sâmbătă, 26 aprilie 2014

Rusia a forțat prea mult. Urmează sancțiunile. Altele decât cele politice.


Presa anunță întrunirea de urgență a statelor membre G7 (aici și aici). S-a convenit adoptarea unor sancțiuni internaționale împotriva Rusiei, fiecare stat urmând să vadă ce sancțiuni va impune urmând ca toate acestea să fie puse de acord la o următoare întrunire. SUA, neoficial, va impune sancțiuni Rusiei începând de luni, cu „ținte” în domeniul energetic și bancar (aici). Este evident faptul că și celelalte state vor adopta sancțiuni în concordanță cu SUA (aici).

Întrunirea G7 are o relevanță deosebită. Toate sunt state membre NATO. Sunt cele mai puternice economii ale lumii și au o influență covârșitoare asupra economiei mondiale. Sancțiunile adoptate de SUA, Germania, Franța, Marea Britanie și Italia (statele participante la întrunire) implică și celelalte state membre ale UE astfel că UE cu cele 28 de state membre va fi parte la acțiunea sancționatorie.

Agențiile internaționale de rating au scăzut ratingul Rusiei. Au anunțat că acesta va mai scădea pentru că sunt elemente de natură să oblige la o nouă scădere a ratingului. Iar asta se exprimă în închiderea, treptată, a piețelor financiare pentru Rusia. Informațiile din piața financiară internațională arată că din Rusia fug capitalurile străine. Normal. Banul este laș, cum se spune. Fuge de acolo unde poate pierde. Iar Rusia nu mai este un loc în care banul să se înmulțească. Economic, Rusia începe să nu mai arate bine. Potențialul ei economic este în pericol de a fi neglijat în calculele de război. Cu visteria goală, Rusia nu va putea duce un război.

Rusia a cheltuit mult de la începutul conflictului din Ucraina. Mișcările de trupe de la frontierele cu Ucraina sunt costisitoare. Fără o victorie care să justifice efortul uman, financiar și material de până acum va duce Rusia la o criză pe care nu o va mai putea controla.

Separatiștii pro-ruși din Slaviansk au dat și ei „o mână de ajutor” determinării statelor dezvoltate ale lumii să sancționeze Rusia. Au „arestat” grupul de observatori ai OSCE sub acuzația că sunt „spioni” ai NATO și că îi vor elibera doar în schimbul celor arestați de forțele ucrainene de securitate (aici). Acțiune cu nimic diferită de a teroriștilor islamiști din Al Qaeda care, de curând, au cerut luptătorilor lor să răpească cetățeni străini, în special americani, pentru a obține eliberarea din închisori a celor arestați pentru acte de terorism (aici).

Rusia primește un bobârnac sever chiar din propria „ogradă”: parteneriatul estic. R. Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia și Azerbaidjan au cerut Rusiei să își retragă trupele de la frontiera cu Ucraina permițând astfel desfășurarea unor alegeri democratice în această țară la sfârșitul lunii (aici).

Angela Merkel a anunțat o reuniune a miniștrilor de externe ai statelor membre UE. Evident că acolo se va pune, foarte serios, problema poziționării politice a statelor membre UE față de Rusia și acțiunile ei.

Informațiile sunt din diferite domenii însă conturează o idee: Statele Membre UE și NATO nu au de gând să permită Rusiei să devină o „mână forte” în Europa. Îmbătați de „puterea gazului” și stimulați de ideea iredentistă a refacerii URSS și a sferelor ei de influență, liderii de la Moscova află, în aceste zile, că statele lumii nu vor revenirea la perioada războiului mondial și nici la cea a războiului rece.

Înclin să cred că vom asista la o confirmare a teoriilor care dau prioritate puterii colaborării internaționale față de puterea militară a unui stat, chiar de primă mărime cum este Rusia. Vom vedea, probabil, cum o țară, Rusia în acest caz, va pierde un război fără a întâmpina o rezistență armată. Înclin să cred că într-un final, chiar întârziat, Rusia va fi forțată să părăsească Crimeea, Osetia de Sud, Abhazia și Transnistria. În cazul în care Rusia vrea război, le va pierde pe acestea plus Kalinigradul, teritoriu istoric german din care rușii au gonit populația și au adus coloni ruși. Zic eu. Va pierde mult mai mult.

Am citit și diferite articole din presa română sau străină. Înclin să cred că unii își dau importanță chiar dacă pretind că „judecă” treburile la nivel înalt.

Niciun comentariu: