial este propriu și unor personalități despre care, la un moment dat, credeam că sunt mai sus de marea masă a populiștilor. Ei bine, m-am înșelat. Nu sunt.

Iohannis a pus accentul pe educație, nu doar pe guvernare sau economie. Guvernarea de azi, economia românească de azi este la nivelul educației actorilor politici de azi. Sunt prost educați, avem o economie și o guvernare proastă (asta o spun eu pentru că ceilalți nu o prea fac). Avem niște șmecherași (băieți de la țară dar crescuți între blocuri, după cum îl califică Băsescu pe Dragnea) care mai știu ei ceva dar nu prea mult, avem o economie care face ceva dar nu prea mult și o guvernare care mimează că face dar de fapt nu prea face.

Mă alătur celor care se gândesc la viitor, fără nici un fel de îndoială. Indiferent de nume și istoric. Dacă sunt de bună-credință, au tot sprijinul meu.

Între teorie și practică este cale lungă, uneori. PSD pârjolește totul în urma sa.

Toată lumea contra toată lumea. Rareori s-a ajuns la discuții atât de intense. Culmea, pe un set de probleme politice care nu au fost foarte atrăgătoare în anii anteriori. Politica fiscală a statului, politica monetară a statului, politica bugetară a statului, deficitul structural, deficitul de cont curent etc. Este bine. Învățăm să îi judecăm pe cei aleși înțelegând instrumentele de politică de stat cu care lucrează.

Codul fiscal este calul de bătaie acum. Nu pe conținutul lui tehnic (se pare unul bun sub aspectul reglementării relațiilor dintre stat și contribuabili), ci pe conținutul lui politic. Nivelul taxelor și impozitelor datorate de contribuabil statului. Toată lumea susține reducerea acestora. Foarte bine. Și eu sunt printre cei care susțin reducerile. Problema este însă cum se fac aceste reduceri. Ce urmează ? Dacă ar urma restrângeri pe motiv de criză economică (ne-am întins mai mult decât ne este plapuma), ar fi mai bine să ne mărim plapuma înainte de a ne culca (pe laurii victoriei fiscal-bugetare).

Unii analiști apăruți ca ciupercile după ploaie pe la posturile Tv, căutați cu disperare de moderatori, au perorat după cum le-au fost interesele. Alți analiști le-au dat dreptate. Cu mici „accente” astfel că un ascultător neavizat în materie a simțit cum i se prind urechile în clame stând pașnic în fața televizorului.

Teoretic, nu ai cum te opune specialiștilor în economie și finanțe care stau toată ziua cu cifrele în față și construiesc scenarii. Ei au dreptate în „legea lor” pentru că omul, cetățeanul, contribuabilul este, pentru ei, doar o cifră. Nu mănâncă, nu doarme, nu iubește ci contribuie sau cheltuiește sau îi sunt atribuite cheltuieli de la buget. Ba, devine o problemă pentru că îmbătrânește sau devine șomer în anumite perioade. Îmbătrânirea aia a lui înseamnă o situație de risc pentru deficitul structural al țării, va urma să primească o pensie. Moartea pensionarului înseamnă o reducere de cheltuieli. Creșterea vârstei de pensionare înseamnă reducerea efortului financiar al statului pentru cheltuieli neproductive. Teoretic, numerele cu care lucrează analiștii spun ce și cum, la general.

Practic însă, analizele lor sunt ineficiente. Mai ales atunci când rezultatul politicilor economice duce la reducerea veniturilor sau reducerea capacității respectivelor venituri de a satisface necesitățile omului. Când modul de a face politică fiscală, bugetară, monetară reduce capacitatea statului de a asigura stabilitatea și securitatea socială.

După ce am ascultat teoreticienii de la Tv, acolo unde au fost oameni serioși, am revenit la cei care fac analize orientate către interesul major al statului, nu la gargara cu pioneze.

Codul fiscal este bun dar are o hibă. Majoră. Nu este însoțit de măsurile de compensare a scăderii evidente de resurse la bugetul de stat. Consiliul Fiscal a atras atenția asupra riscurilor însă guvernul de handicapați al PSD nu vrea să țină cont de ele. Scopul lor este de a pârjoli în urma lor totul pentru ca următorul guvern să nu mai aibă capacitatea de a continua ceva ci să fie preocupat de repararea disfuncțiilor create de guvernarea PSD. Modelul este românesc și are un precedent ticălos la finalul anului 2008 când Tăriceanu sprijinit de „opoziția” PSD din Parlament a lăsat următorului guvern doar praful de pe tobă. A urmat neagra guvernare PDL-PSD-UNOR-UDMR cu tăieri de salarii și chiar pensii, cu forfetarul catastrofal pentru IMM-uri, cu ...

