Theresa May vrea al patrulea vot

skynews-theresa-may-brexit-vote

Agerpres. Brexit: Theresa May va continua eforturile pentru a convinge deputaţii să voteze acordul, respins a treia oară

Costurile Brexit sunt mari. Atât pentru Marea Britanie cât și pentru statele membre UE care au legături economice și comerciale speciale cu Marea Britanie. Deja, Brexit produce „găuri” în economia britanică dar și firmelor de pe continent care au o relație specială cu Marea Britanie. Iar o ieșire fără  Acord ar duce la pierderi și mai mari.

Sper ca Theresa May să reușească. Altfel, consecințele negative se vor amplifica. Cei care vor pierde se zbat să le prevină. Cei care nu le pricep, marginalii, cei care nu cunosc istoria continentului, cei care sunt vrăjiți de spiritul aventurier al unor politicieni susțin Brexit-ul sperând că o lume apusă va reînvia iar ei vor fi marii eroi ai acelei lumi. Am citit că tatăl lui Boris Johnson a replicat unui jurnalist că și înainte de a adera la UE, Marea Britanie a avut o frontieră tare cu Republica Irlanda și că tulburările de pe insula Irlandei nu au afectat prea mult Regatul. Au făcut față așa că știu cum să facă iar față în cazul în care Acordul din Vinerea Mare va fi anulat. Nu mă miră că o parte dintre cei care susțin Brexit sunt dintre cei care au rămas ancorați în trecutul negru, pentru alte populații, al ambițiilor politice. Nu contează ce rezultate negative au acțiunile lor politice pentru alții! Contează doar ca ei să își realizeze ambițiile atât timp cât sunt în viață. În românește, zicala potrivită ar fi „după noi, potopul!”.

Marea Britanie a luptat, pur și simplu, să devină membră a Pieței Comune. A fost refuzată de două ori. Avea nevoie disperată de un partener sigur alături de care să oprească involuția. Britanicii care susțin rămânerea în Uniunea Europeană dar și alți analiști politici din vest atrag atenția că în afara Pieței Comune, Marea Britanie era văzută ca „bolnavul Europei”. Acum sunt, încă, una din puterile economice ale UE. Vor mai fi un timp însă pe măsură ce Uniunea Europeană își va dezvolta economia în statele membre, Marea Britanie va rămâne în urma altor state de pe continent. Franța deja îi trece înainte. Polonia este una dintre țările cu un mare potențial de dezvoltare care „amenință” supremația celorlalte state mari din Uniunea Europeană. Marea Britanie va rămâne, după un număr de ani, o țară terță. Protecționismul economic și comercial promovat cu agresivitate de SUA, China, Rusia și Uniunea Europeană își va pune amprenta. Marea Britanie va fi una dintre țările „libere” care vor căuta să supraviețuiască între marile puteri ale lumii și obligată să accepte condiții pe care astăzi le poate refuza ca membru al UE! După referendum a încercat să resusciteze un „al doilea Imperiu” dar statele care au fost parte a vechiului Imperiu Britanic au refuzat oferta. Marea Britanie s-a trezit în situația în care este considerată doar una dintre țările lumii, nu un lider al lumii. Iar asta doare.

Uniunea Europeană are la baza formării ei conceptul politic al „păcii în Europa”. De aici s-a plecat. De aici a pornit dezvoltarea. De la pacea în Europa. În 75 de ani de pace, Europa a devenit Uniunea Europeană, o uniune a statelor care vor să păstreze pacea. Cei care au inițiat și susținut Brexit au uitat sau nu au înțeles ce este cu Uniunea Europeană. Chiar și cei care astăzi susțin Brexit din postura de expați în Marea Britanie (unii din România) sunt „inculți politic”, teribiliști.

Trag concluzia că britanicii s-au săturat de pacea din Europa. Reacția unor state europene este normală. Ele își doresc ca pacea să continue în spațiul Uniunii Europene și de aceea vor face tot ce este posibil să o asigure. Chiar împotriva ambițiilor politice ale unor parteneri, de va fi nevoie.

Două proiecte eșuate. Atât al Ucrainei cât și al Rusiei. Conflictul din Strâmtoarea Kerci generat de Rusia nu și-a atins scopul

Strâmtoarea Kerci, podul blocat de ruși cu o navă comercială și acțiunea militară 

Nu mai caut unele informații pentru concluziile mele. Sunt multe, curg în timp, acum avem „o soluție” prin eșecul Rusiei de a obține de la Consiliul de Securitate al ONU recunoașterea „încălcării de către navele militare ale Ucrainei a apelor sale teritoriale”!

Rusia desfășoară un uriaș program de închidere a Mării Azov în special pentru Ucraina. Practic, blochează Ucraina în Marea Azov. Podul peste strâmtoarea Kerci este făcut special pentru a bloca navele maritime mari (înălțimea podului blochează trecerea navelor mari care duc la export oțelul, cărbunele și cerealele de la Mariupol) iar flotele militare ale Rusiei din Marea Neagră și Marea Azov au misiunea de a bloca accesul navelor militare ucrainene din Marea Neagră în Marea Azov.

Ucraina a anunțat, oficial, că intenționează să întărească prezența sa militară în Marea Azov și să dezvolte baza sa navală din portul Berdiansk (al doilea mare port ucrainean la Marea Azov). Evenimentul din Strâmtoarea Kerci ne arată că Rusia nu este de acord. Este decisă să împiedice completarea apărării Ucrainei la Marea Azov.

Cele 3 nave ucrainene aveau ca destinație Mariupolul. Port important al Ucrainei aflat sub presiunea separatiștilor ruși, zonă în care conflictele cu separatiștii sunt frecvente. Sosirea celor două nave de luptă, cu artileria reactivă de la bord ar fi întărit apărarea pe uscat dar și pe mare a orașului port. Ca să înțelegem motivul acțiunii Rusiei trebuie să vedem evenimentele în contextul zonei și al posibilelor acțiuni care urmează a se desfășura acolo. Rusia a împiedicat, ostentativ, recurgând la forța armată, întărirea apărării orașului port Mariupol având în vedere interesele sale de viitor! La nivelul diplomației înalte acest eveniment a fost corect interpretat. Chiar dacă are un succes în „lupta” de la Podul Kerci, Rusia a confirmat intenția clară de a continua acțiunile militare de acaparare a unor teritorii ucrainene pentru a avea o legătură directă, pe uscat, între Peninsula Crimeea și partea continentală a Rusiei. Nu mai există dubiu.

Iau de la Agerpres informația privind ședința Consiliului de Securitate al ONU.

