Amnistia şi graţierea ar fi o crimă împotriva României

Ludovic Orban critică ideea unei OUG pentru Codurile Penale (Foto: arhivă RFI-captură video)

LUDOVIC ORBAN LA RFI, DESPRE OUG PE CODURILE PENALE: TREBUIE SĂ FIM CU OCHII ÎN PATRU

Rfi.ro - Preşedintele PNL, Ludovic Orban, critică la RFI intenţia Guvernului de a adopta o OUG pentru articolele declarate constituţionale din Codul Penal şi Codul de Procedură Penală. El spune pe de altă parte că propunerea USR ca preşedintele Klaus Iohannis să participe la toate şedinţele de Guvern până la sfârşitul anului este „o prostie fără margini”.

Ludovic Orban se aşteaptă la „orice fel de subterfugiu” în privinţa OUG pe Codurile Penale: „Ştiţi cum e vorba aia, după ce te-ai fript cu ciorbă, sufli şi-n iaurt. Întotdeauna, când PSD are o iniţiativă în domeniul justiţiei, trebuie să fim cu ochii în patru, pentru că ne putem aştepta la orice fel de subterfugiu, pentru a face servicii penalilor din coaliţia de guvernare. N-am văzut nici un text despre Ordonanţă, sunt împotriva reglementării, mai ales a domeniului politicilor penale, a Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală, prin intermediul OUG”.

Întrebat cum i se pare sugestia făcută de USR, ca preşedintele Klaus Iohannis să participe la toate şedinţele de Guvern din acest an, pentru a preveni adoptarea unei OUG pe amnistie şi graţiere, liderul PNL a răspuns: „Mi se pare o prostie fără margini. Există o Constituţie a României. Preşedintele participă la şedinţele de Guvern la care se dezbat chestiuni legate de apărare, de siguranţă naţională, de politică externă, conducând şedinţele la care participă. Sigur, dacă sunt puncte pe aceste competenţe constituţionale conferite de Constituţie, preşedintele poate să participe la şedinţele de Guvern şi sunt convins că o va face, dar nici nu poate să se ducă în fiecare zi de şedinţă de Guvern, să ciocănească la uşa Guvernului şi să intre peste membrii Guvernului. Asta mi se pare chiar o propunere destul de ciudată şi de stranie”.

Ludovic Orban crede că amnistia şi graţierea ar fi o crimă: „De nouă luni de zile, aproape în fiecare săptămână apar informaţii despre emiterea unei Ordonanţe de Urgenţă pe amnistie şi graţiere. Până astăzi, nu a fost adoptată o astfel de Ordonanţă. Adoptarea unei astfel de Ordonanţe practic ar scoate Guvernul României din Europa şi ar genera nişte consecinţe dramatice asupra României la nivel european. Cred totuşi că în pragul preluării preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, premierul şi membrii Guvernului nu vor avea o iresponsabilitate atât de mare, încât să emită un astfel de act normativ (...). Personal, nu pot să cred că acest Guvern ar putea să comită o asemenea crimă împotriva României”.
https://www.rfi.ro/politica-107894-ludovic-orban-oug-coduri-penale-ochi-patru

Aberant ! Criminal ! Odios !

Nu consider vânătoarea „sportivă” un sport. O consider o formă de crimă organizată !

Vrei să faci sport cu arma, mergi la un poligon și trage în ținte din carton sau lemn sau ce vrei tu, nu în oameni, nu în animale, nu în păsări.

Nu cred în rezultatele „cercetărilor” făcute de cei de la mediu, de cei din ministerul agriculturii privind fauna și „necesarul” de asasinate comise împotriva animalelor sălbatice. Mai ales asupra răpitorilor.

Cred că „dezvoltarea” urbană făcută alandala, pe placul unor idioți care consideră bunăstarea lor superioară nevoilor societății, este cea care a contribuit și contribuie fundamental la distrugerea mediului de viață al răpitorilor din pădurile noastre. Când îi iei animalului din teritoriul natural de dezvoltare este absolut normal să îl vezi la ușa ta. Când îi furi mâncarea, este normal să vină la ușa ta să îți ceară ție de mâncare. Pentru că tu ai ! Ai, tu, cel care îi furi lui din teritoriul natural în care trăiește animalul sălbatic pentru a-ți satisface orgoliul, a impresiona pe alți idioți asemena ție. Tu care ești la origine a risipei alimentare. Pentru că nu este la originea risipei din prea plinul orgoliului omul simplu, cu venituri mici sau modeste.

