Ecaterina Andronescu în recidivă. Are o viziune primitivă asupra învățământului

DECLARAȚIE DE PRESĂ A PRIM-VICEPREȘEDINTELUI PNL RALUCA TURCAN: 

DNA ANDRONESCU, SOLUȚIA NU E SĂ LAȘI REPETENȚI ELEVII, CI SĂ INSTRUIEȘTI ADECVAT PROFESORII

Doamna Ministru Andronescu,
Soluția NU este să lași repetenți elevii care nu fac față programei școlare!Soluția este să instruiești profesorii ca să-i ajute să nu rămână în urmă! Statul are obligația de a educa fiecare copil din această țară!

De 7 ani de zile solicit punerea în aplicare a Masteratului Didactic. Cei mai buni și talentați absolvenți de facultate trebuie atrași la catedră printr-un program de burse și de instruire adecvată. În fiecare școală trebuie să existe profesori bine pregătiți, motivați și care să aibă toate condițiile pentru desfășurarea orelor la cel mai înalt nivel.

Soluția este la îndemâna oricărui Guvern care vrea să rezolve în mod real și onest cauzele, nu doar să cosmetizeze cifrele la fiecare sfârșit de an:
• finanțarea corectă a sistemului educațional – minim 5% din PIB pentru educație;
• profesori bine pregătiți și motivați;
• școli renovate și bine dotate;
• generalizarea programelor de tipul ”Școala după Școală” sau ”Masă la Școală”.

Solicit Ministrului Educației să nu bulverseze, încă o dată, tot sistemul de educație și să-și concentreze eforturile pentru a obține o finanțare mai bună pentru școli în bugetul pentru anul 2019.

Raluca Turcan,
Prim-vicepreședinte PNL

Golania PSD+ALDE de la Alba Iulia.

Deschide ochii, profesore!

Golania PSD+ALDE de la Alba Iulia.

Dancila s-a dus la Alba Iulia cu guvern cu tot. Cu cateva zile inainte de Centenar. Obiectivul declarat a fost sa tina o sedinta de guvern in Sala Unirii.

Pe ordinea de zi, trei puncte. Toate acorduri cu sindicatele, mascate in memorandumuri pentru a putea fi introduse in sedinte de guvern. Ceva ce n-a mai facut nimeni.

Pana acum, acordurile se semnau de ministrul de resort. Si atat.

M-am intrebat de ce oare a facut acest lucru. Si am aflat.

Uitati adevarul.

Totul a inceput la doua rectificare cand Teodorovici a taiat iar banii de la educatie. Surpriza. Niciun cuvant de protest din partea din sindictelor. Ciudat nu? Ca si cum sindicalistii si guvernul vorbisera inainte.

Asa a fost. Vorbisera inainte.

Sindicalistii stiau deja ca urma un acord intre guvern si sindicate la Alba Iulia.
Scenariul pus la cale de Liviu Dragnea si Darius Valcov a fost urmatorul. Stiau ca pe 5 decembrie Presedintele urma sa lanseze proiectul “Romania Educata”.

Sa duca in ridicol acest proiect, Dragnea si Valcov au hotarat sa semneze “Golania de la Alba Iulia”. Pentru asta s-au folosit de sindicatele aservite politic. Asta explica si aparitia pe ultima suta de metri a doamnei Andronescu la invatamant.

Pentru cei care au tendinta sa uite. Sunt aceeasi gasca, atat ministrul cat si liderii de sindicat, care de mai mult de doua decenii fac politica de invatamant in Romania.

Va place cum arata invatamantul in Romania?

Liderii eterni de sindicat, afiliati PSD, din ianuarie pana in mai tipa ca invatamantul romanesc este de mare valoare, din mai pana in septembrie cer majorari de salarii si noi posturi pentru ca la sfarsitul anului sa fie preocuapti de bugetul anului viitor. Pentru asta sunt de dimineata pana seara la televior dandu-si cu parerea despre orice.

Acuz public cele trei centrale sindicale semntare ale acordului de la Alba Iulia ca au participat in numele profesorilor, invatatorilor, educatorilor din Romania la aceasta manipulare grosolana.

