Dacian Cioloș este ferm. Fără „fantezii” în programul de gvernare.

Agerpres. Cioloș: Nu vreau să mă arunc în promisiuni; programul de guvernare trebuie discutat cu partidele care vor forma majoritatea

Preluând de la „Adevărul Live” dialogul purtat cu jurnaliștii, Agerpres atrage atenția asupra elementelor de discurs semnificative.

Dacian Cioloș este ferm.

Am văzut în multe dintre campaniile electorale precedente, când partidele se angajau la foarte multe lucruri — că o să modifice Constituția, că o să regionalizeze România, că vor modifica administrația — și nu s-a făcut aproape nimic, probabil și datorită faptului că ambițiile au fost foarte mari, vizavi de ceea ce este posibil să fie făcut. De aceasta eu unul nu vreau să mă arunc în promisiuni, cu atât mai mult cu cât un program de guvernare trebuie discutat și cu partidele care vor intra la guvernare

Și putem completa cu tipul de promisiuni specifice PSD: că vor crea 1 (un) milion de noi locuri de muncă, că vor face 1000 km de autostradă etc. Tot de la PSD avem însă după atâta amar de guvernare o creștere a sărăciei, de la 2014 la 2015 de 10% ! Locuri de muncă ioc, km de autostradă ioc, investiții guvernamentale ioc, programe europene ioc (au fost trimise la Bruxelles 200 dar au fost respinse ca fiind proaste !).

Cioloș ne promite și promite partidelor care îl vor susține că programul de guvernare pe care îl va agrea va cuprinde problemele acelor partide și că acele probleme vor fi ponderate în funcție de capacitatea țării de a le rezolva. Iar asta este foarte bine. Mai ales că are de gând să proiecteze viitorul program de guvernare pe o creștere de 4% și cu o țintă de deficit sub 3% ! Chiar în condițiile alocării acelui mult așteptat 2% din PIB pentru apărare și aplicării reformei în salarizarea bugetarilor, astfel încât salariile acestora să devină atractive iar eficiența activității funcționarilor publici și a celorlalți bugetari să crească.

Cât privește mediul privat, „patronii” vor trebui să scoată mai mult din buzunar pentru a salariza corespunzător pe angajații lor. O salarizare la vedere, o salarizare decentă. Ca mai peste tot în lume, patronii vor căuta să apropie personalul competent și de perspectivă pentru că altfel, acest personal va fi atras de stat sau va pleca să își caute alt loc de muncă în UE.

Presiunea statului în domeniul salarizării va duce la creșterea veniturilor angajaților din mediul privat.

Abordarea lui Cioloș va conveni și altor formațiuni politice care vor ajunge în Parlament. Normal, mai puțin celor din PSD și posibilii lui aliați. Dar, nu este exclus să convină și PSD ! Nu degeaba există zicala: în politică să nu spui niciodată !

Nu se poate totul deodată. Dan Manolescu de la MFP confirmă unele critici la Codul fiscal. Că vrea sau nu.

Agerpres (aici).

Mă bucur că am avut răbdarea să caut. La un moment dat ajunsesem la concluzia că s-au înmulțit adepții lui Varoufakis în România. Ăștia de la noi au ce au cu BNR, în special cu Mugur Isărescu, provocând un zgomot de fond dizgrațios și exagerând cu „concluziile” lor față de atenționările BNR.

Toate odată, nu se poate. Nu intră. Nu poți băga două săbii în aceeași teacă. Și să scazi taxe și impozite și să crești cheltuielile bugetare.

Secretarul de stat de la MFP, Dan Manolescu apără poziția guvernului însă mă ajută să am o imagine mai aproape de adevăr. O  imagine a unui nespecialist, pentru că specialiștii și-au spus cuvântul, mă refer aici la Consiliul Fiscal - experți independenți aleși de Parlament -, mă refer la Banca Națională, mă refer la Comisia Europeană, mă refer la FMI și chiar la unii care au evoluat „grațios” pe la posturile Tv.

Spune Dan Manolescu:

„În prezentarea anterioară, se menționa că impactul direct al Codului Fiscal ar fi de 17 miliarde de lei, iar cu efectele de runda a doua de 11 — 12 miliarde de lei, poate chiar 10 miliarde de lei. Având în vedere aceste creșteri pe care bugetul l-a avut an de an, putem constata că, strict din perspectiva veniturilor, Codul Fiscal ar fi încadrabil în buget. Problema care apare este legată de cheltuieli”.