Acum, Codul fiscal vine însoțit de alte proiecte de lege care să agraveze situația, să producă mai multă pagubă în viitor, fiind previzibilă încălcarea nu doar a angajamentelor interne ci și a angajamentelor internaționale. Nu va mai fi posibilă creșterea la 2% a cheltuielilor militare pentru a permite creșterea capacității de apărare a României - situația din Ucraina se acutizează -, angajamentul luat de aderare la spațiul Schengen este, la rândul lui pus în pericol pentru că vor scade cheltuielile pentru păstrarea nivelului înalt de securitate la frontierele României - scăderea va fi valorică, chiar dacă procentual va fi la fel: la un PIB mai mic, procentul alocat va avea o valoare nominală mai mică în condițiile acelorași costuri pentru întreținerea securității statului -, aderarea la zona euro poate fi considerată ratată din moment ce angajamentele asumate și respectate până în prezent vor fi încălcate. Aici ne explică mai bine cum stă treaba Ionuț Dumitru de la Consiliul Fiscal (aici):

„Guvernul a venit cu un plan de reducere a taxării fără să prezinte și viziunea pe cheltuieli bugetare. Dimpotrivă, viziunea pe cheltuieli este, mai degrabă, de creștere. Numai la salariile bugetarilor se intenționează o creștere de până la 70 la sută. Asta înseamnă miliarde. Numai dacă este să calculăm deciziile care se prefigurează pe Codul Fiscal, pe cheltuielile cu salariile, discutăm deja de un deficit de 5 la sută din PIB, nu 3 la sută. Cifrele astea trebuie să le conștientizăm, noi le-am semnalat de mult. Opinia noastră este disponibilă pe site încă din luna martie. Din luna marție și până acum, Guvernul nu a luat în considerare acea opinie și acum lucrurile s-au precipitat”.

O altă poziție tranșantă, este a lui Marian Pană (aici) unde punctează teoretic și practic pe reglementări, angajamente anterioare inițiativei fiscale cu referire la obiectivul strategic al României: integrarea deplină în Uniunea Europeană - uniunea monetară.

Mai sunt materiale care pun mari semne de întrebare cu privire la ce ar urma să se întâmple dacă acest Cod fiscal este lăsat să intre în vigoare fără a fi însoțit de anumite măsuri.

Politic, Alina Gorghiu a făcut mereu precizări. Care reflectă poziția PNL. La fel și alți lideri ai PNL, cum ar Cătălin Predoiu sau Andreea Paul. Pe zi ce trece, pe măsură ce consecințele nefaste ale actualei politici guvernamentale ies la iveală, poziția PNL devine din ce în ce mai corectă.

„PNL, înainte de adoptarea Codului fiscal, a spus un lucru foarte simplu: suntem adepții relaxării fiscale (...) Nu avem o problemă cu prevederile pe care am reușit să le impunem în Codul fiscal (...) Îngrijorarea noastră, și ați văzut că este dublată de îngrijorarea instituțiilor europene, de Consiliul Fiscal, de poziția diverșilor analiști care spun în felul următor: bun, ne dorim cu toții relaxare fiscală, dar avem capacitatea să susținem această relaxare fiscală, menținându-ne în angajamentul de deficit structural așa cum este obligată România ?” la TVR.

„Nu o dată am avut aceleași argumente și aceleași solicitări. Înainte de dezbatere am avut aceleași solicitări. La momentul la care la sfârșitul lunii mai am anunțat programul de guvernare am inserat acolo toți pașii care trebuie făcuți pentru a se ajunge la această relaxare fiscală pe care noi ne-o dorim, pregătirea sistemului, rediscutarea problemei companiilor de stat care sunt nerestructurate, nereformate, problema reducerii evaziunii fiscale, care din păcate este în creștere și e doar un deziderat, se pare, al actualului Guvern”.

„Ministerul Finanțelor este obligat să prezinte un studiu de impact, Guvernul este obligat să vină la dezbaterile din Parlament cu niște cifre. (...) S-a pus problema multor stipendii și stipendiuțe. (...) Guvernul trebuie să spună, se poate sau nu se poate să ne ținem în această țintă de deficit structural (...) Nu cred că putem să ne permitem ca o politică de relaxare fiscală astăzi făcută de Guvern, cu acordul unui Partid Național Liberal în opoziție, să se întoarcă împotriva populației”.

