Iar despre Ghiță, omul politic de valoare (după Ponta) distrus de guvernarea Iohannis.

Nasol ! Ministrul Cristian Ghinea „dă  din casă”, de la minister, despre porcăriile cu IT-istul Sebastian Ghiță. Inventatorul (să nu mai spună cineva că nu avem inventatori strategici) programelor IT pentru administrația publică inutile. Programe de care nu a fost și nu este nevoie însă tare scumpe. Iar Guvernul Ponta a fost atât de „gentil” încât le-a tolerat, le-a contractat, a încercat să le finanțeze cu bani europenei însă, ghinion (după cum spune un clasic în viață), au fost refuzate de UE. Nu toate, doar unele.

Agerpres dă o știre absolut halucinantă. Cristian Ghinea afirmă că Sebastian Ghiță a inventat un sistem pervers de nevoi fictive ale instituțiilor pentru a toca banii pe sisteme IT.

„Nu este vorba despre o simplă fraudă la achiziții. Când inventezi nevoi false ca să iei niște contracte pe care nu le execuți pentru că nu sunt utile statului e o formă de captură a statului mult mai gravă decât frauda la achiziții. Corupția în IT nu e genul de corupție clasică, în care se face o achiziție, se aranjează achiziția, iar niște băieți deștepți își trag un 10 — 20% șpagă sau pentru șpagă. Vorbim de un sistem mult mai pervers, care a fost creat special de deputatul Ghiță (Sebastian Ghiță, deputat PSD — n.r.) în care se inventează nevoi absolut fictive ale instituțiilor doar pentru a se putea toca bani pe aceste sisteme IT. Acesta este cazul pe care l-am trimis la DNA în prima săptămână de mandat” - Digi24.

Nu cu mult timp în urmă, Ghinea apoi Cioloș dar și alți miniștri au arătat că sistemele IT din ministerele lor dar și din restul administrației publice nu prea se pupă unele cu altele. Ca la balamuc. Ba, dacă este să fim mai exacți, avea propria viață. De cele mai multe ori, inutilă. Se suprapuneau peste alte sisteme IT ca volum și calitate a datelor colectate de instituția publică. Dacă mă gândesc mai mult, pot ajunge liniștit la concluzia că niște oameni practicau „munca în zadar” sub acoperișul „funcției publice”.

Ghinea dă și un exemplu care m-a revoltat.

„Avem 30 și ceva de condiționalități ex-ante negociate de Comisia Europeană cu fiecare stat membru. Condiții pe care să le îndeplinești pentru ca fondurile europene să aibă impact. Pe partea de deșeuri avem condiționalitatea de a termina până la 31 decembrie anul acesta Planul Național de Gestionare a Deșeurilor, document mamut care trebuie să spună la nivel de localitate ce se întâmplă cu deșeurile până în 2020 — 2022. În aprilie acest an, înainte să vin la minister, a fost semnat contractul de consultanță cu cei care ar trebui să scrie acest document. Este foarte greu să faci în 6 luni o muncă de cel puțin 2 ani. Aceea a fost o achiziție cu probleme. Începută în 2015, contestată, s-a ajuns în aprilie. Înainte de a fi lansată achiziția, s-a pierdut mai mult de un an pentru că cineva de la Autoritatea de Management Mediu, care înainte lucrase pentru o firmă a domnului Ghiță, insista să se pună în acea achiziție un sistem IT despre care CE a spus că nu e necesar și l-au scos de acolo. S-a pierdut mai mult de un an pentru că trebuia să fie inventată nevoia de un sistem IT în Planul Național de Gestionare a Deșeurilor, consecința acestui fapt fiind riscul de a avea la anul blocate toate fondurilor europene pentru mediu. Sunt mesaje trimise și schimbate cu Parchetul.”

Îmi vine să trag o înjurătură. Mă abțin. A se considera că am tras-o deja. Cu voce tare pentru că laptopul la care scriu nu știe să preia și mesajele voce !

Textul de mai sus trebuie citit și printre rânduri.

Guvernul Ponta a fost unul special. La fel ca mai toate guvernele de până acum. Ponta a adus în Guvern toți apropiații care i-au asigurat voturile pentru a ajunge președintele PSD, a „făcut” loc în funcțiile publice „oamenilor de casă” ai apropiaților, în funcțiile de decizie în special, aceia au avut sarcini trasate de „stăpânii” lor, astfel încât bugetul de stat și viața societății a fost modelată de „nevoile” și „dorințele” pesediștilor de frunte.