Este momentul ca toti cei implicati in domeniul invatamantului sa stie adevarul. Acordul semnat la Alba Iulia nu are absolut nicio valoare. Nu va lasati manipulati si indusi in eroare. Totul este o manipulare pentru a contracara proiecutul "Romania Educata".

Exista o singura concluzie la care sper sa ajunga tot personalul din invatamant:

Domnule Presedinte, nu aveti nicio sansa sa faceti “Romania Educata” cu aceasta gasca care bantuie invatamantul romanesc de 20 de ani.

#RomaniaFaraPSDsiALDE #2020RomaniaLiberala #RomaniiTrebuieSaStie

***

Florin Cîțu are mare dreptate. Infractorul Liviu Dragnea a făcut pace cu Ecaterina Andronescu pentru că la ea sunt „firele” cu care sunt controlate sindicatele din învățământ. Sunt convins că președintele Iohannis știe foarte bine ce adunătură de indivizi populează învățământul și de aceea proiectul „România Educată” este o propunere și nu a devenit un program național. Pentru a aduce proiectul în prim plan, trebuie eliminată ciuma roșie PSD-ALDE ca apoi să se facă curățenie, cu adevărat, în sistemul de învățământ din România. Unul dintre cele mai bolnave sisteme ale statului Român.

Ponta intră mai mult în scenă. Infractorul Dragnea are „crize”

Agerpres. Ponta: În octombrie-noiembrie vom face un congres

Printre altele, Ponta a afirmat:

„Vreau să desemnăm un candidat la prezidenţiale, pentru că acum există doi candidaţi din zona de dreapta, domnul Iohannis şi domnul Tăriceanu. În zona de centru, centru-stânga nu este niciun candidat. Noi vom propune un candidat. Este astăzi aici, în sală şi nu sunt eu, şi care să poată să vină cu un proiect de ţară de centru stânga” spus Ponta la evenimentul de lansare a agendei politice 2018/2024 a Pro România.

În sală, la eveniment, apare Ecaterina Andronescu. Faptul că asistă și este arătată ca viitor candidat al altei formațiuni politice fără a pleca din PSD, cum se pleacă, lasă loc de multe intrebări. Oare, câți PSD-iști sunt în această situație?

Imaginea pe care o am din cele relatate în presă dar și din cele citite pe Facebook, unde oamenii care au informații bune chiar participă la informarea corectă, este aceea a unei acțiuni pornite „cu cap”.

În primul rând este „faultat” PSD. O parte din fruntașii PSD, dintre cei cunoscuți și cât de cât apreciați, trec de partea lui Ponta. Nu am văzut speculații cu privire la Daniel Constantin și fostul lui partid! ALDE crește, spun unii sondori, spun alții cu „spaime'n suflet” dar din ce crește? Din oamenii PSD-ului! Din moment ce partidul lui Ponta și Constantin, Pro România, declarat de centru-stânga, prinde cheag mai rămân foștii conservatori lângă Tăriceanu?

La orizont se întrevede ruptura din PMP. Băsiștii rămân de căruță prin separarea de UNPR. Fuziunea nu a reușit. Așa că UNPR își va lua înapoi sediile și organizațiile! Iar Ponta este un magnet puternic. Surse jurnalistice spun că Ponta s-a  întâlnit cu „izmenarul” Oprea. Hai să adăugăm la „trenul” de centru-stânga pe care îl construiește Ponta și UNPR. Nu greșim prea mult.

Din diferite publicații locale am aflat că unii primari PSD și-au declarat deja intenția ca la următoarele alegeri să candideze din partea Pro România.

Poate exagerez, poate nu. PSD își va pierde membrii importanți acum iar nu peste mult timp își va pierde și electoratul. Nu știu dacă infractorul Dragnea mai apucă anul în fruntea unui partid care nu va mai avea în parlament nici măcar de o echipă de fotbal cu tot cu rezervele de pe bancă.

Paradoxul guvernărilor PSD: calitatea învățământului scade dar a crescut numărul „lucrărilor științifice”.

Capodoperă a gândirii celebrei Ecaterina Andronescu, învățământul românesc poate fi introdus în Cartea Recordurilor pentru paradoxul din titlu. Nu este singurul paradox ! Mai avem unul ! Producem absolvenți, de școli generale, de liceu, de facultate dar în loc să îi vedem în economie și în administrația publică îi vedem în rândul celor care primesc ajutoare sociale. Practic, avem un învățământ degeaba. Îl plătim, pentru că este de stat, dar nu ne dă decât diplome. O nimica toată.

Culmea-culmilor ! Ecaterina Andronescu este iar cap de listă la alegerile parlamentare la Senat din partea PSD. Vrea să își ducă „opera” mai departe. Se pare că mai este câte ceva de distrus în învățământul din România. Chiar dacă este inculpată în dosarul Microsoft 2 !

Ministrul  Justiției, Raluca Prună, este în război cu politicienii care și-au bătut joc nu doar de învățământ ci și de legile țării, în general.

Agerpres. Prună: Calitatea învățământului scade, dar avem un nivel mare de lucrări 'așa-zis științifice' scrise în penitenciare

Raluca Prună se referă la „marea ei durere”, și bine face. Paradoxul are componenta asta comică, a lucrărilor științifice „de penitenciar”. Componentă existentă prin grija parlamentarilor PSD ! Se pare că sunt cei mai interesați de existența ei.

Eu cred că suntem într-o țară, suntem într-o societate care trebuie să se întrebe ce anume vrea să facă. Pe de-o parte, avem foarte, foarte mulți doctori, avem un nivel foarte mare de lucrări așa-zis științifice scrise într-un mediu penitenciar, despre care cu toții recunoaștem că are condiții precare. Pe de altă parte, iată, noi am dat un examen la Ministerul Justiției și vă spun foarte sincer că este foarte greu să poți să selectezi pe cineva. Deci, calitatea învățământului în Romania pe de o parte scade, pe de altă parte avem nenumărați doctori, cu pretenția de a scrie lucrări cu caracter științific. Eu am încercat să abrog această prevedere. Rămân la părerea că nu este locul cercetării științifice în penitenciar

Ce vrem să facem ? Chiar așa ! Cum este posibil să nu ai ce selecta în urma unui examen la un minister ? Când ai atâtea facultăți de drept în țară ? Când ai atâtea facultăți economice ? Cum este posibil ? Ce naiba au învățat tinerii care s-au prezentat la examen în acele facultăți ?  Cum este posibil să crezi că un deținut, supus unui program de penitenciar, poate desfășura o activitate științifică ? Științifică, nu meditație ! Cum este posibil să crezi că un deținut poate fi la curent cu cercetarea științifică la nivel național și internațional pentru ca la rândul lui să emită o teorie pe care o expune într-o lucrare ? Urmărind, periodic, emisiunile de la Antena 3, România Tv, Realitatea Tv, B1 Tv sau Trinitas Tv nu se informează în domeniul științei ci, cel mult, în domeniul can-can-ului politic sau confesional.

Culmea, după ce a propus modificarea legii astfel ca „cercetătorii științifici din penitenciar” să beneficieze de maxim 20 de zile de reducere a pedepsei pentru oricâte „lucrări științifice” au creat în penitenciar, Comisia parlamentară pentru „drepturile omului” au modificat, în unanimitate (?!) propunerea Ministerului Justiției și au stabilit câte 20 de zile pentru fiecare „lucrare științifică”. Au revenit la vechea reglementare care a permis reducerea pedepselor pentru „oamenii de știință” ca Gigi Becali.

Dar suntem într-un joc democratic, a trebuit să țin seama de opinia Ministerului Educației, de opinia Consiliului Superior al Magistraturii, de opinia unor părți din societate, care au spus că acesta este un drept pe care cei care se află în detenție îl au și am redus beneficiul la 20 de zile, deci 20 de zile câștigate, indiferent de numărul de lucrări științifice. Bun, acum rămâne de văzut ce se va întâmpla în Parlament. O primă încercare, care pentru mine a fost dezamăgitoare, și nu ascund asta, a fost să văd că în Senat, în Comisia pentru drepturile omului, în unanimitate, s-a votat da, 20 de zile, dar nu pentru toate lucrările, ci pentru fiecare lucrare. Deci, după un ciclu întreg în care am discutat și am dezbătut aceste lucruri și am fost de acord toți în societate că lucrări precum 'Zborul frânt' nu pot fi lucrări științifice, ne întoarcem la punctul zero și, prin aleșii pe care-i avem, dăm beneficii care sunt disproporționate de alte beneficii date de lege, pentru persoana care este în detenție și muncește, de exemplu. Păi, dacă la patru zile de muncă primești o zi liberă, cred că la o lucrare științifică, 20 de zile, în condițiile în care noi statistic vorbind, am avut persoane care au scris 10 lucrări științifice pe an, cred că este o disproporție extraordinar de mare

