Nu cred că vrea un război politic sau un conflict inutil !

Agerpres. Dragnea: Președintele o va nominaliza pe Shhaideh, pentru că nu cred că vrea un conflict inutil

Suntem în plină „luptă” a puterilor politice. Noul „stăpân” al celor care au votat PSD și ALDE vrea să se impună în fața Președintelui Klaus Iohannis. Are cu ce.

Infractorul Liviu Dragnea a ajuns să dețină puterea politică în România, mai puțin în ceea ce privește puterea Președintelui țării. Dar, infractorul nărăvit la putere, are tupeu. Îl somează pe Președintele Klaus Iohannis să facă ce îi cere el, infractorul Liviu Dragnea, sub amenințarea unui vot parlamentar dominat de alți infractori și persoane cu probleme penale care nu au de gând să piardă libertatea. Prin alegerea lor în Parlament au ajuns la „țâța vacii” care le dă imunitate. O imunitate care va împiedica începerea urmăririi penale împotriva celora care au comis fapte imputabile penal pe timpul guvernărilor de până acum dar și împiedicarea procurorilor de a dispune măsuri procesual-penale de asigurare a bunului mers al justiției în cazul acelora care sunt urmăriți penal sau inculpați. Și sunt în Parlament cam un sfert dintre parlamentari cu astfel de probleme, bașca cei care sunt deja condamnați definitiv !

Infractorul Liviu Dragnea, ales Președinte al Camerei Deputaților - o adevărată rușine națională -, a făcut o propunere de prim-ministru care capătă caracter de risc major pentru România prin soțul dnei. Sevil Shhaideh, Akram Shhaideh, fost oficial guvernamental sirian, cetățean român din 2015, aprig susținător al Președintelui Siriei Bashar Al-Assad, postac pro-Bashar și pro-acțiunile guvernului din Siria, aprig critic al statelor cu care România este aliată !

Cum o dai, cum o întorci, dna Sevil Shhaideh va avea acces la secrete de importanță deosebită iar unele dintre acestea vor fi de nivel NATO sau UE, nu mai spun de cele care privesc România. Secrete care nu pot fi puse la dispoziția unor străini. Iar Akram Shhaideh este încă un străin, chiar dacă și-a luat și cetățenie română. Mai mult, este un fidel al Guvernului din Siria, guvern care este sancționat de toate statele membre ale Uniunii Europene, deci și România. Este plauzibilă ideea că prin această nominalizare, infractorul Liviu Dragnea pune asupra României un risc major de securitate națională. Este posibil ca date secrete care privesc acțiunile NATO, UE sau România să ajungă în Rusia, țara care sprijină pe Bashar Al-Assad și în Iran ! Nu mai spun de aliatul lui Bashar Al-Assad care este declarat ca organizație teroristă, Hezbollah. Este un mare risc de securitate care nu trebuie tratat cu superficialitate.

Înțeleg că susținătorii PSD și ALDE nu au nici o problemă cu cele de mai sus. Ar trebui să mă mir ? Nu cred. Ei merg până acolo încât susțin o măsură de suspendare a Președintelui Iohannis pentru că nu dă țara pe mâna inamicilor ei ! Aberant ! Tocmai ei, cei care au clamat românismul și ortodoxismul cu atâta violență în campania electorală !

Indiferent ce promisiuni va face dna Sevil Shhaideh, nu se poate neglija faptul că are ca soț pe Akrim Shhaideh, că acesta postează violent pe rețelele de socializare în favoarea lui Bashar Al-Assad, că are legături cu guvernul sirian, că are interese patrimoniale în Siria, că religia de care aparține obligă femeia la supunere față de soț.

Ce vrea de fapt infractorul Liviu Dragnea ? În afara dorinței bolnave de a avea puterea toată ?

Legând declarațiile lui de la desemnare, precum și declarațiile aliatului său Tăriceanu, cu privire la modificări ale Constituției, ale legilor „nedrepte” dar și a raporturilor dintre instituțiile statului, nu cumva și măsurile de protecție ale statului român vor fi modificate iar România va deveni un stat slab ? Din moment ce toate problemele statului vor fi sub controlul celor doi aliați, infractorul Liviu Dragnea și inculpatul Tăriceanu, celelalte puteri ale statului vor fi doar de panoplie.

