Brexit fără acord. Aceasta este direcția

Deja am două „puncte de vedere.” Pe do o parte, președintele Klaus Iohannis ne spune că încă nu s-a ajuns la liman. Pe de altă parte, Theresa May spune că nu s-a terminat încă.

Președintele Klaus Iohannis:

"Avem Consiliul European și Summit ASEM. Consiliul European a debutat aseară cu o cină informală care nu a dus niciun progres.

S-a discutar despre Brexit, însă din păcate, momentan progresul se lasă așteptat și nu s-a ajuns la niciun acord. Se va negocia în continuare dar optimismul s-a redus. Vom vedea. Eu mă număr printre cei care speră să se ajungă la un acord, măcar la un acord de ieșire ordonată a Marii Britanii pentru a începe alți pași"

A fost convenită posibilitatea prelungirii termenului de ieșire a Marii Britanii din Uniunea Europeană?

"Nu, nu s-a convenit. Este o opțiune deocamdată teoretică. Nu am convenit un nou summit, ci dorim să continue discuțiile".

Prim-ministrul britanic Theresa May are un tratament „preferențial” în presa britanică. The Independent scrie:

„„Theresa May a confirmat că intenționează să ceară UE o perioadă de tranziție Brexit extinsă , în încercarea de a elimina impasul în discuții.

Primul-ministru a dat de înțeles că a ridicat ieri posibilitatea de a avea o perioadă mai lungă de timp în cadrul întâlnirilor cu liderii UE.

Sosind a doua zi la summit-ul Consiliului European de la Bruxelles, doamna May a declarat reporterilor că opțiunea a apărut pentru a prelungi perioada controversată, dar că va fi doar "o chestiune de luni".”

Suntem în fața unei nerealizări a unei convenții privind frontiera irlandeză dar, se pare că mai sunt și alte puncte care nu au fost clarificate.

Să ne uităm la timp. Este deosebit de important. Un eventual acord de ieșire convenit de părți va trebui să treacă de parlamentele Marii Britanii și ale celorlalte 27 de state care rămân în Uniunea Europeană, Parlamentul European, Consiliul European. Timpul se strânge și, deja, se intră în criză. Data de 29 martie 2019 este bătută în cuie. Începând cu data de 30 martie 2019, Marea Britanie nu mai este membră a Uniunii Europene și, cu acord sau fără, va deveni o țară terță. Iar pe insula Irlanda va exista o frontieră. Fie o frontieră „tare” fie o frontieră peste care trecerea persoanelor și bunurilor va avea o reglementare diferită față de frontierele cu alte state terțe.

Theresa May are împotriva sa proprii parlamentari. The Independent scrie:

Perioada - pe parcursul căreia Marea Britanie ar rămâne în totalitate legată de normele UE, fără a participa la actele de decizie ale UE - este extrem de nepopulară cu Brexiteers, care cred că ar face din Marea Britanie un "stat vasal" al blocului.

În plus, în acea perioadă, Marea Britanie nu poate negocia și încheia contracte comerciale internaționale de sine stătătoare. Nu poate fi și sub beneficiul dreptului UE și să aibă un alt statut internațional sub aspect comercial.

Se pare că ne îndreptăm spre un Brexit fără acord. Theresa May nu vrea să renunțe la propunerile ei, Uniunea Europeană nu vrea să pună în pericol principiile Uniunii. Este evident o ruptură pe care cineva o va deconta. Leo Varadkar, prim-ministrul Republicii Irlanda și membrii guvernului său au atras atenția că Marea Britanie va fi țara care va avea cel mai mult de suferit în absența unui acord care să reglementeze viitoarele relații comerciale ale Uniunii Europene și Marea Britanie. Cel puțin pe termen mediu și scurt.

Să vedem ce va fi. Dau crezare lapidarului președinte Klaus Iohannis. Deja pun mari semne de întrebare la informațiile formulate de Guvernul Marii Britanii cu privire la Brexit.

După tratarea isterică a problemei se cuvine o tratare rațională

Știrile au explodat. România a vândut gazele din Marea Neagră Ungariei lui Orban. Patrioții au luat foc. Toate gazele din Marea Neagră vor fi duse în Ungaria iar aceasta va face ce vrea ea cu ele. Presă de tot râsul.

Iau din două surse, sunt credibile pentru că în timp au dovedit că nu practică can-can-ul jurnalistic. Agerpres și Cursdeguvernare.

În esență, sunt mai multe lucruri de înțeles aici.

În primul rând se confirmă existența gazelor exploatabile din Marea Neagră. Zăcămintele cercetate de consorțiul Petrom/Exxon Mobil sunt evaluate la 42-84 mld m cubi! Ungaria știe, are o sursă sigură de gaze pe care să și-o apropie. Prin cumpărare de la firmele care exploatează zăcământul! Fiind o resursă strategică, este nevoie de un acord la nivel de state.

În al doilea rând se confirmă faptul că Ungaria continuă participarea la construcția conductei strategice europene BRUA, care are drept scop să ducă gaze din mai multe surse în spațiul central și estic al Uniunii Europene pentru a sprijini independența energetică a statelor membre față de Rusia.

În al treilea rând, Ungaria va importa din România jumătate din necesarul de gaze al țării, eliminând, pentru prima dată, dependența Ungariei față de Rusia!

„România va pune la punct condiţiile tehnice pentru exporturile de gaze naturale spre Ungaria până în 2020, în conformitate cu acordul semnat luni la Bucureşti de miniştrii de Externe din cele două ţări, Peter Szijjarto şi Teodor Meleşcanu, informează agenţia ungară de presă MTI.

Potrivit lui Peter Szijjarto, începând din anul 2022, mai cantităţi de gaze naturale extrase din Marea Neagră vor putea fi livrate Ungariei. Szijjarto a adăugat că firmele ungare şi-au rezervat deja întreaga capacitate de 4,4 miliarde metri cubi pe an a conductei de aprovizionare care leagă România de Ungaria.

"Aceasta este prima oportunitate din ultimele decenii pe care o are Ungaria de a cumpăra mari cantităţi de gaze naturale dintr-o altă sursă decât Rusia", a spus Peter Szijjarto, care a adăugat că acest acord de cooperare reprezintă un progres istoric pentru asigurarea securităţii energetice a Ungariei.

Potrivit oficialului ungar, partea română a convenit să construiască staţii de compresare care vor permite livrarea a 1,75 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an în 2020, urmând ca această capacitate să fie majorată până la 4,4 miliarde metri cubi în 2022.”

Exact aceeași informație este și la „Cursdeguvernare”.

Nimic neobișnuit iar eu consider că este chiar un lucru pozitiv. Conducta BRUA va asigura aprovizionarea și a Bulgariei dar și a Ungariei. În România se produce, din România se distribuie, sunt respectate regulile economiei de piață. Citind acum declarația lui Meleșcanu, o înțeleg altfel:

"nu poate fi vorba despre surse de gaze sau infrastructuri cu dedicaţie exclusivă pentru o anume destinaţie sau o anume ţară"

Nu știu ce au înțeles Rareș Bogdan de la Realitatea Tv și invitații lui, dar ar fi trebuit să rețină faptul că acordul dintre România și Ungaria nu va stipula condiția exclusivității pentru Ungaria a vânzării gazului românesc! Ei s-au uitat la capacitatea de transport a conductei spre Ungaria din 2022 - 4,4 mld m cubi -, au legat de comunicatul lui Szijjarto că firmele ungare și-au rezervat deja cumpărarea întregii cantități de gaze care pot fi transmise Ungariei și au ajuns la o concluzie proastă. Cu evident iz naționalist. Uitând că, de fapt, România produce mai mult gaz, că își va asigura întâi necesitățile interne și apoi va exporta. Uitând că și R. Moldova va fi o țintă a exportului de gaze naturale din România!

Ca să fiu rău, nu ar strica să începem să înlocuim gazele cu energia electrică obținută din resurse regenerabile, în special alături de energia atomică! Gazele se vor termina în 10-15 ani, după care trebuie să le imporți de la cei care încă mai au sau să schimbi consumul casnic și industrial (acolo unde merge înlocuirea resursei de energie). Ce trăiește doar din gaze naturale „va muri”.

Greu la deal cu boii mici

Acordul de ieșire parțial convenit din lipsă de timp pentru a face loc unui eventual acord privind perioada de tranziție a Brexit nu este gata și chiar lasă de înțeles, mai ales din partea insularilor, că nici nu va fi semnat ca document! Nu a fost rezolvată problema resortisanților continentali în Regatul Unit și nici a resortisanților britanici pe continent! Granița irlandeză este neclară iar la Bruxelles se întărește senzația că se va ajunge la o „graniță tare”. Iar dacă granița irlandeză va fi una tare din cauza lipsei unui acord, atunci nici celelalte componente ale acordului de ieșire nu pot fi finalizate.

Astăzi a mai avut loc o rundă de negocieri la Londra. Știre la Agerpres, la Independent, la Express și în alte locuri. De reținut este poziția constantă a lui Michel Barnier, negociatorul șef al Uniunii Europene, că Marea Britanie este cea care cere iar Uniunea Europeană poate fi sau nu de acord. Marea Britanie părăsește Uniunea Europeană și nu invers. Ca atare, din moment ce nu mai vrea să facă parte din Uniunea Europeană, aceasta nu are nici un interes să acorde facilități unei țări terțe la nivelul drepturilor pe care le au statele membre ale UE! Chiar dacă acea țară terță este fostul membru al UE!

Sun presiunea parlamentarilor conservatori, David Davis și Theresa May cer și cer mereu și mereu favoruri. David Davis este foarte supărat. El și echipa au lucrat intens la „nevoile Regatului Unit” iar Michel Barnier nu vrea să le ia în seamă.

„Marea Britanie a insistat să găsească pentru această perioadă de tranziţie un acord în martie, însă în acelaşi timp interlocutorii noştri au exprimat o serie de dezacorduri pe care le consider a fi substanţiale” a declarat Michel Barnier

Uniunea Europeană cere ca în perioada de tranziţie, pe care ea o consideră ca fiind cuprinsă între data Brexit-ului, la sfârşitul lui martie 2019, şi sfârşitul anului 2020, legislaţia europeană să continue să se aplice pentru Marea Britanie. Însă Londra nu ar vrea să accepte obligaţia de a aplica deciziile luate de cele 27 de state membre în respectiva perioadă.

Miniștrii conservatori și mai ales politicienii susținători acerbi ai ieșirii din Uniunea Europeană sunt furioși pentru că Uniunea Europeană a emis o scrisoare în care a trasat regulile pe care UE le acceptă pentru aprobarea unei perioade de tranziție. Printre ele, una spune că UE va putea aplica „sancțiuni” Regatului Unit dacă una dintre reguli este încălcată. De la acuza că Regatul Unit ar deveni „vasal” al Uniunii Europene pentru perioada de tranziție până la mai vechea himeră a „răzbunării” Uniunii Europene care se vede lipsită de contribuția financiară a Regatului Unit, toate acuzele și răstălmăcirile sunt posibile.

Michel Barnier a declarat tranșant, declarație preluată obsesiv de presa britanică, că dacă aceste dezacorduri persistă, perioada de tranziție cerută de Regatul Unit nu va fi oferită!

Peste toate, Michel Barnier confirmă, prin atitudine, toate semnalele date de instituțiile Uniunii Europene și, mai ales, faptul că Uniunea Europeană a lucrat la documentele necesare pentru a fi capabilă să suporte o ieșire a Regatului Unit fără nici un acord! De exemplu, Banca Centrală Europeană a anunțat, ferm, că nu vor fi permise serviciile financiare pe teritoriul Uniunii Europene din partea instituțiilor financiare cu sediul într-o țară terță. Cu adresă directă, explicită, pentru marile fonduri de investiții și bănci aflate în Regatul Unit, în special a celor comasate în Orașul Londra! Iar serviciile financiare sunt o parte enorm de importantă a economiei Regatului Unit! Nu doar acestea! Regatul Unit are în componenta economică aproape 70% numai servicii, de orice natură. O ieșire fără acord din Uniunea Europeană amputează grav tocmai această ramură a economiei britanice. Cabinetul May are „sarcina” de a salva serviciile Regatului Unit, dependente în marea lor majoritate de relația cu Uniunea Europeană. Dacă Barnier nu se abate de la mandatul primit, Marea Britanie va fi părăsită de marile fonduri de investiții și marile bănci care vor dori să își continue activitatea în spațiul Uniunii Europene. Și, vorba aia, postul unui înalt funcționar (bancar sau de altă specializare) generează alte 8-10 locuri de muncă de nivel inferior! Când ai ca prognoză o pierdere de 30.000 de posturi de înalți funcționari bancari, înmulțești cu 10 și obții o estimare rezonabilă a sutelor de mii de locuri de muncă adiacente care își vor termina existența!

Să vedem ce va fi săptămâna viitoare.

PSD dă lege ca funcționarii să nu își îndeplinească atribuțiile ?

Câștigând alegerile din 2016 cu minciuni, PSD devine din ce în ce mai stupid când încearcă să continue cu minciuna. Observ că „la bară” a trecut Marian Neacșu, secretarul general al PSD. El vrea să fie doct dar reușește cu mare chin să se mențină, măcar, la nivelul unui sfertodoct.