Sunt probleme grave pe care trebuie să le înțelegem, să ni le însușim (noi le-am creat prin votul dat celor din PSD sau alte formațiuni politice foarte înrudite cu acesta !) și să ne corectăm alegerea.

Analfabeții funcționali „scriu lucrări științifice”, posesorii de titluri universitare declară „scrierile de penitenciar” lucrări științifice, instanțele sunt obligate de textul legii să constate că „lucrarea” este științifică pentru că un individ cu titlu universitar o declară ca atare, ne umplem bibliotecile cu lucrări științifice iar nivelul de cultură științifică scade. Degeaba avem oameni de reală valoare care fac muncă în domeniul științei, statistica spune că cercetarea științifică din România este multă dar nesatisfăcătoare, este nulă, pentru că o lucrare reală, de mare valoare științifică este dominată copios de nulitățile comise în penitenciarele din România. Așa pierdem ce producem valoros și facem loc la tâmpenii.

Ecaterina Andronescu este veriga de bază a dezastrului din învățământul românesc. Ea și PSD ne-au distrus. Aceasta le este menirea.

Când sistemul este defect, gândirea care îl însoțește este la fel.

Senatul României s-a făcut de rahat. Nu este singura dată. A devenit o obișnuință ca senatorii să ia decizii aiurea.

Avem în țară, se pare, în jur de 50 de universități care au structuri doctorale ! Nu trebuie să ne mire ! Prostia a început să se manifeste demult, din timpuri aproape imemoriale, când Adrian Năstase care conducea Guvernul României avea la pupitrul ministerului educației pe sinistra Abramburica, pe numele ei real Ecaterina Andronescu. Ea este „creatoarea” tuturor bolilor de care învățământul românesc suferă astăzi. Nu este singura. Are aliați puternici în partid și în sindicatele din învățământ care ciugulesc și ele din harabambura creată. O duc bine cei care „apără” învățământul românesc.

Cu toate vorbele Ecaterinei Andronescu, spuse după ce s-a iscat scandalul respingerii cererii de reexaminare a Președintelui Klaus Iohannis pe legea învățământului, ea comite o prostie. Trimite la universitatea care a comis infracțiunea de a conferi un titlu de doctor în mod ilegal cercetarea propriei fapte ilegale ! Ideea este absurdă ! Absolut !

Aceste prevederi nu desființează CNATDCU — rămâne instanța de recurs pentru toate tezele care au fost elaborate și pentru care s-a obținut titlul de doctor prin ordin de ministru. Nu se poate retrage titlul de doctor decât tot prin ordin de ministru. Deci CNATCDU rămâne forul decizional pentru cazurile de derapaj. (...) Din momentul în care titlul se acordă de universitate, aceasta este obligată să își stabilească filtre suplimentare pentru a întări exigența și pentru a nu mai permite asemenea derapaje - Agerpres.

Aici suntem în fața unei probleme de timp. Intervenția PSD pe lege, inițiativa PSD pe lege, întârzie procesul de clarificare a situației unei teze de doctorat aflată sub controlul opiniei publice. Este grav acest lucru pentru că legea română condiționează existența calității de doctor în științe pentru ocuparea unor funcții sau demnități publice, pentru obținerea unor grade profesionale, conferă celor care dețin titlul de doctor un spor salarial deloc de neglijat, conferă deținătorilor de titluri doctorale o poziție avantajoasă în competiția cu alți funcționari publici pentru ocuparea unui post public. Practic, deținerea unui titlu doctoral este echivalent cu o asigurare pe viață. În afara mediului academic ! Majoritatea „doctorilor în științe” au treabă cu cercetarea științifică la fel de mult ca un vânzător de nimicuri sclipitoare la tarabă, în piață.