Să gândim în abstract un guvern condus de Sevil Shhaideh. SRI comunică starea de risc. ORNIS nu îi dă dreptul la un nivel mai mare decât are acum de acces la informații secrete. NATO își ia măsuri de siguranță și primul-ministru al României este exceptat de la informații NATO. La ședința de Guvern, primul ministru vrea ceva iar ministrul apărării, al internelor sau cel de la externe îi spun că nu se poate. Nici nu pot să îi dea explicații. Pentru că și explicația „NATO este împotrivă” este o deconspirare a unui secret. Care poate pleca, bine merci, prin relațiile de familie acolo unde nu ar trebui să ajungă.

Absurdă situație generată de infractorul Liviu Dragnea. Culmea, susținută de inculpatul Tăriceanu, fost prim-ministru ! Cum va putea prim-ministrul Sevil Shhaideh să discute la întrunirile instituțiilor europene din moment ce ea nu are acces la toate informațiile ? Cum dracu a gândit infractorul Liviu Dragnea această desemnare ? Ce naiba are în capul ăla plin de fumuri ?

Susținerea migrațiilor trebuie să aibă o limită: existența și securitatea propriului popor.

Devine deranjantă acțiunea constantă, directă a unor persoane cu o oarecare notorietate în favoarea migrației și a imigranților. Devine deranjantă disponibilitatea acestor persoane de a justifica conflictele imigranților cu populațiile locale, de a acuza populația locală că dă dovadă de nesăbuință și  lipsă de empatie față de problemele majore de viață ale imigranților. Devine deranjantă lipsa de empatie a acestor persoane față de proprii conaționali, pe care nu îi vede în sărăcia și neputința lor. Nu au timp de conaționalii lor pentru că sunt prea ocupate să plângă de mila imigranților.

Devin deranjante pozițiile politicienilor față de imigrație. Sunt superficiali. Văd lucrurile doar la suprafață și caută să fie evidențiați pentru „modernismul gândirii lor”. Nu mai fac politică pentru proprii cetățeni, fac deja politică pentru cetățenii lumii. O prostie.

Nu trebuie să ne mai mire că cetățenii țării ajung să fie persoane care nu mai prezintă un interes imediat ci eventual, la o adică, niște persoane care au unele probleme care urmează a fi rezolvate însă doar după ce se rezolvă marea problemă a imigranților, persoane care au nevoi multe și stringente. Le trebuie o țară, le trebuie finanțare pentru un trai decent până vor dori să se apuce de o muncă (dacă au obiceiul să facă o muncă !), le trebuie case de cult, le trebuie intimitate culturală și securitate confesională, le trebuie locuințe, le trebuiesc haine, le trebuie liniște și câte și mai câte. A, le trebuie un teritoriu care să fie doar al lor și unde „legile” lor să fie aplicate chiar dacă țara are propriile legi. Dar dacă ei nu vor să aplice legile țării în care au ajuns, nici o problemă. Le stricăm ca ei, imigranții, să se simtă bine.

Una este imigrația normală, unde un număr redus de persoane cer și obțin dreptul de a se stabili în țară, plecând de la considerentul că acceptă legislația țării respective, vor învăța limba țării respective pentru a se integra mai ușor în comunitatea în care trăiesc, acceptă diferențele culturale și mai ales acceptă să respecte aceste diferențe. Aceste persoane doresc să se integreze, să devină parte a populației care i-a acceptat.

Altceva este însă imigrația din aceste zile. Este o invazie. Ca pe timpul marilor migrații. Este o invazie care are efecte profunde asupra structurii populației, asupra religiei acesteia, asupra ordinii și liniștii publice, asupra limbii și asupra legilor. Imigranții vin să cucerească. Nu vin să ceară drepturi, ei vin să impună dreptul lor în opoziție cu dreptul populației cucerite. Vin să ocupe teritorii, să își asigure spații de siguranță pentru valorile pe care le aduc cu ei. Nu mai este vorba despre integrare, este vorba despre ocupare teritorială și culturală. Conflictele sunt inevitabile.

Masele de imigranți sunt o forță socială. Uriașă. Au liderii lor, au religia lor, au legile lor, au obiceiurile lor, simt că sunt puternici și vor acționa în forță. Peste toate, au parte de susținerea unor localnici.