Sunt pur și simplu furios. Iau de la Agerpres această știre și simt cu mă apucă furia.

O întrebare lansată în articol este foarte importantă.

''Dacă vânătorii nu au găsit aceste animale să le împuște, nu cumva sunt mai puține decât estimările oficiale ?''

Iar datele publice pun această întrebare pe primul loc în orice evaluare asupra faunei mari din România. Nu cumva estimările oficiale sunt ca la estimările PSD privind alegătorii din Teleorman ?

La urși, situația oficială este următoarea:

- 2007 - derogare pentru 333 exemplare, recoltate/ucise 204;
- 2008 - derogare pentru 354 exemplare, recoltate/ucise 276;
- 2010 - derogare pentru 340 exemplare, recoltate/ucise 271;
- 2011 - derogare pentru 365 exemplare, recoltate/ucise 120;
- 2012 - derogare pentru 335 exemplare, recoltate/ucise 126;
- 2013 - derogare pentru 436 exemplare, recoltate/ucise 292;
- 2014 - derogare pentru 550 exemplare, recoltate/ucise 435;
- 2015 - derogare pentru 540 exemplare, recoltate/ucise 421.

Pe lângă alte considerente pe care le voi prelua și pune mai jos, vin și eu cu niște întrebări. Care este natalitatea la urși ? Care este perioada pentru ca un urs să crească suficient de mare pentru a deveni trofeu ? Nu cumva vom ajunge să vedem ursul carpatin din România doar la grădina zoologică ? Și asta doar pentru că niște criminali vor să își satisfacă dorința de a ucide.

Pun ce am promis mai sus:

Directorul Centrului de Cercetare a Mediului și Efectuare a Studiilor de Impact (CCMESI) — Universitatea din București, prof.univ.dr. Laurențiu Rozylowicz, susține că nu se cunoaște ''nici măcar ca estimare grosieră'' dimensiunea reală a populațiilor de carnivore mari din România.

''Știm că sunt multe animale comparativ cu alte state din Europa, dar nu știm câte și marja de eroare a estimărilor. Actualul sistem de numărare pe fonduri de vânătoare (numărarea simultană a urmelor — n.r.) este ilogic din punct de vedere al biologiei speciei — un fond de vânătoare având 50 kmp, în timp ce teritoriul unui singur urs este de 1.000 kmp. Astfel, foarte ușor pot să apară numărări duble, triple sau chiar de mai multe ori. (...) În toți anii trecuți, cu excepția urșilor, nu s-a împușcat numărul de exemplare trecut în ordinele de derogare. Așadar, dacă vânătorii nu au găsit aceste animale să le împuște, nu cumva sunt mai puține decât estimările oficiale?'', a declarat Laurențiu Rozylowicz pentru AGERPRES.

El susține că un studiu corect ar trebui ''să pornească de la zero, ca și când nu am ști deloc câți indivizi avem'', să fie realizat la nivel național și, pe bază de analize genetice, ''cu metode științifice agreate'', să stabilească mărimea populațiilor.

''Proiectarea acestui studiu se poate face cu ajutorul cercetătorilor din afară și este chiar indicat, iar implementarea lui se poate face de către cei care au capacitatea tehnică, cum ar fi ICAS Brașov. Nu văd utilitatea 'numărării' an de an a populațiilor de carnivore mari. Și la oameni recensământul se face la zece ani. Pe baza unui astfel de studiu, Ministerul Mediului ar putea să stabilească un program de reglare a mărimii populațiilor pe termen lung, de exemplu pe cinci ani'', a mai spus acesta.

Este evident că legile în vigoare au fost făcute de asasinii care își spun vânători. Este evident că prin numărarea urmelor nu se va ști corect numărul de exemplare. Este mai mult decât evident că numărătoarea este făcută după modelul „Pristanda” - 2 la primărie, 2 la școala de fete, 2 la ...-, un urs în realitate devine „10-20 de urși” pe hârtie, având în vedere teritoriul pe care ursul în ocupă și reperul pe care îl folosesc vânătorii pentru a „stabili” câți urși sunt în România.