Practic, se întârzie ajungerea la o soluție. Este viciată o întreagă relație socială bazată pe încredere, pe respect față de cei care, în mod natural, orientați către cercetarea științifică,  obțin corect un titlu doctoral ca o confirmare a unei lucrări științifice reale.

Suntem în fața unei struțo-cămile. Dă universității/facultății mai multă putere însă obținerea titlului rămâne la semnătura ministrului. Este șmecheria care permite ca titlul de doctor în științe, indiferent cum este obținut, să devină parte a sistemului public. S-a umplut administrația publică de „doctori în științe”. Normal, a crescut numărul celor care beneficiază de sporul salarial prevăzut de lege. Substanțial. Are titlul de doctor funcționarul public, este mai bine plătit decât colegul de birou care face aceeași muncă. Este plătit pentru titlu și nu pentru munca prestată ! Iar această situație este una dintre anomaliile care au viciat și viciază administrația publică. Pentru că unii dintre „doctorii” funcționari publici au o specializare cu totul și cu totul aiurea față de munca pe care o prestează. Nu neg, sunt funcționari publici, înalți funcționari publici, demnitari care se respectă și pe lângă munca în funcția publică vin cu o contribuție suplimentară prin cercetarea științifică pentru îmbunătățirea domeniului lor de activitate. Dar aceștia sunt mult mai puțini decât toți „doctorii” care lucrează în administrația publică.

Ce s-a întâmplat la Senat nu este o crimă. Este o prostie. Vreau să ajungem la momentul în care titlul de doctor este scos dintre condițiile acordării unor grade profesionale care nu au treabă cu cercetarea științifică, este scos din condițiile de angajare în instituțiile publice cu excepția universităților sau institutelor de cercetare, este scos de sub semnătura ministrului și lăsat doar la dispoziția universității care îl dă. Vreau să văd cum titlul de doctor revine la rostul lui: specializare științifică.

PSD și sindicatele mână'n mână să blocheze concursurile pentru directori.

Ecaterina Andronescu

Inițiativa ministrului educației, Mircea Dumitru, de a aduce școlile în legalitate, la nivelul directorilor și al directorilor adjuncți, prin încadrarea acestor funcții în urma susținerii unor concursuri reale, a inflamat PSD-ul și, normal, ce naiba, sindicatele din învățământ. Sistemul de învățământ în România a fost, până în prezent, o cloacă PSD-istă concepută la „mica înțelegere” cu sindicatele din învățământ. De aceea nu s-au mai ținut concursuri pentru ocuparea funcțiilor de conducere în școli de 8 (opt !) ani de zile. Practic, tot învățământul este infestat de pesedism și sindicalism. De aceea avem o calitate proastă a învățământului. Pentru că cei care îl conduc au o calitate proastă. Sunt puși în funcții pentru a asigura voturi PSD-ului la toate alegerile care au loc. Școala a ajuns o tribună a șantajului politic practicat de PSD asupra populației cu ocazia alegerilor.

Un material interesant, o analiză corectă, este prezent pe site-ul „cursdeguvernare”.

Printre noutățile ordinului de ministru care au provocat reacția furibundă a PSD și a sindicatelor, noutăți care se adaugă ideii de schimbare a directorilor de școli înaintea alegerilor parlamentare din acest an, se observă grija deosebită pentru excluderea politicului din școală. Directorii și directorii adjuncți nu mai pot fi și lideri ai partidelor politice locale - cred că este cea mai grea lovitură pentru PSD -, dosarele candidaților care au fost aleși rămân timp de 4 ani pentru a fi cercetate iar dacă au fost falsificate, dacă sunt declarații false, respectivii aleși își pierd funcția etc.

Marea problemă a PSD este ziua de astăzi. În această perioadă de pre-campanie electorală directorii și profesorii nu mai sunt pe teren pentru „gloria” PSD, au „morcovul băgat până la frunze” pentru că unii știu sigur că nu pot susține un examen - sunt incapabili -, alții nu au garanția că iau examenul, alții au emoțiile „elevului” și ca atare, majoritatea directorilor și a directorilor adjuncți sunt mai preocupați de propria soartă decât de pre-campania politică a PSD. Iar PSD pierde enorm pentru că cei mai vocali agenți electorali ai lor nu vor mai „ara” pe tarlaua politică social-democrată.