Pentru mine este clar că PSD și ticălosul de Tăriceanu fac tot ce este posibil pentru ca România să își rateze obiectivele strategice ca țară. Este clar că PSD și Tăriceanu plus gașca de ticăloși care îl înconjoară au conceput un plan pentru a împiedica pe Klaus Iohannis să își ducă la îndeplinire angajamentele asumate la alegerile prezidențiale Este un plan ticălos, un plan care urmărește crearea de disfuncții activității guvernamentale, limitarea resurselor bugetare pentru realizarea obiectivelor politice angajate, discreditarea celor care vor urma la guvernare. Repararea disfuncțiilor ce se crează vor fi de lungă durată iar unele măsuri vor afecta populația. Asta urmăresc cei din PSD și Tăriceanu.

Până acum, UDMR este singura formațiune politică mai serioasă care își pune întrebări. UNPR-ul interesului național nu poate trece de limita calcului politicianist practicat de PSD și ALDE. Practic, Oprea își dă girul acțiunilor contrare interesului național. Nu este de încredere. Brandul cu care se tot laudă Oprea este pe cale să se umple și mai mult de rahat.

Ia revedeți voi noul Cod fiscal, domnilor parlamentari ! Poate că ar mai fi ceva de lucrat la el.

Președintele s-a comportat așa cum s-a prevăzut. A retrimis noul Cod Fiscal la Parlament.

Motivele sunt aici.

Pun în față prima frază, cea pe care media nu a băgat-o în seamă:

„În materie fiscală, legiuitorul trebuie să promoveze o atitudine echilibrată și rațională, de natură a nu genera disfuncționalități care, ulterior, să necesite frecvente corectări de ordin legislativ. În acest sens, în elaborarea unui nou Cod fiscal nu ar trebui promovate politici care generează fiscalități excesive, dar nici relaxări accentuate. Măsurile de austeritate ale anului 2010 trebuie să rămână istorie. Revenirea la politici fiscale riscante și cu consecințe negative pe termen lung reprezintă o experiență pe care nu numai clasa politică nu si-o mai poate permite dar, mai ales, costurile acestora nu trebuie să mai fie suportate de cetățeni”.

Restul este o detaliere a motivării retrimiterii legii la Parlament.

În plus, Președintele trage semnalul de alarmă al exemplului Greciei. Uniunea Europeană este „sensibilă” după evenimentele din Grecia. Efectele crizei grecești nu s-au manifestat încă pe celelalte piețe, ale statelor membre. Dar urmează.

Președintele atrage serios atenția asupra încălcării de către România, prin acest cod fiscal, a angajamentelor asumate prin tratate internaționale, în afara nerespectării condițiilor de consolidare fiscală angajate pentru bugetele din anii viitori ! Asta nu este bine.

Pentru că presa a ciuntit sever scrisoarea Președintelui Iohannis, pentru a face loc contrelor politicianiste emise de Ponta și aliații lui, voi pune mai jos întreaga scrisoare.

Cine este de bună credință, îi va da dreptate. Pentru că mulți vor fi împotrivă, este important ca cei care sunt de bună credință să fim mai mulți.

Domnului Călin Popescu-Tăriceanu,

Preşedintele Senatului

În temeiul Articolului 77 alineatul (2) din Constituţia României, republicată, formulez următoarea

CERERE DE REEXAMINARE

asupra

Legii privind Codul fiscal

În materie fiscală, legiuitorul trebuie să promoveze o atitudine echilibrată și rațională, de natură a nu genera disfuncționalități care, ulterior, să necesite frecvente corectări de ordin legislativ. În acest sens, în elaborarea unui nou Cod fiscal nu ar trebui promovate politici care generează fiscalități excesive, dar nici relaxări accentuate. Măsurile de austeritate ale anului 2010 trebuie să rămână istorie. Revenirea la politici fiscale riscante și cu consecințe negative pe termen lung reprezintă o experiență pe care nu numai clasa politică nu si-o mai poate permite dar, mai ales, costurile acestora nu trebuie să mai fie suportate de cetățeni.

Bunăstarea economică unanim dorită de toate forțele politice din România în beneficiul cetățenilor și al agenților economici poate fi atinsă numai printr-o abordare fiscal-bugetară responsabilă, predictibilă pe termen lung, în concordanță cu obiectivele de creștere economică sustenabilă. Simpla relaxare fiscală, neînsoțită de continuarea procesului de creștere a colectării veniturilor și de o reașezare sustenabilă a cheltuielilor bugetare, pentru o cât mai rațională cheltuire a banului public, poate conduce la acumularea de dezechilibre care vor greva asupra evoluțiilor economice și sociale viitoare.