Marian Neacșu răspunde astăzi unui comunicat dat presei de PNL vineri, 21 iulie 2017 (aici). În comunicat, PNL atrage atenția că măsura pe care PSD și ALDE o iau prin această OG este nu doar neconstituțională, dar este și „o inginerie fiscală aberantă”, consecințele adoptării ei ducând la afectarea veniturilor celor care desfășoară activități lucrative part-time (specifice profesiei lor !) cât și la încărcarea nejustificată a cheltuielilor cu munca în cadrul firmelor, mai ales a celor mici, putând duce și la închiderea unora dintre ele. În loc să aducă mai mulți bani la buget, măsura va duce la mai puține locuri de muncă, la mai puțini bani la buget, la alte cheltuieli pentru sistemul de asigurări sociale de stat.

Sinistră este concluzia care a ieșit în evidență din analiza specialiștilor PNL. Ministerul muncii, condus de Lia Olguța Vasilescu, cel responsabil cu descoperirea și sancționarea unor practici ilegale pe piața muncii este „salvat” prin intermediul unui act normativ ! Este absolut aberantă ideea să dai un act normativ cu putere de lege pentru a scuza, a apăra incompetența unei autorități de stat !

„Ordonanța simplă adoptată ieri de Guvernul Tudose demonstrează preocuparea exclusivă pentru taxarea întreprizătorilor, prin orice mijloace, dar fără a fi preocupat în vreun fel de situația veniturilor nete ale persoanelor care vor fi afectate de acest act normativ.

Dacă actualul Guvern ar fi fost interesat de eventualele situații în care angajații sunt plătiți în parte printr-un contract part-time, iar restul sumelor sunt achitate la negru, soluția nu era să impună otova astfel de inginerii fiscale aberante.

De altfel, instituția cu atribuții în prevenirea unor astfel de practici este Inspecția Muncii, care se dovedește prin acest act normativ incompetentă. Iar prețul pentru incapacitatea statului trebuie plătit, în viziunea PSD, din nou, de mediul privat.”

Răspunsul lui Neacșu este halucinant ! Agerpres.

„Este o măsură pe care o și avem în programul de guvernare. Are un impact financiar pozitiv asupra bugetului de stat și, în opinia mea ca specialist, chiar apreciez că era necesară. V-a fost explicată la momentul acela, eu cred că este foarte bine ca ea să rămână în continuare. Nu cred că vor avea câștig de cauză, chiar dacă domnul Ciorbea va face o sesizare la CCR”

Răspunsul PNL l-a primit astăzi prin declarația lui Ludovic Orban:

Ludovic Orban
36 de minute · București ·
Am hotarat sa sesizam Avocatul Poporului pentru atacarea la CCR a ordonantei guvernului Tudose care obliga angajatorii la plata CAS si CASS la nivelul salariului minim brut garantat in plata pentru angajatii care lucreaza part-time sau in acord.

Nu mă pot abține. Să dai lege care să încurajeze funcționarii statului să nu își execute atribuțiile pentru care postul lor a fost înființat și pentru care sunt plătiți mi se pare absolut halucinant ! Doar la PSD poți găsi astfel de idei !

Rusia vrea instabilitate în Europa. Este singura regiune geografică în care ar putea să se extindă !

O știre nu a făcut vâlvă, dar trebuia să facă. Obligatoriu. Este vorba despre viață și moarte. Nu oriunde ! Doar în Europa !

Putin a ajuns la concluzia că SUA sunt agresive față de Rusia așa că a găsit de cuviință să suspende un Acord cu Statele Unite privind eliminarea plutoniului folosit în scopuri militare. Agerpres.

Situația nu este gravă. Este foarte gravă. Rusia trece fără nici o jenă la eliminarea unui alt act internațional care limita dezvoltarea forțelor militare și a armamentelor în Europa. Mai mult, anunță de fapt că reîncepe cursa înarmării nucleare !

Este și acuzația pe care i-a adus-o Rusiei SUA. Reînarmarea Rusiei și dezvoltarea tehnologiilor de luptă ofensive iar acum cu accent pe cele nucleare are un scop. Iar acesta trebuie deslușit uitându-ne pe hartă. Unde este Rusia și ce variante are ea de expansiune. Trebuie să le spunem lucrurilor pe nume, până la urmă. Rusia a trăit și trăiește din expansiune. Nu se preocupă de propria ogradă. Nu are cu ce. De aceea are nevoie de „sateliți”. Iar „sateliții” au dispărut odată cu extinderea Uniunii Europene.

Existența Uniunii Europene și nivelul înalt de viață al cetățenilor uniunii față de cel al statelor vecine incită, atrage, modifică modelul de gândire al unor oameni. Uniunea Europeană devine tentantă pentru toți vecinii ei. Iar la frontiera cu Rusia, Uniunea Europeană atrage Ucraina, R. Moldova, Georgia și, nu este exclus, alte state care încă mai sunt fidele CSI.

La sud, Rusia are China. Din ce în ce mai puternică, din ce în ce mai competitivă. Are în față un stat care nu stă la prea multe discuții. Are în față un stat a cărui armată poate fi comparată cu a Rusiei. Un stat cu resurse mai multe decât Rusia, în special resursa umană.

La est, Rusia are SUA, Japonia, Coreea de sud. Toate state închegate, aliate, tehnicizate, puternice. Cu Japonia are divergențe teritoriale. Este blocată la fel ca la sud.

La nord are Canada și SUA. Cu care împarte Oceanu Arctic. Expansiunea este blocată.

La vest are Uniunea Europeană în curs de integrare. Este o zonă slabă prin lipsa de integrare deplină. Este singura zonă în care amenințarea cu forța, fie ea economică, politică sau militară mai poate avea șanse de izbândă. Iar Rusia nu se sfiește să le folosească. Agresiunea pe bază de hidrocarburi s-a epuizat. Statele membre ale UE au găsit resursele necesare pentru a depăși amenințarea rusă. Au folosit embargoul alimentar, cu riscul ca populația rurală a Rusiei să moară de foame. S-a epuizat și acesta. Rușii pierd rezervele internaționale de valută. Au ajuns la fundul sacului. Iar petrolul nu vrea să depășească 50$ barilul. În plus, Iranul a fost reprimit pe piața petrolului.

În loc să vină la masa tratativelor cu respect față de tratatele internaționale care au fost create pentru a asigura pacea mondială, Rusia le suspendă sau le desființează. Mai mult, trece la o nouă politică de înarmare.

Ambasadorul Rus la ONU, Vitali Ciurkin, speră că divergențele dintre Rusia și SUA nu vor duce la revenirea Războiului Rece. Agerpres.

Abordarea ambasadorului rus este destul de ciudată. Nu este vorba despre divergențele SUA cu Rusia. Acestea au fost, sunt și vor mai fi. Este vorba despre Europa și statele ei care nu se mai simt în siguranță cu vecinul Rusia. Și da, este adevărat, Uniunea Europeană prin statele care o compun are ca aliat SUA și Canada. Plus alte state de pe alte continente care au interese economice majore în Uniunea Europeană.

Comportamentul Rusiei obligă statele europene să se organizeze militar, industrial, politic, agricol pentru a face față unei agresiuni pe care Rusia nu se sfiește să o arate ca fiind posibilă.

Prin omisiune, ambasadorul rus induce lumea în eroare. Ca de obicei, Rusia folosește comunicatele indolente pentru a prosti pe cei care nu știu prea multe.

Suspendarea acordului cu SUA pune pe jar toate celelalte state. Franța și Marea Britanie, puteri europene cu capacități nucleare, își vor evalua, la rândul lor, capacitățile nucleare. Este evident că Rusia își va mări capacitatea nucleară. Franța și Marea Britanie vor face la fel. China le va urma. SUA la fel. Rusia provoacă un nou Război Rece și tot ea este cea care „speră” că nu se va ajunge la el !

Decretul lui Putin de suspendare a acordului care bloca expansiunea armelor nucleare este un motiv foarte serios pentru a întări sancțiunile europene împotriva Rusiei. Este inadmisibil să faci comerț cu statul care vrea să desfășoare pe teritoriul tău un război nuclear !

Războiul de propagandă cu elemente de tactică de război hibrid !

Nikolai Nencev, ministrul apărării din Bulgaria contracarează prin declarația de la postul de televiziune „Nova Tv” „războiul de propagandă cu elemente de tactică de război hibrid” referitor la o așa-zisă propunere a României de înființare a unei flote navale comune a României, Bulgariei și Turciei împotriva Rusiei. Agerpres.

România a propus numai exerciții și training comune în scopul întăririi capacităților de apărare, spune ministrul bulgar.

Presa bulgară, probabil că despre ea este vorba în atenționarea făcută de ministrul bulgar, se pare că a răspuns unei comenzi ferme de acțiune făcută de la Moscova. Ministrul de externe al Rusiei, Lavrov, s-a manifestat împotriva constituirii unei „Flote NATO” la Marea Neagră, diferiți oficiali ai Rusiei au făcut, la rândul lor, declarații „războinice” la o astfel de idee, ambasadorul Rusiei la NATO a făcut și el, de curând, se pare că ieri-alaltăieri declarații împotriva înființării unei „Flote NATO” la Marea Neagră.

Presa română, de rahat, ca întotdeauna, a preluat și răspândit mesajul Kremlinului cu dezinvoltură.

Așa am ajuns la „țipătul demnitarilor bulgari la Iohannis”, la declarațiile lui Traian Băsescu că deplasarea lui Iohannis este un mare eșec, la tot felul de materiale aiuritoare, inclusiv la părerile unor „analiști români” publicate de publicațiile on-line ale propagandei ruse, cum ar fi „Sputnik” și „Russiatoday”.

După intervenția lui Klaus Iohannis, făcută publică, ca la un făcut, oficialii bulgari au confirmat că este așa cum spune Iohannis ! Măi să fie ? Să mai cred în declarațiile lui Boyko Borissov relatate de presă, română și bulgară ? Să mai cred în declarația de presă de ieri a celor trei oficiali bulgari care afirmă că s-au împotrivit inițiativei României ?

„Oficialul bulgar a precizat că omologul său român, Mihnea Motoc, a prezentat ideea unei flote comune la Marea Neagră la care să participe Bulgaria, România și Turcia, față de care el și-a exprimat însă dezacordul, insistând că orice decizie trebuie luată de conducerea politică la nivelul NATO”, ar fi declarat la o conferință de presă comună a lui Plevneliev, Borissov și Nencev ultimul dintre ei.

După declarația de ieri,  vine declarația de astăzi arătată la începutul articolului. Cineva fumează țigări cu altă compoziție decât tutunul !

Nu mai spun de intervenția „inteligentă” a lui Adrian Severin care scoate în evidență niște realități de politică internațională în care România este un stat agresor la adresa Rușilor și că România ar trebui să accepte o recomandare de la ruși pentru a face ceva privind propria apărare și, chiar ar fi normal, să ridice două degete și să ceară de la Kremlin voie să meargă să facă „caca”.

După această declarație a oficialului bulgar mă întreb ca omul: cine duce acest „război hibrid” ? Oficialii bulgari sunt lămuriți cu cererea României ? Deocamdată, din elanul anti-flotă NATO, se văd la orizont rușii, mai aproape sunt cozile de topor din România, dar în Bulgaria ce se vede ? Presa lor l-a făcut de rahat pe Iohannis. Oficialii lor se joacă de-a vorbele. La noi, anti-Iohanniștii trăiesc intens, la limita atacului de cord în frunte cu Traian Băsescu și „gazetele de perete” care îi multiplică vorbele. Presa PSD-istă exultă, la rândul ei, postacii au răspândit tot felul de aberații care mai de care mai aproape de apocalipsă.

Rămâne întrebarea: ce răspuns va da Bulgaria la summit-ul de la Varșovia ? Va sta deoparte sau se va alătura inițiativei României și Turciei ?

Nu de alta, dar ca răspuns la ofuscarea rușilor, liderii militari americani răspund cu trimiterea distrugătoarelor modernizate americane în Marea Neagră pentru exerciții comune cu navele militare ale României, Turciei și Bulgariei. Ba, la unele exerciții, participă și Ucraina.

Încă un pas mare, în relația cu Ucraina.

Agerpres (aici).

România și Ucraina au semnat acordul privind exonerarea de la plata taxei pentru eliberarea vizelor de lungă ședere.

S-a ajuns, după mulți ani, la un rezultat rezonabil. După ani de suspiciuni extremiste ale ucrainenilor alimentați de propaganda rusă s-a ajuns la recunoașterea minorității române din Ucraina și la o mai mare deschidere în relațiile dintre state.

Este adevărat și faptul că România este membru al UE și va fi membru al Spațiului Schengen, că își doresc sau nu acest lucru unele state din vestul Europei, astfel că Ucraina are tot interesul să își revadă politica externă de bună vecinătate.

Acordul a fost semnat la Solotvino (Slatina, după denumirea românească !), unde s-a tăiat panglica de inaugurare a unui consulat românesc.

Sunt pași buni, comunitatea ucraineană din România având un mare merit în reglarea relațiilor noastre cu Ucraina.