La iniţiativa SUA, o sesiune a Consiliului de Securitate cerută luni dimineaţă de Moscova pe tema ''Încălcarea frontierelor Rusiei'' a eşuat.

În cadrul unui vot de procedură, Consiliul de Securitate a respins desfăşurarea acestei sesiuni cu şapte voturi (SUA, europenii şi Kuweit) din cei 15 membri. Rusia a fost sprijinită doar de China, Bolivia şi Kazahstan. Trei ţări africane din Consiliu şi Peru s-au abţinut.

Astfel, Rusia a eşuat în tentativa de a clasifica incidentul din apropierea Crimeii drept o încălcare a suveranităţii sale de către Ucraina la Naţiunile Unite, notează dpa. Reuniunea a continuat pe o agendă separată propusă de Kiev, conform agenţiei de presă citate.

Este foarte importantă informația. Rusia a profitat de informația pe care Ucraina i-a dat-o oficial, înțeleg că Ucraina a anunțat oficial Rusia despre deplasarea celor 3 nave prin strâmtoarea Kerci, și a organizat blocarea convoiului „în apele teritoriale rusești”, adică doar acolo unde „apele teritoriale rusești” există, în Strâmtoarea Kerci! Blocarea trecerii pe sub pod cu nava comercială (ca în imaginea de mai sus) confirmă ipoteză pregătirii evenimentului. Moscova pregătise și cererea pentru o sesiune a Consiliului de Securitate pe tema „Încălcarea frontierelor Rusiei”. O acceptare de către statele membre ale Consiliului de Securitate a „temei” ar fi fost o acceptare a ocupării ilegale a Crimeei de către Rusia.

De aceea spun că au fost două proiecte eșuate. Ucraina știe că la Marea Azov flota sa (militară și comercială) este și va rămâne inactivă o lungă perioadă de timp. Doar după ce își va limpezi „apele” în zona de uscat, adică după ce îi va înfrânge militar pe separatiștii ruși va putea să își întărească apărarea la Mariupol și Berdiansk. Mai știe că va trebui să se reorienteze privind ieșirea mărfurilor în comerțul internațional. Proiectul anunțat de Ucraina de întărire militară a sa în zona Mării Azov a eșuat.

Da, sunt de acord cu cei care spun astăzi că „Rusia a câștigat bătălia Mării Negre”. Este bine să accentuăm acest „astăzi”. Pentru că tot „astăzi” Rusia se alege cu noi sancțiuni și chiar cu alte blocaje internaționale. Nu mai spun de faptul că „astăzi” nu reflectă ce va fi în viitor. Iar viitorul nu sună bine, cel puțin pentru Rusia și chiar aici, la Marea Neagră. Pot fi parșiv să spun că Rusia are un „astăzi” de care nu are nevoie.

Rusia a eșuat în atingerea unor obiective profitând de această deplasare a navelor militare ale Ucrainei. Nu a obținut recunoașterea Consiliului de Securitate al ONU a „frontierelor Rusiei” la Marea Neagră. Este eșecul principal. Major. A eșuat în încercarea de atragere a politicienilor unor state membre ale UE pentru eliminarea sancțiunilor. Este aproape imposibil ca după această acțiune prietenul Salvini să se opună prelungirii sancțiunilor UE pentru Rusia sau chiar introducerea unor noi sancțiuni. Ca să dau numai un exemplu, este cel mai proaspăt.

Moscova reclamă că Ucraina a pregătit această acțiune cu scopul de a se ajunge la acest rezultat urmărind să stimuleze agresiunea NATO și a UE dar și a altor state față de Rusia. La pachet, presa rusă a pus în circulație „interogatoriile” militarilor ucraineni de pe navele reținute care „își recunosc vinovăția”. Iar aici nu pot să nu îmi amintesc declarația Șefului Statului Major al Marii Britanii.

"Rusia reprezintă astăzi în mod indiscutabil o ameninţare mult mai mare pentru securitatea noastră naţională decât ameninţările extremiste islamiste pe care le reprezintă Al-Qaida şi gruparea Stat Islamic", a declarat generalul Mark Carleton-Smith într-un interviu pentru The Telegraph.

Și ISIS a publicat „interogatoriile prizonierilor” pe care îi ucidea apoi în video-clipurile ajunse pe net. Și „prizonierii” ISIS își recunoșteau „vinovățiile”. Cu pistolul la tâmplă, cu cuțitul la gât, anchetatorii ruși au obținut multe declarații de-a lungul timpului de la „inamici”, exact la fel cum au obținut „anchetatorii ISIS”. Cine știe cu ce au fost amenințați militarii ucraineni care au fost forțați să facă declarații după dictare!

Rusia a ratat iar. Statele europene au controlul ieșirii Rusiei la Oceanul Atlantic. Întărirea apărării statelor membre ale Uniunii Europene a devenit o condiție de supraviețuire. Ucraina trebuie să fie sprijinită în conflictul deschis cu Rusia.

Un G7 al lipsei de acord

Sunt multe evenimente care prezintă interes. Summit-ul G7 din Canada este însă unul principal. O nouă încercare de a calma relațiile dintre cele mai dezvoltate state ale lumii a ajuns la un acord care constată că nu pot fi de acord.

Autorul dezacordului major este președintele SUA, Donald Trump. Problemele sunt sensibile pentru că Trump nu acceptă colaborarea, el vrea să impună.

Trump afirmă că SUA sunt „jefuite” de partenerii comerciali, deficitul comerțului extern al SUA este pe undeva la 800 miliarde dolari, ceea ce este incorect, acuză partenerii SUA de practici comerciale incorecte.

„De ce ar trebui ca eu, ca preşedinte al Statelor Unite, să permit ţărilor să realizeze excedente comerciale masive, aşa cum au făcut timp de decenii, în timp ce fermierii, muncitorii şi contribuabilii noştri trebuie să plătească un preţ atât de mare şi de inechitabil”

Să nu uităm nici faptul că Trump a pornit o campanie dură și împotriva firmelor americane care își au fabricile în afara SUA pentru că mâna de lucru din alte țări este mult mai ieftină ca în statele americane. Ca să le facă viața mai grea și să readucă metalurgia și siderurgia înapoi în Statele Unite, Trump instituie taxe vamale la importurile strategice lovind, astfel, în principalii parteneri comerciali. Normal că are un discurs ultra-protecționist și că orice încercare de a-l determina să discute problemele este sortită eșecului. Până nu re-aduce industria în SUA, Trump nu se va lăsa. Iar asta va însemna o reducere severă a comerțului mondial. Practic, așa cum observa Donald Tusk, SUA distruge „ordinea mondială pe care a construit-o”.

