Statele UE refuză să „importe” politica lui Erdogan

Am mai scris și voi mai scrie despre un obiectiv al politicii externe turce sub conducerea lui Erdogan: exportul politicii turce în Europa, prin migrația turcilor și a islamului controlat de Ankara.

Informații despre acest obiectiv de politică externă turcă sunt, multe dintre ele vin de la Erdogan sau miniștrii săi, altele vin de la oamenii de cultură turci care se opun unei astfel de inițiative care duce, după cum se vede, la acutizarea relațiilor internaționale ale Turciei cu statele europene și la refuzul unor state europene de a fi de acord cu intrarea Turciei în Uniunea Europeană.

Nici adversarul politic al lui Erdogan (Gulen !) nu gândește altfel (sau nu a gândit altfel), doar că acesta s-a folosit de calea penetrării Europei prin mijloace „pașnice” care aduc rezultate în timp. Prin intermediul ONG-urilor și al afacerilor. Erdogan este mai direct, vrea să obțină rezultate palpabile în timpul vieții lui, să rămână în istorie.

Agerpres. Austria interzice intrarea unui ministru turc pentru un eveniment legat de aniversarea puciului eșuat

Ankara vrea să organizeze ceremonii de mare amploare în statele UE care au comunități turce importante pentru a sărbători un an de la eșuarea puciului anti-Erdogan. Pentru slava lui Erdogan, desigur, dar și pentru susținerea lui politică în fața autorităților statelor de reședință ale expaților turci.

Olanda a anunțat vineri că vicepremierul turc Tugrul Turkes nu este bine venit în Olanda pentru a participa la o ceremonie organizată de expați turci pentru a comemora un an de la eșuarea puciului anti-Erdogan. Olanda a interzis și în primăvară campania electorală a unor miniștri de la Ankara pe teritoriul Olandez. Olandezii s-au ales cu „aprecierea” lui Erdogan, fiind declarați „naziști”.

Germania a interzis în primăvară miniștrilor turci să facă campanie pe teritoriul ei pentru referendum iar pe timpul G20 i-au interzis lui Erdogan să se adreseze cetățenilor turci pe timpul vizitei sale la Hamburg (vineri și sâmbătă).

Acum, Austria interzice ministrului economiei de la Ankara, Nihat Zeybekci, să participe la un eveniment organizat de diaspora turcă din Austria pentru comemorarea puciului.

În știrile din primăvară, mai ales din Olanda, au ieșit în evidență cele referitoare la obligația expaților turci și în general a tuturor expaților de a prelua și respecta valorile societății olandeze din moment ce au ales Olanda ca țară în care să își trăiască restul vieții. Etnia și confesiunea de care aparțin expații nu sunt impedimente. Aceleași mesaje au fost și din Germania dar și din alte state. Dacă au ales Germania, trebuie să se comporte ca germanii, dacă au ales Austria, trebuie să se comporte ca austriecii. Încet-încet, aceasta va fi linia de conduită politică față de expați în toată lumea care aparține de Uniunea Europeană.

Această linie de conduită politică blochează obiectivele politice externe cu privire la spațiul Uniunii Europene al Turciei lui Erdogan. Expații turci vor avea de ales. Rămân în statele de rezidență devenind cetățeni fideli ai acestora sau le părăsesc pentru a se întoarce în Turcia sau pentru a merge în Turcia să trăiască dacă aparțin generațiilor care s-au născut, crescut și educat în statele europene în cauză. Nu este vorba doar despre expații turci. Linia de conduită se va referi la toți expații din statele terțe. Este o linie de conduită care are rolul de a diminua conflictul cultural întreținut de statele terțe sau comunitățile religioase din statele terțe.

Guleniștii comunicau cu mesaje criptate între ei pe rețele protejate. Asta da, asta este o știre !

O știre Agerpres foarte, foarte interesantă.

Oficial al Guvernului Turciei, sub protecția anonimatului, a afirmat că membrii rețelei lui Fethullah Gulen comunicau prin intermediul unei rețele care permitea criptarea mesajelor. Că de un an de zile serviciile turce au lucrat la decriptarea mesajelor schimbate pe aplicația ByLock și au reușit să identifice 40.000 de membri ai rețelei dintre care 600 erau militari de rang înalt !

Identificarea membrilor rețelei guleniste a permis schițarea schemei rețelei lor, sau a unei părți a schemei. Practic, înainte de puci, Ankara știa că guleniștii pun de o răzmeriță. De aceea imediat după puci, Guvernul a reținut și a demis atât de mulți oameni. Știau cine sunt puciștii. Știau unde sunt puciștii. Știau ce funcții ocupă puciștii și ce sarcini au de făcut.