Într-un alt exemplu, Ghinea arată valoarea unei astfel de mânării Ponta-Ghiță:

De asemenea, el a amintit și că a trimis la DNA un caz pentru care s-au plătit 38 milioane de euro pentru un asemenea sistem, arătând că a fost vorba despre o faptă de corupție neîntâmplată pentru că a fost oprită de CE.

O idee a lui Ghinea îmi place. Am vânturat-o și eu prin anii 2000. Scoaterea unei liste negre a firmelor care au înșelat statul pentru ca acestea să nu mai poată participa la licitațiile publice. Juriștii au spus că ar fi probleme cu interdicția. Bine, dar o listă publică cu astfel de firme nu poate fi juridic imposibilă ! Ar fi chiar utilă pentru celelalte firme care intră în contact comercial cu „ticăloșii”. Mai mult, atunci când vin la licitațiile publice, comisiile investite cu cercetarea solicitanților ar putea fi mult mai atente la detalii, având în vedere antecedentele !

Chiar așa, o listă publică cu ticăloșii puși pe îmbogățire prin fraudă este, de fapt, un serviciu adus societății.

Natura are oroare de vid. Când îndepărtezi ceva, să ai ce pune imediat în loc.

Un eveniment la Guvern, devenit o informație la Agerpres căreia i se cuvine mai multă atenție.

Lansarea programului GovItHub a avut consistență, în special prin discursul participanților. Este un moment al schimbării în administrație. Informații mai multe sunt pe site-ul Guvernului - aici. Mult mai multe decât informațiile date de Agerpres. Nu mă duc la alte organe de presă pentru a nu deforma informația. Este obiceiul celorlalți de a strica tot ce este informație utilă.

Dacian Cioloș a explicat, pentru început, un „vis”. Un vis al lui, al omului care a lucrat într-o administrație mai bine organizată și care a constatat că în țara lui organizarea și funcționarea administrației este greoaie, neconectată, cu „obiceiuri” administrative care pur și simplu nu există în lege, obiceiuri care au devenit mai puternice decât legea. Programul GovItHub are rolul de a aduce administrația din România la nivelul administrației altor state europene dezvoltate. Pentru a înlocui „modelul” practicat de administrația din România trebuie să fie pregătit alt „model”. De aceea a ales această abordare.

Să fiu sincer, astăzi se îndeplineşte un vis i-aş spune, pe care l-am avut încă de la început, de când am venit în această poziţie, şi când mi-am dat seama, sigur, cu anumite reflexe pe care le aveam probabil şi din perioada petrecută la Bruxelles, când lucram foarte mult cu diferite sisteme IT care îmi facilitau activitatea, pregătirea, luarea deciziilor, comunicarea cu colaboratorii, iar reflexele formate acolo m-au determinat să am cam aceleaşi pretenţii şi aici;  şi, sincer să fiu, m-am cam lovit cu capul de pragul de sus când am văzut cum stau lucrurile în administraţie aici apropo de facilităţile care cred eu că ar fi trebuit să existe în modul de lucru al administraţiei, din perspectiva a ceea ce poate să aducă IT. Şi am încercat, cu resursele pe care le aveam la dispoziţie, să vedem în ce măsură putem pune la punct câteva lucruri simple, pur şi simplu o comunicare între miniştri, între decidenţii din guvern, o platformă pe care să putem schimba şi împărtăşi documente, puncte de vedere, decizii şi aşa mai departe şi să văd că lucruri aparent simple nu se pot face decât complicat la noi în administraţie. Şi pe măsură ce treceau zilele, săptămânile, ne-am dat seama că într-o ţară cum e România, cunoscută atât de bine nu numai în Europa, dar şi peste ocean în ceea ce priveşte competenţele pe aceste domenii, în administraţia naţională din România nu se vedeau aproape deloc reflectate aceste competenţe.

Acest început de discurs este semnificativ. România este cunoscută pentru competențe în IT însă administrația din România este aproape străină de ele. Este inadmisibil, din toate punctele de vedere.

Şi aşa am ajuns, între altele, la acel concept de CIO - coordonator pentru tehnologia informaţiei -, care ar avea ca obiectiv să pună mai bine în valoare şi să asigure o mai bună interconectare a platformelor informatice pe care lucrează diferitele servicii administrative.

Cine va citit complet articolele la care am pus legături va avea o viziune completă asupra situației. Până una alta nu pot trece mai departe fără a prelua din discursul lui Dragoș Tudorache, șeful Cancelariei prim-ministrului, acele informații care sunt, cumva, șocante pentru orgoliul nostru de români deștepți și buni cunoscători ai tuturor problemelor. Manevrăm informații false mândri și orgolioși. Suntem cei mai cei și cei mai hăis de pe planeta asta. Aiurea !