„SUA plătesc aproape întregul cost al NATO - protejând multe din aceleaşi ţări care ne jecmănesc în comerţ (plătesc doar o fracţiune din cost - şi râd)”

„Uniunea Europeană a avut un surplus de 151 de miliarde de dolari - ar trebui să plătească mai mult pentru armate!”

„Germania plăteşte (lent) 1% din PIB către NATO, în timp ce noi plătim 4% dintr-un PIB mult mai mare. Crede cineva că asta are sens?”

„Protejăm Europa (ceea ce e bine) cu pierderi financiare uriaşe, iar apoi suntem călcaţi în picioare la comerţ. Vine schimbarea!”

Reacțiile statelor membre G7, cu excepția Japoniei, este normală. SUA vrea alte reguli, impuse de ea, iar statele membre ale G7 nu au cum să se opună. Singura opoziție poate fi făcută doar dacă statele membre ale UE membre și G7 vor acționa sub umbrela UE. Iar asta înseamnă că toate statele membre ale UE devin parte a înțelegerilor G7!

Franța, Germania și Italia vor trebui să accepte că pentru a se putea opune politicii expansioniste a SUA dar și a altor puteri economice mondiale, trebuie să accepte o integrare a statelor în Uniunea Europeană care să acopere toate interesele acestora. Acum nu este așa. Trebuie să recunoaștem! Acum Franța, Germania și Italia încearcă să se impună în Uniunea Europeană ca identități economice distincte, vor să își formeze propria „bulă de putere economică” care să domine celelalte state europene, proces care a dus la dezvoltarea ideilor conservatoare în alte state europene și punerea în pericol a liberalismului pe care Uniunea Europeană s-a construit. Statele mai mici din UE au propriile ambiții. Nu vor să devină „state de pe centura Uniunii”, vor să existe ca state importante. De aceea, politica lui Donald Trump pentru SUA are unele șanse de izbândă atâta timp cât UE va mai fi relativ divizată.

Donald Trump recunoaște și acceptă că statele partenere din NATO sunt foarte importante pentru SUA. Nici nu poate fi altfel. Pentru că majoritatea lor formează Uniunea Europeană, pentru că afirmațiile lui Trump privind apărarea comună au un mare sâmbure de adevăr, statele europene membre G7 - Franța, Germania și Italia - vor trebui să își calce pe orgolii și să accepte faptul că singura politică valabilă în viitor este una a integrării depline a Statelor Membre, chiar dacă unele calcule au tendința să scoată din ecuație statele mai mici ca populație și putere economică. O Uniune Europeană instabilă reduce substanțial capacitatea celor 3 state europene membre G7 să participe la „jocul mondial”. Sunt dezvoltate, au populații relativ numeroase dar ... sunt mici față de competitorii mondiali care se dezvoltă astăzi: SUA, China, India și chiar Federația Rusă! Sub forma Uniunii Europene, situația se schimbă. De aceea, o mai mare integrare a statelor membre ale Uniunii este vitală pentru viitorul Europei pe scena mondială.

Este al doilea summit G7 încheiat prost. Marea Britanie poate fi considerată ca fiind plecată din Uniunea Europeană. Chiar dacă acum este mai degrabă alături de UE în deciziile de politică globală, în viitor situația va fi alta. Londra a anunțat de nenumărate ori că are de gând să facă o altfel de politică, să nu mai aibă de a face cu regulile Uniunii Europene. În G7, Uniunea Europeană nu mai are „majoritatea”. SUA, Canada, Japonia și Marea Britanie au propriile interese și ambiții așa că Franța, Germania și Italia vor trebui să își regândească pozițiile. Vor merge în continuare separat sau vor merge la aceste summit-uri ca părți ale Uniunii Europene?

O reformare a G7 devine necesară. Ultimele summit-uri au scos în evidență faptul că acest format este deja depășit. Devine inutil dacă nu va fi reformat cu severitate. Și-a pierdut din importanță. A fost suficient ca SUA, cea care l-a format, să devină „copilul teribil” ca întreg sistemul să crape din toate încheieturile. Între timp, G20 devine din ce în ce mai important. Este important pentru că în el regăsim cele mai dezvoltate state ale lumii.

Ca o noutate, India a comunicat că anul acesta va depăși ca putere economică Marea Britanie. Este un paradox, dar el ne spune că India confirmă studiile care o văd ca o mare putere economică în viitor. Are de unde! China va depăși SUA, nu peste mult timp. India vine tare din urmă. Statele europene luate stat cu stat rămân de căruță. Chiar și Germania, chiar și Franța. Nu mai spun de Italia. Fără Uniunea Europeană, într-un viitor G7, statele europene nu vor mai fi!

Guvernul Dăncilă la Cotroceni. Depunerea jurământului la 29 ian 2018

20:00 | 29 ianuarie 2018

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susținut luni, 29 ianuarie a.c., la Palatul Cotroceni, o alocuțiune în cadrul ceremoniei de depunere a jurământului de învestitură în funcție a membrilor Guvernului României.

„Domnule Președinte al Senatului,

Domnule Președinte al Camerei Deputaților,

Domnule Președinte al Curții Constituționale,

Doamnă Prim-ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri,

La doar un an de la alegerile parlamentare, am ajuns deja la al treilea Cabinet PSD-ALDE, după un dublu eșec cu guvernele anterioare.

În mod sigur, nu aceasta este performanța pe care o așteptau românii. Sper că, odată cu învestirea celui de-al treilea Executiv propus de majoritatea parlamentară, să înceteze și această țopăială guvernamentală, care a dus anul trecut la degradarea climatului social și la o stare de spirit care nu poate fi benefică dezvoltării unei societăți.

După alegerile parlamentare din 2016, nu am avut parte nici de coerență la nivelul politicilor publice, nici de garanția că valorile și preocuparea față de cetățean sunt cele care stau la baza actului de guvernare.

Dimpotrivă, este o discrepanță majoră între promisiunile cu care partidele coaliției majoritare au venit în fața românilor și situația în care ne aflăm, cu două guverne eșuate și cu degringoladă accentuată la nivelul tuturor sistemelor publice.

Nu vedem progrese notabile în sănătate și în educație. Marile proiecte de infrastructură impresionează prin absență, iar în justiție schimbarea legislației a fost forțată, ignorând argumentele întregului sistem judiciar, dar și numeroasele critici venite inclusiv de la partenerii noștri externi.

Există o linie roșie pe care guvernanții și decidenții majorității nu au voie să o depășească. Afectarea independenței justiției este de neacceptat!

Coaliția aflată la putere nu trebuie să ignore semnalul transmis de sute de mii de români, care de un an de zile continuă să susțină în stradă statul de drept.