Susținem relaxarea și simplificarea fiscală prin reducerea unor taxe și impozite în condițiile în care sunt asigurate premisele pentru consolidare fiscală și predictibilitate. Din această perspectivă, considerăm că noul Cod fiscal poate fi pus în aplicare numai după o riguroasă și temeinică analiză a implicaţiilor întregului set de măsuri fiscale şi bugetare asupra construcţiei bugetului general consolidat, atât pentru anul 2016, cât şi pentru anii următori și numai cu respectarea obligațiilor asumate de România şi a legislaţiei interne referitoare la disciplina financiar-bugetară. 

Punerea în aplicare a noului Cod fiscal ar genera implicaţii majore la nivelul construcției bugetare pentru anii următori din perspectiva obiectivului de menținere a consolidării fiscale. Conform evaluărilor Comisiei Europene și Fondului Monetar Internațional, punerea în aplicare a noului Cod fiscal atrage, în mod evident, ratarea obiectivului bugetar pe termen mediu (MTO), respectiv: deficit structural de 1% din PIB și deficit bugetar ESA de 1,2% din PIB, conform Programului de Convergență și Strategiei Fiscal-bugetare. O asemenea dinamică denotă instabilitate în abordarea fiscal-bugetară: de la deficite mari se trece la deficite mici, apoi din nou la deficite mari etc. 

În absenţa unei ajustări negative de mare amploare pe latura cheltuielilor, cadrul fiscal-bugetar preconizat va fi incompatibil cu menţinerea procesului de consolidare fiscală şi cu respectarea obiectivului bugetar pe termen mediu asumat de Guvern prin documentele oficiale de politică economică, respectiv prin Strategia Fiscal-bugetară 2015-2017 şi prin Programul de Convergenţă 2015 - 2018. Cu alte cuvinte, prin noul Cod fiscal se va înregistra o abatere semnificativă de la cadrul de stabilitate și predictibilitate asumat prin tratatele europene și legislația internă. În acest sens, se cuvine a fi subliniată diferența majoră dintre un deficit bugetar neintenționat, ca efect al unei dinamici economice nefavorabile, și un deficit bugetar deliberat, așa cum este cazul scenariului actual de politică fiscal-bugetară. 

Din perspectiva sustenabilității cadrului fiscal-bugetar, în legătură cu intrarea în vigoare a Codului fiscal în forma transmisă la promulgare semnalăm o serie de riscuri interne şi externe. Astfel, în plan intern, riscurile și vulnerabilitățile ar putea fi reprezentate, în primul rând, de revenirea la o politică fiscal-bugetară prociclică, într-un moment cât se poate de nepotrivit, în care România are nevoie să iasă pe termen lung din capcana politicilor prociclice, care induc creștere economică nesustenabilă și dezechilibre masive în recesiune. În al doilea rând, un alt risc este reprezentat de absența unei corelări necesare între prioritățile și politicile fiscale, pe de o parte, și prioritățile și politicile bugetare, pe de altă parte. O consecință a intrării în vigoare a noului Cod fiscal poate fi şi neglijarea unor priorități bugetare asumate prin consens politic, cum ar fi obiectivul de creștere a bugetului pentru apărare la 2% din PIB până în anul 2017. 

Alte riscuri și vulnerabilități la adresa cadrului fiscal-bugetar ar putea decurge din contextul european și internațional actual, în care situația economică a Greciei generează incertitudini majore, nu doar în zona euro, iar piețele financiare globale pot resimți șocuri și căderi dintre cele mai puternice. În acest context, riscul de finanțare ar putea crește semnificativ. Totodată, semnalăm că promovarea unui model economic axat pe creșterea consumului în dauna investițiilor ar putea supralicita aportul consumului la creșterea economică și, în plus, ar putea afecta și competitivitatea și balanța externă a României. Nu în ultimul rând, actualul scenariu fiscal-bugetar ar putea afecta obiectivul asumat explicit de către Guvern privind aderarea la Zona Euro.

În eventualitatea și în funcție de amploarea materializării acestor riscuri, situația macroeconomică a României ar putea suferi o deteriorare apreciabilă şi, posibil, de lungă durată, fapt ce ar atrage necesitatea unor ajustări costisitoare în plan fiscal-bugetar.

Ca stat membru al Uniunii Europene, România şi-a asumat o serie de obligații în vederea respectării unor indicatori fiscali-bugetari prevăzuți expres în legislația primară și secundară a Uniunii Europene, precum și în Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare, ratificat prin Legea nr. 83/2012. În conformitate cu prevederile acestui tratat care, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Constituție, face parte din dreptul intern, România și-a asumat angajamentul de a atinge obiectivul bugetar pe termen mediu (MTO) în 2015. Potrivit indicatorului de datorie publică, în cazul României MTO semnifică o țintă de deficit structural de maxim 1% din PIB. 

Legea privind Codul fiscal consacră dispoziţii care induc un efect contrar actului normativ sus-menționat. Prin inducerea unui deficit bugetar semnificativ mai mare se ignoră angajamentele bugetare asumate de România la nivel european. În contextul economic actual, considerăm că implementarea noului Cod fiscal comportă serioase rezerve de oportunitate, având în vedere, în principal, reversarea procesului de consolidare fiscală, realizare pe care România a obţinut-o, în perioada post-criză, cu ajustări și eforturi semnificative. În acest sens este și poziția Consiliului Fiscal, potrivit căruia „implementarea prevederilor noului Cod Fiscal este de natură să antreneze o deviație permanentă și de proporții” în raport cu obiectivele asumate de România, fiind vorba de un „derapaj deliberat, în flagrantă contradicție cu principiile și regulile instituite atât de legislația națională, cât și de tratatele europene”.

Ca urmare a obligațiilor asumate de România cu privire la deficitul bugetar, în plan intern a fost adoptată Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, ce consacră principii de disciplină bugetară similare reglementărilor europene în materie. Potrivit acestui act normativ, Guvernul are obligația de a conduce politica fiscal-bugetară în mod prudent şi de a gestiona resursele şi obligaţiile bugetare, precum şi riscurile fiscale de o manieră care să asigure sustenabilitatea poziţiei fiscale pe termen mediu şi lung (art. 4 din Legea nr. 69/2010). Acelaşi act normativ stabileşte obiectivele şi regulile politicii fiscal-bugetare, precum şi mecanismele de corecţie în caz de deviere de la obiectivul bugetar pe termen mediu sau de la calendarul de ajustare (art. 5-14 din Legea nr. 69/2010).

Prin consecințele pe care le poate antrena intrarea în vigoare, noul Cod fiscal vine în contradicție cu principiile instituite de Legea responsabilității fiscal-bugetare, fiind ignorat chiar scopul avut în vedere de legiuitor, respectiv acela de a derula politici fiscal-bugetare responsabile, prudente, în contextul economic actual, care să permită cadrului fiscal-bugetar acomodarea rapidă la o serie de şocuri şi incertitudini de pe pieţele financiare și din economia globală.

Având în vedere considerentele expuse mai sus şi ţinând cont de competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicit reexaminarea Legii privind Codul fiscal.

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

____________________
Departamentul de Comunicare Publică 
17 Iulie 2015

De la o gâlceavă la PNL la o proastă guvernare a PSD.

Subiectul nu poate fi ocolit. Teodor Atanasiu și-a etalat prostia. Din nefericire pentru el, unul dintre cei care îi ascultau „discursul” auto-laudativ l-a înregistrat. L-a dat la presă. A ieșit tămbălău. A pus PNL în dificultate. Fără ca partidul, în întregul său, să îi aprecieze „gândirea”. Sunt de acord că unii dintre vechii liberali au poate aceeași gândire însă nu toți. La fel cum și printre vechii pedeliști sunt unii care gândesc la fel, urmărind, la fel ca Atanasiu, să „pună mâna pe ciolan”. Am eu niște bănuieli, am și unele certitudini însă ele trebuie să rămână doar la mine în cap.

Aseară, la B1Tv, la Orcan, Alina Gorghiu a trebuit să dea din nou explicații. A formulat simplu răspunsul, bine că l-a formulat așa (aici):

„Si ieri dupa sedinta am reactionat si voi reactiona si astazi, in calitate de co-presedinte al PNL imi cer scuze fata de telespectatori ca un asemenea limbaj nu trebuia sa apara in spatial public, discutia a fost purtata in interior, nu voi analiza fraza cu fraza, nu voi face o ancheta , este important sa mergem mai departe impreuna, incat cu scuzele de rigoare pentru cei vexati , sa ne reamintim ca sunt situatii care trebuie depasite, adversarii PNL nu sunt in interior, astfel de discutii nu vor mai aparea in interiorul PNL, proiectul pe care noi il avem trebuie sa depaseasca toate aceste obstacole, sa depaseasca orgolii si astfel de momente.

Suntem validati de alegerile prin care am reusit sa trecem impreuna, nu ma bucura aceste declaratii si nici nu voi ascunde sub pres astfel de lucruri, va asigur ca domnul Predoiu va fi premier cel mai tarziu in decembrie 2016. Dusmanul nostru cel mai periculos este PSD, partidul care face front comun impotriva justitiei.

Din fiecare lucru care iti iese prost poti invata ceva , sunt convinsa ca membrii PNL au avut multe de invatat din acest incident, noi invatam chiar si din greselile altora, cum ar fi cele ale domnului Ponta. Sunt alte subiecte care merita sa fie aduse pe tapet, cum ar fi codul silvic, proiectul alegerilor prin corespondenta sau tema revizuirea Constitutiei. Sunt atatea teme carora trebuie sa le acordam importanta.

Toata lumea stie in PNL, ca agenda este cea pe care am fixat-o si anume ca avem nevoie de un guvern PNL , avem nevoie de o echipa puternica, aceste modele nu se vor mai repeta in PNL, politica trebuie aplicata cu tact, cu diplomatie si cu privirea spre viitor”.

Suficient. Orice altă discuție asupra subiectului nu mai are sens. Sunt alte probleme, așa cum spune Alina Gorghiu, care ar trebui să prezinte interes pentru societate și pentru media, ca distribuitor al informației.

O guvernare proastă se vede în modul ei de aplicare. Nerespectarea prevederilor legii, de către Ponta și guvernul lui - Dragnea este ministrul responsabil -, a dus la cazul Rădăuți. Fără primar, fără consiliul local - desființat de instanță -, fără secretar al primăriei, municipiul a ajuns de neadministrat. Nu mai are cine semna documentele contabile. Nu se pot plăti salariile. Nu pot fi plătiți furnizorii. Investițiile se opresc pentru că nu se mai pot plăti lucrările executate. Dezastru. În toate localitățile fără primari și cu consiliile locale în curs de prăbușire situația se poate repeta. Ponta nu are treabă. Nu a organizat și nici nu are de gând să organizeze alegeri anticipate la nivel local pentru că are o cumplită teamă că le va pierde. Parlamentarii puterii, fie de la PSD fie de la celelalte formațiuni politice susținătoare, promit marea cu sarea. Declarații peste declarații însă toți știu că soluția nu poate fi decât legală. Orice altă soluție va fi adoptată, pe lângă lege, va duce pe autori în fața organelor de anchetă penală.

PSD și-a arătat mușchii la Codul silvic. Comisiile reunite ale Camerei deputaților cu competențe în materie au respins, potrivit prevederilor Regulamentului Camerei, spune madam Pană, discutarea obiecțiilor Președintelui Iohannis la lege. Nu discutăm, să meargă la plen. PNL, ONG-urile prezente, alte formațiuni ale societății civile au rămas cu ochi'n soare. PSD are puterea și are tot interesul să blocheze amendamentele. Sunt niște hectare de pădure care trebuie rase de pe fața pământului, sunt niște slujbași la păduri care s-au comportat „exemplar” în interesul pesediștilor și udemeriștilor interesați de exploatările forestiere nemiloase așa că PSD cât este la putere va căuta să profite la maxim.

Între timp, puternicii zilei se chinuie să curețe codul penal și codul de procedură penală de acele prevederi care „dăunează” confortului politicienilor intrați în vizorul procurorilor. În esență, parlamentarii declamă ritos că arestul de orice fel este abuziv. Că cei care sunt învinuiți trebuie să fie cercetați în libertate. Să aibă, sărmanii învinuiți timp să distrugă probele care îi incriminează, să influențeze martorii, să amenințe și să elimine pe cei care pot da declarații nefavorabile în fața procurorilor și a instanței de judecată. Să crească astfel cheltuielile de judecată prin celelalte măsuri ce se impun a fi luate de către instituțiile statului, măsuri care să limiteze acțiunile învinuiților pentru distrugerea probatoriului. Eu cred că toată această vânzoleală a fost cauzată de cazul Șova. Ce are omul ăsta atât de special în el încât un întreg Parlament să se chinuie să îl scape de judecată ?!

Codul fiscal se apropie de momentul fatidic al intrării în legalitate. A fost cercetat cuvânt cu cuvânt, ideie cu ideie, normă cu normă, de cei care se pricep. Nu este în regulă. Are bube. PSD nu vrea să discute cu cei care au alte păreri. Deși, în mod normal, ar cam trebui pentru a nu obliga viitoarea guvernare să îl modifice la rândul ei. Nu este în interesul economiei române să se schimbe în comportamentul economico-financiar zi de zi, după cum îi fată mintea câte unui politician care se crede creator de țară.

Comportamentul PSD nu are logică. După mine. Suntem înainte cu un an de la data alegerilor locale și cu un an și jumătate de data alegerilor parlamentare. PSD vrea să scoată aceste legi ce reprezintă exclusiv punctul lor de vedere fără a avea garanția implementării lor ?! Unde este logica ? Disputele în jurul acestor legi vor avea urmări imediat după ce o nouă guvernare se va instala la Palatul Victoria. Va fi modificat Codul fiscal (sever), va fi modificat Codul silvic, vor fi modificate legile electorale - alegerea primarilor în două tururi de scrutin -, vor fi modificate alte legi care acum favorizează clientela politică a PSD. Cât timp vor funcționa legile PSD ? Un an, un an și jumătate ? Posibil, asta în cazul în care acestea vor trece de Curtea Constituțională. Pentru că vor fi atacate la CCR întrucât unele prevederi sunt anticonstituționale. Fie nu respectă drepturi și libertăți civile, fie încalcă prevederile superioare (potrivit Constituției) ale Tratatelor UE.

Gâlceava din PNL se va rezolva în PNL. Pe Atanasiu l-a mâncat limba să se laude. A vorbit la persoana întâi, el fiind „proprietarul PNL”. Deranjant. Pentru mulți dintre noi. Conducerea PNL, în frunte cu onorabilul Mircea Ionescu-Quintus - Alina Gorghiu, Vasile Blaga ... -, a avut o poziție corectă și tranșantă. Atanasiu se reprezintă pe sine și nu PNL. Punct.

Avertismentul privind Rusia. Este real și serios.

Mă alătur aici, prin ceea ce scriu acum, celor care iau foarte serios în considerare pericolul generat de noua (de fapt, vechea) politică internațională a Federației Ruse. Cucerirea unor noi teritorii și stabilirea unor noi sfere de influență.

Rusia nu are capacitatea de a se opune, economic, celorlalte state mari (SUA, China) sau comunități de state. Rusia a fost, este și va mai fi o perioadă de timp un stat autocratic. Rusia a fost, este și va mai fi un stat expansionist. Va avea aliați și dușmani. Aliații rușilor, devin în timp state aservite. Colonii. Rusia și-a „exportat” populația în toate statele vecine pentru ca la un moment dat să aibă unul din motivele agresiunii: apărarea intereselor populației ruse din vecinătate. Dușmanii rușilor devin toți cei care nu recunosc supremația lor.

Uniunea Europeană este un „dușman”. S-a extins și există „pericolul” să ajungă la o integrare statală care să o transforme într-o entitate politică coerentă. De aici, mai departe, se poate ajunge la o integrare de securitate și de apărare. Pașii făcuți până acum sunt edificatori. Uniunea Europeană este subiect de drept internațional. Uniunea Europeană se integrează politic prin reglementările comune privind cetățenia, circulația persoanelor și a mărfurilor, asistența consulară (viza Schengen se poate elibera de către orice consulat al statelor membre Schengen - un exemplu). S-a înființat funcția de comisar al UE pentru politica externă și se întărește ideea unui comisar pentru problemele de apărare. Se insistă la nivelul PE și al CE pe o politică de părare și securitate comună. Granițele Schengen (în particular), Frontex și granițele UE induc ideea unei unități de state (confederație) și nu doar a unor state, luate separat. UE devine, pe zi ce trece, o entitate stabilă în dreptul internațional. Slăbiciunea UE, din punct de vedere militar, este lipsa unității statelor în domeniu. NATO este foarte bun însă nu este suficient. UE este puternică din punct de vedere economic însă este slabă din punctul de vedere al capacității de apărare a puterii economice și statale.

Analiștii au observat bine faptul că NATO a rămas în urmă din punctul de vedere al evoluției strategice și doctrinare. Rusia a evoluat. Că ne place sau nu, acesta este adevărul. A denunțat tratatele care limitau înarmarea în spațiul european, a denunțat tratatele privind limitarea armamentelor nucleare pe când statele europene nu au făcut acest lucru, Rusia și-a sporit forța armată, a trecut la înlocuirea tehnicii depășite, au schimbat doctrina militară. În Ucraina dar și în alte state unde Rusia este stat agresor (R. Moldova, Georgia ...) și-a dus tehnica la care vrea să renunțe și o folosește împotriva statelor agresate. Și-au dezvoltat armamentul nuclear tactic și au decretat că îl vor folosi dacă Rusia sau aliații ei vor suporta un atac nuclear sau convențional. Momentul în care folosirea armamentul nuclear este lăsat la latitudinea conducerii politice a Rusiei, fără a fi ancorat într-o realitate operativă, generează, pe bună dreptate, neliniște.