Puciștii au părăsit ByLock când au considerat că nu mai este sigur și au trecut pe WathsApp. Pe timpul puciului au comunicat pe WathsApp. Specialiștii turci lucrează la identificarea mesajelor. Din moment ce unii puciști au intrat în malaxorul Justiției turce, înseamnă că unele mesaje au fost descifrate.

Una din știrile anterioare spunea că cei din armata turcă care au aflat de demiterile ce urmau să fie făcute în corpul de ofițeri au declanșat puciul. O altă știre spunea că se știa despre demiteri și în alte instituții iar participarea la puci a unora dintre funcționarii publici a fost determinată de această acțiune ce urma să se desfășoare. Informația cu mesajele cifrate vine aceste posibile evenimente.

Informația dată de oficialul turc nu spune nimic despre guleniștii din afara Turciei. Este evident că și aceștia au avut un rol. Culegerea de informații din țara de rezidență privind poziția față de puciști și față de autoritățile turce, promovarea puciului ca o acțiune împotriva tiranului Erdogan - de fapt eu cred că ei au acționat de mai mult timp așa -, sensibilizarea opiniei publice împotriva acțiunilor Guvernului turc etc. Din câte îmi dau seama, urmărind știrile, se pare că au fost destui „guleniști” și prin România.

Informația este importantă. Chiar și pentru noi. Guleniștii comunică criptat. Evident că și cei din România fac la fel. Oare ce transmit ei ?

O poziție față de evenimentele din Turcia mai mult decât echilibrată.

La finalul ședinței CSAT din 26 iulie a.c., Președintele Iohannis a dat o declarație care mie îmi place. Din toată declarația scot în evidență referirea la Turcia și evenimentele din acea țară.

• Temele incluse pe agenda ședinței de astăzi au vizat și alte teme de actualitate. Astfel, am evaluat situația din Turcia. Ca membru NATO, România este interesată de asigurarea securității și stabilității în regiune, precum și de respectarea spiritului democrației și statului de drept. România s-a poziționat foarte clar față de tentativa de lovitură de stat, condamnând acțiunile împotriva ordinii constituționale și a instituțiilor democratice din Turcia.
• Turcia rămâne un partener strategic al României şi un aliat indispensabil NATO, un partener cheie al Uniunii Europene, dar şi un actor a cărui stabilitate şi ancorare în setul de valori comune euroatlantice şi europene este vitală pentru securitatea regională. Sunt convins că partenerii noştri turci sunt conştienţi de importanța pe care o au în acest sens, respectarea instituțiilor şi valorilor democratice, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Cine nu vrea, nu pricepe. Din nefericire, sunt puțini cei care ajung în platourile televiziunilor și explică, incomodați de aiurelile din capul moderatorilor sau de scopul respectivelor televiziuni, de multe ori contrare intereselor generale ale statului, care este situația de fapt. Iar situația este în defavoarea statului de drept. Puciștii au încălcat principiile statului de drept. Indiferent cine au fost ei.

În Turcia, este o luptă „politică” între două curente islamiste. Unul condus de Erdogan, aflat la putere, celălalt condus de Gulen care vrea să ia puterea după ce ani și ani de zile a lucrat pentru Erdogan pentru a scoate laicitatea din viața publică turcă.

În 2004, Erdogan face o epurare în armata turcă și pune în funcții de conducere membri ai sectei islamice a lui Gulen. În aceste zile, primii epurați din armata turcă sunt sectanții lui Gulen.

Din 2004, Erdogan face schimbări majore în rândul funcționarilor statului, obligați prin constituție să practice laicitatea, înlocuindu-i cu sectanții islamici ai lui Gulen. În aceste zile, sectanții guleniști din rândul funcționarilor publici sunt epurați.

Secta lui Gulen preia statul turc încet-încet. Cu sprijinul lui Erdogan și a partidului lui. Islamiști la rândul lor. Gulen are ziare multe, are televiziuni, are agenții de presă, are școli, are facultăți, are multe firme, companii puternice financiar, are bănci și toate acestea lucrează după un statut stabilit de Gulen. Erdogan face astăzi curățenie.

Gulen are mii de magistrați turci membri ai sectei islamice pe care o conduce. Judecățile se fac după legea turcă „toaletată” cu preceptele predicatorului Gulen. Erdogan îi scoate din „dispozitivul” Justiției.