Recensământul anual al fondului de vânătoare este o altă găselniță a criminalilor cu arme de vânătoare. Ce naiba ? Un urs trăiește 2-3 ani ? Un lup trăiește 2-3 ani ? O pisică sălbatică trăiește 2-3 ani ? Dar un râs ? Un pui de urs are nevoie de doi ani până devine „tânăr” și încă niște ani până devine matur.

Nu mai merge așa. Datele privind fondul de vânătoare sunt lucrate de criminali, din vârful pixului. Pe măsură ce crește criminalilor suma de bani în buzunar, pierderile de animale din speciile răpitorilor mari vor crește și ele. Au bani criminalii, pot plăti taxele. Mâine-poimâine le trece prin cap ideea de a avea în țintă oameni.

Sunt de acord cu această concluzie.

Pentru acele exemplare de urși, de exemplu, care au deviații comportamentale, care apar în intravilan sau în zonele turistice, da, trebuie aplicate astfel de derogări fără niciun fel de discuție. Derogările trebuie aplicate acolo unde social și economic nu mai putem să facem altceva. Trebuie să fim, totuși, precauți

Un exemplu dat de specialiști ne ajută să vedem amploarea dezastrului produs de vânători cu numărătorile lor.

Evaluările din acest studiu vehiculează cifre de peste 2.000 de lupi, astfel că se poate aplica o cotă de intervenție de până la 25% fără a afecta populația. Întrebarea este: 'Dar dacă, totuși, avem niște erori care nu au fost descoperite și dacă, totuși, noi nu avem numărul ăsta de lupi și împușcăm aproape 500 de lupi, ce facem?'. (...) Pentru județul Harghita sunt propuși pentru a fi îndepărtați, în 2016, 71 de lupi, dar nouă studiile de teren nu ne arată nici pe departe că ne permitem să împușcăm atâția lupi. Un studiu aplicat iarna trecută pe o metodă inovativă, care are la bază analiza genetică a unor mostre prelevate din natură, ne arată că acolo unde vânătorii au cuantificat 103 lupi în fapt, în realitate, erau 22 !

Cumplit !

Materialul prezentat de Agerpres este îndestulător pentru a înțelege amploarea ticăloșiei care patronează vânătoarea în România.

Cultura și apoi educația sunt la baza abuzurilor și crimelor domestice.

A avut loc încă o tragedie. Un individ a ucis-o pe femeia care l-a părăsit. În public.

Ministrul justiției, Raluca Prună are un discurs corect când se referă la instituții însă se limitează doar la instituții fără a ataca problema pe fond. Abuzul, excesul abuziv, toate formele de violență asupra copiilor și în special al femeilor are la bază o cultură precară, o educație precară pentru că educație este după chipul și asemănarea culturii care o generează. Agerpres (aici).

Femeia este văzută ca o proprietate a masculului, copiii sunt văzuți la fel. Masculul este încurajat prin toate mijlocele să se exprime ca „proprietar” al soției, prietenei, amantei etc. Cultura noastră, dominată de precepte religioase, face din femeie o ființă de nivel inferior.

Cum ar putea preveni o lege crima ? Prin pedeapsă ? Să fim serioși. Dacă ar fi așa, nu am mai avea crime. Dar avem.

Cum ar putea preveni o lege bătaia femeii și a copiilor ? Prin pedepse ? Nu se confirmă. Femeile sunt bătute, iar masculii forțoși sunt iertați pentru că așa este cultura noastră. Femeia își va retrage plângerea iar bărbatul își va clama victoria. Legea este făcută astfel încât violența asupra femeii să aibă o portiță de scăpare: împăcarea părților. Iar asta este legată, fără doar și poate, de dependența femeii față de bărbat, cel care „tradițional” îi asigură femeii cele necesare existenței. Ca să nu moară de foame, femeia „se va împăca” știind că are copii de crescut, știind că bărbatul violent și stăpân o va bate imediat ce ajung acasă.

Sigur, nu neg, sunt și excepții. Sunt femeii care nu au căsnicii distrugătoare, sunt femei care au renunțat la relațiile cu bărbații pentru a fi independente, sunt femei care au capacitatea să se apere etc. Excepțiile însă aduc în față alte probleme sociale.

