Strategia infractorului Liviu Dragnea: dezorganizarea statului și capturarea economiei

Suntem în fața unei campanii dure împotriva stabilității statului român. Păreri, aprecieri, analize avem. Din destul. De la pertinente la impertinente.

Pe pagina de Facebook a PNL și pe contul lui Cătălin Predoiu a fost pusă o postare a acestuia. Subscriu. Are multă logică și arată cauza acestei campanii dar și condițiile care o favorizează (este adevărat, sunt pomenite la general, dar cine vrea poate înțelege corect fenomenul). Preiau postarea lui Predoiu.

„Strategia lui Dragnea este simplă: pe de o parte dezorganizează statul, pe de alta încearcă să acapareze economia națională prin așa-zisul fond suveran de investiții. 

Când pui pe butuci sistemele esențiale ale statului, justiția, poliția, armata, economia, echilibrul bugetar, atentezi la însăși ființa statului. 

Când ameninți statul și spui că ești ”pregătit de război” în toamnă, înseamnă că gândești ca un gangster de tip Sud-America anilor 1990, care se războiește cu statul și cu toată lumea, pentru interesele lui și ale organizației sale. Cum adică război?! Cine se crede acest L. Dragnea de își permite să promită război?! Ce fel de război?! Ce fel de limbaj, dacă nu unul mafiot, este acesta?! Cine în România și-a mai permis până acum să amenințe societatea românească cu un război intern? Cine e în spatele acestui om care își permite să amenințe societatea românească cu tulburări instituționale, dacă nu i se face pe plac, adică să i se inchidă dosarele și să fie lăsat să-și facă fondul de investiții cu averea statului, pe care s-o transfere, cui?! 

E un moment foarte dificil. Interviul de aseară acordat de L. Dragnea marchează evoluția mentalității sale politice și poate că și a jocurilor de putere din România într-o faza de tipul Sud-America anilor ’90. E tot ce poate fi mai grav, de aici la violența socială de stradă din anii 1990-1991 și 1999, nu mai e decât un singur pas. 

Sigur că este revoltator ce se întâmplă cu pensiile speciale, inclusiv ale parlamentarilor, care ar trebui eliminate cel puțin un număr de ani, până ne revenim și ne dezvoltăm cu adevărat economic, dar eu cred că adevaratele teme, majore, sunt acum dezorganizarea zonei de forță a statului prin pensionările în masă (val iscat de politica și anunțurile Olguței Vasilescu) și acapararea economiei prin fondul suveran preconizat de Dragnea. Și toate acestea se petrec în contextul în care în jurul nostru au loc evoluții geopolitice și militare îngrijoratoare. Cred că forțe interne mafiote în colaborare cu forțe externe ostile încearcă împingerea României pe un curs extrem de periculos, care pune sub semnul întrebării viața noastră socială și ordinea politică și de drept așa cum am cunoscut-o în ultimii 20 de ani. 

Cu certitudine nu s-a profitat economic de apartenența la UE, din cauza incompetenței și corupției, dar cel puțin am avut o democrație veritabilă, în linie cu Spațiul de Libertate și Justiție al Uniunii Europene. În acest moment, până și acest progres este in pericol.”

La RFI, fostul consilier prezidențial Iulian Fota subliniază și el un pericol:

Cadre militare de la vârful SRI, MAI și MApN, printre care şeful Forţelor Terestre, și-au cerut trecerea în rezervă. Impactul acestor pensionări este unul important, declară Iulian Fota. Pentru șeful Colegiului Național de Informații, mesajul militarilor care se grăbesc să se pensioneze este unul singur: “preferă pensia în locul salariului. Oamenii își fac socotelile, viața e grea, imensa majoritate a militarilor sunt oameni de condiție modestă și își dau seama că e mai bună soluția asta. Pensiile, care vor fi calculate în alt fel, e clar că vor fi mai mici”.

Impactul este mare, atât cantitativ – prin numărul celor care pleacă -  cât și calitativ,crede Iulian Fota. “Cei care pleacă sunt oameni cu experiență, care se apropiau de împlinirea profesională. Promovarea pe aceste posturi a unor oameni mai tineri ar putea fi o primă soluție, de avarie”, crede fostul consilier prezidențial. “Dar nu e deloc simplu”, adaugă el imediat.

„Forța sistemului de securitate a fost întotdeauna în oameni. Se vor găsi niște soluții pe termen scurt, anticipează Fota. În timp situația se va remedia. Până atunci, însă, va urma ”o perioadă în care din cauza acestor plecări, din cauza pierderii de competențe, e posibil să avem anumite disfuncționalități”

Pentru că am văzut păreri ale unor doamne și ale unor domni care cer, intempestiv, darea afară a persoanelor de la „vârful” structurilor de apărare, securitate și ordine publică pentru a face loc tineretului care „nu are loc să se afirme din cauza galonaților”, constat că acțiunile infractorului Liviu Dragnea și ale PSD plus ALDE (desigur), au o largă susținere populară.

Rămâne întrebarea: cine este în spatele celor care acum s-au repezit asupra structurilor de forță ale României și asupra magistraților ? Oare doar PSD, ALDE și PMP (devenit foarte-foarte activ !) ?

Sunt televiziuni care ... ne toacă de dimineața până seara !

Cineva a pus pe Facebook o legătură cu un articol din DW Moldova, de la 01.07.2016.

Tot articolul este interesant însă eu rețin doar un paragraf din discursul lui Kovesi:

„Acum, după 10 ani de efort, am ajuns în punctul când se luptă statul cu mafia. Să vedem cine câștigă! Noi suntem aici ca să luptăm. Altfel o să câștige ea, mafia. E interesant să-i urmărești cum, vrând-nevrând, se aliază în spațiul public contra noastră și au aceeași voce. Sunt câteva televiziuni pe ai căror patroni i-am trimis în judecată, unii deja sunt condamnați, care ne toacă de dimineață până seara. Lupta contra corupției e un proces continuu, cu foarte multe momente grele”

La data articolului, guvernarea era democratică, Guvernul Cioloș. Peste câteva zile, guvernarea va suferi enorm la capitolul „democrație”. Acele televiziuni la care Kovesi s-a referit sunt alături, trup, suflet și contracte de publicitate cu câștigătorii alegerilor parlamentare de la 11 decembrie.

Dacă ne reamintim declarațiile infractorului Liviu Dragnea și ale inculpatului Călin Popescu Tăriceanu după ce au fost „confirmați” ca șefi ai Camerelor Parlamentului, dacă facem un efort minim pentru a pune alături de acestea toate declarațiile de la Antena 3 și România Tv cu referire la Justiție - în special ICCJ -, la Ministerul Public - în special DNA -, vom avea în fața ochilor riscul major care ocupă încet, dar sigur, întregul mediu social din România. Infractorul Dragnea și inculpatul Tăriceanu au promis, iar alegătorilor lor le curg balele în așteptarea pofticioasă, să „schimbe raporturile interinstituționale” de astăzi prin modificări legislative. Ba, infractorul Dragnea vrea schimbări și de natură constituțională !

Și mai clar, complet anticonstituțional, inculpatul Tăriceanu a amenințat (eu așa traduc afirmația lui) cu preluarea de către Parlament a soluționării cauzelor penale, în toate cauzele în care sunt implicați politicienii ! Practic, inculpatul Tăriceanu ne anunță fără nici un pic de jenă că Parlamentul va îndeplini, cumulativ, atribuții prevăzute de constituție și lege procurorilor dar și pe cele ale instanțelor de judecată !

Constituția dispune că procurorii reprezintă „interesele generale ale societății” ! În mintea de bibilică a inculpatului Tăriceanu, Parlamentul ca „organ reprezentativ suprem al poporului român” poate prelua și reprezentarea „intereselor generale ale societății”. Adică „legiuitorul” poate fi și „procurorul” și „judecătorul” unei cauze penale care privește un politician ales!

Kovesi a formulat tranșant o situație: „am ajuns în punctul când se luptă statul cu mafia”. La 01.07.2016 da, așa era. Statul era stat iar mafia era mafie. După ce Guvernul Cioloș va preda mandatul, statul și mafia vor fi fie împreună fie se vor contopi în „statul mafiot” !

O poziție față de evenimentele din Turcia mai mult decât echilibrată.

La finalul ședinței CSAT din 26 iulie a.c., Președintele Iohannis a dat o declarație care mie îmi place. Din toată declarația scot în evidență referirea la Turcia și evenimentele din acea țară.

• Temele incluse pe agenda ședinței de astăzi au vizat și alte teme de actualitate. Astfel, am evaluat situația din Turcia. Ca membru NATO, România este interesată de asigurarea securității și stabilității în regiune, precum și de respectarea spiritului democrației și statului de drept. România s-a poziționat foarte clar față de tentativa de lovitură de stat, condamnând acțiunile împotriva ordinii constituționale și a instituțiilor democratice din Turcia.
• Turcia rămâne un partener strategic al României şi un aliat indispensabil NATO, un partener cheie al Uniunii Europene, dar şi un actor a cărui stabilitate şi ancorare în setul de valori comune euroatlantice şi europene este vitală pentru securitatea regională. Sunt convins că partenerii noştri turci sunt conştienţi de importanța pe care o au în acest sens, respectarea instituțiilor şi valorilor democratice, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Cine nu vrea, nu pricepe. Din nefericire, sunt puțini cei care ajung în platourile televiziunilor și explică, incomodați de aiurelile din capul moderatorilor sau de scopul respectivelor televiziuni, de multe ori contrare intereselor generale ale statului, care este situația de fapt. Iar situația este în defavoarea statului de drept. Puciștii au încălcat principiile statului de drept. Indiferent cine au fost ei.

În Turcia, este o luptă „politică” între două curente islamiste. Unul condus de Erdogan, aflat la putere, celălalt condus de Gulen care vrea să ia puterea după ce ani și ani de zile a lucrat pentru Erdogan pentru a scoate laicitatea din viața publică turcă.

În 2004, Erdogan face o epurare în armata turcă și pune în funcții de conducere membri ai sectei islamice a lui Gulen. În aceste zile, primii epurați din armata turcă sunt sectanții lui Gulen.

Din 2004, Erdogan face schimbări majore în rândul funcționarilor statului, obligați prin constituție să practice laicitatea, înlocuindu-i cu sectanții islamici ai lui Gulen. În aceste zile, sectanții guleniști din rândul funcționarilor publici sunt epurați.

Secta lui Gulen preia statul turc încet-încet. Cu sprijinul lui Erdogan și a partidului lui. Islamiști la rândul lor. Gulen are ziare multe, are televiziuni, are agenții de presă, are școli, are facultăți, are multe firme, companii puternice financiar, are bănci și toate acestea lucrează după un statut stabilit de Gulen. Erdogan face astăzi curățenie.

Gulen are mii de magistrați turci membri ai sectei islamice pe care o conduce. Judecățile se fac după legea turcă „toaletată” cu preceptele predicatorului Gulen. Erdogan îi scoate din „dispozitivul” Justiției.

Toate apar în media ca abuzuri la statul de drept. Într-o țară laică, din Europa, ar fi o interpretare corectă. În cazul Turciei, nu am această convingere.

Revolta susținătorilor lui Gulen a început prin crimă. Puciul este el însuși o formă de crimă. Este condamnat nu doar de populația care îl susține pe Erdogan, este condamnat și de partidele de opoziție din Turcia. Faptul că opoziția politică critică piciul, mă face să mă gândesc că Erdogan are motive pentru epurările făcute. Teama opoziției politice din Turcia că Erdogan se va folosi de puci pentru a căpăta mai multă putere este întemeiată. Gulen și bezmeticii care i-au urmat sfaturile i-au pus lui Erdogan motivele comportamentului radical pe tavă. Erdogan se laudă că restabilește ordinea de drept. De acord, dar stă deja cu toată mâna în borcanul cu miere și se pare că nu mai are de gând să o scoată.