Persoane dispuse la orice act pentru a căpăta notorietate. Persoane rupte de realitatea din propria țară. Persoane care se angajează fără nici o dificultate sub flamuri străine interesate să provoace haos în toate statele care își doresc păstrarea ființei naționale, unitatea culturală, independența și suveranitatea. Nu trebuie să ne mire faptul că cei mai acerbi susținători ai migrației și al „tratamentului umanitar” față de hoardele imigrante sunt organismele internaționale și organizațiile neguvernamentale străine. Destabilizarea țărilor nu se mai face prin metodele învechite ale folosirii forței, amenințării cu forța sau ale jocului diplomatic (se mai practică și acestea, dar mai rar). Nu. Acum se folosesc organizațiile neguvernamentale multinaționale preocupate de drepturile omului și democrația planetară.

Cultura americană a imigrației nu poate fi acceptată în statele europene. Nu mă bag la alte state. Statele Unite ale Americii sunt state formate prin imigrație. Imigranți care au distrus populațiile native, le-au băgat în lagăre, le-au luat pământurile, le-au luat bogățiile și le-au impus legile. În Europa vorbim despre națiuni. Susținerea imigrației din acești ani este îndreptată în mod direct împotriva națiunilor europene. Susținerea ei mai pe față sau pe ascuns de către alte state ale lumii are drept scop slăbirea statelor europene care formează Uniunea Europeană. Închegarea Uniunii Europene este un pericol pentru alte puteri ale lumii. Una este să trateze doar cu Franța sau Germania și alta este să aibă în față Uniunea Europeană. Una este să ai în față o țară puternică cu un PIB de 1000 miliarde euro și alta este să ai în față uniunea cu 14 mii miliarde euro.

Migrația forței de muncă în interiorul Uniunii Europene nu poate fi comparată cu imigrația din afara spațiului Uniunii. Văd că unii au făcut o  astfel de comparație. Este o ticăloșie. Migrația forței de muncă în spațiul Uniunii are ca scop conștientizarea cetățenilor Uniunii că aceasta este teritoriul lor, este Europa lor, că valorile din toate statele membre ale Uniunii sunt valorile lor. Se crează sentimentul de apartenență la un teritoriu și la o comunitate europeană. Se crează sentimentul de apartenență la cultura europeană. Este cu totul și cu totul altceva decât imigrația din afara spațiului UE. Aceea este dominată de „valori umanitare”.

Că tot am ajuns la „umanitar”, ar fi bine să deosebim între ajutorul acordat unei populații aflată în dificultate datorită unor războaie locale și „integrarea” acelei populații în spațiul Uniunii Europene. Ca ajutor, populația acceptată trebuie ținută separat de viața publică europeană. Nu le impui învățarea limbii statului gazdă, nu le impui cunoașterea și aplicarea legilor locale, nu le impui acceptarea culturii locale. Le impui să respecte anumite valori până când situația care a generat imigrația încetează iar imigranții se vor întoarce în țara lor. Unele state au acționat greșit atunci când au decis să îi integreze pe imigranți. Rezultatele se văd din ce în ce mai des. Imigranții sunt la originea majorității actelor infracționale din acele țări, unele dintre acțiuni având conotații religioase, altele au la bază cultura complet diferită a imigranților față de cultura populației locale, religia musulmană promovând distrugerea religiilor iudeo-creștine.

Am ajuns la situația cea mai neplăcută. Imigranții au devenit un pericol pentru existența și securitatea popoarelor care i-au primit datorită deciziilor proaste ale unor politicieni. Europa este în pericol datorită unor politicieni proști, îngâmfați, limitați intelectual care își închipuie că popoarele lor vor  să fie cucerite de alte popoare migratoare. Ei bine, nu vor. Au reușit să stimuleze renașterea extremismului și ultranaționalismului punând în pericol chiar proiectul european. Dacă nu vor fi opriți, dacă nu vor fi scoși, prin alegeri, de la putere, Uniunea Europeană poate deveni o amintire.

Citesc o știre la Agerpres. În Saxonia inferioară poliția face razii la o moscheie sau casă de rugăciune islamică și la apartamentele unor conducători ai comunității islamice. După luni de zile de supraveghere ! Au constata că la acea moscheie se promovează ura față de creștini și lupta împotriva creștinilor. Și în Franța au fost astfel de acțiuni. De ce nu sunt constante ? De ce nu sunt urmate de expulzarea acelor membri ai comunităților musulmane ? Pentru corectitudine politică ? Oare viața germanilor și a francezilor înseamnă atât de puțin pentru politicienii acelor țări încât să se joace cu stările de pericol ale societăților pe care le conduc ?