Nu mai avem familii ci parteneriate civile, între bărbați și femei, nu mai avem grija procreării pentru că avem alegerea formei de satisfacere a necesităților sau chiar a obsesiilor sexuale, nu ne mai preocupă „moștenirea” pe care să o lăsăm urmașilor, decât în cazuri izolate și acelea cu viitor incert. Cât privește proprietatea, nu avem cultura proprietății în esența ei, proprietatea asupra vieții și sănătății, proprietatea asupra competențelor și abilităților profesionale, proprietatea asupra bunurilor personale o vedem și o interpretăm doar sub aspectul proprietății asupra terenurilor, pădurilor, caselor. Nici nu mai vorbesc despre proprietatea asupra tradițiilor familiei, a limbii, a obiceiurilor tradiționale.

Avem legi comune societăților civilizate însă ne comportăm ca niște barbari. Legile facilitează barbarismul comportamental. Legile cu reglementări laxe împiedică forțele de ordine publică să acționeze direct, preventiv. O femeie reclamă și un polițist îl reține pe făptașul reclamat. În fața instanței, femeia spune că s-a împăcat iar polițistul este bun de trimis la închisoare pentru comportament abuziv - reținerea bărbatului sau atenționarea acestuia !

Raluca Prună are dreptate însă fondul problemei este în cultură și educație. Degeaba spui tu autoritate publică despre egalitatea între femei și bărbați din moment ce preotul îi cere femeii să își urmeze și să își respecte bărbatul, degeaba te zbați să încurajezi natalitatea dacă angajatorul are „dreptul” să se ferească de angajata însărcinată sau în concediul de maternitate ba, chiar mai mult, să evite angajarea femeii care are copii mici.

Legile trebuiesc modificate în așa măsură încât să forțeze schimbarea mentalității, să forțeze eliminarea din cultura populației a inferiorității femeii față de bărbat.

Femeia nu este proprietatea bărbatului cu care are o relație, copiii nu sunt proprietatea bărbatului care i-a conceput. Până nu vom elimina din cultură și educație astfel de anomalii vom tot asista la crime și abuzuri.

Justiția trebuie să răspundă pentru abuzuri și incompetență

Aseară, la A3, la emisiunea lui Gâdea, au fost discutate condamnările și pedepsele cu închisoarea împotriva unor nevinovați.

Marcel Țundrea, Mihai Moldoveanu și alții.

După 12 și 17 ani de pușcărie s-a dovedit și s-a constatat că sunt nevinovați. Din nefericire, nu sunt singurii. Coșmarul nostru are un catalog plin de nume de nevinovați ținuți în arest preventiv sau condamnați. Nu ne deosebim cu nimic de regimurile totalitare, din moment ce procurorii impun condamnările după cum vor ei, pentru a avea un condamnat iar judecătorii dau dovadă de o crasă incompetență și admit măgăriile procurorilor.

Condamnând pe nevinovați procurorii și judecătorii în cauză au lăsat vinovații în libertate. I-au invitat, de fapt, să comită noi crime, noi abuzuri, noi fărădelegi. După cum au judecat, le-au devenit complici. Prin condamnările unor nevinovați au devenit, cu știință, coautori ai crimelor următoare săvârșite de adevărații vinovați. Indiferent cum se vor fi materializat acele crime.

Dacă A3 va continua cu scoaterea la lumina zilei a acestor crime ale procurorilor și judecătorilor, dacă va continua dezbaterea pe marginea lor și va reuși să le impună dezbaterii publice vom avea șansa să ne reformăm Justiția plecând de la cerințele societății civile. După comportamentul lor de acum, procurorii și judecătorii se comportă ca stăpânii de sclavi care au drept de viață și de moarte asupra sclavilor, adică a noastră. Trebuie să răsturnăm această situație și să le reamintim că ei sunt în slujba noastră, ei exercită un atribut constituțional care se traduce în serviciul public de a face justiție. Unii trebuie să adune probele, potrivit legii, pentru a duce vinovații în fața instanței competente - procurorii - iar ceilalți trebuie să judece și să decidă sancțiunea ce trebuie aplicată acestora pentru faptele comise.

Justiția noastră a condamnat pentru orgoliul profesional al unor incompetenți. Nu au făcut dreptate, rolul Justiției. Au comis nedreptăți mai mari decât criminalii care ar fi trebui să ajungă după gratii. Au încălcat unul din principiile de bază ale Justiției: decât să condamni pe nedrept un nevinovat, mai bine scapă 10 vinovați.