Etica presupune educație și cunoaștere. Presupune conștiință și tradiție. Etica este morala.

Agerpres preia informații de la Realitatea Tv unde ministrul Justiției, Raluca Prună, a făcut niște afirmații dure însă corecte.

Etica a fost apărată de ministru. Etica în societate. Etica poporului. Etica poporului care s-a prezentat la vot la alegerile locale și a votat oameni care au fost condamnați pentru fapte de corupție, oameni aflați în cercetare penală pentru fapte de corupție, oameni care au fost condamnați însă își execută pedeapsa în afara penitenciarului, legea permițându-le o astfel de executare a pedepsei. Oameni care nu mai au beneficiul integrității. Oameni care au săvârșit fapte penale.

Nu este vorba despre vinovăție aici, este vorba despre fapta penală săvârșită. Vinovăția o vor stabili judecătorii atunci când vor pronunța pedepsele. Vorbim că acei oameni au săvârșit fapte condamnate de legea penală, fapte pentru care societatea cere pedepsirea persoanei care a comis-o.

• Este surprinzător cum cineva aflat în arest preventiv poate fi ales, cum de nu găsește cetatea pe cineva mai bun dintre noi și lumea face o asemenea alegere, sigur că nu putem, în măsura în care legea nu interzice acest lucru, decât să salutăm vox-populi. Dar eu sper ca mâine, în ședința de Guvern, să adoptăm noua Strategie Națională Anticorupție și acolo punem un accent mai mare pe prevenție
• Noi trebuie să discutăm despre chestiuni care nu sunt ilegale, dar sunt imorale sau care sunt împotriva unor coduri deontologice și readuc aminte (...) că un cod deontologic este un cod pe care membrii unei profesii sau membrii unui partid de bună voie îl adoptă, deci nu e ceva impus, iar eu zic că dacă adoptăm un set de reguli în mod voluntar, e de neexplicat de ce nu-l respectăm

Alegem. Dar ce alegem ? Cum poate fi un om care are probleme penale mai bun decât sute sau mii de alți oameni care pot concura pentru același post public ?! Cum ? Cum pot alege partidele politice să dea votul unor oameni care și-au pierdut integritatea ?

INTEGRITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate. 2. Însușirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg

După alegerile locale din iunie putem spune că o parte a populației a ales persoane necinstite, lipsite de probitate și coruptibile. Ce fel de populație a fost la vot ? De ce nu au ieșit la vot ceilalți ? 

Un răspuns posibil ar fi lipsa unei educații complete. Acei oameni au doar o brumă de educație. 

EDUCÁȚIE s. f. 1. Fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate. 2. Cunoașterea bunelor maniere și comportarea în societate conform acestora.

Răspunsul ne spune că fenomenul social de care au beneficiat cei care au votat oamenii lipsiți de integritate și cei care nu au fost la vot a fost unul incomplet sau viciat. Nu au primit partea cu „responsabilitatea socială” a celor care trăiesc într-o comunitate. S-au comportat ca niște persoane care trăiesc în afara unei societății. Și unii și alții. Inclusiv cei care au votat aventurierii politici care și-au încercat norocul pe baza unei relative notorietăți. Voturile date aiurea, din dorința de a protesta (după unii), nu au fost voturi responsabile.

Pe lângă educația precară, se observă o lipsă a cunoașterii. Și aici, constat cu surprindere că oamenii folosesc termenii fără a ști ce conțin. 

CUNOÁȘTE, cunósc, vb. III. 1. Tranz. A lua cunoștință în chip veridic de obiectele și de fenomenele înconjurătoare; a stabili în chip obiectiv natura, proprietățile unui lucru, relațiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă cu adevărul. 2. Tranz. A avea sau a dobândi cunoștințe pe baza studiului, experienței; a fi luat cunoștință de ceva. 3. Tranz. A ști, a afla cine este cineva, a identifica ceva; a fi făcut (personal) cunoștință cu cineva, a fi luat cunoștință de ceva.

Oamenii ar fi trebuit să cunoască. Ar fi trebuit să cunoască suficient cât să înțeleagă că oamenii condamnați penal sau aflați în curs de urmărire penală sunt oameni lipsiți de integritate. Dacă ar fi cunoscut, cât de puțin limba în care vorbesc, ar fi înțeles cum să se poarte responsabil față de ei și față de societatea în mijlocul căreia trăiesc. La fel trebuie interpretat și comportamentul celor care nu au fost la vot. Motivele pe care le aduc unii dintre ei sunt caraghioase. Sancționând, chipurile, politicienii și partidele politice ei au sancționat societatea în care trăiesc. De aceea au ieșit primari persoane care aproape imediat au ajuns în arestul preventiv, primari care au condamnări la activ și execută pedepse cu suspendarea detenției - ei fiind infractori dovediți prin condamnarea pronunțată -, de aceea au ieșit primari care confundă cerințele bisericilor (creștine, de orice rit) cu necesitățile administrației publice.