Mesajul Președintelui Iohannis către statul turc este ferm. Este în linie cu mesajele transmise Turciei de Uniunea Europeană și NATO. Este în linie cu mesajele statelor europene. Turcia să rămână în cadrul riguros al statului de drept prevăzut în Tratatul NATO și Declarația Europeană a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte, cu această ocazie am aflat că în afara sectei lui Soros din România avem activă și secta islamică a lui Gulen. În expansiune. Școlile și ONG-urile guleniste promovează islamul în adversitate cu religiile practicate în România. Ba mai mult, de la treaba cu moscheia lui Erdogan din București, se pare că lupta între curentele islamice turcești se duce cumva și în România. Ambele au ca scop „cucerirea”, ocuparea, invazia teritoriului românesc pentru gloria islamului. Islamul fiind „dușmanul de moarte” al religiilor iudeo-creștine.

În Turcia, secta islamică a lui Gulen a încercat să preia puterea. Soros în România, încearcă să preia puterea prin „secta” lui, trecând de la etapa ONG-uri guralive la partide „anticorupție”. Partide care nu au o doctrină politică ci vor să facă administrație. Partide cu interese globale, aliniate scopurilor mondialismului și nu intereselor națiunii. Sunt puse pe tavă „competențe” personale excepționale, mai toți „propușii” fiind absolvenți ai unor instituții de învățământ străine sau excelând în companii străine - așa spun ei -, în dauna autohtonilor care sunt vai de mama lor.

Reținerea în exprimare a Președintelui Iohannis are în vedere interesele României. O Turcie instabilă este în dauna spațiului geografic în care ne aflăm. O Turcie stabilă, este în interesul nostru.

Înclin să cred că Turcia se va stabiliza curând. Nu am de gând să iau în seamă „semnalele” Amnesty International. Această organizație globalistă este un adversar feroce al oricărei forme de stat. Este un instigator internațional la tulburări publice, este un adept al migrației și al destrămării statelor. Din partea mea, ar trebui interzisă în România.

Jurnalism și jurnaliști. Interesant.

Dimineață, cafea, țigară, lectură pe fb, pe bloguri, presă. Așa mă simt eu bine.

De pe fb am ajuns la un jurnalist, Cristi Dorombach. Blogger. La „piticu.ro” (aici). Titlul este incitant : Jurnalismul e mort si ingropat, de ce va mai stresati?

Întâlnirea jurnaliștilor despre care se povestește pe blog este interesantă. Ce sunt ei, cine sunt ei, ce vor ei, ce pot ei ... ? Talmeș-balmeș. Pentru mine, cel puțin.

Foarte mulți oameni scriu bine, foarte bine și excepțional fără a fi jurnaliști. Mă refer la scrisul destinat comunicării cu alți oameni, oameni care vor să citească știri și informații pe rețelele de socializare, pe bloguri, scrisul destinat comunicării unor stări și situații care la care respectivii „scriitori” sunt părți, subiecte, spectatori etc. De multe ori aleg informația care îmi este oferită de acești „scriitori” în dauna informației oferită de jurnaliști.

Eram, cu ani în urmă, un cititor fidel al unor ziare. Un timp citeam „Adevărul”, apoi „Evenimentul Zilei”, apoi „Cotidianul”, „România Liberă”, „Jurnalul Național”, „Cațavencu”, „22” etc. Pe măsură ce titlurile au luat-o razna, devenind „senzaționale” în timp ce conținutul articolelor era de rahat, pur și simplu de rahat, am renunțat la ziare. Cumpărarea unui ziar era, pur și simplu, o pierdere de bani. Am alăturat presa scrisă jocului la Loto. Dai cu banul și pierzi mereu.

Eu aleg să consider jurnalismul o afacere privată. Consider jurnalistul ca fiind un producător de informație oferită/vândută publicului prin intermediul unei publicații (ziar, revistă), a unui post de radio, a unui post Tv sau a unui alt mijloc de comunicare. Jurnalismul este o profesie liberală, la fel ca avocatura. Jurnalistul, la fel ca avocatul, trebuie să inspire încredere „consumatorului” serviciilor lui. Nu consider că jurnalismul este un serviciu public, îl accept ca fiind un serviciu de interes public. De aceea, ideea ca jurnaliștii să aibă o formă „de protecție” a profesiei și a serviciului din partea statului mi se pare caraghioasă. Ce naiba, ne întoarcem la jurnalismul de stat ?

Nu sunt de acord cu jurnalismul de stat. Jurnalismul de stat este un jurnalism manipulator. Este jurnalismul puterii de stat, este un jurnalism care, prin diferite metode, induce ideea că statul face bine ce face. Nu sunt de acord cu existența posturilor Tv de stat. Consider că TVR ar trebui privatizat. Nu sunt de acord cu agenția de presă de stat. Agerpres ar trebui privatizat. Banii luați prin taxe și impozite care ajung la „presa de stat” sunt bani furați. Presa trebuie scoasă din sistemul puterii de stat. Instituțiile statului au la dispoziție comunicatele de presă. Este total aiurea ca statul să dea comunicate și tot el, prin mijloacele de presă proprii, să le explice, pentru înțelesul nostru, al tuturor.

Citind articolul de pe blogul de mai sus trag concluzia că unii jurnaliști își doresc un „serviciu la stat”. Chiar pot zice că și-ar dori ca statul să declare organul media în care lucrează ca fiind de importanță publică. Dacă se poate, organul media să fie beneficiarul unor subvenții publice pentru a funcționa. Dacă este așa, atunci de ce mai avem presă ? Sau o așa-zisă presă ?

Interesant articolul de pe blog. Jurnalismul este mort și îngropat pentru că nu a avut calitate. Sunt câteva condee care merită a fi urmărite. Restul ... mizerie. Vorba aia, cu o floare nu se face primăvară.

