Adrian Năstase. Un proiect politic ratat.

Gâdea l-a adus pe Adrian Năstase în platou. Nu am urmărit emisiunea. Nu îmi place Gâdea. Asta este.

Am citit multele secvențe puse de Antena 3 pe site. Îmi închipui pe Năstase vorbind. Sunt sigur că a avut o anume cumpătare, o anume sfătoșenie în cele spuse. Adrian Năstase este conștient că a eșuat ca om politic. Încearcă, cu disperare, să nu piardă imaginea rămasă, la care a lucrat mulți ani, de creator de școală academică. Cu toate necazurile lui de acum și cele care se prefigurează în viitor, Năstase va încerca să își păstreze imaginea de profesor universitar meritoriu, creator de valori în domeniul dreptului, creator de personalități. Cumva, în urmă, în anii lui de glorie, a sprijinit și ajutat tineri care au devenit personalități publice sau experți în domeniul dreptului sau al relațiilor internaționale. Iar aceste realizări le protejează azi. Nu mai are forța politică sau administrativă la îndemână pentru a impune un comportament sau altul celor din jur, are însă forța intelectualului bine orientat în timp și spațiu, are forța înțelepciunii cunoscute și acceptate de o largă majoritate populară. Nu îi aduc cuvinte de laudă, îi recunosc niște merite.

În peste 20 de ani, Adrian Năstase a urcat treptele puterii și ale gloriei reușind, cu inconștiență, să coboare și treptele decăderii. În toată această perioadă a făcut ce a vrut. A urcat în umbra lui Iliescu, a condus dictatorial un partid și o țară, și-a asuprit concurența pe componenta social-democrată, a născut fidelitate la unii și ostilitate la alții (chiar în propriul partid), s-a complăcut în mica și marea corupție considerând greșit că i se cuvin osanalele ridicate de unii și „atențiile” oferite de alții, chiar dacă ofertele erau și au fost mai târziu calificate ca jaf din banii publici. le-a acceptat pentru că și el, ca și „dușmanul” lui Traian Băsescu, a considerat că „țara trebuie să îi dea obolul”.

Adrian Năstase și-a făcut dușmani. Băsescu și cei din vechiul PD au fost, categoric, printre cei mai oropsiți. În anii 2000, în plină glorie a lui Năstase, PSD a luat decizia de a lucra pentru desființarea PD. Au oropsit sărmanul partiduleț social-democrat creat de Roman și confiscat de Băsescu cum au putut. Politic, administrativ, social etc. Au determinat PD să ceară PNL o alianță (Alianța DA), în timp urmărind să se ajungă la contopirea PNL cu PD pentru a forma o singură formațiune liberală. De atunci au apărut necazurile și pentru Adrian Năstase și PSD dar și pentru PNL. De pe timpul guvernării Năstase au germinat mizeriile care azi ne umplu viața. Pierderea puterii în finalul anului 2004 de către PSD prin câștigarea de către Băsescu a prezidențialelor a dus și la pierderea puterii parlamentare. Chiar dacă PSD a avut un scor excelent la parlamentare. Tot de atunci a început și decăderea lui Năstase în PSD. L-a trădat Geoană, primit în partid la voința lui Năstase, l-a trădat Ioan Rus, ofuscat de mizeriile avute ca ministru de interne când el, ditamai ministrul, era un nimeni în fața unui general prieten cu Năstase. A fost trădat de toți cei care ar fi trebuit să îl apere. În fine, Adrian Năstase a avut neșansa să guste din toate mizeriile trădării.

Nu l-am simpatizat, fără a nega că îi apreciez inteligența și activitatea ca jurist, ca universitar deși, am și aici o observație, avea, la un moment dat, mai multe catedre de la care lua bani. Munca o făceau „sclavii”, tineri dispuși să muncească mai mult pentru a crește în profesie. Nimic anormal. Istoria ne arată că „modelul” este practicat din cele mai vechi timpuri și, culmea, este prezent în toate culturile cunoscute până în prezent. Nu îl simpatizez. Deși sunt capabil să spun și vorbe bune despre Adrian Năstase. Constat doar că timpul lui a trecut. Din punctul de vedere al omului politic. Tot ce spune el poate fi luat sub semnătură de inventar. A mai spus și Năstase o vorbă. la fel ca mulți alții. Necazul este că presa ahtiată după rating ia aceste vorbe și le aruncă ostentativ pe piață. Ele au doar valoarea unor vorbe. Nu ajung să aibă o valoare de întrebuințare, nu vor duce la luarea unor decizii politice sau administrative pentru a fi utile altora. Adrian Năstase vorbește ca să nu fie uitat.

Practic, Adrian Năstase este frate de suferință cu Traian Băsescu. Amândoi rămân în istorie ca proiecte politice ratate. Aderarea României la NATO sau UE nu le aparține, ca persoane politice, nu le aparține nici ca demnitari ai puterii. Aderările sunt realizări de grup. Grupuri imense de oameni care au lucrat, au modificat legi, le-au pus în practică, le-au îmbunătățit, au realizat structuri organizatorice și au creat metode de lucru diferite, au instruit mii și mii de persoane să lucreze în noile condiții, au răbdat, au suferit, au renunțat, au câștigat și au rămas în anonimat. Putem spune doar că pe timpul cât cei doi au îndeplinit funcții publice au fost realizate aceste obiective. Foarte importante. Dar inutile fără alte realizări care le-au însoțit și despre care nu se prea vorbește.