O mare parte a rezultatului alegerilor locale este o consecință a lipsei de etică a membrilor formațiunilor politice dar și a lipsei de etică a membrilor unor categorii profesionale care au coduri de etică interne. Este inadmisibil să ai norme interne privind integritatea și să susții politic oameni lipsiți de integritate !

ÉTICĂ s. f. 1. Studiul teoretic al principiilor și concepțiilor de bază din orice domeniu al gândirii și activității practice. 2. Ansamblu de norme în raport cu care un grup uman își reglează comportamentul pentru a deosebi ce este legitim și acceptabil în realizarea scopurilor; morală.

Pentru că lipsa evidentă de morală se manifestă în viața societății, rezultatele alegerilor locale stau mărturie, poate nu strică să se umble la lege și să fie prevăzute, potrivit constituției, condițiile în care cei care doresc să candideze sunt opriți de la acest drept. Condiția integrității trebuie să fie obligatorie. Persoanele aflate în faza de urmărire penală trebui suspendate de la acest drept. Nu vinovăția este aici principala problemă ci săvârșirea faptei. Dacă este acuzat că a săvârșit o faptă penală, să îi fie suspendat dreptul de a fi ales. Trebuie umblat și la reglementările care privesc deținerea unei funcții sau demnități publice de către cei care sunt în astfel de situații. Nu poți accepta ca cei care fac legi să fie, în număr destul de mare, persoane care au fost condamnate penal sau persoane care sunt în oricare fază a procesului penal.

Tăriceanu propune o declarație politică penibilă. Este anti-Băsescu, nu pro-instituția Prezidențială. Este pe lângă subiect.

Pe site-ul Senatului este declarația politică propusă de Tăriceanu (aici). Am crezut că vor face ceva inteligent. Constat că este o prostie, cu ștaif. O însăilătură penibilă, ca un act de răzbunare personală. Deja, alți politicieni superficiali, penibili, au achiesat la tâmpenia tăricenistă.

Tâmpenia arată așa:



„În temeiul prevederilor Art. 83, Al. 2 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările şi completările ulterioare, Senatul României adoptă prezenta  

DECLARAȚIE 

Pe data de 6 iunie 2012, în temeiul Art. 95. Al. 1 din Constituție, Parlamentul l-a suspendat din funcție pe Președintele României. La Referendumul organizat pe 29 iulie 2012, conform Art. 95, Al. 3 din Constituție, o majoritate de 87% din cei care s-au prezentat la urne a votat pentru demiterea Președintelui României. Voința majorității covârșitoare a votanților a fost înfrântă atunci în condițiile cunoscute. În ciuda acestui vot de blam, atitudinea Președintelui României nu s-a ameliorat în ultimii doi ani, din contră, au apărut noi manifestări contrare constituţiei sau la limita constituționalității, cu precădere în preajma alegerilor, dar nu numai. 

Scandalul intern fără precedent și cu largi ecouri internaționale negative generat de arestarea fratelui Președintelui României, de legăturile acestuia cu indivizi care au acționat în afara legii, dar și de împrejurarea că Președintele României avea cunoștință de mai bine de un an de potențialul penal al acestor relații și activități, dar nu a intervenit pentru curmarea acestei stări de fapt, au creat o situație și o imagine incompatibile cu statutul funcției de Președinte al României și cu mult sub demnitatea impusă acestei poziții în stat.

AVÂND ÎN VEDERE CELE MENȚIONATE, SENATUL ROMÂNIEI ÎNTRUNIT ÎN PLENUL SĂU, SOLICITĂ PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI, TRAIAN BĂSESCU, SĂ-ȘI PREZINTE DEMISIA DE ONOARE”.

În primul rând, prin apelarea la referendumul din 2012 și la finalitatea lui, Călin Popescu Tăriceanu induce ideea unei continuități a luptei politice împotriva politicianului Traian Băsescu care, atunci, a fost suspendat pentru fapte personale de încălcare a prevederilor constituționale. O astfel de referire nu își avea rostul aici. Pentru mine, ca persoană care consideră că Traian Băsescu trebuie să își prezinte demisia, o astfel de referire sună ca dracu. Nu Traian Băsescu, ca persoană publică este în cauză, ci instituția Președintele României. Iar instituția care trebuie protejată de către Parlament, de exemplu, nu poate fi legată de o anume persoană. Indiferent care ar fi acea persoană.

Referirea la scandalul intern generat de arestarea fratelui lui Traian Băsescu, Mircea Băsescu, este prost tratată. Nu arestarea și legăturile acestuia cu indivizi care au acționat în afara legii este problema, nici faptul că Președintele României știa de ea cu un an în urmă, ci prezumția rezonabilă a legării de un act de corupție a numelui Președintelui României.