Ma gandesc ...

Am facut o pauza. Lunga. Nu am mai scris si nici nu am privit ineptii si ineptiile unora si altora pe sticla. Am citit, insa. Am citit pe unii si pe altii. Pe sarite. Cu interes. De la ei am aflat ca lumea este inca in miscare, ca este preocupata, ca isi doreste un viitor. Lumea asta insa, este cea pe care guvernantii actuali nu o accepta. Guvernantii nostri portocalii. Acestia au alta viziune asupra lumii, "o lume" a lor. Vor o lume disciplinata, recunoscatoare sinistrului de la Cotroceni ca exista, uniforma in gandire si manifestare, dispusa sa isi amaneteze viitorul pentru proiecte total aiurea gandite de o gasca de politicieni din PD-L si ONG-isti portocalizati ahtiati de imaginea lor in viitor ca "fauritori de tara". Vor sa ramana in istorie. Chiar daca altii vor fi sacrificati pe altarul politicilor autoritariste, dictatoriale. Orice mare realizare cere victime si ei accepta realitatea. Au ales si victimele. Cei care nu sunt de acord cu ei. Chiar daca victimele tipa la eviscerare, merg inainte. Zeul populismului cere sange si inimi frematande. Pe margine, psihopatii portocalii sunt in extaz.

Lumea se imparte. Ei si ai lor si ceilalti. Doar ca ceilalti se inmultesc. Incet, dar se inmultesc. Unii dintre "ceilalti" si-au adus contributia la cocotarea in fotoliul puterii a portocaliilor. Eu i-am dat votul lui Basescu in 2004. M-am inselat si regret. Altii l-au sustinut in 2007. Acum regreta. Portocalii si-au schimbat electoratul pentru ca cei care i-au sustinut in 2004 aveau prea multa carte. Au mituit electoratul sarac si manelistii si au ajuns "puternici". Primul partid al tarii. Voturile nu stiu carte. Electoratul lor nu are ce pierde. Nu vor trai mai bine si nici nu vor ajunge sa aiba ceva din putere. Electoratul lor nu are treaba cu administrarea tarii. Nu stiu ce este asta. Nu ii intereseaza. O paine, o gaina, o tuica, o sarbatoare locala si gata. Suficient. Undeva, in memorie, vor retine momentul fericit al pozei cu Basescu, al horei cu Basescu, al mainii stranse de Basescu ... Oameni care nu au un trecut social ce depaseste limita propriului interes de supravietuire. Au muncit pentru ei, au furat pentru ei, au trait doar pentru ei. Nu au dat nimic societatii pentru ca nu aveau ce da. De fapt, nici nu au constietizat faptul ca ei au format societatea in care au trait. S-au furat unii pe altii si, culmea, cand au socializat s-au laudat cu furtisagurile facute. Iar ascultatorii, de aceeasi teapa, au aplaudat si si-au povestit propriile aventuri. Nici unul nu a constietizat ca, de fapt, si-au furat vecinul sau prietenul. Nici acestia nu au constietizat ca au fost furati. Si sunt multi. Foarte multi. Mai ieri il votau pe Iliescu si PSD iar azi au trecut de partea lui Basescu si a PD-L. Maine ? De partea cui vor fi ? Pentru ca maine nu va mai exista Basescu. Iar PD-L nu are pe cine pune in loc.

Victimele portocaliilor isi pierd timpul cu nimicuri. Boc si gasca la putere pregatesc legi pentru viitorul indepartat ce vor afecta pe cei care azi sunt inca activi, tineri sau in plina maturitate. Li se pregateste sablonul pentru omul nou, egal cu saracii si manelistii ce au dat votul portocaliu. "Egalitate" in sansele de viata dupa perioada creativa, lucrativa. Portocalii se pregatesc sa sanctioneze, pecuniar, pe cei care vor mai mult. Care vor sa lase ceva in urma. Copiilor, nepotilor sau chiar societatii locale. Taxele si impozitele suplimentare sunt o prioritate portocalie. Saracii, cei care au ajuns in aceasta stare datorita jemanfisismului cu care si-au trait viata, vor trai din donatia statului portocaliu in schimbul votului portocaliu. Asigurarea existentei lor a devenit una din prioritatile PD-L. Ajutat de PSD, normal. Pomana. Li se da "pestele" in loc sa li se puna in mana "undita" cu care sa il prinda. Tipic fesenisto-comunistoid. Taxele si impozitele suplimentare au ca populatie tinta pe cei din clasa de mijloc si bogatii. Unii nu trebuie sa sara pragul saraciei, ceilalti trebuie sa contribuie potrivit principiului solidaritatii sociale. Vor da si nu vor primi nici macar recunostinta sociala cuvenita. A, vor primi calificative: hoti, borfasi, criminali, liberali ...

Ma intreb daca se va trezi cel ce azi este activ social ? Vrea sa munceasca degeaba o viata ? Vrea ca dupa ajungerea la o varsta inaintata sa vada ca statul portocaliu pe care azi il sustine ii limiteaza veniturile (din pensie) pana la nivelul celor acordate pe principiul "solidaritatii sociale" celor care au stat o viata intreaga cu mana intinsa la stat daca nu au furat din curtea celui care a lucrat ? Ce va face maine ? Isi da seama ca este complice la propria prabusire sociala si materiala ? Isi da seama ca portocalizarea statului il duce la "cosul de gunoi" pentru un rest de mancare ? Nu stiu ce sa raspund. Sper sa se trezeasca si sa aiba capacitatea de a privi nu doar la ziua de maine, ci la cea de poimaine, cand i se va raspunde ca locul lui va fi ocupat de altii. Sper sa aiba suficienta determinare pentru a spune "NU" azi, pentru ca maine va spune degeaba.

Ma gandesc la aceste lucruri pentru ca am timpul necesar. El, cel activ, are alte preocupari azi si va ajunge sa gandeasca maine, dar cand gandesti cu burta goala ... ajungi ascet.