Avem stări de risc în România asemănătoare cu cele din Franța, Belgia, Germania etc. La fel ca în aceste țări, s-a început cu promotorii grijii față de populația lumii. Promotori care vin și te lămuresc că ei au dreptate pentru că americanii s-au dus peste Sadam sau Gadafi. Că puterile lumii umblă după resurse etc. Tot felul de tâmpenii. Pentru toate acestea, acești promotori români „luptă” cu inculții din țară care se opun imigrației. Care nu suferă la știrile ce vin în valuri privind viața grea a unor copii din lumea asiatică, care nu lăcrimează la imaginile cu morții din Marea Mediterană, care nu fac pe ei de emoție când văd clădirile distruse din zonele de război. Culmea, acești promotori nu văd sărăcia și nevoile propriilor concetățeni care nu mai au posibiltatea să fie sprijiniți de stat sau comunitățile locale pentru că banii colectați se duc către sărmana lume din afară. Idioți cu diplome.

Imigrația din aceste zile este un transfer de populație dintr-un teritoriu în altul, este o schimbare a structurii societății, este o schimbare a culturii poporului în care imigranții ajung în număr mare, este o schimbare gravă privind ordinea de drept în oricare stat aflat sub „ocupația imigranților” pentru că aceștia aduc cu ei legile religioase islamice pe care le impun unor idioți politici îndrăgostiți de corectitudine politică și umanism prost înțeles. Din cauza politicienilor tâmpiți, ordinea publică are de suferit.  Instituțiile de forță și funcționarii publici ajung să nu își mai îndeplinească rolul social pentru a face pe plac idioților din politică.

Încă o săptămână a trecut, cu bune și cu rele.

În iureșul generat de presă „toată lumea contra toată lumea”, se disting lucruri bune și altele mai puțin bune. Iese în evidență lipsa educației „actorilor publici”, lipsa interesului pentru propria țară, dorința de a avea fără a distinge clar de unde.

Retrimiterea Codului fiscal la Parlament și-a arătat roadele. A stimulat spiritul civic, a provocat luări de poziție, a agitat spiritele. Cumplita indiferență față de ce face Guvernul și tratarea cu maximă superficialitate a problemelor care privesc funcțiile statului au fost deranjate. S-a văzut în agitația jurnaliștilor (mai toți de doi bani bucata), în agitația analiștilor de tot felul, în agitația formațiunilor politice, a fost stricată comoditatea în care se complăceau politicienii.

S-a ajuns la formarea a două tabere. De o parte, cei care își doresc „o dezvoltare accelerată a economiei”, după cum spune Tăriceanu iar de cealaltă parte, cei care își doresc o dezvoltare echilibrată, bazată pe capacitatea economiei de a folosi resursele - poziție exprimată, cel mai bine, de Isărescu. Mă poziționez de partea celor care își doresc echilibrul.

Tăriceanu a mai clacat odată. În perioada 2007-2008 a condus așa de bine economia României încât am „beneficiat” de cea mai radicală perioadă de criză în anii 2009-2010. Cu concursul lui Băsescu și al guvernului Boc care, în 2009, când se mai putea salva ceva, au preferat să își vadă de alegerile prezidențiale în loc să prevină prăbușirea. Tăriceanu nu mai poate fi credibil. Țările dezvoltate nu au ajuns unde sunt prin politici de accelerare artificială a economiei. Țările din estul Europei care se dezvoltă economic nu apelează la „dezvoltare accelerată”. Au apelat și se țin de o dezvoltare prudentă, în limita posibilităților lor de folosire a resurselor la care au acces. Noi am avut nefericirea de a fi guvernați de „săltăreți”, de politicieni care și-au dorit „glorie” la guvernare, exact în timpul în care guvernau, de politicieni care și-au dorit cu disperare să intre în cărțile de istorie ca „făuritori de țară”. Au ratat și vor rata toți obiectivele personale pentru că nu vor să vadă interesul țării în fața interesului personal. Victor Ponta este din același aluat.