De aceea a recurs PSD la marea porcărie parlamentară. Au falsificat un document la Comisa de învățământ condusă de Ecaterina Andronescu pentru a modifica legea și a opri acțiunea ministrului învățământului. Urgența cu care madam Andronescu a găsit „soluția” ne spune că PSD este în mare criză. Faptul că a comis o ilegalitate care poate fi demonstrată, ne arată disperarea lor.

Nu este de joacă ! Sunt 6.500 posturi de directori și 2.500 posturi de directori adjuncți ! Floarea propagandiștilor PSD este pusă la pământ. De aceea infractorul Liviu Dragnea acuză pe ministrul învățământului că face jocul liberalilor. Nu de altceva ! Infractorul Liviu Dragnea are tot timpul acest tip de declarație. Orice face Guvernul Cioloș pentru a curăța „grădina România de buruieni” este pentru infractorul Liviu Dragnea o acțiune în favoarea liberalilor. El recunoaște, de fapt, că liberalii fac politică în interes național și că „buruienile” sunt plantate de către PSD.

Cum să te ștergi la cur cu propria reputație. Andronescu și Athanasiu.

Informație de presă: Alexandru Athanasiu și Ecaterina Andronescu au noi dosare penale. Au fost redeschise două dosare penale închise în anii anteriori, în a doua parte de deceniului 2000-2010 (aici și aici).

Athanasiu este revoltat. Explică, tehnic:

„„Sunt extrem de revoltat pentru ca nu am crezut, ca profesor de drept si om onest, ca se poate deschide un dosar pe doua fapte penale, una dezincriminata si a doua care nu era in vigoare (...) Eu nu sunt oricine si nu sunt bataia de joc a anchetatorilor DNA", a spus el.

Acesta a argumentat ca au fost efectuate cercetari in ceea ce priveste achizitia de licente Microsoft in 2006 si 2007 in doua dosare cu acelasi obiect, acte de coruptie ale demnitarilor, dar acest articol ar fi fost abrogat prin legea de punere in vigoare a noului Cod Penal, si a doua infractiune, "art 14 indice 2 din legea 78, care a intrat in vigoare in 2 decembrie 2004, cu mult timp dupa prezumtiva fapta de abuz constand in semnarea unui contract de achizitii cu un an inainte, pe 17 decembrie 2003".

El a amenintat cu reclamatia la CEDO deoarece numele sau a fost „batjocorit””.

Ca om de drept, nici eu nu pot sări peste afirmațiile lui Athanasiu. O faptă a fost dezincriminată prin legea de punere în vigoare a noul Cod penal, ceea ce înseamnă că până la intrarea lui vigoare infracțiunea a existat iar autorul ei - Alexandru Athanasiu -, a scăpat de pedeapsă prin cine știe ce tertipuri. A doua infracțiune pe care o reclamă ca nefiind normată la data producerii ei are și ea o particularitate. A fost adoptată tocmai pentru practica unui ministru ca el era dăunătoare societății, atât de dăunătoare încât legiuitorul (inclusiv el la acele timpuri !) a hotărât să sancționeze abuzul în funcție printr-o lege ulterioară. Problema lui, din punct de vedere juridic, pe care Athanasiu nu o explică marelui public, este că tipul de infracțiune a fost continuă, nu s-a oprit la momentul începerii. Astfel că procurorul a constatat că după apariția legii, ministrul Athanasiu nu a făcut nimic pentru a opri efectele dăunătoare societății și, probabil, a încheiat alte acte juridice cu încălcarea legii.

Este evident că faptele infracționale au existat și decizia ICCJ de a admite redeschiderea dosarelor închise - unul prin dezincriminare și celălalt prin lipsa normei -, are un temei. Nu îi cred și pe judecători tâmpiți, cum încearcă să îi califice Athanasiu pe procurorii care procurorii care au cerut redeschiderea dosarului.

