Protestele militarilor

Ieri, la Constanța, au demonstrat militarii rezerviști din SCMD la care s-au alăturat (cauză comună) ceilalți rezerviști care au dorit să participe. Imaginile cu evenimentele de la Constanța au fost larg dezbătute. S-au exprimat diferite păreri și, cum este normal, au fost și poziții contrare.

Manifestația a avut și „condimente”. Un rezervist, locotenent colonel, a avut un acces de revoltă. A vrut să se exprime mai puternic. De aici, confuzii. Întâi s-a crezut că este un agitator portocaliu. Luat „cu fulgi cu tot” de jandarmi, bătut chiar de tinerii în uniformă militară care au depus jurământ de credință că vor respecta legea și în special drepturile și libertățile fundamentale ale omului, s-a aflat că bietul om era doar unul dintre rezerviștii disperați de măsurile alandala luate de guvernarea portocalie.



O primă constatare. Măsurile de „retorsiune” au fost excesive față de „pericolul social” reprezentat de bietul om. Mai mult, pentru a-și justifica acțiunea, jandarmii l-au amendat cu 500 lei, cam jumătate din pensia rămasă rezervistului după recalculare ! Eu cred că amenda va fi anulată la instanța de judecată.

A doua constatare. Rezerviștii SCMD nu au luat atitudine, imediat, față de abuzul flagrant al jandarmilor. Din momentul în care s-a văzut cum era bruscat omul cu părul alb trebuiau să acționeze, chiar să sară în sprijinul acestuia. Cu o astfel de atitudine, mâine, jandarmii vor brusca alt rezervist iar foștii colegi, chiar de vor fi de față se vor eschiva. Mie nu îmi place.

Protestele rezerviștilor sunt legitime. Statul băsescian a anulat un drept de proprietate constând în pensia de serviciu pentru militari și polițiști și a hotărât ca celor care au lucrat în aceste instituții să li se dea o pensie „civilă”, ca și cum aceștia ar fi contribuit la fondul de pensii. Ce nu înțeleg comentatorii de pe la televiziuni și din presa scrisă sau nu doresc să înțeleagă, este faptul că noțiunea de „pensie militară” conține mai mult decât cuantumul ei. Ea nu este doar „o întoarcere”, în buzunarul pensionarului a unor sume de bani plătite, potrivit legii, într-un fond din care se asigură pensiile persoanelor care îndeplinesc acest drept. Ea reprezintă și o recunoaștere, de către stat - societate, a „riscurilor activității de militar” sau „de polițist”, precum și a pierderilor de venituri ale acestora datorate invalidității, bolilor, bătrâneții, maternității sau decesului (art. 2 din legile care au fost în vigoare până acum).

Legat de riscuri, se cuvine a arăta că acestea nu privesc doar stările de pericol în care se pot afla militarii sau polițiștii în decursul carierei ci se referă, expres, la interdicțiile și incompatibilitățile stabilite de lege pentru aceste categorii socioprofesionale. Sunt prevăzute în statutele lor profesionale și în alte legi și au o contribuție majoră la diminuarea veniturilor acestora la solda sau salariul din timpul activității. Din acest motiv s-a ales, mai peste tot în lume, ca militarii, polițiștii și magistrații (care au astfel de interdicții și incompatibilități) să primească o pensie în cuantum apropiat de ultimul salariu de bază.

Beneficiind de toate drepturile și libertățile civile, analiștii din presă nu înțeleg că există oameni care, datorită profesiei, au o parte din drepturi suspendate sau diminuate, motivul fiind constituțional, exercitarea profesiei cerând o astfel de abordare. Iar pensia de serviciu vine să compenseze, prin modul în care a fost stabilită, „riscurile” arătate mai sus.

În expectativă

De ceva vreme sunt în expectativă. Ca mai toți consumatorii de informație sunt bombardat de media, de prieteni, de rude, de cunoștințe. Aștept. Aștept să vină momentul în care să acționez pentru a-mi apăra drepturile.

Așteptarea este însă activă. Particip la diferite acțiuni. Politice, sindicale, sociale ...

Azi vreau să merg la ceai. La Ceainăria Tabiet, str. Ionescu Gion nr. 9, la orele 5 p.m. O întâlnire față în față a prietenilor din blogosferă. Va fi interesant.

Mâine merg la colegii de breaslă, la SCMD, unde are loc o întâlnire a juriștilor militari. Merg ca invitat. Nu sunt membru al sindicatului. Sunt membru al PNL și nu cred că pot fi și membru de sindicat. Nu pot fi dual.

