Ieri, la Constanța, au demonstrat militarii rezerviști din SCMD la care s-au alăturat (cauză comună) ceilalți rezerviști care au dorit să participe. Imaginile cu evenimentele de la Constanța au fost larg dezbătute. S-au exprimat diferite păreri și, cum este normal, au fost și poziții contrare.Manifestația a avut și „condimente”. Un rezervist, locotenent colonel, a avut un acces de revoltă. A vrut să se exprime mai puternic. De aici, confuzii. Întâi s-a crezut că este un agitator portocaliu. Luat „cu fulgi cu tot” de jandarmi, bătut chiar de tinerii în uniformă militară care au depus jurământ de credință că vor respecta legea și în special drepturile și libertățile fundamentale ale omului, s-a aflat că bietul om era doar unul dintre rezerviștii disperați de măsurile alandala luate de guvernarea portocalie.
O primă constatare. Măsurile de „retorsiune” au fost excesive față de „pericolul social” reprezentat de bietul om. Mai mult, pentru a-și justifica acțiunea, jandarmii l-au amendat cu 500 lei, cam jumătate din pensia rămasă rezervistului după recalculare ! Eu cred că amenda va fi anulată la instanța de judecată.
A doua constatare. Rezerviștii SCMD nu au luat atitudine, imediat, față de abuzul flagrant al jandarmilor. Din momentul în care s-a văzut cum era bruscat omul cu părul alb trebuiau să acționeze, chiar să sară în sprijinul acestuia. Cu o astfel de atitudine, mâine, jandarmii vor brusca alt rezervist iar foștii colegi, chiar de vor fi de față se vor eschiva. Mie nu îmi place.
Protestele rezerviștilor sunt legitime. Statul băsescian a anulat un drept de proprietate constând în pensia de serviciu pentru militari și polițiști și a hotărât ca celor care au lucrat în aceste instituții să li se dea o pensie „civilă”, ca și cum aceștia ar fi contribuit la fondul de pensii. Ce nu înțeleg comentatorii de pe la televiziuni și din presa scrisă sau nu doresc să înțeleagă, este faptul că noțiunea de „pensie militară” conține mai mult decât cuantumul ei. Ea nu este doar „o întoarcere”, în buzunarul pensionarului a unor sume de bani plătite, potrivit legii, într-un fond din care se asigură pensiile persoanelor care îndeplinesc acest drept. Ea reprezintă și o recunoaștere, de către stat - societate, a „riscurilor activității de militar” sau „de polițist”, precum și a pierderilor de venituri ale acestora datorate invalidității, bolilor, bătrâneții, maternității sau decesului (art. 2 din legile care au fost în vigoare până acum).
Legat de riscuri, se cuvine a arăta că acestea nu privesc doar stările de pericol în care se pot afla militarii sau polițiștii în decursul carierei ci se referă, expres, la interdicțiile și incompatibilitățile stabilite de lege pentru aceste categorii socioprofesionale. Sunt prevăzute în statutele lor profesionale și în alte legi și au o contribuție majoră la diminuarea veniturilor acestora la solda sau salariul din timpul activității. Din acest motiv s-a ales, mai peste tot în lume, ca militarii, polițiștii și magistrații (care au astfel de interdicții și incompatibilități) să primească o pensie în cuantum apropiat de ultimul salariu de bază.
Beneficiind de toate drepturile și libertățile civile, analiștii din presă nu înțeleg că există oameni care, datorită profesiei, au o parte din drepturi suspendate sau diminuate, motivul fiind constituțional, exercitarea profesiei cerând o astfel de abordare. Iar pensia de serviciu vine să compenseze, prin modul în care a fost stabilită, „riscurile” arătate mai sus.