Să nu uităm nici contribuția României la întărirea apărării cibernetice a Ucrainei, parte a sprijinului acordat de NATO țării vecine.

Poate vom ajunge și la revederea unor acorduri din anii trecuți, cum ar fi cel al gospodăririi apelor de frontieră, acorduri cu elemente restrictive „sugerate” de Moscova, de la care ucrainenii au primit un ajutor constant pentru blocarea relațiilor politice cu statele vecine. Acum când Rusia nu mai este „marele prieten”, Ucraina va trebui să își deblocheze relațiile cu vecinii, mai ales că are ca obiectiv intrarea în NATO și în UE.

Uite așa se face că flancul estic prinde contur. Țările Baltice, Polonia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia pot merge foarte repede în direcția constituirii nu doar a unei „linii de apărare” împotriva politicilor agresive ale Rusiei ci și o zonă economică puternică. Este vorba despre aproape 200 milioane de persoane ! O piață uriașă. Uite așa se face că Moldova de peste Prut are toate șansele să se rupă de influența rusă și să se dezvolte într-un spațiu economic și politic mai bun. Cu pași fermi, se va putea ajunge și la flota militară „comună” la Marea Neagră astfel încât toate statele din zona Mării Negre aflate în opoziție cu Rusia să devină mai puternice și mai încrezătoare în viitorul lor.

Acest acord va favoriza călătoriile cetățenilor ucraineni în România. Cred că ucrainenii au deja acorduri asemănătoare cu Polonia și Lituania, posibil și cu Slovacia și Ungaria. Astfel de acorduri sunt deschizătoare de drumuri și de strângere a legăturilor între statele vecine. Astfel de acorduri leagă Ucraina de UE, de vest și o îndepărtează de influența rusă. Este un câștig pentru Ucraina dar este un câștig și pentru UE, nu mai spun de statele vecine Ucrainei care au populații minoritare în Ucraina și populații minoritare ucrainene pe propriul teritoriu.

Un lucru foarte bun. Pas cu pas. Președintele Iohannis confirmă.

David Cameron în Europa. Între „da, se poate” și „nu suntem de acord”.

Agerpres (aici).

Solicitările Marii Britanii (de fapt a politicienilor britanici) pentru a rămâne mai departe în Uniunea Europeană.

Foarte pe scurt ele sunt:

1. Guvernanța economică. David Cameron dorește ca integrarea zonei euro să nu se desfășoare în detrimentul pieței unice și al intereselor statelor membre care au decis să nu adopte moneda euro.

În acest scop, șeful executivului britanic cere o recunoaștere explicită a faptului că Uniunea Europeană are „mai mult de o monedă” și că orice schimbare decisă de statele din zona euro trebuie să fie „o opțiune și nu o obligație”.

Cum o iei, ideea este interesantă. Taie, dacă pot spune așa, pofta unor state cu influență de a obține mai mult și mai repede prin măsuri „dure”.

Exemple sunt. Multe. Victima este însăși „piața unică”, nu mai spun despre statele care au performanțe economice în alte domenii decât domeniile favorizate de statele „puternice”.

Noi am ales, la un moment dat, politica „alinierii”. Avem, nu avem treabă, ne aliniem. Putem sau nu face ceva, ne aliniem de parcă am putea face. De aici au răsărit tot felul de „minuni”. Guvernele noastre au căutat abia apoi „portițe de scăpare”. Parlamentul nostru a venit cu propriile idei și am ajuns la momentul în care descoperim că trăim într-o adevărată „harababură”. Una declarăm, alta putem face și cu totul altceva facem. Mințim, ascundem sub preș, înșelăm. Oalele sparte ne cad nouă în cap.

Deciziile Uniunii Europene se iau, că place sau nu, doar în clubul select al statelor din zona euro. Celelalte state au doar rol „consultativ”, participă (dacă sunt chemate) dar nu dispun. Fără a-și da acceptul, statele din afara zonei euro sunt obligate să se conformeze deciziilor statelor din zona euro. Este o problemă de suveranitate națională. Fără acceptul statului, presiunea de la CE devine o ingerință în sfera suveranității naționale.

Și aici este de discutat. Aspectul de mai sus are și multe, multe neplăceri. Poate produce pierderi. Tuturor dacă nu se acceptă o linie de conduită.

Avem o zonă euro însă nu avem o politică fiscală comună. Fiecare stat are dreptul de a juca cum vrea mușchii politicienilor lui în domeniul fiscal. Degeaba este moneda comună dacă nu există și fiscalitatea comună. Unificarea fiscală a tot fost cerută de statele din nordul Europei. Statele din sudul Europei s-au opus. Statele din estul Europei și-au construit fiscalitatea funcție de nevoile de dezvoltare. Noi avem o altă politică fiscală. O introducem din acest an și de anul viitor. Cu moneda noastră însă urmărind alinierea la reglementările UE privind moneda unică. Grecia are altă politică fiscală la care a fost obligată să umble sever din cauza derapajelor severe din ultimii ani. Grecia este în criză.

Pe undeva are dreptate Cameron. Marea Britanie este un stat foarte puternic din toate punctele de vedere iar politicile ei separate de ale UE și mai ales interesele ei economice comune cu alte state, unite în Comunitatea Națiunilor, numită în mod uzual și the Commonwealth, cer o abordare atentă a problemelor ce decurg din „piața comună europeană”.

Totuși, este o problemă care se poate negocia. UE va trebui să accepte că există mai mult decât o monedă care circulă în spațiul european și că unele state nu pot (pentru protejarea propriului interes) să accepte unele soluții economice sau de altă natură. Asta nu împiedică celelalte state ale UE care doresc o uniune mai strânsă să o realizeze.

2. Competitivitatea. Liderul britanic vrea ca UE să se concentreze pe creșterea economică și crearea de noi locuri de muncă în Europa, astfel încât aceasta să devină mai competitivă.

Pentru atingerea acestui obiectiv, el cere o simplificare a reglementărilor europene cu privire la întreprinderi și realizarea pieței unice, în vederea asigurării depline a liberei circulații a capitalului.

La naiba, cererea este cât se poate de îndreptățită. Este cumva și o invitație către Europa-europenilor. UE este inegal dezvoltată și nu face suficiente eforturi pentru a se dezvolta echilibrat.

Ba, de ce să nu o spun, politicile privind migrația promovate de Marea Britanie, Franța, Belgia, Suedia, Germania, Italia dar și alte state sunt ostile acestui concept, sunt ostile dezvoltării echilibrate a statelor europene.

Păi cum naiba să nu fie așa din moment ce este atrasă forță de muncă de pe alte continente pentru a scădea cheltuielile cu forța de muncă pe plan intern și nu se promovează dezvoltarea echilibrată a pieței muncii intra-europene ?!

Cameron vorbește despre funie în casa spânzuratului. Pentru că ultima lui cerere este ostilă migrației de muncă intra-comunitare, migrația de muncă încurajată de Tratatul UE ! Migrația capitalului nu este suficientă pentru asigurarea competitivității. Asociată cu migrația forței de muncă în spațiul intra-comunitar însă, da. Pentru că se încurajează cultura muncii, se preiau cele mai bune practici privind munca și, mai ales, se face un transfer intra-comunitar de dezvoltare.

Subiectul poate fi negociat, este posibil să se ajungă la compromis, un compromis util.

3. Suveranitatea. În contextul în care Marea Britanie a considerat întotdeauna construcția europeană un proiect economic unic, Cameron dorește garanții că țara sa nu va fi antrenată într-o uniune politică. El mai cere ca Marea Britanie să fie exceptată de la obligația de a se îndrepta către 'o uniune mai strânsă', prevedere inclusă în primul articol al Tratatului UE.

Trebuie înțeles. Marea Britanie ar fi pusă în mare dificultate față de Comunitatea Națiunilor (the Commonwealth). Va fi pusă în dificultate și față de alte uniuni internaționale în care deține o poziție cheie.

Marea Britanie nu vrea să dea locul ei Uniunii Europene. O uniune mai strânsă în Europa, așa cum își doresc mai toate statele va face din Marea Britanie (dacă o acceptă) un actor de mâna a doua pe plan internațional. Ar duce, foarte probabil, la desființarea Comunității Națiunilor (the Commonwealth) !

Este iar de negociat. Sunt multe poziții ale unor state membre ale UE care diferă de prevederile Tratatului UE. Există excepții. Marea Britanie vrea o nouă serie de excepții după ce, la un moment dat, a acceptat unele prevederi. Mișcările „brutale” ale unor state „majore” din UE o deranjează și vrea o zonă de siguranță.

4. Imigrația. Considerând că presiunea exercitată de imigrație asupra serviciilor publice britanice este prea puternică, șeful executivului de la Londra dorește scăderea numărului cetățenilor din alte state membre ale UE care se stabilesc în Marea Britanie.

Această cerere nu poate fi acceptată. România nu o acceptă.

Cameron vrea o liberalizare a mișcării capitalurilor, a întreprinderilor (a doua lui cerere, legată de mișcarea capitalurilor !) însă vrea o mai mică mișcare a forței de muncă. Calculul este „pervers”. Este doar în favoarea Marii Britanii. Cu o economie mult mai competitivă, Marea Britanie vrea să „ocupe” teritorii economice prin favorizarea celor mai competitivi (adică ei !) în dauna celor „ocupați”. Nu se va băga în statele cu care este în concurență acerbă (la fel de competitive) însă există spațiul statelor din centrul și estul Europei unde englezii au un mare spațiu de manevră.

Dacă se poate ajunge la un compromis să se ajungă însă aceasta cu imigrația nu este de acceptat. Marea Britanie acceptă imigrația de muncă din statele Commonwealth însă se opune imigrației de muncă a UE, stabilită și protejată prin Tratatul UE. Este caraghios.

Până una-alta, britanicii au de ales. Vor trebui să își facă calculele cu seriozitate. Ieșirea din UE poate costa mai mult decât își doresc. Pot rămâne parteneri ai UE, cum sunt statele asociate - Elveția, Norvegia etc. -, posibil.

Cei care au mai multe date și au mai multe posibilități pot face mai mult. Oricum, fiecare stat din UE își va face propriile calcule înainte de a fi de acord sau nu cu David Cameron.

Wolfgang Schaueble are, în fond, dreptate. Își apără țara, apără Uniunea Europeană și uniunea monetară.

Campaniile extremei stângi din Grecia împotriva germanilor și a conducerii Germaniei, cu precădere, a stimulat apetitul „sentimentaliștilor” de pe tot mapamondul, ai noștri fiind stimulați și de anti-europeniștii de la noi, indiferent de formațiunea politică în care activează sau pe care o susțin. Este la modă să fii anti-european, cu cât ești mai zgomotos cu atât ai mai multe șanse să fii băgat în seamă. Eu mă mulțumesc să îi număr și să constat doar că există. Din câte înțeleg, majoritatea nu au nici o treabă cu eforturile țării pentru intrarea în UE sau NATO, nu au suferit nici „o pagubă” în urma procesului de aderare, au avut surse externe de existență însă vor un loc sub soare și, pentru că nu se pricep la altceva, critică ce li se pare lor că este la modă.

Wolfgang Schaueble are dreptate în pozițiile adoptate cu privire la Grecia. Grecia are nevoie de o reducere a datoriei însă nu se poate a celei către statele membre ale zonei euro pentru că nu există un mecanism care să permită o astfel de ștergere.

Zona euro trebuie înțeleasă ca fiind o singură piață, o „țară”. Cum ar veni, „țara euro”. Dacă luăm ca exemplu oricare altă țară care nu este membră a zonei euro, situația din Grecia ar trebui comparată cu situația unui județ sau a unei regiuni cu o anumită independență financiară care a acumulat datorii la bănci sau la bugetul de stat iar statului respectiv i s-ar cere să îi șteargă datoriile. Și de la bugetul de stat și de la bănci. Imposibil. Grecia este în situația aceasta. Este în zona euro și nu îi pot fi șterse datoriile. Îi poate fi impuse însă reglementări care să îi corecteze comportamentul, să oblige autoritățile locale să nu mai scutească de impozite (locale) pe unii, să îmbunătățească colectarea taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat și celui local, să stimuleze industria și comerțul local pentru a atrage venituri bugetare etc.

Dacă Grecia ar fi ales calea ieșirii din zona euro, întreaga zonă ar fi avut pierderi însă acestea ar fi putut fi suportate prin măsuri ale statelor membre și ale BCE pentru reducerea efectelor negative. Grecia la rândul ei ar fi avut de suferit prin scăderea dramatică a veniturilor și efortul de trecere la o monedă alternativă sau la o monedă paralelă cu euro, care însă ar ieși de sub controlul și sprijinul BCE. Grecia ar fi putut să își facă propria politică financiar-monetară, ar fi putut devaloriza moneda proprie, ar fi putut profita de inflație pentru reglajele de care ar fi avut nevoie, ar fi putut face mult mai multe decât acum. Ar fi putut face ce fac ai noștri, ar fi putut șterge datoriile către bugetul de stat ale societăților cu capital de stat ba chiar și a unor entități private care au fost introduse în categoria „de interes național”. Pe timpul lui Năstase era „o modă” de care au beneficiat mulți investitori strategici, chiar și pe timpul lui Boc, nu mai spun de Ponta care a făcut și el astfel de treburi.

