Modelul „Brexit” începe să arate ca dracul

Ieri, la Londra, au fost Jean-Claude Juncker și Michel Barnier (negociatorul șef al CE pentru Brexit). O cină de lucru cu Theresa May și alți responsabili britanici pentru Brexit.

Cina „constructivă”, după cum o declară insularii, nu le-a priit, bag seamă. Jean-Claude Juncker și francezul Barnier nu au mers să promită altceva decât se va decide la Consiliul European. Plastică este afirmația comisarului european al Pieței interne și al Industriei, Elzbieta Bienkowska, care a declarat în ziarul german Die Welt că Londra nu poate avea "untul și banii pentru unt". Agerpres.

Juncker și Barnier au mers să testeze „piața”. Trei obiective majore sunt în atenția UE:
1. drepturile cetățenilor europeni după ieșirea Regatului Unit,
2. viitorul serviciilor financiare și
3. factura separării.

Uniunea Europeană oferă Regatului Unit o soluție pentru soarta expaților UE la lucru în Regatul Unit în contrapartidă cu soarta expaților britanici care lucrează în statele membre ale Uniunii Europene. Acordarea, de către Regatul Unit, a dreptului de rezidență permanentă expaților europeni care au trăit legal în ultimii 5 ani în Regat contra unei măsuri similare în statele membre ale UE pentru expații britanici. Este o problemă serioasă pentru că brexit-erii sunt ferm hotărâți să îi dea afară din Marea Britanie pe continentali dacă nu obțin cine știe ce avantaje cu ocazia Brexit.

Foarte dureroasă pentru Marea Britanie va fi problema viitorului serviciilor financiare. Una dintre pozițiile care s-au impus în linia de negociere a UE pentru Brexit o constituie scoaterea de pe lista de negociere a Brexit a serviciilor financiare. Agerpres. Motivarea este de bun simț: „orice acord de liber schimb care ar permite Londrei — cel mai mare centru financiar din Europa — accesul în continuare la piețele europene este condiționat de acceptarea standardelor de reglementare și supraveghere ale Uniunii”. Pentru Regatul Unit situația este inadmisibilă. Pentru Uniunea Europeană este imposibil altfel. Ba, mai mult, o astfel de facilitate este urmată, obligatoriu, de acceptarea de către Marea Britanie a libertăților fundamentale ale UE.

Factura separării va fi dureroasă. Dureroasă rău. Nota de plată calculată de cei de la Bruxelles are o sumă de 60 miliarde euro. Problema ar fi cum ar fi dacă problema ar rămâne în negociere după ieșirea efectivă a Marii Britanii din Uniunea Europeană, dar nu se va ajunge acolo. Iar semnalele că nu va fi așa cum doresc briții avem de peste tot.

Angela Merkel s-a adresat Budestagului și a pronunțat niște decizii. Ale Germaniei dar și ale Uniunii Europene, ale fiecărui stat în parte. Problemele enunțate de Merkel sunt cele pe care fiecare țară membră și le dorește. Agerpres.

O țară terță nu va beneficia de aceleași drepturi sau de drepturi mai avantajoase ca o țară membră

Poate vă gândiți că toate acestea sunt evidente, însă trebuie să o spun clar, din păcate, deoarece am sentimentul că unii din Marea Britanie au încă iluzii

A crede că Marea Britanie ar putea obține avantaje mai mult sau mai puțin echivalente, după ieșirea din UE, cu cele de care beneficiază astăzi "ar fi pierdere de timp"

Discuțiile privind angajamentele financiare ale Marii Britanii față de Uniunea Europeană trebuie să aibă loc la începutul negocierilor privind Brexit-ul. Marea Britanie va trebui să își clarifice modul "în care vede viitoarele relațiile" cu UE înainte ca negocierile privind ieșirea din blocul comunitar să înceapă

Această ordine de desfășurare a lucrurilor este 'ireversibilă'

Fermitatea Angelei Merkel s-a manifestat și față de Donald Trump care visa că va încheia acorduri comerciale separate cu fiecare stat al UE care îi prezintă interes. Am citit undeva că Donald Trump a întrebat-o pe Angela Merkel de 11 ori dacă Germania încheie un acord comercial separat cu SUA. De 11 ori a primit un răspuns negativ. Se pare că Trump a înțeles că SUA va trebui să încheie un acord de liber schimb cu Uniunea Europeană dacă vrea comerț liber. Mai mult, Merkel i-a spus că nici cu Marea Britanie nu poate încheia un acord funcțional cât timp Regatul Unit face parte din Uniunea Europeană. Hm ! Regatul Unit ar înăspri dialogul de ieșire din UE dacă ar face ceva de genul acesta, bașca ar avea probleme la negocierea după ieșirea efectivă a unui acord de liber schimb cu UE.