După mintea mea, toată tulburarea politică din ultimul timp are un câștig. Este determinat de voturile ce urmează a se da pentru Codul fiscal în Parlament - ar fi motivul principal, la o analiză superficială. Partidele au revenit la „necesitatea dialogului” politic pentru problemele importante ale țării. PNL a cerut dialogul. UNPR s-a alăturat. UDMR s-a situat alături de PNL. După un timp, după ce unii lideri ai PSD au refuzat dialogul prin declarații ostile, noul șef al PSD, Liviu Dragnea, salută invitațiile la dialog și plusează, cerând ca dialogul să devină o componentă a vieții politice și să privească mai multe domenii de interes național. Practic, Liviu Dragnea își sancționează colegii „guralivi”. Primul dintre ei este Victor Ponta care a continuat, în concediu fiind, să atace opoziția. Liviu Dragnea are mai multă minte „politică” decât zăpăucii din PSD și din ALDE. Și-a dat seama că PSD va pierde în fața celorlalți. Și nu sunt puțini. Președintele Iohannis, partidele din opoziție, BNR, CE, BCE, FMI, Consiliul Fiscal etc. PSD este pe cale să își piardă „aliatul” UNPR. Are nevoie de dialog și îl acceptă. Se va ajunge la un consens. Codul fiscal poate intra în vigoare și cu măsuri de temperare. Nu este obligatorie „accelerarea”. Liviu Dragnea se gândește mai departe. Are nevoie de consens politic și pentru proiectul de regionalizare și descentralizare administrativă la care a lucrat și care a fost părăsit de PSD imediat ce s-a rupt USL. Are nevoie de consens și pentru a continua proiectul de modificare a Constituției, alt proiect al USL părăsit de PSD. Are nevoie de consens și pentru politicile guvernului legate de dezvoltarea economică și crearea de locuri de muncă. Alt proiect părăsit de PSD după ruperea USL.

Înclin să cred că va câștiga poziția celor care s-au orientat către echilibru. Către respectarea angajamentelor asumate față de populație și față de partenerii externi. PSD va pierde sprijinul UNPR când UNPR va constata că bugetul apărării nu va putea fi mărit la 2% sau când acest 2% la care se ajunge va fi valoric sub cel de 1% de azi. Ce nu înțeleg agitații, este că UE nu va accepta creșterea deficitului structural pentru problemele apărării. Apărarea națională trebuie asigurată din resursele bugetare normale și nu din deficit. Iar resurse bugetare normale se obțin nu din „salturi”, din accelerări, din „alba-neagra” fiscală, se obțin din creșteri echilibrate, sigure.

Internațional, suntem deja în „cercul de foc”. Ucraina este în război, Turcia este în război, Ungaria are probleme cu migranții (sunt mii !), Serbia la fel, Grecia este în mare dificultate (inclusiv din cauza migranților), Cehia are probleme cu migranții ... Noi încă nu însă vom avea și noi. Avem nevoie de resurse pentru a face față situației. Resurse financiare, în special. La nivelul Guvernului. Iar Guvernul vrea să renunțe la o mare parte din ele. Cu ce le va înlocui ? Este cineva de la Guvern care se gândește la riscuri ? Sunt riscuri de țară, nu aiureli ! Este momentul să faci o relaxare fiscală acum, atât de severă ?

Pentru analiștii care au tot perorat gândind doar la „beneficii” pentru economia privată - am mari îndoieli că economia privată nu va reacționa, nu se va restrânge la stimulii externi nefavorabili -, am numai gânduri de „bine”.

Rusia, al doilea pericol pentru securitatea mondială

Iau informația de la Agerpres (aici).

Enumerarea lui Obama pune pe primul loc virusul „Ebola” care afectează din ce în ce mai mulți oameni și pune probleme întregii umanități, omenirea fiind incapabilă, azi, să îl oprească prin măsuri administrative și de natură medicală. Omenirea întreagă este în pericol, nu doar statele afectate direct din Africa.

Pe locul II, Obama pune Rusia, datorită comportamentului său agresiv în Europa, comportament de națiune mare care oprimă națiunile mici, care își stabilește, cum vrea ea, limitele teritoriale, astfel că securitatea statelor europene este în mare pericol.

Pe locul III, Obama pune SIL, teroriștii islamici din Siria și Irak.

Lavrov s-a scandalizat.

Ei bine, toate aceste „nominalizări” sunt corecte, până la un punct. Cum-necum, lupta împotriva virusului Ebola adună toate forțele umanității astfel că se vor găsi, până la urmă, soluții pentru stoparea pandemiei. Tot cu eforturi internaționale se vor soluționa o parte din problemele statelor afectate. Se vor trage învățămintele necesare și se vor lua măsuri pentru prevenirea, în viitor, a altor accidente de această natură.