Yanis Varoufakis a fost tranșant în ultimele declarații. El, împreună cu un grup restrâns de la ministerul de finanțe grec (spunea de 5 apropiați), au planificat prăbușirea economică a Greciei pentru a provoca prăbușirea economică a zonei euro. A vrut însă să îi oblige pe ceilalți să dea afară Grecia din zonă, nu să rămână el ca „vinovat” de acțiune (în fața grecilor !). Alexis Tsipras a fost, practic, doar instrumentul politic de care s-a folosit pentru atingerea scopului. Tot Varoufakis a mărturisit că Wolfgang Schaueble și-a dat seama de ce face el și i-a propus o ieșire din zona euro „plătită” pentru a nu afecta celelalte state. Varoufakis a refuzat și atunci ceilalți miniștri de finanțe au luat prima măsură de blocare a intențiilor guvernului grec: au blocat băncile grecești. Au oprit efectele negative ale acțiunilor anti-europene generate de Varoufakis și Tsipras. Eliminarea lui Varoufakis din rândul negociatorilor greci a fost al doilea pas important. El era cel care „își prostea colegii” și îi îndemna la acțiuni auto-distructive. Efectele s-au văzut. Cei care au lucrat cu Varoufakis la ministerul de finanțe grec și-au depus demisiile. Grupul Varoufakis a eșuat în încercarea de a distruge zona euro. Sunt dubioase în schimb intervențiile ulterioare ale FMI și SUA. Hm. Cineva va ține minte. Acordul comercial cu SUA nu este încă finalizat. Nu cumva, cineva, dorea o fazendare a UE înainte de finalizarea negocierilor și semnarea acordului ?

Rămânerea Greciei în zona euro nu este un câștig pentru greci și nici pentru zona euro. Nu există nici procedura ca o țară membră să fie obligată să părăsească zona (merg din nou la comparația de mai sus, nu poți să spui că județul sau regiunea prost gospodărită nu mai face parte din teritoriul național !). Există însă posibilitatea ca aceasta să iasă singură din zonă. Dacă vrea. Iar grecii, acum, nu vor.

Nu este bine să uităm evenimentele anterioare. Un material BBC despre Angela Merkel (foarte bun !), a scos în evidență câteva comandamente ale vieții politice ale cancelarului german: Germania unită, Uniunea Europeană, Uniunea Monetară Europeană ... Când Germania de vest a pregătit reunificarea cu Germania de est, zona euro nu exista. Marca germană era puternică, Germania se pregătea să pompeze multe mii de mărci în partea sa de est pentru a aduce la același nivel economic și de dezvoltare întreaga Germanie. Au fost discuții cu privire la statutul Germaniei de membru al UE după reunificare. Germania a trebuit să accepte multe „impuse” pentru ca celelalte state membre ale UE să accepte că Germania reunificată este Germania membră de drept a UE. Franța a jucat mai strâns și mai mult. A obținut angajamentul Germaniei că va semna Tratatul de la Maastricht, tratatul monedei unice. Acțiunea a fost puțin perversă (ca să nu spun ticăloasă !). Germania a fost astfel obligată să renunțe la posibilitatea folosirii unui deficit mai mare de 3% pentru creșterea economică a zonelor din fosta RDG. I s-a luat unul din instrumentele de soluționare a crizelor de tot felul care, mai apoi, au pus în mare dificultate statul german: șomaj uluitor - peste 25% -, închiderea firmelor din partea de est a Germaniei, sărăcie lucie, migrația economică dinspre est spre vest cu potențial de destabilizare a localităților din vestul Germaniei, creșterea asistenței sociale accelerate etc. La toate acestea s-au adăugat problemele generate de participarea Germaniei la eforturile ONU de salvgardare a persoanelor aflate în dificultate din alte state, în special din Africa și Asia, cotele de migranți fiind o povară suplimentară.

După ce a trecut prin „calvarul” reunificării și respectării forțate a prevederilor Eurozonei, Germania are de apărat poziția ei dar și stabilitatea Uniunii Europene în ansamblul său. A muncit, a suferit pentru ca UE să fie cea mai mare putere economică a lumii. Merkel și Schaueble au de muncit serios să îi determine pe parlamentarii germani să fie de acord cu un nou angajament de ajutor pentru Grecia. Wolfgang Schaueble a spus-o pe șleau: Grecia s-a mai angajat acum 5 ani să facă reforme și nu a făcut. Ce credibilitate mai poate avea un guvern grec azi ? Mai ales că este format din extremiști de stânga ?

Îmi pare rău de ce li se întâmplă grecilor însă nu pot fi de acord cu ce au făcut și, mai ales, cu ce au vrut să facă. Dacă Varoufakis și Tsipras ar fi reușit, noi am fi avut de suferit. Depindem economic de zona euro, majoritatea firmelor care exportă din România au capital din zona euro, 12% din puterea bancară din România are capital grecesc etc. Ar fi fost iadul de pe lume. Pentru ce ? Pentru că niște extremiști marxiști vor să dispară UE ? Ia să se ducă la dracu !

Nesăbuitele guvernări elene au adus doar distrugere și izolare.

Campioni ai populismului deșănțat, cei din Syriza au reușit, inițial, să își atingă scopul: să prăbușească Grecia și să își provoace partenerii Eurogrup încercând să îi antreneze în prăbușirea zonei euro. Atât.

Au întrerupt o guvernare care intrase pe un drum reparatoriu a erorilor anterioare. Au anulat toate rezultatele bune obținute în ani de chin pentru populație, au încercat să vândă luna de pe cer. Acum ar trebui chemați de greci să dea socoteală. Lozincile patriotarde nu dau de mâncare, nu pun la loc banii din bănci, nu sprijină economia. Au reușit să pună în poziții de adversitate cetățenii din Grecia cu cetățenii altor țări, posibili clienți ai produselor și serviciilor grecești, în special în turism. Acum reîndatorează Grecia în condiții absolut draconice.

Nu mai spun de Germania, o să spun de Marea Britanie. Londra se opune folosirii fondurilor britanice în programul de asistență pentru Grecia (aici). Fonduri care ar putea fi o sursă financiară solidă, cu potențial de creștere.

„Colegii noștri din zona euro au primit un mesaj clar și puternic potrivit căruia va fi inacceptabil de modificat poziția britanică privitoare la programele europene de stabilizare financiară.

Doar cei 19 membri ai zonei euro, din care Marea Britanie nu face parte, trebuie să aibă responsabilitatea de a subscrie la programe de stabilizare financiară cu ajutorul fondului utilizabil în timpul unor crize precum cea prin care trece Grecia în prezent”.

Este mai mult decât clar. Este o subscriere de către statele membre Eurogrup, sunt garanții ce se acoperă cu propriile „averi” pentru ca niște guverne grecești să facă ceva cu banii împrumutați. Unii nu sunt de acord.

Praga se poziționează clar împotriva garantării de către Cehia a ajutorului dat Greciei prin acordul abia încheiat. Praga nu este de acord că garanteze cota de 1,13% din suma stabilită pentru ajutorul financiar ce urmează a se acorda Greciei (aici).

Poziția cehilor sună, mai degrabă, a sentință: „Președintele ceh Milos Zeman a declarat luni că acordul cu Grecia este foarte fragil deoarece Grecia a promis de mai multe ori ceva, dar niciodată nu a îndeplinit. El a respins ideea că Republica Cehă ar trebui să ofere o garanție pentru un împrumut Greciei. El a considerat o astfel de alternativă ca foarte negativă. El crede că contribuabilii cehi nu ar trebui niciodată să plătească datoriile Greciei”.

În mod cu totul asemănător se vor comporta și alte state, în special cele care s-au opus acordului și au cerut ca Grecia să iasă din zona euro.

Problema este mai gravă. Nu doar statele zonei euro participă la Mecanismul European de Stabilizare Financiară, ci toate statele membre ale Uniunii Europene.

Este evident că aici se va pune problema garantării și de către România a unei părți a datoriilor Greciei. Sunt curios dacă vor pricepe marii susținători ai lui Tsipras și Varoufakis din România despre ce este vorba. Dacă pricep faptul că vom arunca niște bani pe apa sâmbetei pentru a fi solidari cu Grecia, dacă Președintele Iohannis și Guvernul Ponta își vor asuma garantarea procentului care îi va reveni României în mecanismul de salvare european.

Întrebarea este, până la urmă următoarea: vrem noi să devenim contribuabilii români care plătesc o parte din datoriile grecilor ? Să nu uităm că perioada pentru care Grecia este îndatorată până în prezent merge până la anii 2052 ! Cam pe aici. Să pricepem că perioada de îndatorare poate va fi prelungită. Să înțelegem că prin „ajutorarea” Greciei ne procopsim nu doar cu datoria României, mărită iresponsabil de Tăriceanu, Băsescu-Boc și Ponta, ne procopsim și cu o parte a datoriei Greciei. Copiii noștri sunt buni de plată. Se nasc deja îndatorați. Pentru ce ? Pentru ca niște guverne, românești sau străine, au avut chef să fie percepute de cetățenii lor ca mari donatoare de privilegii de la bugetul de stat.

Exemplul absolut negativ al Greciei ar trebui să ne trezească. Ce fac guvernele noastre ? De împrumutat, se împrumută, de dat cu beneficii la popor, dau, de umplut pușculița ... sufletul.

Exemplul negativ al Greciei îmi spune că Tăriceanu sau Năstase nu au prea fost buni premieri. De fapt, au fost niște tâlhari. La fel ca ceilalți de după ei. Trebuie să renunțăm la acest model de guvernare. Este prost, este tembel, este iresponsabil. Dacă îl păstrăm vom ajunge la fel ca grecii în loc să fim ca cehii, slovacii, polonezii, germanii, finlandezii etc.

Încep să am îndoieli cu privire la viabilitatea acordului abia încheiat. Dacă mai multe state se opun depunerii de garanții pentru Grecia, nu îi văd pe francezi, italieni, spanioli, portughezi, ciprioți și alții acoperind singuri garanțiile cerute. Nici pe Germania nu o văd prea bucuroasă să accepte să acopere ce nu vor ceilalți să dea.

Empatizez cu cel din Grecia aflat în dificultate însă trebuie să fie clar: cămașa este mai aproape de piele ca haina.

Fețele ascunse ale acordului de la Minsk.

Agerpres (aici).

Rușii au mințit. Dacă Putin nu este capabil să poarte răspunderea pe ce semnează, să nu mai semneze nici un acord ca să știm o treabă. Rusia a pornit un nou război în Europa.

Din moment ce așa-zișii separatiști insistă cu modificarea limitei stabilită la Minsk anul trecut, încercând să ocupe diferite zone, în special la Dobalțevo, plus orașul Mariupol, înseamnă că acordul a fost semnat degeaba.

Rând pe rând pică înțelegerile din acord. Pe puncte, așa cum au fost ele scrise. Plus că rușii, prin Putin, dau o altfel de interpretare cuvintelor.

Separatiștii nici nu se gândesc să renunțe la controlul frontierelor. Nu se gândesc să renunțe la predarea teritoriului cucerit după acordul Minsk I. Minsk II îl reia pe Minsk I și vine cu ceva în plus. Slabe speranțe ca acest acord să prindă viață.

Ucrainenii recunosc că în acord nu există nici o prevedere de retragere a trupelor ruse de pe teritoriul ucrainean. Normal, din moment ce Putin nu recunoaște că are trupe în Ucraina.

Cred că UE ar trebui să se pregătească de noi sancțiuni împotriva Rusiei. Oamenii de afaceri din Germania, cei care au investiții în Rusia cât toate celelalte state europene plus SUA, ar cam trebui să înțeleagă că retragerea din Rusia se impune de urgență. La fel toți oamenii de afaceri care sunt prezenți acolo. Își vor pierde averile.

Sincer, nu cred în încetarea focului. Putin a vrut să obțină o nouă Transnistrie, Abhazie sau Osetie. Merkel și Hollande au vrut să reia relațiile economice cu Rusia. Ucraina vrea să fie independentă în frontierele recunoscute la declararea independenței. Singurul care are de „câștigat” este Putin. Obține o zonă de conflict în Europa, zonă ce poate exploda.

Este evident că SUA și Marea Britanie plus Estonia vor da arme ucrainenilor. Putin va vedea că se vor alătura și alte state. Rusia nu poate duce un război împotriva întregii Europe. Nu are capacitățile necesare, nu are finanțarea necesară, este dependentă de producția altor state inclusiv pentru armamentul și tehnica pe care o deține. Ce îi pică la un eventual conflict, este bun picat. Va încerca să acopere cu industria proprie însă va avea o calitate inferioară a materialului de luptă.

Sper ca UE să îi închidă ușile complet Rusiei. Doar așa îl va lămuri pe Putin să dea înapoi.

Traian Băsescu încalcă nu doar Constituția ci și legile în vigoare

Am citit tot felul de declarații în legătură cu atitudinea lui Traian Băsescu și replicile lui Victor Ponta precum și a altor miniștri.