• Pe fond, aş vrea să închei referindu-mă la paradoxul pe care l-a menţionat atât premierul, cât şi domnul Talpeş la începutul discuţiei noastre şi anume cel al unui sector care e un sector foarte dinamic, cu o industrie foarte dinamică la noi în ţară, dar pe de altă parte, ceea ce spunea domnul ministru la început, o administraţie care foloseşte prea puţin din acest potenţial. Aş adânci cumva acest paradox. M-aş referi şi la o altă legendă urbană care e bine ancorată în realitate şi anume, de exemplu, viteza de internet şi gradul de utilizare al internetului în zona urbană din România, dar pe de altă parte, zone albe foarte extinse pe hartă şi un nivel redus al alfabetizării digitale în mare parte din populaţia României. 
• Pe zona de industrie, avem şi acolo un paradox. Acest paradox al unei industrii aparent foarte dezvoltată, dar dezvoltată tocmai pe zona de servicii, pe zona de furnizare de soluţii din partea companiilor multinaţionale, dar prea puţin axată pe creativitate, pe inovaţie. Şi aici vreau să fac legătura pe care am făcut-o puţin mai devreme, şi anume cu rolul pe care noi îl vedem pentru acest coordonator pentru tehnologia informaţiei. Nu am creat acest rol degeaba şi îl văd în continuarea acestui efort pe care îl facem astăzi cu HubIT, pentru că, de fapt, acolo vom vrea să generăm motorul de creştere a acestor idei, interacţiunea dintre stat şi industrie pe de-o parte pentru a ajuta statul să se modernizeze şi administraţia să se modernizeze, dar, pe de altă parte, pentru a crea potenţialul de dezvoltare a acestei părţi creative a sectorului IT.
• Aici cred că este foarte important să învăţăm să folosim şi fondurile, atât fondurile europene, cât şi fondurile guvernamentale altfel. Până acum, părerea mea este că ele au fost folosite cumva static şi cred că, dacă vom reuşi să creăm o platformă, un incubator de inovaţie, de idei noi în zona de sectorul de IT şi comunicaţii, folosind în mod dinamic aceste fonduri pe care statul le alocă atât din fondurile europene, cât şi guvernamentale, atrăgând în acea platformă şi fonduri private, cred că într-adevăr putem să creăm acel incubator de idei şi de creativitate pe modele care au fost experimentate şi în alte zone. 
• Aţi menţionat, domnule Talpeş, Israelul. Este o experienţă pe care o urmărim cu foarte mare interes pentru că spre acel model de dezvoltare tindem şi noi. Şi cred că mandatul pe care va trebui să-l preia viitorul coordonator pentru tehnologia informaţiei pe această zonă de interacţiune între stat şi privat va trebui să fie un astfel de mandat, să-şi înţeleagă rolul de motor al dezvoltării industriei IT din prisma interacţiunii între obiectivele pe care statul şi le fixează în acest domeniu, dar şi obiectivele care ţin de încurajarea unor startup-uri a unor idei noi creative în sectorul privat.

Este o altă imagine. Tradusă, ne spune că în administrația publică birocrația a reușit să se multiplice și să impună legii propriile „obiceiuri”. Ne spune că funcționarii publici au pus stăpânire pe administrație și au „creat” valori proprii străine de rolul și funcția socială a structurilor în care erau încadrați. De aceea a apărut necesitatea acestei reforme. Practic așa trebuie înțeleasă.

Undeva, Cioloș și colegii lui au relevat faptul că programele IT cu care lucrează diferitele instituții ale statului nu sunt compatibile între ele ! Mai grav, unele instituții nu sunt proprietarele programelor IT pe care le folosesc. Aceste programe au rămas în proprietatea celor 4 (patru) firme abonate la toate contractele din domeniul IT încheiate cu statul. Practic, un dintre aceste firme dacă nu chiar toate, poate bloca activitatea instituțiilor statului pe care le țin astfel captive.

Mai sus există un adevăr care doare. Doare tare mult. În afara urbanului, comunicația IT este aproape inexistentă. Fraza asta ar trebui să dea fiori: „ ... dar pe de altă parte, zone albe foarte extinse pe hartă şi un nivel redus al alfabetizării digitale în mare parte din populaţia României”. O evidență crudă și cruntă în același timp. Această constatare ne spune că în România există două sau mai multe „lumi”. Una dezvoltată, la nivelul european dezvoltat, una mai puțin dezvoltată dar cu posibilități de dezvoltare și una înapoiată, primitivă dacă o raportăm la nivelul celor dezvoltate.