Preocuparea mea majoră rămâne pensia. Pensia de serviciu pe care o am acum atacată de Traian Băsescu și gașca de mafioți din PD-L, UDMR, UNPR și minoritățile naționale altele decât cea maghiară care se joacă de-a puterea. Iar legile care îmi vor produce daune sunt în vigoare. Legea pensiilor promulgată de Băsescu, în rolul de Președinte, îmi arată că am de luptat pentru dreptul meu. La art. 171 îmi spune că „am dato'n bară”.

Art. 171. – La data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile din sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv categoriile de pensii prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înţelesul prezentei legi.

Am ratat.

Ieri dimineață, pe la 10.00, am plecat de acasă să mă alătur SCMD în manifestația anunțată la Cotroceni. În stația Eroilor am dat un telefon unei colege să văd unde se adună rezeriștii. „La coada leului”. Hai acolo. Cobor la „Politehnica”. Merg la statuie. Jandarmii erau în dispozitiv. Clar. Este manifestație. Lângă statuie oameni. Unii mai în vârstă, alții mai puțin. Or fi militari, îmi spun, așa că rămân lângă ei. Eram, totuși, nedumerit. Nu îi vedeam pe cei de la SCMD. Am citit că vor avea niște veste cu însemnele organizației pentru a fi clar identificați iar cei lângă care așteptam nu aveau nimic.

Un căpitan de jandarmi a vorbit ceva cu una dintre persoanele grupului lângă care așteptam și au început să facă un „țarc”. M-am așezat într-o latură. Nu peste mult timp a venit o persoană să mă întrebe dacă sunt revoluționar. I-am spus că nu. Atunci m-a poftit afară din țarc. Am înțeles că „mă alăturasem”, din neatenție, „revoluționarilor” din BNR, fideli lui Băsescu. Indivizii au concesionat „dreptul” de a protesta acolo pe o perioadă mai lungă de timp, inclusiv în aceste zile, pentru a împiedica protestele reale ale militarilor sau sindicatelor. Am ieșit din țarc și am mers mai departe. Buble a preluat de la „Puterea” știrea corectă. Totuși, eram hotărât să mai fac un efort și să îi găsesc pe rezerviști. Mi-am zis că sunt, probabil, la intrarea principală. Am traversat și am coborât dealul. La intrarea principală ... nimic. M-am gândit că s-au adunat lângă Academie. Hai la Academie. Am început să obosesc. M-am încălzit. La Academie, spre „Eroilor”, nimic. Mai era o variantă. La Răzoare. Ar fi trebuit să urc dealul și să o iau la dreapta. Nu am făcut-o și regret. Se pare că acolo s-au adunat rezerviștii care au manifestat așa cum m-am așteptat. Dar dacă s-au dus lângă Grozăvești ?

Așa am ratat eu ocazia să fiu alături de cei din SCMD în protestul lor față de nedemnul Președinte al României, Traian Băsescu. Chiar dacă eu nu sunt și nu voi deveni membru al sindicatului, am ales să fiu membru al PNL, majoritatea revendicărilor membrilor SCMD și ale sindicatelor polițiștilor sunt apropiate inimii mele. Îi susțin și îi voi susține, mai puțin atunci când vor face vorbire, la general, despre partidele politice. Sunt unele idei sindicale cu care nu pot fi de acord.



Emblematic, protestul militarilor a cuprins elementele cheie: arderea portretelor cu Traian Băsescu, arderea unui chipiu de marinar - simbol al profesiei de bază a lui Băsescu -, preluarea zicerii polițiștilor „ieși afară Javră Ordinară” - care devine, cu fiecare manifestație, numele propriu al individului care, cu nedemnitate, exercită, abuziv, funcția de Președinte al României. Da, asistăm la o schimbare de nume. Traian Băsescu este identificat cu Javră Ordinară. Nume și prenume. Numele este „Javră”. Prenumele este „Ordinară”.

Am ratat, din vina mea, să mă alătur rezerviștilor din SCMD. Regret. Strigam și eu alături de ei. Cu năduf și disperare „ieși afară Javră Ordinară”. Eu am ratat o acțiune. Traian Băsescu sau cum se mai numește el acum, Javră Ordinară, a devenit ratatul național. Individul este un ratat. Cu toate calitățile ratatului, arătate în DEX:

RATÁT, -Ă, ratați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu a izbutit să se afirme, să se realizeze, să creeze ceva de valoare. ♦ (Despre acțiuni) Nereușit, neizbutit. – V. rata.
Sursa: DEX '98

Atrag atenția deontologilor că sensul ideii „a se afirma” cuprinde, în această definiție, partea pozitivă, partea care confirmă valoarea. Nu non-valoarea, partea negativă în care se bălăcărește Traian Băsescu sau Javra Ordinară, nedemnul Președinte al României de azi.