Toate apar în media ca abuzuri la statul de drept. Într-o țară laică, din Europa, ar fi o interpretare corectă. În cazul Turciei, nu am această convingere.

Revolta susținătorilor lui Gulen a început prin crimă. Puciul este el însuși o formă de crimă. Este condamnat nu doar de populația care îl susține pe Erdogan, este condamnat și de partidele de opoziție din Turcia. Faptul că opoziția politică critică piciul, mă face să mă gândesc că Erdogan are motive pentru epurările făcute. Teama opoziției politice din Turcia că Erdogan se va folosi de puci pentru a căpăta mai multă putere este întemeiată. Gulen și bezmeticii care i-au urmat sfaturile i-au pus lui Erdogan motivele comportamentului radical pe tavă. Erdogan se laudă că restabilește ordinea de drept. De acord, dar stă deja cu toată mâna în borcanul cu miere și se pare că nu mai are de gând să o scoată.

Mesajul Președintelui Iohannis către statul turc este ferm. Este în linie cu mesajele transmise Turciei de Uniunea Europeană și NATO. Este în linie cu mesajele statelor europene. Turcia să rămână în cadrul riguros al statului de drept prevăzut în Tratatul NATO și Declarația Europeană a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte, cu această ocazie am aflat că în afara sectei lui Soros din România avem activă și secta islamică a lui Gulen. În expansiune. Școlile și ONG-urile guleniste promovează islamul în adversitate cu religiile practicate în România. Ba mai mult, de la treaba cu moscheia lui Erdogan din București, se pare că lupta între curentele islamice turcești se duce cumva și în România. Ambele au ca scop „cucerirea”, ocuparea, invazia teritoriului românesc pentru gloria islamului. Islamul fiind „dușmanul de moarte” al religiilor iudeo-creștine.

În Turcia, secta islamică a lui Gulen a încercat să preia puterea. Soros în România, încearcă să preia puterea prin „secta” lui, trecând de la etapa ONG-uri guralive la partide „anticorupție”. Partide care nu au o doctrină politică ci vor să facă administrație. Partide cu interese globale, aliniate scopurilor mondialismului și nu intereselor națiunii. Sunt puse pe tavă „competențe” personale excepționale, mai toți „propușii” fiind absolvenți ai unor instituții de învățământ străine sau excelând în companii străine - așa spun ei -, în dauna autohtonilor care sunt vai de mama lor.

Reținerea în exprimare a Președintelui Iohannis are în vedere interesele României. O Turcie instabilă este în dauna spațiului geografic în care ne aflăm. O Turcie stabilă, este în interesul nostru.

Înclin să cred că Turcia se va stabiliza curând. Nu am de gând să iau în seamă „semnalele” Amnesty International. Această organizație globalistă este un adversar feroce al oricărei forme de stat. Este un instigator internațional la tulburări publice, este un adept al migrației și al destrămării statelor. Din partea mea, ar trebui interzisă în România.

Despre Turcia, numai de bine. Sentimentele nu au ce căuta aici.

Sunt semne și semnale că în Turcia se ajunge la o anume ponderare a declarațiilor și a intențiilor. Sigur, fobia „Gulen” este la fel de puternică. Mai ieri erau peste 60.000 de persoane demise sau cu licențele de practicare a profesiei ridicate. De la profesori la jurnaliști, de la militari la polițiști, de la procurori la judecători. Balamuc mare.

În Turcia s-au închis școlile Gulen. La noi, în România, sunt 11 astfel de instituții. În publicația „ziuaconstanța” este un articol cât de cât lămuritor. La noi funcționează organizația Gulenistă „TUNA”. Este, în mod evident, orientată către populația turco-tătară dar nu refuză și pe cei români sau de altă etnie. Ba, chiar formează credincioși islamiști, din rândurile populației nevoiașe de care are grijă ! Mă mulțumesc cu ce am.

Erdogan dă interviuri. Este dur dar evită stările conflictuale cu SUA și UE. Bine, șefului diplomației franceze îi recomandă să stea în banca lui.

Erdogan afirmă sec că între state, relațiile sunt dictate de interese și nu de sentimente. Că Turcia păstrează relațiile cu SUA, cu UE, că este și rămâne stat membru NATO, că în Turcia se va respecta democrația. Ce este acum în Turcia, este o destructurare a unei organizații care a vrut să dubleze puterea de stat. Ambasadorul Turciei în România a dat un interviu la HotNews în care aduce multe explicații și lămuriri.