PSD nu îl va scoate pe Adrian Năstase de la naftalină. Este o variantă perdantă din start. Este un înfrânt iar politicieni de acest fel nu se mai iau în calcul. Poate rămâne un conviv agreabil și cam atât. Între timp, tăvălugul proceselor va continua. Nu este exclus ca, în alte cauze, Năstase să primească iar condamnări cu executare. Nu este exclus. Încă o condamnare îi pune capac. Îl vom vedea prin Cișmigiu chibițând la șah (nu la table).

Adio Adrian Năstase. Gâdea și-a împlinit destinul. Te-a îngropat.

Am ratat.

Ieri dimineață, pe la 10.00, am plecat de acasă să mă alătur SCMD în manifestația anunțată la Cotroceni. În stația Eroilor am dat un telefon unei colege să văd unde se adună rezeriștii. „La coada leului”. Hai acolo. Cobor la „Politehnica”. Merg la statuie. Jandarmii erau în dispozitiv. Clar. Este manifestație. Lângă statuie oameni. Unii mai în vârstă, alții mai puțin. Or fi militari, îmi spun, așa că rămân lângă ei. Eram, totuși, nedumerit. Nu îi vedeam pe cei de la SCMD. Am citit că vor avea niște veste cu însemnele organizației pentru a fi clar identificați iar cei lângă care așteptam nu aveau nimic.

Un căpitan de jandarmi a vorbit ceva cu una dintre persoanele grupului lângă care așteptam și au început să facă un „țarc”. M-am așezat într-o latură. Nu peste mult timp a venit o persoană să mă întrebe dacă sunt revoluționar. I-am spus că nu. Atunci m-a poftit afară din țarc. Am înțeles că „mă alăturasem”, din neatenție, „revoluționarilor” din BNR, fideli lui Băsescu. Indivizii au concesionat „dreptul” de a protesta acolo pe o perioadă mai lungă de timp, inclusiv în aceste zile, pentru a împiedica protestele reale ale militarilor sau sindicatelor. Am ieșit din țarc și am mers mai departe. Buble a preluat de la „Puterea” știrea corectă. Totuși, eram hotărât să mai fac un efort și să îi găsesc pe rezerviști. Mi-am zis că sunt, probabil, la intrarea principală. Am traversat și am coborât dealul. La intrarea principală ... nimic. M-am gândit că s-au adunat lângă Academie. Hai la Academie. Am început să obosesc. M-am încălzit. La Academie, spre „Eroilor”, nimic. Mai era o variantă. La Răzoare. Ar fi trebuit să urc dealul și să o iau la dreapta. Nu am făcut-o și regret. Se pare că acolo s-au adunat rezerviștii care au manifestat așa cum m-am așteptat. Dar dacă s-au dus lângă Grozăvești ?

Așa am ratat eu ocazia să fiu alături de cei din SCMD în protestul lor față de nedemnul Președinte al României, Traian Băsescu. Chiar dacă eu nu sunt și nu voi deveni membru al sindicatului, am ales să fiu membru al PNL, majoritatea revendicărilor membrilor SCMD și ale sindicatelor polițiștilor sunt apropiate inimii mele. Îi susțin și îi voi susține, mai puțin atunci când vor face vorbire, la general, despre partidele politice. Sunt unele idei sindicale cu care nu pot fi de acord.



Emblematic, protestul militarilor a cuprins elementele cheie: arderea portretelor cu Traian Băsescu, arderea unui chipiu de marinar - simbol al profesiei de bază a lui Băsescu -, preluarea zicerii polițiștilor „ieși afară Javră Ordinară” - care devine, cu fiecare manifestație, numele propriu al individului care, cu nedemnitate, exercită, abuziv, funcția de Președinte al României. Da, asistăm la o schimbare de nume. Traian Băsescu este identificat cu Javră Ordinară. Nume și prenume. Numele este „Javră”. Prenumele este „Ordinară”.

Am ratat, din vina mea, să mă alătur rezerviștilor din SCMD. Regret. Strigam și eu alături de ei. Cu năduf și disperare „ieși afară Javră Ordinară”. Eu am ratat o acțiune. Traian Băsescu sau cum se mai numește el acum, Javră Ordinară, a devenit ratatul național. Individul este un ratat. Cu toate calitățile ratatului, arătate în DEX:

RATÁT, -Ă, ratați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu a izbutit să se afirme, să se realizeze, să creeze ceva de valoare. ♦ (Despre acțiuni) Nereușit, neizbutit. – V. rata.
Sursa: DEX '98

Atrag atenția deontologilor că sensul ideii „a se afirma” cuprinde, în această definiție, partea pozitivă, partea care confirmă valoarea. Nu non-valoarea, partea negativă în care se bălăcărește Traian Băsescu sau Javra Ordinară, nedemnul Președinte al României de azi.