Încă un adevăr care ar cam trebui să ne doară. Se referă la industrie. Paradoxul unei industrii aparent foarte dezvoltate, fără nici o îndoială, dar puțin axată pe creativitate și inovare. Un astfel de paradox ne arată că noi doar dăm mână de lucru. Industria fără creativitate și inovare nu mai este a țării, în țară doar se produce ce crează și inovează alte țări. Practic, contribuim la bunăstarea și dezvoltarea altor țări.

De ce suntem în această situație ? Pentru că la guvernare am avut doar oameni „ai timpurilor trecute”. Oameni care au vorbit și au promis dezvoltare dar care au fost incapabili să înțeleagă ce este dezvoltarea în zilele noastre. Practic, oameni rupți de realitate. Indiferent de partidele din care au făcut parte. De aceea avem legi care trebuie rescrise, altele trebuiesc eliminate, de aceea trebuie reformă dură în administrație. Da, este corect să ne gândim și la funcționarii publici care sunt astăzi în funcții dar și aceștia trebuie să înțeleagă că stabilitatea lor pe funcție este condiționată de capacitatea lor de a se adapta unor noi metode de lucru, de a-și însuși noi legi și proceduri de lucru, de a utiliza noile instrumente de lucru. Dacă nu este capabil de adaptare, actualul funcționar public nu mai este util societății. Acesta este rolul lui public: să fie util societății. Nu mai este util, atunci va trebui să plece.

Rezultatele fostelor guvernări sunt mai sus. Majoritatea dintre foștii guvernanți au fost doar la guvernare. Atât. Nu au făcut nimic pentru a duce România către lumea modernă. Concluziile de mai sus sunt cumplit de convingătoare privind inutilitatea lor socială și guvernamentală.

Pe cine alegem mâine să ne guverneze ? Dacă este tot PSD la putere, ce face astăzi Dacian Cioloș și miniștrii săi poate fi stopat și aruncat la coșul de gunoi. Pentru că PSD este complet înafara timpului de astăzi. El trăiește într-un trecut în care scopu guvernării este deținerea puterii și nu serviciul în folosul țării.

„Arta” de a te băga în seamă sau cum să fii ca musca în c...l calului

Urmează să se desfășoare Consiliul European. Problemele sunt foarte, dar foarte tehnice. Despre IT și agenda digitală până în 2020. Treabă pur administrativă, obligație a Guvernului în cadrul politicilor generale de dezvoltare a unor industrii și oferirea de beneficii societății.

Agerpres. Băsescu se deplasează la Bruxelles pentru două evenimente. Consiliul European și, nota bene, Summitul Partidului Popular European !

Eu rețin la această acțiune a lui Băsescu două gafe monumentale. Prima, se bagă ca musca în c...l calului în probleme ce aparțin exclusiv de agenda Guvernului. Mai mult, agenda lui „strategică” nu este aceeași ca a formațiunilor aflate la guvernare, formațiuni unite sub sigla USL. Cum merge Băsescu să susțină „agenda” USL ? Doar dacă el merge la Consiliul European să prezinte „proiecția” pe problema IT și agenda digitală a lui Tomac și Preda de la Mișcarea Populară. Nu spun prostii. Pentru că tot individul ăsta merge să facă o a doua gafă prin participarea la Summitul Partidului Popular European. În calitate de ce ? Este el unul dintre liderii partidelor membre ale popularilor europeni ? Legal nu. Ilegal, așa cum se comportă Băsescu de când se știe, da. Este fostul lider informal al PDL - Vasile Blaga l-a „dat în gât” cu afirmația că de un an de zile la PDL nu se mai iau decizii pe baza „unui telefon de sus” -, a încercat să fie lider al tuturor formațiunilor zise de dreapta create ca urmare a intervențiilor lui directe pe scena politică și a devenit, expresis verbis, liderul Mișcării Populare.

Ca de obicei, în stilul propriu, inconfundabil, Băsescu ține tare mult să „respecte” aparențele. El este, aparent, Președintele României - demis, real, la referendumul din vara trecută -, este, aparent, independent politic - așa cere Constituția, dar Constituția este doar o adunătură de vorbe pentru un individ dispus să încalce totul -, este, aparent, „șeful” statului - așa vrea el, chiar dacă Constituția nu prevede o astfel de funcție -, este „aparent” orice este aparent în lume asta numai ceea ce trebuie să fie nu este.

Regret, sincer, că voi fi de acord cu soluția ignorării „aparentului” Traian Băsescu din cauza complicațiilor generate de proasta comunicare a USL în perioadele anterioare. Iar prosta comunicare este o mare slăbiciune în epoca informatică.