M-am uitat în Constituție să văd cine are dreptate. Constituția îmi spune că dreptatea este de partea Guvernului.

Traian Băsescu comite încă un act samavolnic împotriva interesului național, împotriva statului român, nu doar împotriva unei guvernări susținute de o însemnată majoritate parlamentară. Fapta lui Băsescu are și un nume în Codul penal: abuz în serviciu contra intereselor publice. Art. 248 Cp.

„INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIUL
Art. 248
Abuzul în serviciu contra intereselor publice
Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”.

Interesul public este exprimat prin vot. Populația își exprimă interesul public prin cei pe care îi mandatează să facă parte din legislativ ( Parlament ) iar prin actul de voință al legislativului să formeze guvernul și să conducă țara potrivit prevederilor constituționale și a legile date pentru aplicarea Constituției. Prin extensie, Guvernul este reprezentantul voinței populare și exponentul intereselor acesteia. Politicile Guvernului se aprobă de Parlament (legislativul) și devin obligatorii pentru oricare persoană din România.

Traian Băsescu vorbește de opoziția lui la majorarea accizei la carburanți ca o măsură menită să sprijine dezvoltarea economică. Nu este treaba lui. Este treaba exclusivă a guvernului. Guvernul are program economic, Guvernul face politicile economice, politici interne dar și angajamente de politică externă. Ca atare, refuzul lui Băsescu de a semna un memorandum de înțelegere al Guvernului cu FMI și CE constituie el însuși un act de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Iau de la Hotnews reacția CE la declarația lui Băsescu:

„„Romania a fost cea care a solicitat un program de precautie si Romania este cea care trebuie sa decida daca doreste sa continue cu programul care a fost convenit", a afirmat oficialul din Comisia Europeana, intr-o declaratie transmisa HotNews.ro. 

El a subliniat, insa, ca indiferent de decizia Romaniei, este esential ca tara sa continue aplicarea recomandarilor Consiliului Uniunii Europene din iulie. 

„Indiferent ce alegere face Romania, este esential ca tara sa continue punerea in aplicare a recomandarilor emise de catre Consiliul Uniunii Europene in iulie. Acestea includ masuri fiscale pentru a asigura atingerea obiectivelor bugetare convenite si ample reforme structurale pentru imbunatatirea capacitatii administrative a Romaniei si pentru a ii ridica potentialul de crestere economca", a mai declarat purtatorul de cuvant pentru afaceri economice si monetare din Comisia Europeana””.

Reacția îmi arată că Guvernul României a construit un proiect economic necesar „îmbunătățirii capacității administrative a României și pentru a-i ridica potențialul de creștere economică”. Să îmi fie cu iertare, dar ce face Traian Băsescu acum este împotriva scopului declarat al înțelegerii convenite de Guvern cu FMI și CE.

Fără prea multă discuție, un astfel de comportament este acceptat pentru opoziția parlamentară. Este normal să fie așa, deoarece opoziția parlamentară are, așa ar fi normal, un alt proiect de guvernare iar opoziția la proiectele guvernului sunt normale. Poziția lui Traian Băsescu nu mai are beneficiul „opoziției” politice. Competențele și atribuțiile constituționale îl obligă să finalizeze actele de politică economică ale Guvernului. Cu privire la memorandul cu FMI, Constituția îl obligă să îndeplinească actul formal de finalizare a procedurii interne prin semnarea lui. Constituția spune că actele internaționale sunt negociate de Guvern, chiar dacă sunt „încheiate” (în sensul de semnate) de Președintele României. Nu există marjă de joc politic în acest domeniu. Având în vedere că Guvernul reprezintă interesul populației în actul administrativ, Traian Băsescu comite un act de sfidare a interesului național.

Cu privire la scumpirile declarate în sprijinul acordat de unii și alții lui Băsescu, să fim serioși. În anii guvernării băsesciene carburanții s-au scumpit cu 60% fără ca acciza să crească ! Apoi, prețul carburanților va mai crește sau va scădea funcție de politicile energetice internaționale. Acciza însă se va constitui ca sursă de finanțare pentru realizarea unui interes public major: infrastructura rutieră.

Băsescu este o jigodie. Sper ca Parlamentul și Guvernul să găsească „ac de cojocul lui” și să îi aplice legea. Dacă va mai continua astfel, dacă Guvernul și Parlamentul nu vor lua atitudine să îi arate care îi sunt limitele constituționale, actuala guvernare se va duce de râpă. A venit momentul ca USL să îi arate lui Băsescu că are majoritate în Parlament. Decât să ducem țara în criză, mai bine îl crizăm pe Băsescu. La comportamente extreme se răspunde cu soluții extreme. Nu știu dacă nu cumva a venit timpul pentru o nouă suspendare pentru acțiuni ostile statului român !

Parafarea Acordului de Asociere între UE și R. Moldova.

Ziarul „Timpul”.

„Procedura este efectuată de negociatorii şefi din partea Moldovei pentru asocierea cu UE - ministrul afacerilor externe şi integrării europene, Natalia Gherman, şi viceministrul economiei, Octavian Calmâc, alături de negociatorii şefi din partea UE. Este vorba şeful Direcţiei pentru Europa de Est, Caucaz şi Asia Centrală a Comisiei Europene, Gunnar Wiegand, şi  negociatorul şef asupra creării Zonei de Comerţ Liber din partea Comisiei Europene, Luc Devigne”.

Sunt 900 de pagini, este treabă de câteva ore bune. Câte 4 semnături pe fiecare pagină. Este și semnalul că negociatorii au terminat partea tehnică a procedurii. Înseamnă că toate textele au fost convenite și că devin obligatorii de la momentul în care sunt aprobate/asumate potrivit procedurilor interne ale părților contractante. Să vedem, în viitor, cum va fi procedura de aprobare a acordului potrivit legilor din R. Moldova. Dinspre partea UE, la fel, voi urmări procedura de aprobare a acordului.

Acordul naște obligații juridice internaționale atât pentru UE cât și pentru R. Moldova. Va fi ca la noi. Am îndeplinit obligația „x”, UE a îndeplinit obligația „y”. CE va avea un birou la Chișinău care va monitoriza ferm toate obligațiile asumate de R. Moldova și va evolua realizările prin comisii (cu membri destul de exagerați în pretenții, unii chiar nesinceri). Dar tot răul înspre bine.

Noi, România, va trebui să ne depunem ofertele la CE pentru asistența ce se acordă R. Moldova pentru îndeplinirea cerințelor Acordului. Noi am primit asistență, substanțială, de la Germania, Franța, Spania, Olanda, Suedia, Danemarca ... Acum este rândul nostru să întărim asistența ce se acordă R. Moldova. Iar dacă guvernele celor două state vor avea în vedere întregirea țării într-un timp din viitor, nu ar strica ca asistența României să fie axată pe domeniile cele mai sensibile ale viitoarei reîntregiri. Normal ar fi ca asistența să fie însoțită de contracte economice care să permită R. Moldova să capete mai multă independență energetică față de Rusia (o soluție ar fi chiar parteneriatul nostru privat cu China ce tocmai „a prins glas”), iar despre dezvoltarea accelerată a infrastructurii dintre România și Moldova nici nu se mai pune problema. Este o treabă urgentă care are prioritate.

Acordul cu FMI, CE și BM și bugetul în viziunea PNL

Aseară, după o lungă ședință a BPN al PNL, Crin Antonescu și Daniel Chițoiu, alături de Cristina Pocora, au prezentat jurnaliștilor prezenți poziția PNL cu privire la finalizarea acordului cu FMI, CE și BM și liniile directoare ale bugetului pentru anul 2014.

Iau textul conferinței de presă de pe blogul deputatului Radu Zlati, pentru că doar aici l-am găsit în integralitate.

„Crin Antonescu:

“Bună seara!

Vă mulţumesc mult, mult de tot pentru faptul că sunteţi aici, mereu şi pentru faptul că aţi avut atâta răbdare, a fost una dintre şedinţele cele mai lungi ale Biroului Politic Naţional al Partidului Naţional Liberal şi în legătură cu conţinutul acestor discuţii şi cu hotărârile politice adoptate, împreună cu domnul vicepreşedinte al partidului, viceprim-ministru al Guvernului şi Ministru de Finanţe, Daniel Chiţoiu, şi cu doamna deputat Cristina Pocora, purtător de cuvânt al partidului, am cinstea să vă informez că cea mai mare parte a acestor discuţii s-a desfăşurat în jurul negocierilor purtate în numele Guvernului de către de către domnul ministru Chiţoiu cu Fondul Monetar Internaţional şi, oarecum implicit, în legătură cu structura,cu proiectul bugetului pentru anul 2014.

Sigur, o asemenea discuţie a durat mult, ea putea dura si foarte puţin, dar am insistat să dureze mult pentru că, în fond, ea duce la politica economică şi bugetară a acestei ţări şi mai ales la rolul pe care Partidul Naţional Liberal îl asumă în această politică, rolul şi responsabilitatea pe care le asumă în această politică.

Având în vedere că domnul ministru Chiţoiu primise un mandat politic în Partidul Naţional Liberal, la Delegaţia Permanentă de la începutul sesiunii de toamnă, mandat care, între altele, ca punct foarte important prevedea intenţia Partidului Naţional Liberal şi demersurile pentru o scădere a CAS-ului cu 3 puncte procentuale, sigur că a fost o discuţie cu atât mai plină şi am ţinut ca foarte mulţi colegi, aproape toţi, să abordeze acest subiect.

Am vrut să facem lucrurile foarte clare pentru că în asemenea situaţii evident există oameni lideri politici, miniştrii care au un mandat, cum a fost şi cazul domnului Chiţoiu, şi care cu acel mandat merg la nişte negocieri. Nu poate merge tot partidul, nu poate merge toată Uniunea, nu poate merge nici tot Guvernul şi punctul meu de vedereț ca şi al tuturor colegilor, a fost că Partidul Naţional Liberal ca partid de guvernare, ca partid care face parte din majoritate trebuie să discute foarte clar, foarte deschis, până la capăt, cu toate nuanţele, situaţia din acest moment, rezultatul acestor negocieri, acest proiect de buget şi să îl asume din punct de vedere politic sau nu.

Decizia luată în unanimitate la sfârşitul acestor discuţii a fost aceea că Partidul Naţional Liberal îşi asumă din punct de vedere politic şi negocierea făcută în numele Guvernului, împreună cu primul ministru, de către Ministrul Finanţelor, domnul Chiţoiu, şi proiectul de buget pe anul următor.

În legătură cu temele majore pe care Partidul Naţional Liberal le-a urmărit în cursul acestor pregătiri, acestor negocieri şi în construcţia bugetară, au stat două teme majore ce ţin de elementele esenţiale ale fiscalităţii din punctul nostru de vedere foarte importante pentru întreaga viaţa economică, pentru mediul de afaceri şi nu numai. Acestea sunt cota unică de 16% şi reducerea CAS-ului. Cunoaşteţi care sunt rezultatele în acest sens, cota unică a fost menţinută, ceea ce este un lucru foarte bun şi este un lucru esenţial.

În legătură cu CAS-ul avem un rezultat care nu este exact cel pe care noi l-am dorit, dar care, aşa cum spuneam în urma discuţiilor, şi printr-un vot unanim a fost apreciat ca o îndeplinire de mandat. Pentru că, într-adevăr, dacă n-am reuşit ca începând cu 1 ianuarie să scădem CAS-ul cu 3%, am reuşit, a reuşit domnul Chiţoiu şi a reuşit Guvernul României ca să avem un angajament ferm pentru al doilea trimestru al anului 2014 şi să vorbim de 5% de această dată, ceea ce, chiar dacă ne face să mai aşteptăm şi să mai aştepte toţi cei care mai aşteaptă această măsură încă câteva luni, să aibă un efect economic mai important la momentul adoptării măsuri. Aceasta fusese o discuţie de altfel şi din toamnă de la Mamaia. 3%, nu puteam pune problema de mai mult pentru 1 ianuarie, doream să dăm un semnal totuşi puternic în această direcţie, dar şi atunci s-a discutat că o cifră mai mică de 5 puncte procentuale are un impact mai puţin semnificativ în scopurile pe care le urmărim, dinamizarea, accelerarea economiei, apariţia unor locuri de muncă.

Aş vrea să subliniez importanţa acestei reuşite parţiale sau acestei reuşite amânate. Este vorba de faptul că această scădere va intra în vigoare în anul următor, dar în scrisoarea de intenţie în acest moment cu Fondul Monetar Internaţional este o realitate şi este prima reuşită de acest gen a unui guvern al României. Eu nu doresc să vorbesc acum despre Partidul Naţional Liberal despre Guvern şi cred că principala obligaţie a celor care sunt la putere, la guvernare este să explice, să acţioneze, să dea socoteală în permanenţă cetăţenilor, nu să atace opoziţia. Opoziţia are rolul ei, însă, deci nu dintr-un interes polemic vreau totuşi ca să înţelegem ce s-a întâmplat cu aceste negocieri şi cu acest subiect, vreau să comparăm să ne aducem aminte de faptul că, de pildă, guvernele domnului Boc în toate discuţiile şi în toate negocierile pe care le-au avut cu Fondul Monetar Internaţional nici nu au ajuns să pună problema unei scăderi de fiscalitate de o asemenea natură.