Ieșirea Marii Britanii din UE este o mare pierdere. Mie îmi displace profund situația. Guvernul de la Londra urmărește, zilnic, starea populației cu privire la Brexit și acțiunile guvernului. Numărul celor care consideră Brexit a urcat, cu câteva procente peste numărul celor care sunt de acord cu Brexit-ul. Pe măsură ce se clarifică problemele generate de Brexit, din ce în ce mai mulți britanici constată că viața lor nu va mai fi la fel. Nu vor muri de foame, să fie clar, dar sunt printre cei mai mari exportatori de produse alimentare în UE.

Brexit-ul are și o parte bună. Arată celorlalte state consecințele și se observă o reținere a scepticilor în a amenința cu ieșirea din UE. Dacă pentru Regatul Unit este atât de „complicat”, cum ar fi pentru o țară mai mică ? Brexit-ul întărește, paradoxal, Uniunea Europeană. Primul tur al alegerilor prezidențiale din Franța este un rezultat al Brexit, în parte. Europenistul Emmanuel Macron are toate șansele să câștige chiar dacă euro-scepticii și anti-europenii care au dat votul la primul tur au acoperit aproximativ 45 - 48% din voturile date !

Agricultorii francezi au primit o informație de atenționare de la comisarul european pentru agricultură, irlandezul Phil Hogan, că dacă vor vota pentru Le Pen, vor pierde sprijinul financiar european de aproximativ 25.000 de euro/fermă, în caz de „Frexit”. Iar mare parte dintre votanții Marinei Le Pen vin din zona rurală !

Simt nevoia de a clarifica susținerea mea pentru opțiunea Klaus Iohannis.

Până la 16 nov. am susținut candidatura lui Klaus Iohannis la Președinția România. Din momentul validării votului de către CCR, candidatul Klaus Iohannis a ieșit din scenă și a intrat Președintele ales Klaus Iohannis. Conținutul susținerii pentru Președintele ales și mai târziu pentru Președintele României Klaus Iohannis se modifică.

Până la 16 nov. am susținut promisiunile lui pentru populația României. După momentul alegerii, eu, susținătorul, devin un fel de cenzor. El, alesul, nu mai are ce promite, pentru că a promis, are obligația să materializeze promisiunile făcute. Eu, susținătorul, devenit cenzor, am obligația față de mine, în primul rând, de a aprecia modul în care Klaus Iohannis își îndeplinește rolul. Consider că sunt primul care trebuie să semnaleze cazurile în care Președintele Klaus Iohannis nu își îndeplinește promisiunile electorale. La fel ca mine sunt și alți susținători ai lui Iohannis. Există o condiție a susținerii din campanie și a răspunderii pe timpul mandatului. Am fost solidar cu Iohannis pe timpul campaniei, se cuvine a fi solidar cu el pe timpul mandatului cu precizarea că solidaritatea are o limită. Este generată de limitele angajamentelor asumate în campanie, a angajamentelor asumate față de partidele care l-au susținut. În cazul în care Președintele Klaus Iohannis iese din limitele mandatului și a angajamentelor asumate am obligația să ies din solidaritate. Particularitatea mandatului Președintelui Klaus Iohannis este dată de condiția cumulativă a angajamentelor electorale și a mandatului constituțional. Nu pot fi apreciate separat.

Mandatul prezidențial are particularitatea că permite mandantului să adopte o politică națională de stânga sau de dreapta, de extremă stângă sau de extremă dreaptă. Klaus Iohannis a promis că va duce o politică de dreapta în limitele angajate în programul cu care a făcut campanie. El nu trebuie să aducă dreapta la guvernare, nu este treaba lui, el trebuie să urmărească respectarea întocmai a Constituției intervenind cu puterea conferită de funcție atunci când prevederile acesteia sunt încălcate, în spiritul și litera Constituției. El trebuie să ceară guvernului care conduce administrația să respecte legislația în vigoare și să nu o modifice pentru a face posibilă manifestarea unor interese private. Trebuie să fie atent ca legea să reflecte interesul general și nu interesele private. Respectarea prevederilor Constituției, respectarea legilor este prima condiție a unei politici de dreapta. Tot el trebuie să aibă ca principală preocupare întărirea instituțiilor fundamentale ale statului și sistemele sociale de importanță vitală. Independența Justiției, autoritatea Parlamentului, libertatea executivă a Guvernului, sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, sistemul de învățământ, sistemul de sănătate etc. Are obligația să readucă România pe calea normalității.