Imaginea mea este că Turcia revede, fără a ostiliza, relațiile cu statele pentru care are interes. Ambasadorul Turciei dă asigurări că trilaterala strategică Polonia-România-Turcia rămâne fermă. Urmează ca la București să aibă loc următoarea întâlnire în format trilateral pentru o  mai bună cooperare militară pe flancul estic al NATO. Cât privește cooperarea la Marea Neagră, Turcia lucrează la un proiect cu România pentru a putea obține de la NATO o formă avansată a prezenței alianței la Marea Neagră.

Cât privește UE, aderarea rămâne un obiectiv strategic pentru Turcia iar pericolul excluderii de la negocieri se pare că devine un motiv pentru moderații turci să se opună măsurilor radicale de răzbunare cerute de unii mai înfierbântați. Tonul ponderat al României, în concordanță cu cel al UE și SUA, este apreciat. Se pare că Turcia nu va forța nota în relația cu România pentru existența guleniștilor deși, după ce au declarat organizațiile guleniste pe teritoriul Turciei ca fiind organizații teroriste, nu este exclus să încerce să obțină și pe plan internațional o astfel de poziție. O parte din presa străină le cam dă dreptate. Organizația lui Gulen se comportă ca o „organizație religioasă islamică clandestină”. Acest semnal va fi receptat de toate statele europene care vor căsca mai bine ochii la ce fac organizațiile guleniste pe teritoriul lor. Mi se pare absolut normal.

Având în vedere regula de aur că „între state relațiile au la bază interesele și nu sentimentele”, este bine să vedem ce este în Turcia însă să nu ne implicăm. Dacă o facem, să avem o poziție comună cu Uniunea Europeană și NATO. Turcia a fost atenționată de SUA și UE că în NATO și UE valorile democrației sunt obligatorii pentru cei care vor să fie sau să rămână membri. Turcia nu are nici un interes să iasă din NATO așa că își va tempera elanul. Celor care perorează pe ideea că Turcia va ieși din NATO le reamintesc că Turcia are o garanție de supraviețuire ca stat în art. 5 al Tratatului. Ei nu vor face pasul în afară. Sunt înconjurați de prea mulți adversari care ar dori să îi îngenuncheze: Rusia, Iran, Siria. Nici NATO nu își dorește să piardă Turcia. Mai în glumă, mai în serios, mai degrabă o ocupă. Strâmtorile dintre Marea Neagră și Mediterana sunt mult prea importante pentru NATO și pentru Europa. Podișul Anatoliei are, la rândul lui, un rol strategic deosebit. Asigură NATO controlul asupra Iranului și Irakului, precum și asupra Siriei.

În Turcia, treburile se vor calma. Puciștii i-au dat lui Erdogan mai multă putere decât putea spera acesta să aibă. În loc ca partidul lui Erdogan să piardă la următoarele alegeri, puciști au oferit populației un motiv să îi voteze iar. Tembeli.

Actualizare !

Uite cum mi se confirmă reținerile și unele aprecieri. Interviul dat de Dan Dungaciu este mai mult decât relevant.

În Turcia, războiul este între două organizații islamiste. Împreună au atacat laicitatea instituțiilor din Turcia, împreună au epurat o parte a Armatei turce, împreună au epurat o parte a administrației turce, împreună au ocupat cu islamiști instituțiile statului. Acum, Erdogan îl dă afară pe Gulen. Iar noi plângem de mila islamiștilor lui Gulen. Nu este caraghios ?!

Strategia lui Gulen era sa se insereze inclusiv in jurul Turciei prin business si scoli si sa castige influenta prin aceasta putere soft, nu prin interventii militare, nu prin ocupatie, nu prin agresiune. Erdogan a avut alta viziune.

In acest moment, batalia lui Erdogan este cu oamenii lui Gulen care au ramas in sistemele de putere din Turcia. Asta e explicatia pentru care el elimina profesori: pentru ca profesorii sunt instruiti la scolile pe care Gulen le-a initiat si organizat.

Este bine de știu. Este bine de înțeles că acest Gulen ne ocupa prin mijloace pașnice, ținta lui fiind, de fapt, aceeași ca a lui Erdogan: Islamul până la Viena.

Moscheia lui Erdogan este ambiția acestuia în competiția cu Gulen.

Linia politică a UE și SUA față de evenimentele din Turcia a fost stabilită.