O lectie despre stat, democratie si drept.

La tinta: statul de drept.

Aduc in fata celor care nu au citit sentinta civila nr. 2873 a Sectiei a VIII de contencios administrativ si fiscal din Curtea de Apel Bucuresti, atat de mediatizata, prin consecinta insa nepomenita prin motivarea instantei de a ajunge la sentinta. Eu pun accentul pe motivarea instantei.

Poate nu spune multe pentru majoritatea cititorilor si a ramas sub forma "stirii" despre cum a fost sanctionat Pogea de CAB, pentru ca a refuzat sa dea salariile integrale judecatorilor. Este si asta important insa eu cred ca are la fel de mare importanta, daca nu chiar mai multa, modul cum au gandit judecatorii aceasta cauza. Acesta este scopul postarii. Sa vedem cum au gandit judecatorii.

Intre parti - reclamant ICCJ si parat MFP - s-a dus o lupta privind respectarea si aplicarea legii in vigoare, folosindu-se ca arme intelegerea notiunilor prevazute in art. 2 alin. (1) lit. n) si j) din Legea nr. 554/2004, actualizata, privind contenciosul administrativ, in special cu privire la "excesul de putere" si "refuzul nejustificat de a rezolva o cerere".

Hai sa le avem in fata ochilor pentru o mai usoara parcurgere a spetei:

- lit. j) refuz nejustificat de a solutiona o cerere - exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilata refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile;
- lit. n) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere al autoritatilor publice prin incalcarea limitelor competentei prevazute de lege sau prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor;

In fapt, ICCJ a inaintat MFP o solicitare de deschidere de credite pentru luna iulie 2009, la fel cum a facut si in lunile anterioare, la care MFP a raspuns prin inapoierea cererii cu recomandarea ca ICCJ sa reanalizeze cererea astfel incat sa nu fie incalcate prevederile OUG 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Raspunsul MFP este complet aiurea. Din titlu se observa ca respectiva OUG se refera la plata unor sume care rezulta din titluri executorii la care statul este obligat, adica la niste abuzuri comise de Stat anterior si la care Statul intelege sa isi corecteze atitudinea prin plata la care a fost supus insa o esaloneaza in timp pentru ca nu are bani. OUG 71/2009 nu are nici o treaba cu salarizarea lunara a functionarilor publici. Iar motivarea actului normativ din preambul este mai mult decat edificatoare.

Aiureala MFP a primit o replica pe masura din partea inatantei. Pun mai jos "o lectie despre stat, democratie si drept" data noua de instanta care a judecat cauza. Am scos din text cele pasaje care nu au relevanta pentru scopul postarii. Am mai facut unele aranjamente in text pentru a scoate in evidenta"lectia despre stat, democratie si drept".

"Curtea apreciaza ca suntem in prezenta unui refuz nejustificat de solutionare a cererii reclamantei, in raport de argumentele care vor fi expuse in continuare.

In primul rand, trebuie reamintit faptul ca, in prezent, principiul legalitatii a devenit un principiu fundamental al tuturor sistemelor de drept, constand in respectarea intocmai a legii de catre destinatarii ei: cetatenii si statul.

In sistemul juridic romanesc, principiul legalitatii este reglementat in art. 1 alin. 5 si art. 16 alin. 2 din Constitutie.

Astfel, primul text constitutional precizeaza faptul ca, in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

Pe de alta parte, al doilea text cuprins in Legea fundamentala arata ca nimeni nu este mai presus de lege.

In plus, art. 1 alin. 3 din Constitutie statueaza ca Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.

Este esential ca principiul preeminentei dreptului sa faca parte integranta din cultura administrativa. Intr-un stat democratic, preeminenta dreptului apare ca un raspuns la nevoia de legitimitate, ea fiind necesara pentru exercitiul puterii publice. O buna administrare nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc de materializare a preeminentei dreptului in viata cotidiana.

Aceasta regula fundamentala de ordin constitutional se caracterizeaza prin urmatoarele elemente esentiale:

- orice persoana - fizica sau juridica - este supusa legii;

- orice persoana trebuie sa poata lua cunostinta de drepturile si obligatiile sale prevazute de lege;

- respectarea legii de catre orice persoana poate sa fie controlata de catre judecatori, care sunt independenti in exercitiul functiei lor, iar deciziile judiciare pot fi urmate de executare.

In cazul actelor administrative, legalitatea inseamna recunoasterea caracterului valabil al actelor si al efectelor lor pana in momentul anularii, in baza prezumtiei de legalitate. Chiar daca beneficiaza de putere discretionara, autoritatile publice nu pot ignora legea, a carei organizare a executarii si executare in concret trebuie sa o realizeze.

In instrumentele juridice europene, legalitatea este privita ca un principiu al bunei administrari.

Aceasta conceptie se regaseste in Recomandarea CM/Rec(2007)7 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei, adresata statelor membre ale Consiliului Europei, cu privire la buna administrare - adoptata la 20.06.2007. Art.2 din aceasta recomandare se refera la principiul legalitatii si are urmatoarea formulare:

"(1) Administratiile publice actioneaza in vederea respectarii legalitatii. Ele nu pot lua nicio masura arbitrara, chiar in exercitarea unei puteri discretionare.

(2) Ele respecta ansamblul regulilor de drept intern si international si principiile generale de drept, care le reglementeaza organizarea, functionarea si activitatea.

(3) Ele actioneaza in conformitate cu regulile de competenta si de procedura impuse de dispozitiile care le reglementeaza activitatea.

(4) Ele isi exercita puterile pentru motivele de fapt si de drept care le justifica utilizarea si in scopul pentru care aceste puteri le-au fost atribuite".

Una din conditiile de legalitate a actelor administrative se refera la faptul ca acestea trebuie sa fie emise pe baza si in executarea legii.

De altfel, definitia legala a actului administrativ se regaseste in art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificata: actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice.

Cu alte cuvinte, intre actele administrative si lege exista un raport de subordonare.

Pe linia acestor considerente teoretice se inscrie si practica Curtii Constitutionale din tara noastra, a carei jurisprudenta apara principiul legalitatii, care trebuie sa guverneze activitatea administratiei publice.

In mod constant, instanta romana de contencios constitutional a reafirmat ca legalitatea trebuie sa stea la temelia tuturor raporturilor juridice dintr-un stat de drept.

In acelasi sens, practica administrativa si judiciara la nivel national si european a demonstrat ca exigenta domniei legii guverneaza intreaga activitate a autoritatilor publice.

In conceptia Legii contenciosului administrativ din tara noastra, prin refuz nejustificat de a solutiona o cerere se intelege exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilata refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile (art. 2 alin. 11it. i).

In plus, in raport de prevederile art. 2 alin. 2 din legea anterior amintita, refuzul nejustificat este calificat ca act administrativ asimilat.

Pe de alta parte, art. 8 alin. (1) ultima teza din reglementarea anterior aratata consacra posibilitatea contestarii refuzului nejustificat la instanta de contencios administrativ, de catre cel care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim.

In acest context, trebuie amintit faptul ca notiunea de exces de putere a fost explicitata de art. 2 alin.(l) lit. n) din Legea nr.554/2004, modificata.

Astfel, prin exces de putere se intelege exercitarea dreptului de apreciere al autoritatilor publice, prin incalcarea limitelor competentei prevazute de lege sau prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor.

Limitele dreptului de apreciere din partea administratiei publice sunt date tocmai de limitele drepturilor cetatenilor, prevazute de Constitutie si de lege. Unde incepe dreptul cetateanului, se incheie dreptul de apreciere al administratiei.

Prin urmare, chiar daca legiuitorul utilizeaza sintagme ce semnifica puterea discretionara a administratiei (de pilda: "poate", "are voie" ." ar trebui"), aceasta nu poate fi interpretata ca o libertate in afara legii, ci una in limitele acesteia.

Insa, putem fi in prezenta unui raspuns, care incearca sa dea o aparenta juridica unui comportament ilegal, abuziv al autoritatii. Desigur, administratia publica trebuie sa raspunda conform realitatii faptice, prin raportare la lege, cu respectarea drepturilor omului, astfel cum au fost reglementate de Constitutie si de lege. De altfel, asa cum am aratat anterior, si actul administrativ asimilat trebuie sa fie emis pe baza legii si in executarea acesteia. De exemplu, refuzul de a solutiona cererea, in ceea ce priveste substanta solicitarii, nu poate fi considerat un act administrativ asimilat justificat, atata vreme cat textele invocate, ca temei legal al refuzului, fie nu se aplica deloc in cauza, fie se aplica, prin corelare cu alte texte, care sunt trecute sub tacere.

De altfel, nu orice refuz de a rezolva favorabil o cerere este refuz nejustificat; refuzul are caracter nejustificat numai cand se intemeiaza pe excesul de putere. Pentru a fi vorba de un refuz nejustificat, pe de o parte, trebuie sa fim in prezenta unei comunicari exprese a pozitiei autoritatii publice, careia i s-a adresat cererea, deci, in prezenta unei veritabile notificari, iar pe de alta parte, refuzul de a solutiona favorabil cererea trebuie sa se bazeze pe depasirea limitelor de apreciere, adica pe exces de putere.

De asemenea, putem afirma ca, fata de principiul consacrat de art. 16 alin. (2) din Constitutie, nu este de conceput exercitarea dreptului de apreciere in afara legii.

In concluzie, din lecturarea definitiei legale a refuzului nejustificat, putem remarca faptul ca trebuie sa existe, in primul rand, o manifestare expresa a autoritatii publice, in sensul exprimarii refuzului de a solutiona favorabil cererea, iar, in cele din urma, acest refuz sa denote un exces de putere.

Asa cum s-a relevat in doctrina de specialitate, refuzul, in sine, este asimilat actului administrativ, indiferent la ce se refera; ramane apoi de discutat daca este si nejustificat si daca "vatama un drept recunoscut de lege."

In speta de fata, asa cum s-a relevat anterior, autoritatea parata si-a motivat refuzul de a deschide creditele bugetare pe incidenta prevederilor O.U.G. nr. 71/2009.

In concret, paratul sustine ca, "intrucat cele doua sporuri sunt drepturi salariale obtinute de personalul din sistemul judiciar prin hotarari judecatoresti si nu sunt prevazute de legislatia in vigoare, plata acestora se suspenda in cursul anului 2009, urmand ca plata lunara a sporurilor sa se reia incepand cu anul 2010, in conditiile mentinerii legislatiei actuale."

O asemenea argumentatie echivaleaza, in realitate, cu negarea dreptului la cele doua sporuri aflate in discutie, ceea ce nu poate fi primit.

Pe de alta parte, paratul arata ca "sumele acumulate pana la data de 31.12.2009 vor fi acordate in conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 71/2009".

Asadar, paratul considera ca aceasta creanta, invocata de partea adversa, nu este certa, lichida si exigibila, ceea ce nu are corespondent in realitatea faptica.

In plus, paratul apreciaza ca solicitarea de deschidere de credite bugetare nr. 376/2009, pentru luna iulie a anului curent, la titlul "cheltuieli de personal", in suma de 5.500.000 lei, inregistrata la Ministerul Finantelor Publice cu nr. 294.129/2009, "nu este insotita de acte justificative, din care sa reiasa clar drepturile salariale ce urmeaza a fi achitate, astfel incat sa nu fie incalcate prevederile O.U.G. nr. 71/200911o

Curtea apreciaza ca dispozitiile O.U.G. nr. 71/2009 nu sunt incidente in cauza de fata, pentru motivele ce vor fi relevate in continuare.