În domeniul politicii fiscale, schimbările anunțate și operate au bulversat populația și mediul de afaceri.

În loc să fie simplificate lucrurile, iar veniturile salariaților să fie majorate, ne confruntăm cu incertitudini care riscă să degenereze în instabilitate financiară și dezechilibre economice majore. În locul promisiunilor de creștere a salariilor, mulți angajați reclamă astăzi că, de fapt, salariile lor vor scădea.

Vă începeți, iată, mandatul sub auspicii dintre cele mai nefavorabile. Aveți o misiune dificilă, va trebui să convingeți, plecând cu un capital de încredere redus, generat în primul rând de erorile politice și administrative făcute de precedentele două cabinete.

Preluați, așadar, din start și factura eșecului celor două guverne anterioare, propuse tot de această majoritate, și aveți, cu atât mai mult, obligația să depuneți toate eforturile pentru ca lucrurile să revină pe făgașul normal.

S-a irosit prea mult timp și s-au ratat numeroase oportunități tocmai pentru că promisiunile din campania electorală privind creșterea prosperității cetățenilor și servirea binelui comun au fost ignorate încă de la început.

Este o situație care a generat numeroase efecte negative în economie și societate, iar lucrurile trebuie îndreptate urgent.

2018 este anul în care celebrăm Centenarul României moderne și un moment unic în existența națiunii române.

Este nevoie de solidaritate, de unitate, de coerență la nivelul societății, nu doar pentru a marca așa cum se cuvine împlinirea celor 100 de ani de la Marea Unire, ci pentru a trasa, în primul rând, direcțiile României viitoare.

Nu avem, până astăzi, proiecte majore care să reunească principalii actori din societate. Avem, în schimb, mari așteptări din partea românilor.

Cetățenii așteaptă o direcție clară, neechivocă, în acord cu năzuințele de întărire a statului de drept, de eliberare a instituțiilor de sub amenințarea corupției.

Oamenii își doresc prosperitate într-o țară în care politicienii respectă cetățenii, o țară care știe ce vrea și încotro se îndreaptă.

Sunt lucruri pe care puterea politică de după alegerile din decembrie 2016 nu a vrut sau nu a fost capabilă să le livreze până acum.

Este responsabilitatea dumneavoastră să o faceți!

Vă urez, în acest sens, mult succes!”

Franța renunță la modelul politicii fiscale pe care România vrea să îl aplice

Bănuiesc că sunt mulți cei ce își amintesc marea găselniță a lui Călin Anton Popescu Tăriceanu, încă de pe când era prim-ministru, de a urma modelul politicii fiscale franceze care încurajează deficitele bugetare. Motivarea lui Tăriceanu, preluată copy-paste de la francezi, era dezvoltarea țării prin împrumuturi pentru ajungerea din urmă a țărilor dezvoltate din vestul Europei și clasarea României pe locul 7 în rândul economiilor Uniunii Europene.

Marea idee de politică fiscală a lui Tăriceanu și-a găsit locul în programul de guvernare al infractorului Liviu  Dragnea, program urmat cu sfințenie de Sorin Grindeanu care mimează exercitarea atribuțiilor de prim-ministru.

Viorel Ștefan, ministrul de finanțe, a acordat un interviu Reuters Central & Eastern Europe Investment Summit, comentat de „cursdeguvernare”.

Pentru că sunt multe elemente care pot fi tratate mai bine de către alții, specialiști, mă voi limita doar la aspectul deficitului bugetar. Ca problemă majoră de politică fiscală a unei țări.

Viorel Ștefan a garantat, în interviu, că limita de 3% deficit bugetar va fi respectată în acest an, 2017. Cât privește viitorul, declarația lui nu mai lasă loc de dubii:

Pe de altă parte, ministrul Finanțelor spune că Guvernul își asumă, până în 2019, deficite structurale mai mari decât cele pe care s-a angajat să le respecte,  astfel încât să susțină campania de recuperare a distanței dintre România, „a doua cea mai săracă țară din UE, față de statele occidentale”, relatează Reuters.

Semnalele cu privire la ducerea României către excesul de îndatorare pentru a satisface promisiunile electorale ale PSD și ALDE au venit de peste tot. Cel mai grav este faptul că îndatorarea excesivă se face pentru mărirea veniturilor unei părți a populației și acoperirea deficitelor create de relansarea fiscală și nu ca urmare a investițiilor care să aducă beneficii în viitor. Cu „arterele și venele” țării inexistente, slabe, obturate, dezechilibrate față de necesitățile organismului economic, dezvoltarea este doar o vorbă aruncată'n vânt. În loc să fie duse împrumuturile în dezvoltare economică (cu toate elementele de infrastructură care permit dezvoltarea, cu modernizarea învățământului pentru a avea calitate în dezvoltare etc.) sunt duse către consum. Un consum al produselor și serviciilor oferite de alte economii europene sau de aiurea.

Banca Națională a relevat recent că unul dintre riscurile la adresa stabilităţii financiare a României se referă la tensionarea echilibrelor macroeconomice: deficitele sunt în creştere, iar dintre acestea, deficitul structural a ajuns la 2,6% în 2016, deși România s-a angajat să-l menţină sub 1% din PIB.

Tot la „cursdeguvernare” găsesc o altă informație comentată. La o săptămână după întâlnirea dintre Angela Merkel și Emmanuel Macron, miniștrii de finanțe din Germania și Franța au avut o întâlnire care s-a încheiat cu o înțelegere. Ambele state vor lucra pentru o reformă fiscală în zona euro. Iar în cadrul reformei, Franța va renunța la modelul politicii fiscale de până acum care încuraja depășirea limitei de 3% a deficitului bugetar.

Atenţia specială acordată reformelor fiscale este menită să atace cea mai mare slăbiciune a monedei unice, aceea a marii varietăţi de politici fiscale printre cele 19 ţări membre ale Zonei Euro, dar în particular problema politicii franceze încă în funcţiune în acest domeniu, care favorizează deficitele bugetare. Franţa înregistrează frecvent deficite bugetare peste pragul de 3%, statuat de tratate.

Modelul francez care a susținut până acum ideile crețe ale lui Tăriceanu și echipa de la ALDE dar și ale unor PSD-iști cu capul plin de tărâțe urmează să dispară. Iar dacă Franța și Germania ajung la un model comun de politică fiscală, pentru început în zona euro, este evident că și celelalte state membre ale zonei euro vor fi obligate de „piață” să se încadreze și să lase fantoma împrumuturilor „benefice” pentru cărțile de istorie. Altfel, scenariul „dezvoltării” Greciei ar putea să se repete cu fiecare stat membru al Uniunii Europene care nu va ține cont de politicile fiscale practicate de statele cele mai puternice din punct de vedere economic.