Cu Athanasiu am o experiență personală. A fost profesorul meu de dreptul muncii la studiile post-universitare de la Facultatea de drept a Universității București. Era prin 1999. El este autorul legii conflictelor de muncă și a făcut copy-paste după legea franceză care a introdus „o minunăție” juridică: greva de solidaritate. Athanasiu ne-a cerut să facem un referat pe materia litigiilor de muncă cu referire expresă la „greva de solidaritate”.

Am fost, probabil, printre puținii care au considerat noua invenție un abuz legislativ. Am motivat, țin minte și acum, printr-un exemplu. Sindicatul de la o fabrică de încălțăminte din București, cu capital de stat, intră în conflict cu muncitorii, pe probleme salariale (de exemplu). Sindicatul declară greva (pe atunci începea greva cum doreau mușchii sindicaliștilor !). Practic, fiind o firmă cu capital de stat, fiind o problemă salarială, litigiul era între muncitori și acționarul societății, adică Statul român. Ca să pună mai multă presiune pe Stat, sindicatele ar fi propus, în temeiul legii promovate de Athanasinu, în vigoare la acel moment dat, altor sindicate de prin țară, din societăți cu capital privat (de exemplu) să intre în grevă. Greva aduce, întotdeauna, pagube. Fără nici un fel de excepție. Este un fel de execuție publică a patronului (fie el stat sau privat). De multe ori fără un temei justificat. Ca atare, societățile comerciale cu capital privat sau chiar cu capital de stat care nu ar fi avut probleme de natura celei care a determinat greva societății de la București ar fi fost păgubite grav prin „solidaritatea” manifestată de organizațiile sindicale locale. Am pus, la rândul meu, întrebarea în referat: cu ce sunt de vină acționarii celorlalte societăți comerciale care au nefericirea să activeze într-o ramură care are un acționar economic nedemn, prost manager, idiot lacom sau mai știu eu cum ?

Athanasiu m-a „scos la tablă” să sintetizez opoziția mea și să fiu la dispoziția celorlalți pentru discuții în contradictoru. Unii m-au înfierat „cu mânie proletară”, alții au considerat că este un subiect de discutat care are posibilitatea să aducă modificări de lege ferenda, așa cum am propus eu în referat. Am primit un 8(opt) pentru că nu am fost pe soluția catedrei.

În urma acelei experiențe, am o altă imagine a juristului Athanasiu. Indiferent câte titluri universitare are. Punând în practică ideile juridice a produs mai multe pagube decât să facă lucruri bune. Cât privește „ministrul” Athanasiu, sper ca procurorii să aibă dreptate. Știu eu de ce.

Ecaterina Andronescu a primit de la ICCJ o soluție „de albire” ca Băsescu de la CCR.

Încurcate sunt căile „incompatibilității”. Ecaterina Andronescu a obținut la Înalta Curte de Casație și Justiție o hotărâre favorabilă prin care este desființată decizia ANI de incompatibilitate în ce o privește. Treaba asta m-a determinat să umblu prin legi. Pe cazul ei, particular.

Agerpres: „Ecaterina Andronescu nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, a decis definitiv ÎCCJ”

„Instanța supremă a anulat raportul întocmit de ANI în 2011 prin care Ecaterina Andronescu a fost declarată în stare de incompatibilitate.

În consecință, Ecaterina Andronescu poate ocupa o funcție publică, inclusiv să candideze la Parlamentul European.

Ecaterina Andronescu a fost declarată incompatibilă în 2011, după care ea a atacat la Curtea de Apel București raportul întocmit de ANI, dar a pierdut procesul. Andronescu a atacat și această decizie la ÎCCJ, având câștig de cauză de această dată”.

Am început cu Constituția. La art. 71 - Incompatibilități -, alin. (2) se prevede : „Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului”.

ANI a interpretat textul constituțional și legal, textul fiind preluat și în art. 14 alin. (2) din Legea nr. 96/2006 cu modificările și completările ulterioare privind Statutul deputaților și senatorilor, în sensul că funcția de rector al Universității Politehnice București este o funcție publică de autoritate. Excepția este cea de membru al Guvernului. Este evident că este vorba despre orice funcție publică de autoritate.

Ce este rectorul ? DEX ne spune că „RÉCTOR, rectori, s. m. Conducător, sub raport științific și administrativ, al facultăților dintr-o instituție de învățământ superior; grad deținut de acesta”.