Hai să judecăm. Cei de la Agerpres au preluat și explicarea veniturilor la buget an de an de până acum:

- în 2010, față de 2009, bugetul a înregistrat venituri mai mari cu 11 miliarde de lei;
- în 2011 față de 2010 creșterea a fost de 13 miliarde de lei;
- în 2012 raportat la 2011 de 12 miliarde de lei;
- în 2013 față de 2012 de 7 miliarde de lei;
- iar în 2014 comparativ cu anul anterior de 14 miliarde de lei.

Anul acesta, față de 2014, creșterea veniturilor la buget ar putea fi de 12 miliarde de lei sau chiar de 19 miliarde de lei.

Se observă cu destulă ușurință că lucrăm foarte mult cu „probabil”. Dacă se ia în considerare un venit ca în 2014 față de 2013 - 14 miliarde lei -, tot mai rămân 3 miliarde de lei pentru a acoperi deficitul probabil inițial de 17 miliarde de lei. Dacă se ia doar prognoza pe 2015 - 12 miliarde lei cu posibilitatea ajungerii la 19 miliarde lei (?!) -, atunci la minim avem o diferență de 5 miliarde lei (în minus, normal) sau un plus de 2 miliarde lei la maxim.

Se ajunge ușor la concluzia că doar pe Codul fiscal suntem într-un deficit sensibil concomitent cu stagnarea acțiunilor guvernamentale. Doar în condițiile în care anul care vine nu se fac alte cheltuieli. Nu sunt urgențe. Nu se plătesc daune pentru secetă și inundații, nu se importă cereale și produse alimentare - anul agricol 2015 nu se anunță prea strălucit, așa cum s-a încheiat anul agricol 2014.

Numai că anul care vine are și niște cheltuieli suplimentare. În toate domeniile. Dar absolut toate. Pentru că s-au început acțiuni, s-au semnat niște angajamente, avem niște obligații.

Manolescu recunoaște, deschis, că „problema care apare este legată de cheltuieli”. Trebuie să vorbim despre cheltuieli deja angajate - de la cele privind salarizarea personalului bugetar generate de creșterea numărului bugetarilor în diferitele structuri ale statului, cu veniturile de acum, nota bene (!) -, vorbim de creșterea cheltuielilor privind diferitele achiziții în domeniul securității frontierelor, al serviciilor de informații, al apărării, al ordinii publice, în învățământ și sănătate. Avem cheltuieli suplimentare față de anul 2014 și vom avea față de 2015 (în 2016). Plusurile din anii anteriori s-au dus pe cheltuielile suplimentare angajate în anul precedent. Peste toate, vine Ponta și Plumb cu legile privind salarizarea bugetarilor, legi care adaugă la deficit - de acuma structural -, tot atât cât are impact Codul fiscal. Păi, să nu le spui ceva de mamă ?!

Dacă la Codul fiscal folosind cu mare larghețe pe „dacă și cu parcă” ajungem pe aproape la acoperirea impactului creat - fără a lua în calcul cheltuielile suplimentare deja angajate, care la rândul lor vin cu niște sume cât de cât apropiate de creșterea anuală a PIB, creșteri constatate în anii anteriori -, când ne apucăm să ne uităm la suma tuturor cheltuielilor constatăm că vom intra în „gaura neagră” a teribilismului politico-economic. Suntem în fața decesului interesului economic național pentru bunul plac al interesului politic electoral.

Bănuiesc că cei din PNL au avut acces la unele date atunci când au făcut propuneri la noul Cod Fiscal. Mă întreb acum, au fost serioși ? Îi întreb: ce este mai important acum ? Să o țină gaia mațu cu „noi am votat și nu ne dezicem de ce am votat”, atitudine politică însă nerațională economic, sau să se cramponeze pe refacerea echilibrelor macro-economice așa cum cere Mugur Isărescu ? De ce atâta grabă ? Vor să repetăm momentele anilor 2008-2011 ?

Cred că introducerea TVA de 19% mai poate aștepta. Un an - doi. Cât va fi nevoie. Cred că și creșterea salariilor mai poate aștepta un an. Ba, cred că în anul creșterii salariilor să nu se facă reduceri de taxe și impozite. Va trebui ca PNL să caute echilibrul, să ia în considerare ce spun cei de la Consiliu Fiscal și BNR. Isărescu are dreptate. Creșterea economică nu poate avea loc fără stabilitate macroeconomică. Nu avem nevoie de aventuri politicianiste. Ultimul mandat al lui Băsescu ar trebui să fie luat ca exemplu negativ. Nici ultimii doi ani din mandatul lui Tăriceanu nu trebuie excluși din această carte neagră.