Miniștri de finanțe Le Maire și Schuable

Astfel că însuşi ministrul de Finanţe francez, Bruno Le Maire, a fost cel care a precizat faptul că grupul de lucru bilateral va căuta căile de realizare a convergenţei fiscale, dar şi a unor proiecte comune de investiţii, inclusiv în industrie, în virtutea unor „politici economice coordonate”, potrivit Reuters.

„Franţa va respecta angajamentele sale europene de a reduce deficitul public şi nu pentru a face pe plac Comisiei Europene, ci pentru că aşa este bine pentru Franţa”, a spus Bruno Le Maire.

Modelul încadrării în deficitul public este dat de țări membre ale UE care au succes. Germania este, de departe, un mare succes. Alte țări mai mici ca teritoriu și populație au la rândul loc succes pentru că aplică așa-zisul model fiscal german. Dar succesul lor se vede mai ales într-o dezvoltare generată de o structură economică solidă, pe baza echilibrelor macroeconomice foarte bine păzite de guvernele care ajung la conducere, indiferent de culoarea lor politică. Sunt țări care „își apără și nevoile și neamul”, naționaliste în consumul național, fără ca statul să intervină între producătorii locali și cei din alte state europene în favoarea celor locali. Statele respectivă încurajează, prin politici de stat, dezvoltarea economică națională alegând acele domenii care pot concura cu producătorii străini.

Senatorul liberal Florin Cîțu atrage atenția asupra „metodei” de sprijin a economiei practicată de puterea PSD-ALDE. Folosirea subvențiilor. Folosirea lor excesivă dar și incorectă care s-a transformat în altceva.

In ultimii 8 ani au existat tot felul de subventii care au distorsionat sistemul economic. Mai simplu, au luat resurse din sectoare profitabile ale economiei si le-au directionat discretionar catre alte sectoare de interes politic (aduceau voturi).

Nu ne putem astepta de la PSD sa corecteze aceste dezechilibre. PSD adauga. Start-up nation, subventii pentru ferme de porci, gratuitati, salarii crescute din pix, etc... Corectia o sa vina natural.

O sa fie mai rau ca in 2008? Nu stiu sigur dar avem o datorie publica de trei ori mai mare, asa ca sunt sanse mari sa doara mai rau...

Totusi, stiu sigur ca nicio economie nu poate merge la nesfarsit cu dezechilibrele prezente acum in economia noastra. Asa ca ar fi bine sa cautati protectie acum pentru activele proprii.

Hai să înțelegem ce se petrece.

Germania a ajuns la înțelegere cu Franța să corecteze cea mai mare slăbiciune ale monedei unice, să elimine varietățile politicilor fiscale din zona euro și să meargă către una care oferă garanția dezvoltării. Începând chiar din acest an, în Uniunea Europeană se va merge după un model de politici fiscale mai apropiat de modelul german. Ce facem noi în România, sun guvernarea PSD-ALDE ? Ne întoarcem în trecut și aplicăm modelul falimentar al dezechilibrelor fiscale, al bugetelor greu îndatorate, al traiului peste mărimea „plapumei” care ne acoperă, al veniturilor peste posibilități. Asta facem ! Pentru că unii au niște gărgăuni în cap.

Nu am nimic a reproșa celor care au votat PSD și ALDE. Am a reproșa celor care nu s-au dus la vot, pentru că au considerat că nu au pe cine vota. Aceștia sunt cei mai vocali astăzi împotriva politicilor guvernării PSD-ALDE. Măi băieți și fete, măi frumoșilor, păi să ne fie cu iertare ! Lipsa voastră de la vot a dus la guvernarea PSD-ALDE. O guvernare care are în spate 18% din populația cu drept de vot. Fericiților !

Uniți salvăm în varianta turcă.

Mai tari ca ai noștri, cei din Turcia au pus de o revoltă în stilul „Uniți salvăm”. Mai tari pentru că au avut de partea lor și niște unități militare conduse de niște ofițeri nemulțumiți. Nu este treaba mea de ce. Îi las pe analiștii televiziunilor române să le afle secretele cu ajutorul astrologilor, numerologilor și a vrăjitoarelor care le umplu platourile în orele de maximă audiență.

Din ce spune presa care mai are un dram de seriozitate în actul jurnalistic, un grup de militari, destul de subțire, sprijiniți de niște civili, au decis să salveze Turcia și să reintroducă „drepturile omului” în societatea turcă. Să salveze armata turcă de islamizare. Să ... mai multe ele, dar nu atât de înălțătoare, ceva mai particulare.

După ce au ocupat puncte cheie, așa păreau la prima vedere, au atacat instituții ale poliției și ale serviciilor de securitate turce. Au tras cu arme de infanterie, au tras cu rachete de pe elicoptere, au „arestat” și au reușit să ucidă niște polițiști și niște civili. Bașca răniți.

„Salvatorii patriei”, urcați pe mașini de luptă ale infanteriei sau aflați în tancuri au fost atacați de civili cu bețe, cu ce au găsit oamenii la îndemână. Imaginile de astă noapte îmi sunt prezente și acum în minte. Era clar că „salvatorii patriei” nu erau pe gustul civililor. Erdogan a procedat inteligent cerând oamenilor să iasă în stradă să se împotrivească. Populația civilă a reacționat iar „salvatorii patriei” au cedat. Era caraghios să îi văd pe militarii turci fugind cu mașinile lor de război din fața populației înfuriate.

Când am citit aseară că SUA au convenit să sprijine Guvernul legal ales iar comandantul Armatei I-a turce a declarat că „mâna” de militari care au participat la acțiunea „Uniți salvăm Turcia” urmează a fi înfrântă, mi-am dat seama că pentru militanții ăștia porniți să „salveze” Turcia s-a epuizat timpul „de joacă”. Avioane militare au atacat avioanele și elicopterele „salvatorilor” doborându-le. „Salvatorii” au pierdut rapid inițiativa. Tancurile și mașinile de luptă ale guvernului au atacat pozițiile „salvatorilor”. Clar. M-am culcat.

Dimineața, o imagine simbol a „reușitei”. Un tanc turc, cu civili pe el, era tractat de o mașină civilă, scos „din dispozitiv”. Evident că militarii care au deservit tancul nu mai erau înăuntru. Probabil arestați. Clar eșec pentru cei care au vrut să intre în istorie ca „salvatori ai neamului”.