In primul rand, ordonanta in discutie, asa cum se arata chiar in titulatura sa, se refera la plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Preambulul acestui act normativ face trimitere la titlurile executorii emise anterior intrarii in vigoare a ordonantei.

Cu alte cuvinte, este vorba despre titlurile executorii emise anterior datei de 18.06.2009, cand ordonanta a fost publicata in Monitorul Oficial, sub nr. 416.

Pe acest aspect, mai trebuie amintite dispozitiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicata, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, potrivit carora ordonantele de urgenta ale Guvernului intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, sub conditia depunerii lor prealabile la Camera competenta sa fie sesizata, daca in cuprinsul lor nu este prevazuta o data ulterioara.

De asemenea, art. 3 din O.U.G. nr. 71/2009 prevede faptul ca platile restante la sumele aferente titlurilor executorii aflate sub incidenta prevederilor O.U.G. nr. 75/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 76/2009, si a dispozitiilor ordinului nr. 1.859/C/2.484/26.650/131/3.774/C/2008 se executa cu respectarea prevederilor art. 1 si 2.

In cauza dedusa judecatii, nu se poate pune problema incidentei art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 71/2009, care mentioneaza faptul ca plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31.12.2009, se va realiza dupa o procedura de executare in perioada 2010-2012.

Un argument in acest sens il constituie faptul ca, din intregul material probator administrat in speta, rezulta ca este vorba de deschiderea creditelor bugetare pentru plata salariilor pe luna iunie 2009, deci, si pentru o perioada anterioara intrarii in vigoare a acestei ordonante.

Mai mult decat atat, chiar daca s-ar accepta punctul de vedere al autoritatii parate, in sensul ca cele doua sporuri salariale isi au originea in hotarari judecatoresti devenite titluri executorii, nu se poate concepe admiterea ideii de retroactivitate a unei norme cu putere de lege.

Art. 15 alin. 2 din Constitutie consacra principiul neretroactivitatii legii, aratand ca legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.

Se cuvine a preciza faptul ca securitatea juridica impune neaplicarea regulilor de drept unor situatii existente inainte de momentul emiterii actului.

Desigur, este important ca acele constrangeri care incadreaza activitatea umana sa fie cunoscute inainte, pentru ca fiecare persoana sa poata aprecia, in cunostinta de cauza, oportunitatea de a actiona.

In practica instantelor de contencios administrativ, neretroactivitatea a fost recunoscuta ca un principiu general de drept, ceea ce i-a permis impunerea lui si actelor administrative.

Trebuie subliniat faptul ca interdictia retroactivitatii actelor administrative nu este numai un principiu interpretativ, ci conditioneaza insasi legalitatea acestor acte.

In speta, instanta de contencios administrativ constata ca este in prezenta unei aplicari retroactive a prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, care este o norma cu putere de lege. Aceasta situatie conduce la incalcarea principiului constitutional anterior individualizat.

Ca atare, actul administrativ asimilat, dedus controlului de legalitate al instantei competente, a fost emis cu incalcarea principiului analizat.

De altfel, principiul neretroactivitatii isi gaseste justificarea in necesitatea de a asigura o securitate indispensabila relatiilor juridice existente intre autoritatea publica si persoanele administrate.

Un alt considerent teoretic este acela ca persoana administrata, care si-a adaptat comportamentul in functie de lege, trebuie sa aiba posibilitatea de a se baza, in mod legitim, pe mentinerea situatiei de drept (increderea legitima).

In consecinta, in raport de cele anterior prezentate, o norma de drept nu poate actiona in mod retroactiv.

In alta ordine de idei, instanta constitutionala a precizat ca principiul stabilitatii raporturilor juridice, desi nu este in mod expres consacrat de Constitutia Romaniei, se deduce atat din prevederile art. 1 alin. 3, cat si din Preambulul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa (decizia Curtii Constitutionale nr. 404 din 10.04.2008, publicata in Monitorul Oficial nr. 347 din 6.05.2008).

Pe de alta parte, Curtea constata ca este vorba despre o creanta actuala, certa si exigibila, in discutie fiind salariul cuvenit pentru luna iunie 2009 intregului personal al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cu toate componentele sale, asa cum este individualizat in art. 155 din Codul muncii si O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei.

Plata salariului trebuie sa se realizeze conform dreptului comun in materie, si anume:

- art. 156 din Codul muncii - salariile se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorilor;

- art. 161 alin. (1) din Codul muncii - salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca, in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz;

- art. 161 alin. (4) din Codul muncii - intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului;

- art. 164 alin. (1) din Codul muncii - nici o retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege;

- art. 74 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicata - drepturile salariale ale judecatorilor si procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decat in cazurile prevazute de prezenta lege; salarizarea judecatorilor si procurorilor se stabileste prin lege speciala.

Cu alte cuvinte, in raport de toate textele legale incidente, anterior individualizate, plata salariilor nu poate fi blocata, amanata sau esalonata de nici o autoritate publica in alte conditii decat cele prevazute de dispozitiile legale in vigoare.

De asemenea, Curtea apreciaza ca este nejustificat si argumentul paratului, in sensul ca reclamanta nu a anexat la cererea de deschidere de credite bugetare documente justificative, din care sa reiasa clar drepturile salariale ce urmeaza a fi achitate, astfel incat sa nu fie incalcate prevederile O.U.G. nr. 71/2009.

Astfel, reclamanta a depus pentru plata salariului pe luna iunie 2009 documente justificative similare celor prezentate in lunile anterioare ale anului curent, cu incadrarea in limita creditelor bugetare aprobate si conform destinatiei stabilite a sumelor respective, fapt confirmat, de altfel, prin viza de control financiar preventiv din 29.06.2009, aplicata pe Repartizarea creditelor deschise pe categorii de cheltuieli.

Ca atare, Curtea constata ca au fost respectate intocmai dispozitiile art. 12, art. 14 alin. (3), art. 22 alin. (1) si art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice.