Terorismul islamic este o problemă. Așa numitul Stat Islamic din Siria și Irak a reușit, după comiterea multor crime abominabile să să unească mai multe state de pe glob împotriva lui. Nu doar statele europene, ci și statele arabe s-au alăturat forțelor internaționale hotărâte să distrugă acest focar de infecție socială. Așa-numitul Stat Islamic are însă și „apărători”. Iranul se arată „îngrijorat” de agresiunea internațională asupra SI. Grupările teroriste arabe s-au aliniat SI. Va fi o luptă grea, o luptă cu multe victime, așa cum a fost și până acum. Totuși, sunt speranțe. Siria a aprobat intervențiile militare aeriene pe teritoriul său și cere să se intervină și cu trupe terestre. Irakul, alt stat afectat, și-a revenit, cât de cât, armata s-a restructurat și a început să opună rezistență forțelor teroriste iar kurzii din Irak au reușit să dea lovituri dure teroriștilor. Pentru că este o zonă cu conflicte religioase permanente, pentru că exportul terorismului în afara zonei poate fi controlat, cât de cât, problema va găsi o rezolvare în timp.

Cu Rusia problema nu mai este așa simplă. Rusia a început, cu ani în urmă, să își pregătească terenul pentru o agresiune armată împotriva Europei dacă aceasta nu se lasă cucerită prin mijloace pașnice. Rusia se grăbește. Nu ea, nu poporul rus. Politicienii de la Kremlin se grăbesc. Putin și camarila. Vor ca în timpul vieții lor să obțină pentru Federația Rusă supremația politică și economică asupra Europei. Pe undeva au calculat ei bine. Europa este doar o mare piață comună, nelegată încă, o piață în care concurența între societățile comerciale este puternic afectată de intervenționismul de stat. Statele europene concurează între ele, nu conlucrează. Rusia și-a băgat „coada” în sistemul energetic al statelor europene, în industria grea, în sistemele bancare, în turism etc. Rusia a căutat, cu disperare și în parte a reușit, să facă Europa dependentă de relațiile cu ea. Din acest motiv avem azi grave neconcordanțe în poziționarea față de Rusia. Din acest motiv avem azi poziționări clare în favoarea Rusiei din partea unor state europene, cum ar fi Ungaria.

Dacă pericolul Ebola sau terorismul islamic mai pot fi contracarate, cu pierderi, cu Rusia problema este mult mai gravă. Au apărut amenințări din partea Rusiei cu folosirea arsenalului nuclear, cu îmbogățirea și modernizarea lui. În timp ce noi, în România, încă ne mai ținem de tratatul privind reducerea armatelor și a armamentelor ofensive, Rusia a denunțat respectivul tratat în mod unilateral. Statele europene nu au reacționat. Politicile publice ale statelor europene nu au fost în pas cu politicile Rusiei privind înarmarea. O mare, mare greșeală de politică internă. Suntem firavi în fața unui stat agresor care s-a întărit. O altă mare greșeală în politica europeană a fost aceea că dezvoltarea economică, piața comună nu au fost însoțite, cum ar fi fost normal, de politici de apărare comune și de securitate. Supravegherea frontierelor și securitatea oferită de controlul persoanelor și mărfurilor la frontierele comune nu acoperă toate nevoile de securitate ale statelor europene. Din acest motiv suntem acum ca un șvaițer. Au apărut găurile. Ungaria, Cehia, Serbia, Bulgaria, Slovacia, Italia, Spania etc. Ce încredere poți avea în Ungaria care refuză să aplice sancțiunile împotriva Rusiei stabilite la nivelul UE ? Ce încredere poți avea în celelalte state care fac același lucru ? Ce încredere poți avea în ele chiar dacă sunt membre, ca și noi, ale NATO ?! Nu poți avea încredere. Iar Rusia știe asta. Nu este mare lucru ca în cazul în care Rusia va exporta mai mult război înspre Europa aceste state să treacă de partea Rusiei refuzând să participe la efortul comun, sub umbrela NATO, de apărare (potrivit celebrului art. 5 al tratatului !). Nu este mare lucru. Ba, mai mult, istoria ne spune că unii vecini își mișcau trupele spre frontierele noastre în același timp cu amenințările și trupele Rusiei !