Are la dispoziție exemplul negativ al mandatelor lui Traian Băsescu. Mandate în urma cărora trăim într-o Românie anormală. O Românie a conflictelor, nici măcar ideologice. O lume a diferențierilor sociale accentuate. Nu între bogați și săraci ci între categoriile socio-profesionale, între urban și rural, între privat și stat. Cum este mai rău. Ei bine, el are obligația să asigure condițiile necesare pentru ca aceste diferențieri să fie șterse. Încercările unora de a prezenta rezultate pozitive în mandatele lui Băsescu sunt pur și simplu insulte la adresa noastră, a tuturora. Răul imens făcut de Băsescu societății românești nu poate fi acoperit de nici o realizare. Statul de drept s-a întărit tocmai ca o reacție la abuzurile lui Băsescu. Justiția s-a întărit tot ca o reacție. O parte a comunității românilor implicată în domenii diverse ale vieții sociale a răspuns prin legalitatea acțiunilor lor publice abuzurilor băsesciene.

Ieri am urmărit pe TVR HD o emisiune în reluare unde Principelui Nicolae i s-a explicat organizarea Sighișoarei. Localitate meșteșugărească unde fiecare categorie de meșteșugari avea obligația de apărare a comunității. Au ridicat ziduri, foișoare de apărare, au asigurat forța militară pentru apărare. Imaginea de azi a României este contrară imaginii Sighișoarei medievale. Culmea, imaginea de atunci este mai aproape de statul modern ! Azi, România arată ca o comunitate în care se duc lupte de stradă, în care grupuri mafiote pornesc carnagii stradale având susținerea unor autorităților. Posturile Tv și presa scrisă incită la „războiul stradal”. Ei bine, rolul asumat de Klaus Iohannis este acela de a readuce societatea românească la normal. Iar normal este să redevenim o comunitate.

Președintele Klaus Iohannis are susținerea mea atât timp cât va respecta angajamentele asumate, cât va respecta mandatul său constituțional. Cumulativ !

Ce o fi, o fi ! Mingea este la Victor Ponta.

Sunt subiectiv. Normal, sunt liberal. Sunt și critic. Normal, sunt liberal. Sunt și rău. Normal, sunt om și eu.

Din tevatura asta din USL, am avut ocazia să aflu ce nici prin gând nu îmi trecea. Practic, PSD și-a pregătit din timp pașii pentru debarcarea incomozilor liberali. A înregistrat denumirea USD din timp, prin om de casă, la fel ca Băsescu denumirea MP. Și-a format televiziune și a mai „capturat” una, cu mai multă vizibilitate. Contra cost, normal, doar nu pe boabe de fasole. În deconcentrate a eliminat liberalii cunoscuți și a rămas cu ochii beliți pe ceilalți angajați ca nu cumva să mai fie vreun liberal prin zonă.

A venit propunerea cu Klaus Johannis a PNL. Inițial, Victor Ponta a spus că este fericit pentru un astfel de ajutor. Era la Soci. Până a ajuns în țară, nu este exclus ca tovarășii social-democrați să îl fi contactat și să îi atragă atenția că a greșit ideologic. Și-o fi făcut omul autocritica și, după o întâlnire lămuritoare cu hrebenciucii făptuitori de minuni, a ajuns la concluzia că cererea liberalilor vine ca o mănușă pe dorința pătimașă, arzătoare, de nestăvilit a comunistoizilor hrebenciuci de a pune mâna pe putere cel puțin pentru această perioadă de timp când sunt europarlamentarele și când au posibilitatea să își pună propriul candidat la prezidențiale. Pohta ce au pohtit. Iar Victor Ponta este gata pentru sacrificiul suprem. Chiar de va rămâne în memoria colectivă ca mincinosul mincinoșilor, măcar să ajungă pe locul întâi. Adică să îl întreacă și pe Băsescu. Ce naiba ?!