Am mai vorbit despre lucrurile care s-ar mai putea face şi pe care le socotim în primul rând responsabilitatea noastră în acest guvern. În primul rând că noi abordăm, cred eu într-un mod corect, tematica economică guvernamentală şi politicile guvernamentale şi anume într-un mod solidar. Nu este un guvern în care PSD-ul trebuie să se ocupe de cei cu salariul minim şi Partidul Naţional Liberal de mediul de afaceri sau de întreprinzători sau de salariaţii din mediul privat, doar de ei. Nu există o răspundere a PSD-ului doar pentru pensionari, să zicem, doar pentru pensionari şi numai a PSD-ului şi o răspundere a PNL-ului faţă de mediul privat sau de  investitori și numai faţă de ei.

Un guvern, indiferent ce compoziţie politică are, răspunde, deşi nu a fost ales de către toţi cetăţenii ţării sau de către toţi parlamentarii, răspunde faţă de toţi cetăţenii ţării pentru că actele sale guvernamentale au impact asupra tuturor. Putem avea şi avem orientări politice de stânga sau de dreapta, punem în mod diferit accente, ordonăm în mod diferit priorităţi, dar este o greşeală pe care, noi cel puţin, n-am făcut-o niciodată, aceea de a crede că fiecare partid decupează şi are ca ţintă a politicilor sale şi ca zonă de responsabilitate doar o zonă profesională, o categorie de salariaţi sau de vârstă sau de altceva. Toţi în acest moment, şi noi şi cei din PSD şi miniştrii noştri şi miniştrii din PSD, avem responsabilităţi comune faţă de toţi cetăţenii ţării asupra cărora actele noastre guvernamentale fac efecte. Şi în sensul acesta sigur suntem un partid de dreapta care a înscris priorităţi de politici de dreapta în programul de guvernare, de la cota unică la scăderea CAS-ului. Le urmărim, dar în acelaşi timp, de pildă creşterea pentru anul următor a salariului minim este o chestiune pe care şi noi am susţinut-o fără niciun fel de ezitare pentru că este o obligaţie asumată în comun.

Aşa cum PSD-ul şi primul ministru Victor Ponta nu au avut ezitări în a susţine alături de noi menţinerea cotei unice şi în a respinge variantele, posibilităţile pe care chiar delegaţia FMI de această dată le-a vehiculat privitoare la mărirea cotei unice, era normal ca şi noi să susţinem pentru că şi noi considerăm normal ca salariul minim să fie mărit într-o compensaţie la cifra foarte mică a acestui salariu. Am convenit, de asemenea, cu toţii, că avem nevoie de tot ceea ce înseamnă creşterile salariale, cât vor putea fi ele, pe anumite categorii de indexare a pensiilor, toate acestea sunt lucruri care sunt obligaţii comune şi de altfel nu întâmplător iată avem un ministru liberal şi la Ministerul Muncii şi Protecţiei Social și așa mai departe.

Deci din punctul acesta de vedere Partidul Naţional Liberal, ca să ne înţelegem odată, şi acesta a fost şi sensul dezbaterilor şi deciziei din Partidul Naţional Liberal din forul său de conducere astăzi, este un partid de dreapta este un partid care susţine politici economice de dreapta în acelaşi timp care în mod solidar cu partenerii de guvernare îşi asumă răspunderea pentru tot ceea ce este mai mult sau mai puţin reuşită într-o negociere sau într-un proiect de buget. Nu considerăm că este normal să ne asumăm doar o parte din această negociere sau doar o parte din viitorul buget. Este un lucru foarte, foarte clar. Sigur am pus, am deschis problema unor discuţii pe care unii colegi le-au făcut chiar în – şi acesta este un obicei care nu e pus în discuţie la Partidul Naţional Liberal –  despre nu ştiu ce politici de dreapta pe care ar putea să le facă, atenţie pe care ar putea să le facă Guvernul României sau ministrul Finanţelor sau mai ştiu eu cine şi nu le face şi n-am plecat în sensul acesta mai luminaţi. Am reexaminat din nou ce posibilităţi, teoretic, ar exista şi concluzia unanimă a fost că practic asta se putea şi asta se poate face în acest moment.

Aşa cum cred că de altfel colegul nostru, domnul vicepreşedinte Fenechiu, v-a informat deja, exista şi o discuţie în legătură cu sumele care din această creştere de acciză la carburanţi vor veni la buget, cu sumele care vor fi destinate construcţiei de autostrăzi şi cu interesul special al Partidului Naţional Liberal pentru a construi proiecte şi a monitoriza folosirea acestei părţi din bani în această destinaţie pentru ca programul de autostrăzi din România să se desfăşoare. Noi nu putem să ne mai permitem să mai pierdem încă nişte ani cu aşteptări, cu negocieri, avem nişte angajamente foarte clare, avem conştiinţa clară a faptului că dezvoltarea infrastructurii rutiere la acest nivel, la autostrăzi este o urgenţă şi o prioritate pentru România. Cam acestea au fost discuţiile. Sigur, s-a intrat şi în detalii privitoare la buget cu domnul ministru Chiţoiu cu parlamentarii. Biroul Politic este alcătuit din 84 de colegi, deci a fost o discuţie lungă în această privinţă.  Au mai fost după aceea şi alte subiecte de natură organizatorică, proiecte de legi, inițiative legislative ale colegilor liberali, puncte de vedere care au trecut prin Birou, dar principala discuție a fost aceasta.

Și concluzia mea cu care și închei intervenția, este aceea că Partidul Național Liberal și-a manifestat cât se poate de evident identitatea sa de partid de dreapta în același timp și-a manifestat și își manifestă și atitudinea cât se poate de serioasă de a fi solidar în interiorul unui guvern și de a urmări programul de guvernare.

Până la urmă, pentru că este normal ca în asemenea momente să comparăm realitățile, reușitele unui guvern cu programul de guvernare, până la urmă prin această negociere deloc ușoară, ca orice negociere – insist nu este nici o plăcere și un lucru facil să negociezi cu Fondul Monetar Internațional – a reușit să se mențină în coordonatele programului de guvernare, pentru că vorbim aici de această chestiune, pentru noi cea mai importantă, privitoare la stipularea pentru prima oară a deciziei politice de a reduce CAS-ul cu 5 puncte procentuale în cursul anului viitor, de menținere a cotei unice de impozitare, de creștere a salariului minim, de creșteri salariale, chiar dacă nu foarte semnificative, pentru că este imposibil, dar măcar ca semnal, ca intenție, ca efort bugetar, la categorii de salariați cum ar fi rezidenți din sistemul de sănătate, debutanții din învățământ, de asemenea sume semnificative în raport cu bugetul nostru alocate programelor de dezvoltare regională și locală. Toate aceste lucruri sunt pași pe calea îndeplinirii programului de guvernare.

S-a discutat și probabil se va discuta mult și probabil se va duce discuția către folclor. Folclorul este simpatic, este plăcut, suntem un popor care spune bancuri, dar să nu uităm realitatea. Deci când începem să vorbim de impozitări de piscine și de stâlpi, să știm că facem folclor pentru că nu orice piscină și nu orice stâlp se impozitează și viceprim-ministrul a dat explicații în sensul acesta, pesemne că este gata să vi le dea și dumneavoastră mai departe.

Mă opresc aici, îi invit pe colegii mei dacă doresc să adauge, stăm la dispoziția întrebărilor dumneavoastră. (…) Am mai discutat multe alte subiecte, s-au luat decizii, dar cred că acesta este subiectul central.”



Întrebări din partea reprezentaților mass-media



Jurnalist: Ați discutat cu reprezentanții FMI o țintă de inflație pentru anul viitor având în vedere că s-a adoptat decizia de a lega acciza de rata inflației?

Daniel Chițoiu: Vă referiți la creșterea inflației, cu cât crește inflația anul viitor din cauza indexări accizei. Toate majorările de accize, indexarea și cei 7 eurocenți, au ca impact în inflație o creștere cu 0,2 puncte procentuale.

Jurnalist: Dincolo de acest impact, s-a discutat cu reprezentanții FMI o țintă de inflație totală pentru anul viitor, adică în care trebuie să se încadreze bugetul?

Daniel Chițoiu: Da. Ținta de inflație a fost discutată cu reprezentanții Băncii Naționale a României pentru că este apanajul și gestiunea politicii monetare a Băncii Naționale a României. Este stabilit și este prevăzută în acord.

Jurnalist: Domnule vicepremier, spunea președintele Crin Antonescu puțin mai devreme că cei de la FMI au venit și au pus pe masă o variantă de creștere a cotei unice. Este vorba de o cifră pe care ne-o puteți da, o creștere diferențiată?

Daniel Chițoiu: Fondul Monetar Internațional, așa cum a recunoscut și de dimineață doamna Andrea Schaechter, a venit și a pus pe masa discuțiilor o serie de scenarii, de măsuri atât de politică fiscală cât și de politică bugetară. Pe parcursul discuțiilor care le-am avut am fost acuzați de asigurarea confidențialității discuțiilor. Păi, tocmai ăsta a fost motivul pentru care am asigurat confidențialitatea, pentru că pe masa discuțiilor au fost o multitudine de scenarii, atât de măsuri de politică fiscală cât și de măsuri de politică bugetară, și momentul când opinia publică, prin intermediul dumneavoastră, era ținută la curent cu toate negocierile în direct, atunci aveam o marjă mai restrânsă de negociere și poate eram influențați și în deciziile pe care le luam ulterior privind măsurile atât de natură fiscală cât și măsurile de creștere economică pe care am ajuns la un acord cu cele trei entități internaționale – Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și Comisia Europeană. Dar a fost pe masa discuțiilor și creșterea cotei unice, dar nu vă pot spune cu cât. Creșterea cotei,nu ca și diferențiere.

Jurnalist: Domnule ministru, ca să renunțăm la folclor, așa cum ne-a sugerat domnul președinte Crin Antonescu, la folclorul în legătură cu impozitul pe stâlpi și piscine, ne puteți lămuri despre ce este vorba?

Daniel Chițoiu: Aici este vorba de clasa de construcții, de construcții speciale. O clasă de construcții care este adoptată prin act normativ, este prevăzută ca anexă la Codul Fiscal.

Din categoria construcțiilor speciale – dau exemple, pentru că această clasă conține o multitudine de poziții – este vorba de stâlpii de rețele, rețele de electricitate, nu este vorba de orice stâlpi.

Din punct de vedere al piscinelor, la fel, această idee a reieșit înainte de negocierile și discuțiile cu instituțiile financiare internaționale, este vorba de construcțiile speciale deținute de agenții economici, de persoanele juridice, nu este vorba de construcții speciale deținute de persoane fizice. Și ca să dau câteva exemple, ca să fim mai clari ce înseamnă construcțiile speciale respective pe lângă rețelele pe care le-am precizat mai devreme, rețelele electrice, sunt depozitele, tot felul de depozite, de platforme, de construcții ușoare sau construcții metalice și care nu intră în categoria clădirilor unde acum avem sistem de impozitare prevăzut de Codul Fiscal.

Deci sunt toate exceptările și scutirile din Codul Fiscal, deci noi aici am extins baza de impozitare și pe aceste construcții speciale deținute de persoanele juridice, de firme, de agenți economici cu capital privat sau capital de stat.

Jurnalist: Considerați că este posibil, domnule ministru, ca din cauza acestor taxe pe stâlpii de electricitate, spre exemplu, să aibă loc măriri de preț?

Daniel Chițoiu: Așa cum am declarat și aseară în conferința de presă, influența în costurile de producție sau costurile de transport sau costurile de servicii care le prestează cei care dețin aceste tipuri de construcții speciale este nesemnificativă astfel încât să ducă la o majorare de preț.

Crin Antonescu: Aș vrea să mai adaug ceva pentru că acest lucru a fost subliniat în reuniunea noastră. Eu am întrebat din capul locului, cine ce are de spus, să spună acum. Sigur, după aceea mai merge și pe la televiziuni să își spună oful, dar s-o spună acum. Cum a  negociat Chițoiu, care este rezultatul, îl eliberăm din funcție, îi mulțumim, discuție deschisă. Vreau să vă spun că toți colegii, până la urmă chiar toți, mă rog, deși inițial au fost toți minus unul, au apreciat o negociere pe care domnul ministru a dus-o într-o situație complicată și în care a obținut ceva, când puțini se mai așteptau. Vă reamintesc faptul că toată dificultatea fazei finale a negocierilor a fost pusă de către primul ministru în mod explicit pe umerii vice-premierului, ministrul de Finanțe, gest absolut normal și eu în locul premierului făceam la fel. Și de asemenea domnul prim-ministru v-a și anunțat că după ce se încheie negocierea domnul Chițoiu, și numai domnul Chițoiu, va face cunoscute rezultatele acesteia într-o conferință de presă. Faptul că domnul Chițoiu a ieșit din singurătate și că la încheierea acestei ultime runde de negocieri, a avut cinstea de a îl avea alături pe primul ministru, înseamnă un lucru simplu. Unitatea guvernului asta era proverbial, cu USL este mai complicat, dar Guvernul este unit.  Înseamnă că acea negociere a avut ceva în plus, un rezultat pe care poate în dimineața zilei respective puțini îl estimau și ăsta este un lucru foarte bun și pentru care noi i-am mulțumit domnului Daniel Chițoiu.

Și încă ceva. Ca om care am parcurs mai multe legislaturi și care, cu excepția a doi trei ani, am trăit mereu cu FMI-ul, FMI-ul face parte din viața noastră, așa cum este ea. Au fost miniștri de finanțe în țara asta foarte, foarte puternici, cu adevărat personalități de la un Florin Georgescu, la un Mihai Tănăsescu, la Mircea Ciumara, Dumnezeu să-l ierte, toți oamenii ăștia au avut negocieri cu FMI-ul, miniștrii ai Finanțelor. Eu nu îmi aduc aminte, poate îmi scapă, nu sunt chiar specialist în domeniu, dar nu îmi aduc aminte ca vreunul dintre acești absolut respectabili și de necontestat miniștri ai finanțelor să fi îndrăznit, ca să zic așa, mai mult și să fi obținut mai mult raportat la situația respectivă decât a obținut în această situație, actualul ministru al Finanțelor, Daniel Chițoiu.

Sfătuiesc diverși comentatori care, cu grăbire, cataloghează și oameni și partide, și guverne, să mediteze la acest lucru. Atâta fac, cu respect, nu mai mult.

Jurnalist: Domnul președinte, dacă îmi permiteți, din câte înțeleg eu fără să rostiți cuvântul îl acuzați de un oarecare oportunism pe premier, prin ceea ce spuneți.

Crin Antonescu: Asta, știți cum se spune despre atacanții centrali la fotbal, asta este o calitate. Să fii oportunist înseamnă să dai gol, asta este o calitate, nu îl acuz. Nu, nu am spus asta, am spus și ieri, am spus și astăzi, mai dimineață, o mai spun mai pe seară: în acest episod, cel puțin, cu excepție unor comentarii care nu au importanță, pe care premierul le-a făcut dintr-o insuficientă informare în legătură cu ce spusesem eu despre FMI, că nu spusesem nimic nici măcar despre FMI de rău, cu atât mai puțin de Guvern. Făceam o pledoarie pentru Guvern, încercam să prezint celor cu care discutam, cu oameni din mediul de afaceri ce grea este situația Guvernului și faptul că nu pot face chiar orice ne-am dori noi în acest moment. Dincolo de asta, de acest episod, cred că și la nivelul conducerii USL și la nivelul Guvernului s-a acționat perfect solidar și acest lucru, în intervenția mea inaugurală acestei discuții, am ținut să îl subliniez încă o dată. Premierul a procedat solidar, corect cu noi și noi, ca de obicei, la fel.

Jurnalist: Eu mă refeream la episodul că a ieșit în conferința de presă cu domnul Chițoiu.

Crin Antonescu: Nu, nu. Din punctul meu de vedere a fost semnul că oricum ceea ce a însemnat negocierea dusă de Daniel Chițoiu, în limita mandatului și posibilităților de negociere, a fost o reușită. Pentru că nici un lider, nici un prim ministru în lumea asta nu se asociază la o chestiune care este mai puțin reușită. Asta am vrut să spun și am și precizat că aș fi făcut la fel în locul domnului Ponta. Compliment mai mare, ce vreți?

Jurnalist:  Dacă negocierile s-ar fi sfârșit prost, domnul Ponta n-ar mai fi fost alături de domnul Chițoiu?

Crin Antonescu: Nici n-ar fi trebuit să fie, o spun foarte serios. Astea sunt niște reguli, dacă vreți, de comunicare, de imagine. Este vorba de guvernul unei țări și nu era nici un fel de tragedie. Bine că s-a terminat cu bine și au fost acolo toți.

Jurnalist:  L-ați convins și pe domnul Tăriceanu de succesul negocierilor?

Crin Antonescu: Eu am încercat să mă lămuresc, în primul rând, asupra variantelor pe care domnul Tăriceanu le-ar fi vrut de la Guvern, de la domnul ministru Chițoiu, era o discuție între noi, și până la urmă l-am întrebat încă o dată pe domnul Tăriceanu dacă își amintește că programul de guvernare a fost negociat de o echipă de patru oameni, din care și domnia sa cu onor făceau parte. Oamenii respectivi se numeau Călin Popescu Tăriceanu, Daniel Chițoiu, Varujan Vosganian și Eugen Nicolăescu. Asta o dată, că am vazut o declarație publică în care spunea că s-a negociat prost, nu atât protocolul, cât programul de guvernare. Eu nu cred că s-a negociat prost și i-am mulțumit încă o dată pentru faptul că, alături de ceilalți trei distinși domni, a făcut această negociere. Dar l-am întrebat dacă își amintește.

Doi, l-am întrebat ceea ce întreb aproape pe orice cetățean întâlnesc: ‘ce credeți dumneavoastră că ar mai putea face acest Guvern, acest Chițoiu, acest Ponta pentru ca economia României să se miște în direcția bună, nu spre râpă’. Asta întreb la orice discuție pe care o avem, asta am întrebat și la Mamaia și după aceea a început o poveste ca aia cu Evanghelia, că au fost cinci măsuri propuse, am întrebat unde sunt, cele cinci erau trei, din trei două s-au făcut și a treia nu se poate face. Era vorba de scăderea CAS-ului, pe care domnul ministru Chițoiu a vânat-o cu toată hotărârea și PNL la fel, de fondul de garantare, în care ministrul Finanțelor, Ministerul Finanțelor și Guvernul au făcut deja lucruri semnificative și al treilea lucru era scutirea de impozit pe profitul reinvestit, care într-adevăr este o măsură liberală, este o măsură bună din punct de vedere economic, dar care, în acest context, nu se putea propune împreună cu CAS-ul. Mai rămânea să mai propunem și scăderea cotei unice și atunci sigur că am fi fost mulțumiți, problema e ce obțineam.

În rest, ceva ce toți știm și nu trebuia să inventeze nici domnul Tăriceanu și nici domnul Chițoiu și nici eu sau altcineva, lupta împotriva evaziunii fiscale. Nu știu în ce măsură până la urmă domnul Tăriceanu a fost convins că domnul Chițoiu atâta se putea, atâta a făcut. Îmi aduc aminte însă că, prezent în sală fiind și domnul Tăriceanu, decizia politică de asumare a acestei negocieri și a acestui buget a fost luată în unanimitate, fără nicio abținere. Ceea ce mă face să fiu optimist și să cred că până la urmă, și din dezbatere, domnul Tăriceanu s-a convins.

Jurnalist:  Domnule Chițoiu, ce garanții aveți că toți banii care vor veni din creșterea accizei la benzină și motorină vor fi folosiți pentru construcția de autostrăzi și după guvernarea USL?

Crin Antonescu: După guvernarea USL va fi guvernarea PNL, asta e garanția.

Daniel Chițoiu: Construcția bugetară și vom stabili în momentul în care adoptăm actul normativ că din sumele încasate din taxa de 0,7 eurocenți sumele respective vor fi alocate pentru construcția de autostrăzi, drumuri naționale și drumuri județene, deci pentru infrastructură rutieră. În bugetul pe 2014, sumele pe care le încasăm din această taxă către aceste domenii vor merge.

Jurnalist:  Iar în 2015 s-ar putea să plătim pensiile din acei bani.

Daniel Chițoiu: Nu, pentru că am spus că în momentul în care reglementăm prin act normativ această taxă, această creștere de accize, spunem destinația sumelor respective.

Jurnalist:  Cei de la FMI spuneau că reducerea CAS-ului, dacă se va face din vară, necesită măsuri complementare sau lărgirea bazei de impozitare. Dumneavoastră puteți garanta în acest moment că nu va fi nevoie de astfel de măsuri pentru a se putea aplica din vară reducerea CAS-ului?

Daniel Chițoiu: În negocierile pe care le-am avut legate de reducerea contribuțiilor sociale, mandatul pe care l-am avut, cum spunea și domnul președinte Antonescu, am plecat în negociere cu reducerea contribuțiilor sociale pentru angajator cu 3 puncte procentuale de la începutul anului. Bineînțeles că toate aceste măsuri fiscale pe care le-am propus, pe care au venit dânșii și ni le-au propus, constrângerile bugetare, pentru că aveam un gol de venituri de 6 miliarde de lei pe măsurile suplimentare în 2014 față de 2013 privind creșterea salariilor, indexarea pensiilor, alocarea de sume pentru programele de investiții la autoritățile publice locale prin programul național de dezvoltare locală și prin majorarea cofinanțării la fondurile europene, trebuia să acoperim aceste sume de bani. Reducerea cotelor de contribuții sociale a angajat că actul normativ va fi pregătit în prima parte a acestui an, iar la misiunea pe care o vor avea în luna aprilie, atunci vom lua decizia de aprobare a actului normativ, cu aplicabilitate din semestrul II al anului 2014. Deci acesta este un angajament clar, ferm, nu o promisiune, nu.

Ce  este condiționat în document este condiționat de faptul că reducerea cotelor de contribuții sociale trebuie să aibă un impact bugetar neutru. Adică golul matematic pe care îl va avea reducerea cu cinci puncte procentuale în a doua parte a anului, respectiv un miliard 850 de milioane, un miliard 900 de milioane, să fie acoperit ori prin măsurile de îmbunătățire a colectării, care au început de acum și de reducere a evaziunii și fraudei fiscale – și  la misiunea din aprilie vedem cu cât s-a redus evaziunea, cât am îmbunătățit din colectare – prin o mai bună urmărire a modului cum declară și plătesc în momentul de față nu numai pe zona de contribuții sociale, pe toate impozitele și taxele, printr-o îmbunătățire a administrării veniturilor putem să acoperim aceste sume din îmbunătățirea colectării.

De asemenea, putem să acoperim golul din a doua parte a anului prin operarea unor tăieri de cheltuieli de la diverse de capitole de cheltuieli care nu se plătesc în anul respectiv, cum am avut și la rectificarea bugetară din acest an. Dar angajamentul este ferm de reducere a cotelor de contribuții sociale.

Dar de ce și FMI și CE au fost de acord cu această măsură? Pentru că și dânșii au înțeles și, la întâlnirile pe care le-au avut cu tot mediul de afaceri, din tot spectrul, plecând de la IMM-uri și până la mari contribuabili, până la consiliul investitorilor străini, măsura de reducere a costului impozitării forței de muncă este cerută de toată lumea, pentru că are un rol de stimulare economică, de stimulare a creării de locuri de muncă, dar are și rolul de a scoate la suprafață evaziunea fiscală, munca la gri.

Știm foarte bine că, în prezent, sunt foarte mulți salariați care au contracte part-time încheiate, dar de fapt ei lucrează cu normă întreagă. De ce? Pentru că angajatorii respectivi nu-și permit să plătească un nivel foarte ridicat al contribuțiilor sociale. Și, ca atare, și dânșii sunt conștienți de faptul că această măsură are rolul nu numai de a stimula economic, dar și de a îmbunătăți colectarea veniturilor la bugetul general consolidat.

Ori, dacă noi prin măsurile pe care luăm până în luna aprilie avem îmbunătățirea colectării, creșterea colectării din toate aceste măsuri propuse acum și se acoperă golul respectiv, nu este nicio problemă și se acoperă din aceste măsuri.

Jurnalist:  Garantați cu mandatul dumneavoastră de ministru că nu se impun alte taxe, alte impozite dacă se aplică CAS din a doua jumătate a anului?

Daniel Chițoiu: Pentru reducerea CAS nu se vor impune alte impozite sau alte taxe.

Crin Antonescu: Atâta vreme cât domnul Chițoiu este ministru, dacă vreți o garanție faceți tot ce puteți să rămână așa.

Jurnalist: Garanția este că ministrul urmărește acest obiectiv cu mandatul său pe masă?

Daniel Chițoiu: Mandatul meu pe masă este pus la dispoziție în orice moment tot timpul, dar eu, ca obiective de mandat, nu am numai stimularea economică, creșterea economică din reducerea fiscalității și reducerea CAS-ului. Obiectivul meu de mandat, în primul rând, este de a îmbunătăți colectarea veniturilor la bugetul de stat, a crea o legislație fiscală coerentă și suntem în faza de finalizare a rescrierii Codului Fiscal și a Codului de procedură și de a reduce semnificativ evaziunea și frauda fiscală. Toate măsurile pe care le-am luat și care au avut, într-adevăr, o perioadă de timp limitată ca efect, o performanță mai scăzută a colectării veniturilor, respectiv reforma administrației fiscale și înființarea unei noi structuri cu rolul de a combate evaziunea și frauda fiscală nu sunt decât măsuri premergătoare îmbunătățirii colectării și creșterii acesteia ca pondere în PIB.

Cu cât avem o evaziunea și o fraudă fiscală mai reduse în economie avem un mediu concurențial corect. Avem mediu concurențial corect, avem creștere economică mai bună și, în același timp, avem venituri bugetare mai mari la bugetul general consolidat și putem să redistribuim pe toate domeniile plecând de la investiții, sănătate, educație, apărare, să putem să alocăm sume mai mari de bani cum își dorește fiecare ministru. Eu îmi doresc ca, începând cu această lună, când își intră în atribuții și Direcția generală de antifraudă fiscală, să avem un plus de colectare la veniturile la bugetul de stat. După cum ați văzut, în luna octombrie am avut și realizarea programului și o depășire a acestuia față de cât am programat în luna octombrie și o creștere  substanțială față de veniturile colectate anul trecut raportat la aceeași perioadă, respectiv octombrie 2012, o creștere de peste 7,3% în sume absolute și față de programul stabilit cu 2,3% mai mari.

Deci eu am siguranța și sunt optimist că, în perioada următoare, Agenția fiscală va deveni mai coerentă, va fi un partener al contribuabililor corecți și structurile de forță ale acesteia se vor lupta cu evaziunea și cu frauda fiscală. De fapt, în următoarea 10 -14 zile vom face o conferință de presă la Minister și vom prezenta un plan de acțiune privind combaterea evaziunii și fraudei fiscale, plan constând atât în modificări legislative, cât și în programe și obiective ale noii structuri de combatere a fraudei și evaziunii fiscale.

Jurnalist: Dacă nu vor exista taxe și impozite pentru a suplini reducerea CAS în al doilea semestru, de ce astăzi șefa delegației FMI a spus că este nevoie și de o lărgire a bazei de impozitare?

Daniel Chițoiu: Discuția aceasta cu lărgirea bazei de impozitare se pune de mai mult timp pe masa negocierilor cu Fondul Monetar, Comisia Europeană și Banca Mondială. După cum știți, am fost acuzați și în vară, când am semnat acordul, că impozităm drepturile de autor, că impozităm veniturile din capital, că impozităm PFA-urile.

Într-adevăr, avem o problemă că pe aceste zone contribuțiile, dar la Fondul de Sănătate, nu sunt la nivelul contribuabililor din zona salarială sau din zona angajatorilor, dar la această misiune – și după cum o să vedeți când va fi dat publicității documentul încheiat – acest domeniu, această zonă privind contribuțiile la sănătate a fost scoasă din negocieri tocmai pentru faptul că nu putem să punem pe același plan profesiile liberale, persoane fizice autorizate, cu un salariat pentru că cei care desfășoară profesii liberale obțin venituri din activitatea desfășurată, iar ca să impozitezi la nivelul angajatorului și angajatului pe cineva care desfășoară activitate ca PFA sau ca profesie liberală, sarcina fiscală este dublă sau triplă față de cei care obțin venituri salariale.

De ce? Pentru că cei care obțin venituri au și cheltuieli, ori modalitatea, cum se propusese să fie calculată, nu se luau în calcul deducerile sau cheltuielile, că de fapt cel care desfășoară activitate ca PFA sau ca profesie liberală are și cheltuieli. Venitul net pe care îl realizează în mână este mult mai mic față de cât încasează brut și de aceea în cadrul reformei mari a sănătății, când vom avea un proiect mare pe reforma sănătății și a contribuțiilor în sănătate, când vom introduce, într-adevăr, contribuțiile private la fondurile de sănătate, atunci se poate discuta privind lărgirea bazei în care îi dăm opțiune celui care vrea să contribuie la fondurile private de sănătate și să aibă deductibilitate pe cheltuieli ale persoanelor fizice autorizate sau ale firmelor respective.

Jurnalist: Dacă la începutul semestrului II vă dați seama că nu sunt întrunite condițiile pentru a reduce CAS, vă dați demisia?

Daniel Chițoiu: Haideți să ajungem atunci. Să ajungem în luna aprilie, nu la începutul semestrului II, și discutăm în luna aprilie, la viitoarea misiune.

Jurnalist: Dacă sunteți atât de sigur, e foarte simplu să spuneți da sau nu.

Daniel Chițoiu: V-am spus, ajungem în luna aprilie și atunci vă dau răspunsul. Pentru că am spus, obiectivele mele de mandat sunt mult mai multe, nu numai reducerea CAS.

Crin Antonescu: Noi, liberalii, între altele, încercăm să ne ocupăm și cu apărarea drepturilor omului. Încetați hărțuirea, omul v-a spus.

Jurnalist: Întrebare pentru președintele PNL: Pentru că ați vorbit de toate aceste reușite, despre creșterile de pensii și salarii de anul viitor, ați spus că vi le asumați împreună cu guvernul din care faceți parte. Scumpirile vi le asumați în egală măsură? Și v-aș mai întreba și dacă vă simțiți, în calitate de prezidențiabil, mai responsabil față de electoratul dumneavoastră de dreapta sau de cel de stânga?

Crin Antonescu: (…) Da, sunt cât se poate de solidar și cu ceea ce consider a fi reușită – eu consider a fi reușită – îmi dau seama că este normal ca în media, și de data asta vorbesc de toată media –  am văzut că până și domnul Ciutacu avea o oarecare disperare aseară – în media să se insiste asupra faptului că, citez, “a băgat Ponta mâna în buzunar, Chițoiu complice și el, impozite îngrozitoare” și așa mai departe.

Repet, nu sunt ironic, e normal, dar eu cred că există și reușite cu care sunt solidar și, de asemenea, și cu scumpiri și cu inconvenientul unei creșteri de accize și cu inconvenientul unei noi forme de taxare, chiar dacă nu pe toți stâlpii și chiar dacă pe toate piscinele, nu sunt confortabile, orice taxe noi.

Cu toate aceste lucruri, cu toate aceste inconveniente, cu toate aceste, mă rog, neplăceri, sunt pe deplin solidar. În calitate de prezidențiabil, cu toate că – și am spus-o de foarte multe ori -  eu rămân un om de dreapta, ar fi și păcat să nu mai fiu că nu sunt foarte mulți, adică nu ăștia toți care se vopsesc ei, președintele României, ca atare și prezidențiabilul, deci cel care se gândește să fie președinte al României, în exercițiul prezidențial nu mai face politică de stânga sau de dreapta pentru că nu propune sau impune nici legi, nici măsuri guvernamentale,nici taxe, nici alte lucruri care fac conținutul politicilor de stânga și de dreapta, ci are cu totul alte funcții și în sensul acesta sunt, dar fără să fi fost prezidențiabil și fără să fiu președinte să știți că solidar sunt cu toți compatrioții mei, fie că sunt de stânga, fie că sunt de dreapta, fie că nu au vreo opțiune politică.

Jurnalist: O întrebare pentru domnul Chițoiu. Dumneavoastră aveți ceva să vă reproșați în legătură cu rezultatul acestor negocieri?

Daniel Chițoiu: Nu, nu am a-mi reproșa nimic, mai ales că mi-am îndeplinit mandatul dat de Partidul Național Liberal, de Uniunea Social Liberală și de premier, de Guvern. Deci mi-am dus la bun sfârșit mandatul de negociere. Eu sper ca toți miniștrii de linie care au implicații în acest acord, în acest memorandum tehnic și economic au prevăzut acolo obiective și ținte realizabile astfel încât la viitoarele misiuni de evaluare să nu mai avem probleme de întârziere și, mai mult decât atât, sunt mulțumit de negocieri pentru că am prevăzut în aceste documente măsuri atât de consolidare fiscală, dar mai ales de creștere economică. Deci sumele alocate prin buget în anul 2014 vor fi substanțial mai mari față de acest an și de anii anteriori, alocate investițiilor, alocate de la cofinanțare la fonduri europene și, de asemenea, am putut să alocăm sume importante de bani pe zona investițiilor pentru autoritățile publice locale și, de asemenea, să continuăm să deblocăm proiectele finanțate din linii de finanțare asigurate de băncile internaționale de investiții – BEI, BERD sau Banca Mondială. Deci acestea sunt măsuri de creștere economică, pentru că dăm drumul la proiecte de dezvoltare în România în 2014.

De aceasta sunt mulțumit de rezultatele negocierii cu instituțiile financiare internaționale și mai ales că au fost de acord să majorăm și deficitul bugetar cu 0,2 puncte procentuale, tocmai pentru ca acei bani să putem să-i alocăm ca și cofinanțare la proiectele de investiții finanțate din fonduri europene.

Jurnalist: Deci nu vă simțiți vinovat de valul de scumpiri care va urma?

Daniel Chițoiu: Stați să vedem dacă va exista vreun val de scumpiri, pentru că, așa cum vă spuneam, nu trebuie să facem din țânțar armăsar, pentru că nivelul impozitării nu are un impact semnificativ, așa cum vă spuneam, în prețul final de consum care ajunge la populație. Parte din influența acestor impozite și taxe poate fi recuperat de către companiile care îl aplică atât din reducerea pierderilor, mai ales companiile de stat, că au pierderi foarte mari, și, de asemenea, prin îmbunătățirea guvernanței corporatiste în acele companii de stat, dacă ne referim la ele. De ce? Pentru că ele pot să-și îmbunătățească indicatorii economico-financiari și prin măsurile de guvernanță corporatistă, dar și prin măsurile de tăiere a contractelor oneroase, și atunci fac economii din acele contracte și pot să suporte costurile suplimentare ale impozitării.

Jurnalist: Domnule ministru, ne puteți spune, când ați găsit această soluție cu reducerea CAS cu 5 puncte procentuale în a doua parte a anului?

Daniel Chițoiu: În cadrul negocierilor am găsit soluția.

Jurnalist: Luni dimineața exista această soluție?

Daniel Chițoiu:  Da, exista, pusă pe masă.

Jurnalist: Era și acceptată?

Daniel Chițoiu; Nu, nu era acceptată.

Jurnalist: Când a fost acceptată de partenerii din FMI?

Daniel Chițoiu: Nu vă dau detaliile negocierii. A fost acceptată, v-am spus rezultatele.

Jurnalist: Domnule președinte Antonescu, ați fi acceptat să aprobați aceste negocieri fără măsura de reducere a CAS în a doua parte a anului 2014?

Crin Antonescu: Nu. Dar trebuie să spun și eu încă o dată, că poate n-am precizat. Eu nu sunt mulțumit, foarte mulțumit, doar de domnul Chițoiu, ci sunt foarte mulțumit și de premier.

Jurnalist: Domnule Chițoiu, anul viitor românul cu un salariu mediu va plăti mai mult pentru funcționarea statului sau mai puțin?

Daniel Chițoiu: Impozitarea muncii, din contră, scade. Nu știu dacă plătește mai mult pentru funcționarea statului. Poate indirect, prin cumpărarea de produse, de servicii, care au impozite mai mari în ele, dar direct nu, din contră, invers, va plăti mai puțin, că se vor reduce cotele de contribuții sociale.

Jurnalist: De la 1 ianuarie, un angajat cu un salariu mediu va plăti prin toate formele prevăzute în urma acestor măsuri, mai mult pentru funcționarea statului sau mai puțin?

Daniel Chițoiu: Normal că va plăti mai mult indirect, v-am spus, pentru că aceste impozite și taxe se regăsesc, parte din ele, în costuri, în prețuri, dar acum, ca să facem o evaluare cât plătește din salariu în plus, nu se poate face o evaluare. Asta este o întrebare ipotetică.

Jurnalist: Este acest lucru compatibil cu programul de guvernare?

Daniel Chițoiu: Este compatibil cu programul de guvernare.

Jurnalist: O precizare, dacă se poate.  Fără discuția de ieri, din biroul domnului Antonescu, între premier, dumneavoastră, domnul Voinea se ajungea la această soluție de scădere a CAS cu 5 puncte procentuale în partea a doua a anului?

Daniel Chițoiu: Dacă în urma discuției s-a ajuns la această formulă? Da, s-au discutat la întâlnirea respectivă formulele ultime de negociere.

(…)

Jurnalist: Domnule Chițoiu, spuneați că ați asigurat confidențialitatea discuțiilor cu FMI. Asta înseamnă și că ați cerut, dumneavoastră sau colegii dumneavoastră din Guvern, să fie bruiate discuțiile?

Daniel Chițoiu: Nu, nici eu personal și nici nu am dat dispoziție să intervină STS.

Jurnalist: Domnule președinte Antonescu, o reacție, v-aș ruga, la purtătorul de cuvânt al PSD, Cătălin Ivan, care spunea că aveți o atitudine ambiguă și că pe de-o parte criticați PSD, dar pe de altă parte susțineți Guvernul.

Crin Antonescu: În mod normal nu dau replici purtătorului de cuvânt al PSD, dar nu pot să mă abțin de data asta nici la întrebarea dumneavoastră, nici la gândul, personal, la domnul Cătălin Ivan, pe care îl simpatizez.

Deci cum spune, că am atitudine ambiguă, ca mai critic PSD, mai susțin guvernul? Să zică merci.

Jurnalist: Adică?

Crin Antonescu: E bine și atât.

Dacă nu mai aveți nimic de întrebat, vă mulțumesc foarte mult”.

Și aici, dar și seara, la Gâdea, pentru cei 5% i s-a cerut lui Chițoiu să își dea demisia dacă nu realizează obiectivul. Chițoiu a încercat să fie elegant. Eu îi băgam în „mămițica lor”. Mă enervează aceste cereri jurnalistice aiurea.