Eu înclin să pun Rusia pe primul loc la pericolele pentru securitatea mondială. Are capacitatea și, se pare, dorința de a provoca un război și a-l duce în Europa. Nu doar în Europa. Are capacitatea de a provoca al III-lea război mondial. Vrea să dicteze statelor vecine cu ea. Vrea să ajungă iar la gurile Dunării și să impună României statutul de teritoriu tampon, teritoriu în care să se ducă luptele între ea, Rusia, și alte state NATO. Normal, România nu ar avea voie să aibă o armată (cel mult una de paradă), nu ar avea voie să se înarmeze, nu ar avea voie să aibă o industrie modernă și performantă pentru a nu avea capacitatea ca la nevoie să își creeze propriul armament modern, capabil să se opună tehnicii de luptă rusești.

Protestele militarilor

Ieri, la Constanța, au demonstrat militarii rezerviști din SCMD la care s-au alăturat (cauză comună) ceilalți rezerviști care au dorit să participe. Imaginile cu evenimentele de la Constanța au fost larg dezbătute. S-au exprimat diferite păreri și, cum este normal, au fost și poziții contrare.

Manifestația a avut și „condimente”. Un rezervist, locotenent colonel, a avut un acces de revoltă. A vrut să se exprime mai puternic. De aici, confuzii. Întâi s-a crezut că este un agitator portocaliu. Luat „cu fulgi cu tot” de jandarmi, bătut chiar de tinerii în uniformă militară care au depus jurământ de credință că vor respecta legea și în special drepturile și libertățile fundamentale ale omului, s-a aflat că bietul om era doar unul dintre rezerviștii disperați de măsurile alandala luate de guvernarea portocalie.



O primă constatare. Măsurile de „retorsiune” au fost excesive față de „pericolul social” reprezentat de bietul om. Mai mult, pentru a-și justifica acțiunea, jandarmii l-au amendat cu 500 lei, cam jumătate din pensia rămasă rezervistului după recalculare ! Eu cred că amenda va fi anulată la instanța de judecată.

A doua constatare. Rezerviștii SCMD nu au luat atitudine, imediat, față de abuzul flagrant al jandarmilor. Din momentul în care s-a văzut cum era bruscat omul cu părul alb trebuiau să acționeze, chiar să sară în sprijinul acestuia. Cu o astfel de atitudine, mâine, jandarmii vor brusca alt rezervist iar foștii colegi, chiar de vor fi de față se vor eschiva. Mie nu îmi place.

Protestele rezerviștilor sunt legitime. Statul băsescian a anulat un drept de proprietate constând în pensia de serviciu pentru militari și polițiști și a hotărât ca celor care au lucrat în aceste instituții să li se dea o pensie „civilă”, ca și cum aceștia ar fi contribuit la fondul de pensii. Ce nu înțeleg comentatorii de pe la televiziuni și din presa scrisă sau nu doresc să înțeleagă, este faptul că noțiunea de „pensie militară” conține mai mult decât cuantumul ei. Ea nu este doar „o întoarcere”, în buzunarul pensionarului a unor sume de bani plătite, potrivit legii, într-un fond din care se asigură pensiile persoanelor care îndeplinesc acest drept. Ea reprezintă și o recunoaștere, de către stat - societate, a „riscurilor activității de militar” sau „de polițist”, precum și a pierderilor de venituri ale acestora datorate invalidității, bolilor, bătrâneții, maternității sau decesului (art. 2 din legile care au fost în vigoare până acum).

Legat de riscuri, se cuvine a arăta că acestea nu privesc doar stările de pericol în care se pot afla militarii sau polițiștii în decursul carierei ci se referă, expres, la interdicțiile și incompatibilitățile stabilite de lege pentru aceste categorii socioprofesionale. Sunt prevăzute în statutele lor profesionale și în alte legi și au o contribuție majoră la diminuarea veniturilor acestora la solda sau salariul din timpul activității. Din acest motiv s-a ales, mai peste tot în lume, ca militarii, polițiștii și magistrații (care au astfel de interdicții și incompatibilități) să primească o pensie în cuantum apropiat de ultimul salariu de bază.

Beneficiind de toate drepturile și libertățile civile, analiștii din presă nu înțeleg că există oameni care, datorită profesiei, au o parte din drepturi suspendate sau diminuate, motivul fiind constituțional, exercitarea profesiei cerând o astfel de abordare. Iar pensia de serviciu vine să compenseze, prin modul în care a fost stabilită, „riscurile” arătate mai sus.