Din definiția DEX, reiese că funcția de rector este o funcție de autoritate.

În Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor sunt stabilite incompatibilități cu funcții din economie (art. 15) și alte incompatibilități cu caracter extern (art. 16) nivelului național. Nu sunt prevăzute incompatibilități în domeniul cultural sau al învățământului ori al sănătății. Nici la nivelul funcțiilor de conducere ! De aceea deputații și senatorii aplică în calitate de avocați, practică medicina, țin cursuri la facultăți și pot ține cursuri și la școli. Sunt incompatibili doar cu funcții de conducere sau din domeniul economic. Unii senatori și deputați își practică, în continuare, profesia de soliști vocali și pot cânta la nunți și botezuri.

Mă trezesc, ca cetățean, în fața a două decizii care se bat cap în cap. Pentru mine, cel puțin. Rectorul unei universități - conducător administrativ al facultăților din cadrul universității - este compatibil cu funcția de senator sau deputat - prin hotărârea ICCJ -, iar directorul unui teatru nu ! Cum vine asta ? Din moment ce literar, cele două funcții sunt de conducere administrativă, cum este posibil ca pentru „rector” să nu existe incompatibilitate iar pentru director să existe ? Dacă mergem la un dicționar antebelic, rector este egal cu „director de universitate”. Atribuțiile administrative ale rectorului de universitate și ale directorului de teatru sunt aproape identice.

Este evident că mă refer la cazul Mircea Diaconu.

M-am dus la Legea nr. 1/2011 a educației naționale. Să văd și eu cu ce se mănâncă, legal, universitatea de stat.

La principiile de organizare și funcționare ale învățământului superior găsesc principiile „răspunderii publice” ((art. 118 alin. (1) lit. c)) și cel al „eficienței manageriale și financiare” ((art. 118 alin. (1) lit. f)). Pe baza acestor principii au fost formulate norme care permit ministerului de resort să exercite controlul asupra universității (art. 121), pe care îl pun mai jos pentru că este foarte important:

„ART. 121
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este autoritate publică şi este abilitat să urmărească, să controleze aplicarea şi respectarea reglementărilor legale în domeniul învăţământului superior şi să aplice, dacă este cazul, sancţiuni. De asemenea, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului controlează modul în care universităţile îşi exercită autonomia universitară, îşi asumă misiunea generală şi pe cea proprie şi îşi exercită răspunderea publică”.

Răspunderea publică, un principiu al existenței universității, are o componentă administrativă care permite autorității publice, ministerul, să intervină cu sancțiuni asupra conducerii. 

Art. 124 alin. (1) lit. d) prevede ca obligație a conducerii universității „să asigure eficienţa managerială şi eficienţa utilizării resurselor, în cazul universităţilor de stat, şi a cheltuirii fondurilor din surse publice, conform contractului instituţional;”.

La art. 125, legea intră la sancțiuni pentru încălcarea prevederilor art. 124, cel cu răspunderea publică. Ministerul poate, după îndeplinirea procedurilor prevăzute de lege (consultări !), să „revoce rectorul” !

M-am uitat și la Ordonanța 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole și concerte ... să văd ce este cu directorul unui teatru. Acolo, la art. 18, se spune că directoratul instituției se ocupă prin concurs și că va conduce pe baza unui contract de management. Înclin să cred că acest contract de management este cel pentru care Mircea Diaconu a fost incompatibil cu demnitatea de senator.

Mă întorc la Ecaterina Andronescu. Ca rector al unei universități de stat are obligații manageriale și este evident că a ocupat funcția pe baza unui program de management agreat și de Senatul universității dar și de ministerul coordonator. Având în vedere că Universitatea are calitatea de persoană juridică, că are un patrimoniu propriu, că are autonomie sub aspectul organizării și funcționării ca instituție de învățământ, atunci rectorul deține o funcție de autoritate publică.

În cazul lui Mircea Diaconu, director al teatrului „Nottara”, ICCJ a constatat că ocupă o funcție de autoritate publică incompatibilă cu demnitatea de senator. În cazul Ecaterina Andronescu, ICCJ nu mai constată asta. Zău, cred că Justiția în România este plecată pe coclauri !