Viza de control financiar preventiv din 29.06.2009 echivaleaza cu acceptarea inaplicabilitatii prevederilor O.U.G. nr. 71/2009 la cazul de fata, data fiind imprejurarea ca Ministerul Finantelor Publice si-a dat acordul pentru deschiderea creditelor bugetare, in limita solicitata si pentru destinatia achitarii salariilor cuvenite personalului reclamantei, dupa intrarea in vigoare a ordonantei in discutie.

In fine, viza anterior aratata recunoaste legalitatea cuantumului sumelor indicate in cererea de deschidere a creditelor bugetare, in conditiile in care a fost vorba de acelasi cuantum si aceeasi compunere a salariului cu cea din perioada ianuarie - iunie 2009.

In alt registru de idei, fiecare stat are obligatia de a furniza resursele necesare pentru ca magistratura sa se achite in mod normal de functiunile sale, obligatie care semnifica si existenta securitatii financiare a magistratului, privita ca o componenta a garantiei independentei.

Astfel, statele sunt obligate sa garanteze prin lege durata mandatului, independenta, securitatea, remuneratia, conditiile de serviciu, varsta de pensionare, criteriile de promovare a judecatorilor in functie de competenta, integritate si experienta.

Independenta judecatoreasca trebuie sa fie asigurata la nivel constitutional sau legislativ, precum si in practica de fiecare zi, in fiecare stat membru al Uniunii Europene.

Prin urmare, fiecare stat are obligatia sa preia principiile fundamentale privind statutul judecatorului existente in Carta Europeana a Statutului Judecatorului si sa le insereze in actele normative interne cu cea mai inalta forta juridica, constitutie sau un alt act juridic cu forta juridica superioara, cum ar fi legea, in functie de supletea sistemelor legislative in cauza si tot astfel sa reglementeze dispozitiile legale care vizeaza statutul judecatorului sau puterea judiciara.

Procedand in acest fel, statelor li se interzice sa modifice statutul judecatorilor sau reguli ale puterii judecatoresti prin proceduri simplificate sau prin acte juridice cu forta juridica inferioara, ceea ce constituie si o garantie a respectarii lor.

In acelasi timp, Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de Ministri a Statelor membre privitoare la independenta, eficacitatea si rolul judecatorilor, adoptata la 13.10.1994, precizeaza faptul ca mandatul si remunerarea judecatorilor trebuie sa fie garantate prin lege (principiul L, pct. 2, lit. a, pct.ii).

Tot astfel, Carta Europeana a Statutului Judecatorului arata ca remuneratia si protectia sociala a judecatorului se exercita in raport de un nivel fixat, in asa fel incat sa ii protejeze de presiunile care sunt de natura sa ii influenteze deciziile (principiul 6, pct. 6.1).

Asa cum am relevat anterior, prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, legiuitorul roman a statuat ca drepturile salariale ale judecatorilor si procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decat in cazurile prevazute de prezenta lege.

Prin urmare, desi statul roman s-a conformat recomandarilor internationale in materie, prin adresa contestata, autoritatea publica parata s-a manifestat cu exces de putere, atunci cand a refuzat deschiderea creditelor bugetare pentru plata salariilor personalului reclamantei pe luna iunie 2009, cu incalcarea textelor anterior individualizate.

Curtea apreciaza ca se cuvine a releva in speta de fata faptul ca un element necesar al statului de drept este reprezentat de drepturile cetatenilor, in principal dreptul la un recurs eficace in materie civila, avand semnificatia modalitatii in care cetateanul poate exercita un control asupra actelor statului.

In cauza, parata a actionat cu exces de putere, intrucat si-a exercitat dreptul de apreciere prin incalcarea dreptului personalului Inaltei Curti la plata salariului cuvenit pe luna iunie 2009, cu toate componentele sale, care sunt individualizate in carnetele de munca si in actele de stabilire a drepturilor.

De asemenea, Curtea apreciaza ca, in cauza de fata, suntem in prezenta unor drepturi dobandite - dreptul la salariul in cuantumul consfintit in carnetul de munca.

Obligatia autoritatilor statului de a proteja drepturile dobandite deriva din principiul securitatii juridice.

Ca principiu obiectiv, securitatea juridica impune mentinerea unei situatii juridice existente.

In consecinta, pentru toate argumentele de fapt si de drept anterior expuse, in raport de prevederile art. 1, art. 8 alin. 1 si art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificata, instanta va admite cererea si va dispune anularea adresei nr. 294.512 din iulie 2009 si va obliga paratul sa deschida creditele bugetare pentru luna iulie 2009, in cadrul capitolului 61.01 - .Autoritati judecatoresti", Titlul - "Cheltuieli de personal", conform solicitarii reclamantei Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Fiind vorba despre o hotarare privind plata salariilor, in temeiul art. 278 pct. 1 C.pr.civ. raportat la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, hotararea este executorie de drept.

In temeiul art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/20041 instanta va dispune ca executarea prezentei hotarari sa se faca in termen de o zi de la pronuntare.

Este evident ca noi, muritorii de rand, avem un folos din cunoasterea modului cum "a gandit" instanta CAB speta, cum si-a motivat deciziile si, mai ales, cum are de gand, in continuare, sa judece cauzele de contencios in care noi, persoane fizice sau juridice, avem probleme cu abuzurile statului basescian, precum si a oricarei forme de guvernare abuziva cum este aceasta. Pentru ca este evident ca abuzurile administratiei basesciene reprezinta o forma de aplicare a principiilor de organizare si functionare ale statului de drept basescian, portocaliu si rosu.

De fapt, toate instantele care au sectii de contencios administrativ au sau vor avea acelasi discurs despre buna administrare, dreptul cetateanului superior dreptului administratiei, stat de drept etc.

Cu o astfel de gandire la nivelul celei de a III-a puteri in stat simt ca pericolul instaurarii dictaturii basesciene se indeparteaza. Daca instantele isi vor indeplini rolul de aparatori ai statului de drept noua ne va fi mai bine.