PNL reacționează previzibil. Nu este de criticat. Presiunile asupra PNL din aceste zile îmi amintesc de presiunile asupra PNL, din timpul guvernării Tăriceanu, când Băsescu și Boc alături de alți și alți lideri de seamă ai PD somau PNL să se lase absorbit de PD pentru a forma un singur bloc politic iar Tăriceanu să lase guvernul pe mâna lui Stolojan. O parte a partidului, în frunte cu Valeriu Stoica și Teodor Stolojan, criticau continuu pe Tăriceanu că nu răspunde favorabil cererilor lui Băsescu și Boc. Lumea jurnalistică îl vedeau pe Tăriceanu cu capul pe butucul călăului deja, PNL era plecat către groapa de gunoi a istoriei iar gălăgioșii liberali de pe atunci - Orban, Antonescu etc. - erau făcuți în fel și chip. Tăriceanu s-a încăpățânat să nu cedeze. Stolojan și Stoica au luat o halcă din partid, au format PLD cu care au participat la europarlamentare, apoi s-au dus în PD și au format PDL. Avem deci o cutumă în PNL privind rezistența în fața agresiunilor politice care fie vor să subordoneze PNL fie vor să îl desființeze. După guvernarea Tăriceanu, PNL nu a dispărut de pe scena politică. A intrat în Parlament, a ajuns să fie o forță politică la care a venit PSD-ul care tocmai ce ratase prin retardul Geoană președinția. PSD a venit pentru că a înțeles că nu poate lua puterea și guverna pentru că nu poate avea peste 50% din voturile electoratului român. Pentru a nu pierde în continuare și pentru a preveni o alianță între PNL și PDL, PSD a promis marea cu sarea. Așa s-a ajuns la USL, așa s-a ajuns la reprezentarea paritară, așa s-a ajuns la guvernare și la majoritatea covârșitoare în Parlament a USL.

Politic, PSD se comportă normal. Așa cum recunoștea Cristian Preda, moralistul „liberal” ajuns la PDL și acum la PMP, în politică nu este etică. Bine, îi cerea „eticului” Papahagi să revină în PMP. Cristian Preda a observat bine, pentru un anume electorat. Cel provenit din FSN. PSD, PD(L), PMP, PC, UNPR etc. Nu însă și pentru PNL și chiar amărâtul de PNȚCD. În politică există etică, etică politică, nu etică religioasă, ci una socială. PSD se comportă normal pentru că socialismul are o altfel de etică, etica socialistă, o etică cu securiști la poartă, cu microfoane în casă, cu turnători și spioni sociali. Acapararea puterii indiferent de câți morți lasă în spate. Cum necum vor fi considerați de istorici „pierderi colaterale”. PSD nu poate fi criticat pentru comportamentul său. De fapt, Crin Antonescu nici nu face acest lucru. El doar arată cine și cum acționează punctând, destul de rar totuși, că PNL și-a respectat angajamentele contractuale. Ei, aici ajungem la etică. Dar pentru că PSD nu poate fi acuzat ca fiind un partid cu etica la purtător, nu ai cum să le ceri să își respecte contractele. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Parcă așa este o vorbă.

Crin Antonescu a comunicat că PNL își menține propunerile construite în limitele protocolului de funcționare al USL. Victor Ponta, răspunde în numele unei alianțe construite abuziv în interiorul USL că nu este suficient ci vrea mai mult decât prevede protocolul. Acțiunea lui Ponta este un abuz. Vrea să impună o clauză nescrisă potrivit căreia PSD poate dispune de organizarea și funcționarea guvernului fără a mai cere părerea PNL. O clauză leonină, pentru că ea este doar în beneficiul unei părți, a părții mai mari care impune, prin forță, părții mai mici o anumită derulare a contractului și o anume împărțire a beneficiului. Ei bine, în fața unui judecător un astfel de contract este anulat iar „leoninul” poate fi pus să plătească. Iar judecătorul este electorul român care, bine informat, poate sancționa PSD și anexele sale tocmai la alegerile europarlamentare.

Ponta are timp până luni să se hotărască. PNL nu trebuie să ia în calcul toate vorbele pe care Ponta le va arunca pe piață până la termenul limită, pentru că în mod evident Ponta aruncă în telespectatorii Antena 3 sau România Tv cu mărgele de sticlă zicându-le că sunt perle veritabile. Abia luni PNL va avea următoarea poziție de adoptat. Pe măsură ce zilele trec, cineva va pierde. Eu sper să piardă PSD iar PC să intre în faliment. Nu intră el ca partid, ci ca post Tv - Antena 3.