Statele europene au visat frumos iar acum s-au trezit în plin coșmar. Războiul în Europa a fost posibil în permanență, acum este probabil, cu o nouă înfățișare. Al doilea război mondial a impus tancul și arma atomică. Rusia aduce, azi, o altă invenție: războiul hibrid. O combinație de tehnici de război convenționale, de gherilă urbană și cibernetice - spune sir Adrian Bradshaw, adjunctul comandantului forţelor NATO din Europa. Mediafax (aici). Observație bună.

Cu două zile în urmă, la Digi24Tv, grl. Degeratu a prezentat extrem de concret situația militară. Îl confirmă pe militarul britanic (aici). Armatele NATO nu știu să acționeze în acest tip de război hibrid. Când să acționeze, cum să acționeze, care este limita acțiunilor, ce armament să fie folosit etc. Politic, dacă ne uităm la Ucraina, statele Europene critică Rusia însă împiedică, în același timp, Ucraina să se apere. Nu o sprijină în lupta ei împotriva Rusiei. Pentru că adevărul este simplu. În estul Ucrainei luptă armata rusă deghizată în „oamenii verzi”. Ca militar consider că statele europene se comportă cu o regretabilă lașitate. Dan Dungaciu, tot la Digi24 semnalează că în statele baltice s-a trezit „conștiința” în comunitatea rusă și sunt posibile aceleași acțiuni ca în Ucraina. Din punctul de vedere al dreptului internațional situațiile de acest gen sunt tratate ca „revolte populare”. Intervenția polițienească trebuie să fie limitată, în timp ce se duce discuția politică, însă nu ai cum interveni cu „pocnitori” împotriva „cetățenilor revoltați” care folosesc arme de asalt, aruncătoare de mine și lansatoare de rachete. Mai ales dacă „scot” din beciuri sau coboară din podul caselor tancuri, tunuri și mașini blindate.

Mai grav, sub presiunea politică pacifistă, mai toate statele europene au renunțat la a dezvolta propria armată. În Marea Britanie s-a ajuns la afirmații grave. Țara nu este capabilă să se opună cu succes unei agresiuni ruse. Periodic, în apropierea spațiului aerian britanic își fac apariția sfidătoare bombardierele strategice ruse. În Germania se discută despre incapacitatea de a avea o forță militară - antrenamentele din Norvegia, cu cozile de mătură vopsite în negru folosite de militarii germani pentru a simula țevile de mitraliere. Pe lângă pacifiștii actuali - după părerea mea aflați sub influența agitatorilor ruși -, avem și state europene care au renunțat la propriile armate (le au degeaba !) dispuse să se pună sub umbrela rușilor - gâlma austro-ungară.

Pentru a avea pace, trebuie să duci un război. Cine nu este capabil să ducă un război, nu merită pacea. Incapacitatea de a duce un război are drept consecință aservirea față de agresor. Nu mai ești liber. Devii sclav. Când ești sub ocupație străină, nu beneficiezi de pace.

Toate tipurile de acțiune gen „omuleții verzi” trebuie declarate ca agresiuni militare și tratate ca atare. Indiferent ce spun alții. Agresorul, Rusia în aceste cazuri, nu va declara un război, chiar dacă va consuma resurse pentru a sprijini „cetățenii ruși revoltați”. Starea de război, odată declarată, o va opune tuturor statelor lumii (cu excepția gâlmei austro-ungare).

Având exemplul Ucrainei, va trebui să ne revedem doctrina națională de apărare.

Mă îngrijorează acțiunea PSD cu noul cod fiscal. Văd că se face mare tam-tam cu prevederile din el. De fapt, noul cod fiscal are rolul de a împiedica întărirea militară prin alocarea acelui 2% pentru apărare. Din moment ce 2% azi are o valoare nominală, prin pierderea de către bugetul de stat a 10% din venituri, valoarea nominală a lui 2% dintr-un viitor buget poate fi mai mică chiar decât ce primește armata română acum. Mai că îmi vine să cred că PSD este „aliat” cu Putin.