Citesc la Agerpres un fel de sinteză. Au fost ucise 60 de persoane. Au fost arestați 754 de militari. Au fost demiși din funcții 5 generali și 29 de colonei. Se afirmă că autorul revoltei sub stindardul „Uniți salvăm” este un militar de grad înalt care a fost demis cu puțin timp în urmă.  Acțiunea de astă noapte confirmă justețea demiterii acestuia.

Boala asta a salvatorilor de neam și țară nu este doar în România. Se pare că este o boală cu largă răspândire globală.

Ce va face Erdogan ? Ei bine, va face ordine. Păcat de cei uciși și am empatie pentru familiile lor. Niște „salvatori” au considerat că moartea lor, a unor oameni nevinovați, este utilă patriei.

Nu îmi place Erdogan nici de frică. Sunt consumator de informație iar ce am avut la dispoziție îl poziționează în rândul dictatorilor. Presa română, preia într-o veselie tot felul de zgubilitici cu pretenții de analiști militari, geo-strategici, politici etc. din presa străină. Suntem la fel de intoxicați ca cei din țările în care apar aceste analize. Nu ne mai facem bine.

O „mișcare” ciudată a FMI se cuvine a fi „tradusă” și urmărită.

Mediafax (aici).

FMI critică acordul abia încheiat cu Grecia pentru că nu au prevăzut o restructurare a datoriei Greciei.

„Studiul FMI afirmă că statele europene ar trebui să ofere Greciei o perioadă de graţie de 30 de ani pentru achitarea datoriei sale europene, inclusiv a noilor împrumuturi, relatează Reuters în pagina electronică. În caz contrar, europenii trebuie să facă transferuri anuale către bugetul grec sau să accepte reduceri dramatice ale împrumuturilor existente”.

Am impresia că asta este mai mult o decizie politică, mai puțin financiară. După puțina mea înțelegere în materie de economie și finanțe, cineva nu dorește o scădere a nivelului de trai a populației care să șocheze, care să o determine către decizii politice radicale asupra partenerilor externi, în special a celor legați de SUA. Părerea mea.

Accentul pus pe „datoria europeană” a Greciei - sunt excluse de aici datoriile către FMI sau alte entități financiare din afara zonei europene -, începe să semene a ingerință în viața UE.

Normal că primul gând se duce către SUA însă nu trebuie uitate statele aliate SUA dar și cele pentru care SUA are o anumită grijă.

Mai pe șleau spus, FMI s-a transformat în purtătorul de cuvânt al intereselor financiare ale statelor din afara UE care doresc ca împrumuturile acordate Greciei de către sistemele lor bancare să fie recuperate având ca suport finanțele statelor europene membre ale UE. Ceva în genul : Grecia este la voi în curte, este membră sistemului monedei unice, este obligația voastră să returnați celorlalți banii păpați de greci. Ca să se poată realiza asta, va trebui să dați Greciei împrumuturi substanțiale și să uitați, pentru cel puțin 30 de ani, de ei (perioada de grație).

FMI își ia prin acest studiu mâna de pe Grecia și nu vrea să recunoască că a participat la finanțarea țării impunând condiții care nu au fost îndeplinite sau nu au putut fi îndeplinite.

Publicarea acestui studiu acum, după semnarea acordului și aflarea lui în fața Parlamentului grec sau în fața parlamentelor celorlalte state membre UE, seamănă a acțiune de blocare a lui și invitația la o altă negociere.

Deși intervenția FMI ar putea părea în favoarea Greciei, ea de fapt încinge niște spirite. Îi întărâtă pe greci să refuze acordul, îndeamnă alte state europene să își pună problema garanțiilor pe care le dau Greciei pentru a exista mai departe ca stat membru UE. Cum vor explica politicienii celorlalte state europene cetățenilor lor că au obligația să pompeze anual bani în bugetul Greciei pentru ca aceasta să nu părăsească zona euro și să se redreseze economic ? Că banii dați azi vor fi adunați contabil timp de 30 de ani (!) și că vor reveni la cetățenii europeni care îi dau abia după alți 30 de ani ! Dacă vor reveni, dacă nu cumva vor fi pierduți cum se recomandă de către FMI să fie pierduți pentru contribuabili cei care au fost dați Greciei la precedentele ajutoare date din 2010 încoace.

Eu am ciudata impresie că aici este și mâna lungă a Franței care se află în permanentă competiție cu Germania și care nu este mulțumită că Grecia nu a primit mai mult. Probabil că nu a primit ce i-a promis Franța prin emisari.

Este evident că aici vorbim de politică „înaltă” iar Grecia a devenit „instrumentul/arma” cu care unele state se luptă. SUA, Franța, Germania, Rusia ...

Îmi pare rău pentru grecii de rând. Au avut guvernări proaste (cum avem noi astăzi !), care le-au tot dat sinecuri iar acum plătesc. Și-au pierdut capacitatea de a hotărî propriul destin. Rămânerea în zona euro este, se pare, alegerea cea mai nefericită.

Nu se poate ... parcă ... pentru că ... Prea multă propagandă băsistă.

Așa-zișii „de dreapta”, în frunte cu băsescienii, fierb în cazanul cu smoală al Iadului. USL nu vrea să se sfărâme, liderii USL nu vor să se ia la bătaie, programul USL are cursul anunțat iar evaluările vin, unele peste altele, în sensul lor pozitiv. Curtea Constituțională i-a dat lui Băsescu motive de îngrijorare. Nu mai răspunde „corect” la apelurile băsesciene. A declarat ca fiind constituționale mai multe acte normative ale guvernului și Parlamentului dominat de USL. Instanțele de judecată dau înapoi procurorilor cauzele promovate la îndemnuri băsesciene, ba chiar achită politicienii trimiși în judecată sau funcționarii publici pe a căror condamnare se dorea, de către băsescieni, formularea unor acuze politice la adresa guvernului. Familia lui Băsescu are probleme. Traficul de influență băsescian a dus la o anchetă ce are consecințe nefaste pentru cel care este „valorificat” ca principalul adversar al USL. PDL nu știe cum să se ascundă mai bine pentru a nu ajunge în față atunci când judecarea băsismului se va înscrie pe linie dreaptă. În parchete „se ascut cuțitele”. Pică, unul după altul, procurorii băsescieni iar înlocuitorii schimbă macazul. Viitorul nu sună bine pentru cei care într-un fel sau altul sunt percepuți ca băsescieni.

Presa bănuită a fi anti-băsistă își păstrează „firma” însă lucrează intens pentru realizarea „obiectivelor” băsesciene. Spargerea USL. Chiar mogulul Voiculescu lucrează pentru realizarea obiectivului marelui său dușman. Dar, i-o fi dușman ? Dracu știe cum își planifică securiștii acțiunile. Apoi, corb la corb nu-și scoate ochii !