Îmi pare rău că liberalii din Parlament nu au avut o reacție de respingere a unei astfel de „declarații”. Trebuiau să facă observațiile de rigoare și să ceară înlocuirea acestui text penibil. Pentru un asemenea text, Traian Băsescu a găsit antidotul. Chiar ieșirea lui în public cu o declarație în care îi ia pe parlamentari în derâdere ne arată că textul îi convine. Îi convine pentru că îl are ca țintă pe el, ca persoană fizică implicată în politică și prea puțin are în vedere instituția Președintelui României.

Am citit pe „cotributors” (aici) articolul publicat de Valentin Naumescu : „Foarte sus, foarte jos. Căderea unui președinte”. Se referă la fostul Președinte al Germaniei, Christian Wulff. Acesta și-a dat demisia ca urmare a unor suspiciuni de corupție care nu au fost confirmate în urma procesului care a avut loc.

„Ca să lămurim lucrurile de la început, suspiciunile de corupţie nu s-au confirmat în justiţie iar Christian Wulff a fost achitat. Deci, demisia sa a fost una de onoare, determinată exclusiv de imperative morale şi simbolice. Conform codului etic al înaltei funcţii deţinute, Preşedintele Germaniei nu putea fi nici măcar menţionat într-un scandal de (posibilă, chiar nedovedită) corupţie. Nici dacă aceste fapte erau anterioare funcţiei de preşedinte”.

Într-o asemenea situație suntem și noi, aici, în România. Suntem în fața unor „imperative morale și simbolice” care vin dintr-o etică a instituției Președintele României. Acesta nu poate fi menționat într-un scandal de corupție sau de altă natură care afectează imaginea instituției însăși, pentru că o face vulnerabilă, în special pe planul relațiilor internaționale. Fără a neglija atributele esențiale ale celui care ocupă înalta funcție pe plan intern. Cum ar fi medierea între instituțiile statului, între societatea civilă și puterile statului, apărarea constituției. Nu mai spun de imaginea politicianului care s-a angajat să fie port-drapelul luptei împotriva corupției însă are fratele și alte rude apropiate implicate în acte de corupție.

Nu pot fi de acord cu un text care reflectă ranchiuna politicianului Tăriceanu și mai ales confiscarea instituției Parlamentul României pentru lupta personală a unor politicieni cu adversarii lor politici. Tâmpenia asta de declarație este în aceeași notă cu tâmpenia lui Tăriceanu de a nu invita pe Președintele României la jubileul Senatului.

Declarația politică care urmează a fi adoptată de Parlament este o tâmpenie. O mare tâmpenie. Arată o profundă lipsă de respect a celor care au conceput-o atât față de instituția Președintele României cât și față de instituția Parlamentul României. Nu pot crede că parlamentarii români sunt atât de superficiali, ca să nu spun mai mult.

Azi este marți. Poate citesc niște indivizi implicați în redactarea declarației articolul lui Naumescu și construiesc o declarație care să fie în favoarea instituției Președintele României și nu împotriva ei.

Ce o fi, o fi ! Mingea este la Victor Ponta.

Sunt subiectiv. Normal, sunt liberal. Sunt și critic. Normal, sunt liberal. Sunt și rău. Normal, sunt om și eu.

Din tevatura asta din USL, am avut ocazia să aflu ce nici prin gând nu îmi trecea. Practic, PSD și-a pregătit din timp pașii pentru debarcarea incomozilor liberali. A înregistrat denumirea USD din timp, prin om de casă, la fel ca Băsescu denumirea MP. Și-a format televiziune și a mai „capturat” una, cu mai multă vizibilitate. Contra cost, normal, doar nu pe boabe de fasole. În deconcentrate a eliminat liberalii cunoscuți și a rămas cu ochii beliți pe ceilalți angajați ca nu cumva să mai fie vreun liberal prin zonă.

A venit propunerea cu Klaus Johannis a PNL. Inițial, Victor Ponta a spus că este fericit pentru un astfel de ajutor. Era la Soci. Până a ajuns în țară, nu este exclus ca tovarășii social-democrați să îl fi contactat și să îi atragă atenția că a greșit ideologic. Și-o fi făcut omul autocritica și, după o întâlnire lămuritoare cu hrebenciucii făptuitori de minuni, a ajuns la concluzia că cererea liberalilor vine ca o mănușă pe dorința pătimașă, arzătoare, de nestăvilit a comunistoizilor hrebenciuci de a pune mâna pe putere cel puțin pentru această perioadă de timp când sunt europarlamentarele și când au posibilitatea să își pună propriul candidat la prezidențiale. Pohta ce au pohtit. Iar Victor Ponta este gata pentru sacrificiul suprem. Chiar de va rămâne în memoria colectivă ca mincinosul mincinoșilor, măcar să ajungă pe locul întâi. Adică să îl întreacă și pe Băsescu. Ce naiba ?!