Sub imperiul emoțiilor și sub tirul mesajelor celor interesați, tir constant în presă, există o tendință de scoatere din culpă a puciștilor turci și de acuzare a lui Erdogan și a guvernului său. Este greșit. În Turcia, s-a produs un act care, după o privire mai atentă, este deja unul comun vieții în această țară. Răsturnarea unui conducător cu violență pentru a ajunge la conducere un altul. Evul mediu este plin de astfel de evenimente. Atunci, stăpânii imperiului îi scurtau repede de cap pe cei care ar fi putut pune în pericol conducerea. Dacă nu îi prindeau la timp, revolta ducea la scurtarea de cap a stăpânului, dar și a slujitorilor lui. Sunt momente relatate de presă care confirmă identitatea de comportament, atât a puciștilor cât și a conducerii actuale a Turciei. Revolta înfrântă duce la scurtarea de cap a revoltaților.

Toată lumea oripilată de ce se petrece în Turcia vede doar frânturi și le judecă doar pe cele care crează emoții. Și sunt multe. Tare multe.

Politica, războiul, securitatea, apărarea, Justiția în general nu se fac cu emoții. Ele sunt dominate de rațiune. O rațiune rece, de multe ori deranjantă. Neplăcută însă singura care poate duce la ordine.

Șefa diplomației europene, Federica Mogherini a dat un mesaj, rațional, rece, în numele tuturor statelor europene. Agerpres.

Urmează reuniunea miniștrilor de externe ai UE la care va participa și John Kerry, din partea SUA. Este evident că UE și SUA au de gând să stabilească o poziție comună cu privire la ce se întâmplă în Turcia. Este normal. SUA vine să discute cu statele europene cu care a construit NATO, iar după summit-ul de la Varșovia, Uniunea Europeană are un acord, de sine stătător cu NATO, acord confirmat de Declarația Comună.

Noi spunem astăzi că statul de drept trebuie să fie protejat pentru binele Turciei

Nu există nicio scuză ca Turcia să ia măsuri pentru a se îndepărta de statul de drept

Vom trimite un mesaj puternic în acest sens Turciei

Noi am fost primii în timpul tragicei nopți care am spus că instituțiile statului trebuie să fie protejate, a spus Mogherini înainte de reuniunea miniștrilor de externe din UE, la care este așteptat și secretarul de stat american John Kerry

Este fără dubiu că statele membre ale UE vor avea acest mesaj, mai amplu după declarația comună ce urmează a fi dată, iar Turcia va avea în față poziția comună a UE și SUA privind atât puciul cât și măsurile de retorsiune luate de guvernul turc.

Este evident că și România va fi parte a acestui mesaj. Prin Președintele Klaus Iohannis, prin Guvernul Dacian Cioloș și ar fi de preferat ca și partidele politice puternice din țară să fie parte la acest mesaj. Cel puțin PNL ar trebui să fie primul care îl adoptă.

Partidele politice cu vocația guvernării, cum sunt PNL și PSD în România, nu pot avea o altă linie politică externă decât pe aceea a Uniunii Europene. Ele sunt cele care vor da viitorul Guvern,  Guvern ce va acționa în relația cu Turcia în linia politică a comunităților din care face parte România: UE și NATO. În mod sigur, ONU va avea o linie politică asemănătoare. Consiliul de Securitate al ONU la fel.

În particular acum, am scris un articol despre militarii turci care au cerut azil politic în Grecia. Concluziile mele de acolo erau valabile în situația în care în Turcia s-ar fi respectat, după puci, regulile democrației. Văzând cum se desfășoară ultimele evenimente, Grecia va fi sprijinită de UE când va oferi azilul politic militarilor turci. Sunt condiționări ale Declarației Universale ale Drepturilor Omului care se activează dacă într-o țară se manifestă astfel de comportamente cum se manifestă în Turcia lui Erdogan.

Nu este exclus ca persoane din Turcia să își caute refugiu în România. În special acele persoane care au o legătură cu România. Dar și altele. România trebuie să le asigure o rezidență sigură. Evenimentele din Turcia justifică comportamentul de protecție al statelor în care ajung cetățenii turci care se simt în pericol în propria țară. Practic, aceste persoane pot fi considerate refugiați politici sau refugiați confesionali. Depinde de situația fiecăruia care va fi confirmată de acțiunile Președintelui Erdogan și ale guvernului său.