Ieri, Crin Antonescu și Victor Ponta au intervenit public cu explicații. Iar explicațiile au închis un joc și sigur vor da startul altuia. Băsescienii și așa-zișii de dreapta vor căuta noi strategii pentru realizarea obiectivului principal: să fie băgați în seamă la alegerile euro-parlamentare. În timp ce partidele din USL își vor consuma energiile pentru a da populației mai multă încredere ca urmare a rezultatelor guvernării, așa-zișii de dreapta în frunte cu băsescienii își vor consuma energiile și banii pentru a nega totul. Îmi vor spune că ce am în mână este de fapt pe un gard iar eu sunt victima unei halucinații.

Agerpres. Preiau textul.

„Întrebat cum vede afirmațiile lui Traian Băsescu și ale Elenei Udrea, potrivit cărora Crin Antonescu este numai bun de votat de forțele de dreapta în cazul că ar ajunge în turul II al prezidențialelor de anul viitor, Ponta a replicat: "Eu zic să-l sprijine chiar din primul tur, că și eu îl sprijin, și în felul acesta am rezolvat problema", a declarat premierul.

"Noi vorbim aproape in fiecare zi, nu vă luați după presa domnului Băsescu, că suntem certați. Nu suntem certați, și când suntem certați iese domnul Băsescu și iarăși ne împăcăm", a spus premierul.

"Declarațiile de care vorbiți, fie că sunt ale domnului Băsescu sau ale doamnei Udrea, au explicațiile lor din punct de vedere al jocului politic, dar nu mă implică pe mine.(...) Nu cred că e o lună de când domnul Băsescu declara că niciodată, dar niciodată, nu s-ar putea pune problema să am eu o șansă la Președinția României. Nu e o lună de când declara că sunt perfect izolat pe plan extern. (...) Nu ne miră aceste lucruri. Ce e însă foarte clar, e următorul lucru: Faptul că domnul Băsescu și doamna Udrea s-au hotărât acum să-mi dea certificat de dreapta și eventual să discute despre ipoteza că aș putea să fiu un candidat susținut chiar de electoratul domniilor lor pe mine nu mă îndeamnă la reciprocitate. Nici domnul Băsescu, nici doamna Udrea nu au nimic în comun cu dreapta și din punctul acesta de vedere cred că este destul de străveziu de ce dânșii spun aceste lucruri.(...) Niște oameni care de ani de zile și până de curând spun și la adresa mea și la adresa USL și la adresa PNL cele mai mari trăznăi și cele mai calomnioase lucruri nu pot fi bănuiți astăzi de vreun ceas al Damascului, ci pur și simplu, e foarte evident pentru toată lumea că e o încercare de a forța ruperea USL, de a căuta, să zic așa, firi mai sperioase prin PSD și firi mai credule prin PNL", a punctat Crin Antonescu.

"Sigur că exista (tandemul Antonescu-Ponta — n.r.). Nici în plan oficial, unde există niște decizii ale partidelor din USL, nici în planul unor declarații semnificative din partea domnului Ponta, din partea mea, din partea domnului Dragnea, din partea altcuiva din PNL nu a existat niciun motiv punerea la îndoială a acestui tandem. Că se discută de luni de zile, și nu Traian Băsescu a început-o, ca să fim corecți, că se discută de luni de zile cum PSD nu o să se poată ține de cuvânt, pe motiv că e prea mare, cum însuși Victor Ponta nu o să se poată ține de cuvânt pentru că PSD-ul acesta prea mare o să-l forțeze, pentru că, pentru că... acestea sunt ipoteze care nu pot fi puse nici în seama mea și nici pe seama lui Victor Ponta", a conchis Antonescu. AGERPRES/(A — autor: Daniel Florea, editor: Cristina Tatu)”.

Am senzația că intervențiile celor doi au pus paie pe foc în tabăra așa-zișilor de dreapta. Au „muncit” degeaba. Muncesc degeaba. Au băgat banii aiurea în buzunarele jurnaliștilor și analiștilor de tot felul. Rezultatul este 0. Un mare zero.

Băsescu gândește prost, din multe puncte de vedere. Nabucco este eșecul României sub dictatorul Băsescu.

Mediafax. Băsescu a informat Consiliul European că „România îşi va redefini politica energetică plecând de la propriile sale resurse şi fără a aştepta aprobarea nimănui”. Senzațional ! Formidabil ! De necrezut !

Haida-haida, Bălălău ! Haida-haida. Vorbește gura fără tine ?

Din acest scurt, foarte scurt, text eu, cetățeanul de rând, cetățeanul care a mai citit câte ceva despre activitatea ta în anii ce au trecut, care a urmărit politica ta (nu foarte în amănunt pentru că nu am dorit să intru în troaca în care tu, Băsescu, ai dat mâncare „porcilor”) trag concluzia că marea ta strategie de obținere a independenței energetice a eșuat. Lamentabil. Faptul că tu, Băsescu, ai eșuat încă odată, nu este ceva ieșit din comun. Ba, dimpotrivă, eșecul face parte din însăși ființa ta. Eșecul națiunii, nu eșecul personal. Nu. Ca persoană te-ai realizat. Ai pupat condurii celor puternici și ai obținut slugi care să îți pupe condurii. Toată viața ta ai fost constant. Când a fost vorba însă de obligațiile asumate față de țară, ai dato-n bară de fiecare dată. Și cu navele conduse ca ofițer de marină și cu instituțiile publice în care ai fost pus să îți exerciți atribuțiile. De fapt, chiar „în viața civilă” ai dato-n bară, fratele de la Constanța vorbind odată cum te-a dat afară din afacerea de familie pentru că ai dus-o pe marginea prăpastiei. Ai fost și ești o pacoste.

Din nefericire ești și pentru noi. Ți-ai construit un munte de orgolii și vanități crezând că ești „alesul” Balcanilor, marele lider însă ai făcut dovada că ești doar o slugă nevrednică a marii finanțe internaționale și a intereselor SUA în această zonă. România a pierdut, pe timpul dictaturii tale și sub guvernarea pedelistă, capitalul autohton - a fugit săracul în alte țări pentru că aici era obligat să dea bir la partid -, România și-a pierdut independența economică prin deciziile tale catastrofale de a te certa cu toți vecinii în special cu cei care aveau piețele deschise unui comerț intens cu România, ai luat decizii strategice care rând pe rând s-au dovedit falimentare în toate domeniile de interes. În sănătate, în învățământ, în domeniul justiției și al ordinii publice și asta doar din ce a prelucrat până acum presa. Nabucco este cireașa de pe tort. Ai ținut țara în loc pentru Nabucco iar acum va trebui să refacem strategia privind necesarul de hidrocarburi pentru industrie. Supărat ca văcarul pe sat refuzi oferta Turkmenistanului. Bine că nu mai ai capacitatea de a dispune în relațiile internaționale legate de economie și comerț. Atât ar mai lipsi.