PNL reacționează previzibil. Nu este de criticat. Presiunile asupra PNL din aceste zile îmi amintesc de presiunile asupra PNL, din timpul guvernării Tăriceanu, când Băsescu și Boc alături de alți și alți lideri de seamă ai PD somau PNL să se lase absorbit de PD pentru a forma un singur bloc politic iar Tăriceanu să lase guvernul pe mâna lui Stolojan. O parte a partidului, în frunte cu Valeriu Stoica și Teodor Stolojan, criticau continuu pe Tăriceanu că nu răspunde favorabil cererilor lui Băsescu și Boc. Lumea jurnalistică îl vedeau pe Tăriceanu cu capul pe butucul călăului deja, PNL era plecat către groapa de gunoi a istoriei iar gălăgioșii liberali de pe atunci - Orban, Antonescu etc. - erau făcuți în fel și chip. Tăriceanu s-a încăpățânat să nu cedeze. Stolojan și Stoica au luat o halcă din partid, au format PLD cu care au participat la europarlamentare, apoi s-au dus în PD și au format PDL. Avem deci o cutumă în PNL privind rezistența în fața agresiunilor politice care fie vor să subordoneze PNL fie vor să îl desființeze. După guvernarea Tăriceanu, PNL nu a dispărut de pe scena politică. A intrat în Parlament, a ajuns să fie o forță politică la care a venit PSD-ul care tocmai ce ratase prin retardul Geoană președinția. PSD a venit pentru că a înțeles că nu poate lua puterea și guverna pentru că nu poate avea peste 50% din voturile electoratului român. Pentru a nu pierde în continuare și pentru a preveni o alianță între PNL și PDL, PSD a promis marea cu sarea. Așa s-a ajuns la USL, așa s-a ajuns la reprezentarea paritară, așa s-a ajuns la guvernare și la majoritatea covârșitoare în Parlament a USL.

Politic, PSD se comportă normal. Așa cum recunoștea Cristian Preda, moralistul „liberal” ajuns la PDL și acum la PMP, în politică nu este etică. Bine, îi cerea „eticului” Papahagi să revină în PMP. Cristian Preda a observat bine, pentru un anume electorat. Cel provenit din FSN. PSD, PD(L), PMP, PC, UNPR etc. Nu însă și pentru PNL și chiar amărâtul de PNȚCD. În politică există etică, etică politică, nu etică religioasă, ci una socială. PSD se comportă normal pentru că socialismul are o altfel de etică, etica socialistă, o etică cu securiști la poartă, cu microfoane în casă, cu turnători și spioni sociali. Acapararea puterii indiferent de câți morți lasă în spate. Cum necum vor fi considerați de istorici „pierderi colaterale”. PSD nu poate fi criticat pentru comportamentul său. De fapt, Crin Antonescu nici nu face acest lucru. El doar arată cine și cum acționează punctând, destul de rar totuși, că PNL și-a respectat angajamentele contractuale. Ei, aici ajungem la etică. Dar pentru că PSD nu poate fi acuzat ca fiind un partid cu etica la purtător, nu ai cum să le ceri să își respecte contractele. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Parcă așa este o vorbă.

Crin Antonescu a comunicat că PNL își menține propunerile construite în limitele protocolului de funcționare al USL. Victor Ponta, răspunde în numele unei alianțe construite abuziv în interiorul USL că nu este suficient ci vrea mai mult decât prevede protocolul. Acțiunea lui Ponta este un abuz. Vrea să impună o clauză nescrisă potrivit căreia PSD poate dispune de organizarea și funcționarea guvernului fără a mai cere părerea PNL. O clauză leonină, pentru că ea este doar în beneficiul unei părți, a părții mai mari care impune, prin forță, părții mai mici o anumită derulare a contractului și o anume împărțire a beneficiului. Ei bine, în fața unui judecător un astfel de contract este anulat iar „leoninul” poate fi pus să plătească. Iar judecătorul este electorul român care, bine informat, poate sancționa PSD și anexele sale tocmai la alegerile europarlamentare.

Ponta are timp până luni să se hotărască. PNL nu trebuie să ia în calcul toate vorbele pe care Ponta le va arunca pe piață până la termenul limită, pentru că în mod evident Ponta aruncă în telespectatorii Antena 3 sau România Tv cu mărgele de sticlă zicându-le că sunt perle veritabile. Abia luni PNL va avea următoarea poziție de adoptat. Pe măsură ce zilele trec, cineva va pierde. Eu sper să piardă PSD iar PC să intre în faliment. Nu intră el ca partid, ci ca post Tv - Antena 3.