Una este să sprijini statul de drept și alta este să susții orbește un principiu pe care statul turc îl încalcă violent. Acum în Turcia nu mai există stat de drept. A fost anulat de comportamentul lui Erdogan și a funcționarilor lui. Mai grav, Erdogan a permis civililor „să își facă dreptate”, o dreptate „islamistă”, evident în contrast cu civilizația europeană și a altor state din lume. În Turcia nu mai este democrație, este haiducie islamistă.

Turcia se „dezbracă” și ajungem să o cunoaștem altfel decât imaginea impusă sau sugerată.

Au fost odată prieteni. Erdogan a fost sprijinit de Gulen să ia puterea în Turcia prin alegeri libere. Partidul lui Erdogan s-a folosit de organizația semi-clandestină creată de Gulen pentru a avea majoritatea necesară să formeze guvernul.

Informația este interesantă. Foarte interesantă. Erdogan nu este nebun când vorbește despre o organizație suprastatală foarte influentă condusă de Gulen, extraordinar de puternică în Turcia însă cu ramificații și în alte state, cum ar fi România.

Prima imagine care îmi vine în minte este cea a unei „religii”. Analiștii străini o compară cu organizația mormonilor. Iau de la Agerpres informația:

În vârstă de 75 de ani, Gulen trăiește în Poconos, o regiune muntoasă și împădurită din Pennsylvania, în nord-estul SUA, din 1999. El este însă omul care conduce o puternică mișcare în Turcia, ce dispune de o uriașă rețea de școli (în Turcia, dar și peste tot în lume), de organizații neguvernamentale și de întreprinderi sub denumirea Hizmet (Serviciul, în limba turcă) și este foarte influentă în media, poliție și magistratură.

Hizmet funcționează un pic ca mormonii americani: ''Se ajută între ei în afaceri, au o mentalitate de misionar și un mare simț al afacerii'', explica în 2014 Sam Brannan, de la Center for Strategic and International Studies (CSIS).

Un alt punct comun cu mormonii și care face din el puterea financiară a Hizmet este că toți simpatizanții săi trebuie să ofere timp sau bani organizației: de la studenți la mame de familie și până la oamenii de afaceri bogați.

Nu seamănă cu organizațiile lui Soros, dar aduce !

Având această informație, nu mai surprinde măsurile luate de administrația turcă după puci: militari, media, magistrați. Au fost arestați, de fapt, membrii organizației lui Gulen. Se încearcă obținerea de informații despre implicarea organizației în executarea puciului.

Noi, de pe alături, sărim în sus că au arestat judecători și procurori. Ei, acolo, în țara lor, au informații complete. Să nu uităm că Erdogan a cunoscut foarte bine organizația, a fost ajutat de ea. Faptul că un elicopter pucist l-a căutat să îl ucidă în stațiunea în care era în concediu spune multe !

Înfierbântați de spaima prin care au trecut, turcii s-au dat la americani. În SUA trăiește Gulen. Chiar dacă Gulen declară, în mod repetat, că nu are legătură cu puciul, nimeni nu îl crede. Spun și eu, dacă puciul era un succes, nu cumva Gulen se lăuda ?!

Îl cred pe Gulen că nu știe cine sunt membrii organizației. Se vorbește de milioane de membri ! Chiar dacă se spune că organizația lui Gulen practică un islam progresist, în realitate se vede că cei care au dus puciul s-au comportat ca niște criminali de rând, la fel ca și forțele guvernamentale. Nu degeaba Erdogan  a fost „sfătuit” de mai toate statele să facă cercetările cu respectarea drepturilor omului. Se știe ce obiceiuri au turcii în astfel de ocazii.

Ambasada SUA în România a oferit un link. Preiau în traducere google de pe site-ul Departamentului de Stat al SUA.

Apel Secretarul Kerry cu ministrul turc de externe , Mevlut CavusogluCall secretar Kerry cu ministrul turc de externe, Mevlut Cavusoglu

Biroul de purtător de cuvântWashington DC16 iulie 2016

Ceea ce urmează este atribuită Purtător de cuvânt John Kirby:

Secretar Kerry a vorbit în această seară cu ministrul turc de externe Mevlut Cavusoglu.
Ministrul de externe a furnizat o actualizare privind evenimentele din Turcia, și a făcut clar guvernul turc rămâne în controlul instituțiilor de stat. Minster externe a mulțumit Statelor Unite pentru sprijinul acordat.

Secretarul a reiterat sprijinul SUA pentru guvernul ales în mod democratic în Turcia, pentru statul de drept și pentru necesitatea autorităților de a lua toate măsurile de precauție necesare pentru a proteja viața civilă și de proprietate pe măsură ce răspund la această tentativă de lovitură de stat.

Secretar Kerry a cerut de asemenea reținere de guvernul turc și respectarea unui proces echitabil - și a obligațiilor sale internaționale - așa cum se investighează și descoperă informații suplimentare despre cei implicați. El a precizat că Statele Unite ar fi dispus să ofere asistență autorităților turcești care efectuează această investigație, dar că insinuări publice sau pretenții cu privire la orice rol de Statele Unite în încercarea de lovitură de stat a eșuat sunt extrem de false și dăunătoare pentru relațiile noastre bilaterale.

În cele din urmă, ambii miniștri au discutat importanța Turciei atât ca un aliat al NATO și un membru cheie al coaliției pentru a învinge Da'esh, și a subliniat necesitatea de a rămâne concentrat pe asigurarea unui sprijin operațional acestor eforturi continue fără încetare.

Am pus acest material pentru a arăta adevărata față a dialogului și a evita să mă folosesc de „creațiile” unor jurnaliști stipendiați de fel de fel de forțe obscure.

Concluzia ? Una sinceră. Nu avem ce căuta în Turcia până nu se lămurește situația. Nu putem acuza pe cineva. Ne putem indigna față de acțiunile cu violență, ne putem simți umiliți de comportamentul unor persoane din Turcia față de valorile în care credem însă nu putem fi de o parte sau de alta.

Dacă este adevărat că în Turcia funcționează o organizație supra-statală, așa cum se desprinde în articolul Agerpres, atunci Turcia are o mare problemă. O problemă de organizare a statului, o problemă de securitate a statului. Iar faptul că organizația supra-statală a lui Gulen are „școli” și ONG-uri în alte state, inclusiv România, ar trebui să ne facă atenți. O astfel de organizație nu are nici o jenă să transforme România într-un teatru de război turco-turc.

Dacă mă abțin să mă implic în situația din Turcia, existența unor organizații străine turcești în România care participă la lovituri de stat în Turcia mă pune în mod serios pe gânduri. Sunt în pericol eu, familia mea, concetățenii mei, țara mea. Valorile mele sunt în pericol pentru că permitem unor organizații care pot fi criminale să se înființeze, să se dezvolte și să acționeze nu doar în țările din care provin membrii lor ci chiar în România.

Turcia la momentul violențelor. Le-au dorit și unii și alții.

În Turcia cineva a apăsat pe butonul roșu al violenței primare. Puciștii.

Nu au nici o treabă cu democrația. Ei au vrut să schimbe un regim. Au vrut să ajungă ei la putere. Au crezut că vor fi sprijiniți de populația care a tot manifestat contra lui Erdogan. Ei bine, populația aia a cam stat acasă. Au ieșit susținătorii lui Erdogan.

Sunt semnalate fapte oribile. Soldații care au participat la puci au fost bătuți, de civili, în prezența polițiștilor. Răniți și uciși unii dintre ei. Se pare că s-a procedat și la lapidarea unui militar după modelul ISIS. Oribil.

Puciștii au început să ucidă. Alți colegi de-ai lor. Militari, polițiști, forțe de securitate, civili. La moarte se răspunde cu moarte. Cei care au câștigat se răzbună. De fapt, primele acțiuni ale puciștilor au fost acțiuni de răzbunare. Au ucis pe cei care, în mintea lor, îl serveau pe Erdogan și regimul lui. Nu s-au gândit că oamenii aceia au familii, copii acasă, părinți, soți și soții. Au văzut în ei pe „Erdogan”. Nu merită milă.

În Turcia, crima a devenit un fel de tradiție cu ocazia puciurilor. Turcia a avut multe puciuri. Cu enorm de multe victime. Făcute de fiecare parte care a ajuns, temporar, la putere. Armata are crimele ei, puterea civilă are crimele ei. A face pe unii sfinți și pe ceilalți draci este o greșeală.

Puciul ne mai arată că o anume parte a societății, cea care a ieșit „la luptă” cu Erdogan, nu a avut puterea de a forma o majoritate politică care să îl înlocuiască. Mai mult, cred că au fost printre cei care au instigat la ură. Li s-a răspuns cu ură. Este evident că sunt participanți activi la despărțirea societății în mai multe tabere. Culmea este că nu sunt două tabere ci mai multe. Unele informații spun că predicatorul disident, dușmanul lui Erdogan (cel care este în SUA), și-a construit o „lume” a lui peste tot în străinătate. Are „școli” și în România. La fel cum au și cei din PKK. La fel ca organizațiile ilegale. Pe cine să creditezi ? Normal ar fi pe nici unul. Nu trăim în lumea lor, nu avem cultura lor, nu avem convingerile lor religioase. De aceea refuz să creditez pe unii și pe alții.