Băsescule este bine să reții. Noi, românii, vom face și vom drege însă fără tine și slugile tale. Ne ajunge. Din partea mea te poți duce unde a înțărcat dracu bălaia.

Adrian Năstase. Un proiect politic ratat.

Gâdea l-a adus pe Adrian Năstase în platou. Nu am urmărit emisiunea. Nu îmi place Gâdea. Asta este.

Am citit multele secvențe puse de Antena 3 pe site. Îmi închipui pe Năstase vorbind. Sunt sigur că a avut o anume cumpătare, o anume sfătoșenie în cele spuse. Adrian Năstase este conștient că a eșuat ca om politic. Încearcă, cu disperare, să nu piardă imaginea rămasă, la care a lucrat mulți ani, de creator de școală academică. Cu toate necazurile lui de acum și cele care se prefigurează în viitor, Năstase va încerca să își păstreze imaginea de profesor universitar meritoriu, creator de valori în domeniul dreptului, creator de personalități. Cumva, în urmă, în anii lui de glorie, a sprijinit și ajutat tineri care au devenit personalități publice sau experți în domeniul dreptului sau al relațiilor internaționale. Iar aceste realizări le protejează azi. Nu mai are forța politică sau administrativă la îndemână pentru a impune un comportament sau altul celor din jur, are însă forța intelectualului bine orientat în timp și spațiu, are forța înțelepciunii cunoscute și acceptate de o largă majoritate populară. Nu îi aduc cuvinte de laudă, îi recunosc niște merite.

În peste 20 de ani, Adrian Năstase a urcat treptele puterii și ale gloriei reușind, cu inconștiență, să coboare și treptele decăderii. În toată această perioadă a făcut ce a vrut. A urcat în umbra lui Iliescu, a condus dictatorial un partid și o țară, și-a asuprit concurența pe componenta social-democrată, a născut fidelitate la unii și ostilitate la alții (chiar în propriul partid), s-a complăcut în mica și marea corupție considerând greșit că i se cuvin osanalele ridicate de unii și „atențiile” oferite de alții, chiar dacă ofertele erau și au fost mai târziu calificate ca jaf din banii publici. le-a acceptat pentru că și el, ca și „dușmanul” lui Traian Băsescu, a considerat că „țara trebuie să îi dea obolul”.

Adrian Năstase și-a făcut dușmani. Băsescu și cei din vechiul PD au fost, categoric, printre cei mai oropsiți. În anii 2000, în plină glorie a lui Năstase, PSD a luat decizia de a lucra pentru desființarea PD. Au oropsit sărmanul partiduleț social-democrat creat de Roman și confiscat de Băsescu cum au putut. Politic, administrativ, social etc. Au determinat PD să ceară PNL o alianță (Alianța DA), în timp urmărind să se ajungă la contopirea PNL cu PD pentru a forma o singură formațiune liberală. De atunci au apărut necazurile și pentru Adrian Năstase și PSD dar și pentru PNL. De pe timpul guvernării Năstase au germinat mizeriile care azi ne umplu viața. Pierderea puterii în finalul anului 2004 de către PSD prin câștigarea de către Băsescu a prezidențialelor a dus și la pierderea puterii parlamentare. Chiar dacă PSD a avut un scor excelent la parlamentare. Tot de atunci a început și decăderea lui Năstase în PSD. L-a trădat Geoană, primit în partid la voința lui Năstase, l-a trădat Ioan Rus, ofuscat de mizeriile avute ca ministru de interne când el, ditamai ministrul, era un nimeni în fața unui general prieten cu Năstase. A fost trădat de toți cei care ar fi trebuit să îl apere. În fine, Adrian Năstase a avut neșansa să guste din toate mizeriile trădării.

Nu l-am simpatizat, fără a nega că îi apreciez inteligența și activitatea ca jurist, ca universitar deși, am și aici o observație, avea, la un moment dat, mai multe catedre de la care lua bani. Munca o făceau „sclavii”, tineri dispuși să muncească mai mult pentru a crește în profesie. Nimic anormal. Istoria ne arată că „modelul” este practicat din cele mai vechi timpuri și, culmea, este prezent în toate culturile cunoscute până în prezent. Nu îl simpatizez. Deși sunt capabil să spun și vorbe bune despre Adrian Năstase. Constat doar că timpul lui a trecut. Din punctul de vedere al omului politic. Tot ce spune el poate fi luat sub semnătură de inventar. A mai spus și Năstase o vorbă. la fel ca mulți alții. Necazul este că presa ahtiată după rating ia aceste vorbe și le aruncă ostentativ pe piață. Ele au doar valoarea unor vorbe. Nu ajung să aibă o valoare de întrebuințare, nu vor duce la luarea unor decizii politice sau administrative pentru a fi utile altora. Adrian Năstase vorbește ca să nu fie uitat.

Practic, Adrian Năstase este frate de suferință cu Traian Băsescu. Amândoi rămân în istorie ca proiecte politice ratate. Aderarea României la NATO sau UE nu le aparține, ca persoane politice, nu le aparține nici ca demnitari ai puterii. Aderările sunt realizări de grup. Grupuri imense de oameni care au lucrat, au modificat legi, le-au pus în practică, le-au îmbunătățit, au realizat structuri organizatorice și au creat metode de lucru diferite, au instruit mii și mii de persoane să lucreze în noile condiții, au răbdat, au suferit, au renunțat, au câștigat și au rămas în anonimat. Putem spune doar că pe timpul cât cei doi au îndeplinit funcții publice au fost realizate aceste obiective. Foarte importante. Dar inutile fără alte realizări care le-au însoțit și despre care nu se prea vorbește.

PSD nu îl va scoate pe Adrian Năstase de la naftalină. Este o variantă perdantă din start. Este un înfrânt iar politicieni de acest fel nu se mai iau în calcul. Poate rămâne un conviv agreabil și cam atât. Între timp, tăvălugul proceselor va continua. Nu este exclus ca, în alte cauze, Năstase să primească iar condamnări cu executare. Nu este exclus. Încă o condamnare îi pune capac. Îl vom vedea prin Cișmigiu chibițând la șah (nu la table).

Adio Adrian Năstase. Gâdea și-a împlinit destinul. Te-a îngropat.