Ce aleg turcii ca mod de viață este treaba lor. Problema care mă interesează pe mine este ce relații putem avea noi cu turcii. Îmi doresc să avem relații bune.

De aceea nu mai creditez pe nimeni cu privire la ce dictator este Erdogan. Din moment ce turcii îl vor așa, în majoritatea lor, atunci el nu este dictator. Nu mă afectează și nici nu îmi propun să salvez omenirea.

Uniți salvăm în varianta turcă.

Mai tari ca ai noștri, cei din Turcia au pus de o revoltă în stilul „Uniți salvăm”. Mai tari pentru că au avut de partea lor și niște unități militare conduse de niște ofițeri nemulțumiți. Nu este treaba mea de ce. Îi las pe analiștii televiziunilor române să le afle secretele cu ajutorul astrologilor, numerologilor și a vrăjitoarelor care le umplu platourile în orele de maximă audiență.

Din ce spune presa care mai are un dram de seriozitate în actul jurnalistic, un grup de militari, destul de subțire, sprijiniți de niște civili, au decis să salveze Turcia și să reintroducă „drepturile omului” în societatea turcă. Să salveze armata turcă de islamizare. Să ... mai multe ele, dar nu atât de înălțătoare, ceva mai particulare.

După ce au ocupat puncte cheie, așa păreau la prima vedere, au atacat instituții ale poliției și ale serviciilor de securitate turce. Au tras cu arme de infanterie, au tras cu rachete de pe elicoptere, au „arestat” și au reușit să ucidă niște polițiști și niște civili. Bașca răniți.

„Salvatorii patriei”, urcați pe mașini de luptă ale infanteriei sau aflați în tancuri au fost atacați de civili cu bețe, cu ce au găsit oamenii la îndemână. Imaginile de astă noapte îmi sunt prezente și acum în minte. Era clar că „salvatorii patriei” nu erau pe gustul civililor. Erdogan a procedat inteligent cerând oamenilor să iasă în stradă să se împotrivească. Populația civilă a reacționat iar „salvatorii patriei” au cedat. Era caraghios să îi văd pe militarii turci fugind cu mașinile lor de război din fața populației înfuriate.

Când am citit aseară că SUA au convenit să sprijine Guvernul legal ales iar comandantul Armatei I-a turce a declarat că „mâna” de militari care au participat la acțiunea „Uniți salvăm Turcia” urmează a fi înfrântă, mi-am dat seama că pentru militanții ăștia porniți să „salveze” Turcia s-a epuizat timpul „de joacă”. Avioane militare au atacat avioanele și elicopterele „salvatorilor” doborându-le. „Salvatorii” au pierdut rapid inițiativa. Tancurile și mașinile de luptă ale guvernului au atacat pozițiile „salvatorilor”. Clar. M-am culcat.

Dimineața, o imagine simbol a „reușitei”. Un tanc turc, cu civili pe el, era tractat de o mașină civilă, scos „din dispozitiv”. Evident că militarii care au deservit tancul nu mai erau înăuntru. Probabil arestați. Clar eșec pentru cei care au vrut să intre în istorie ca „salvatori ai neamului”.

Citesc la Agerpres un fel de sinteză. Au fost ucise 60 de persoane. Au fost arestați 754 de militari. Au fost demiși din funcții 5 generali și 29 de colonei. Se afirmă că autorul revoltei sub stindardul „Uniți salvăm” este un militar de grad înalt care a fost demis cu puțin timp în urmă.  Acțiunea de astă noapte confirmă justețea demiterii acestuia.

Boala asta a salvatorilor de neam și țară nu este doar în România. Se pare că este o boală cu largă răspândire globală.

Ce va face Erdogan ? Ei bine, va face ordine. Păcat de cei uciși și am empatie pentru familiile lor. Niște „salvatori” au considerat că moartea lor, a unor oameni nevinovați, este utilă patriei.

Nu îmi place Erdogan nici de frică. Sunt consumator de informație iar ce am avut la dispoziție îl poziționează în rândul dictatorilor. Presa română, preia într-o veselie tot felul de zgubilitici cu pretenții de analiști militari, geo-strategici, politici etc. din presa străină. Suntem la fel de intoxicați ca cei din țările în care apar aceste analize. Nu ne mai facem bine.