O bravă combatantă dâmbovițeană se anunță la orizont: Clotilde Armand

Este dâmbovițeană pură și dură. Mai ceva ca unii dintre cei care au tot exersat politichia de cumetrie. De fapt, Clotilde de la USB al lui Nicușor Dan a început politichia cu elementul dâmbovițean al neamurilor puse pe listele de consilieri. La fel ca mai toți cei din USB-ul atât de promovat de „intelectualii neamului”.

Mă mișcam ușor peste programele la Tv. Cald. Hai la Tv. Pe la B1Tv ce să vezi ?! Clotilde Armand și senatorul PNL Mario Ovidiu Oprea. Tema ? Simplă. Acuzația adusă de Clotilde Armand pe o rețea de socializare co-președintelui PNL,  Alina Gorghiu, de duplicitate în urma declarației acesteia că prejudiciile comise de infractori trebuiesc recuperate. Motivează Clotilde Armand că PNL este partidul care a pus în ultimii ani la cârma ANAF șefii. PNL și fostul PDL cu care PNL a fuzionat. Este vorba despre Daniel Chițoiu, Sorin Blejnar și Gelu Ștefan Diaconu. Senatorul Mario Ovidiu Oprea a încercat să dea explicații logice. Moderatoarea de la B1Tv și Clotilde aprinsă „de flăcări” nu și nu. Ele aveau altceva de dovedit.

Toate bune și frumoase. Dar ce are treaba asta cu Alina Gorghiu ? Nimic. Nu a fost o decizie a Alinei, iar declarația Alinei Gorghiu privind recuperarea prejudiciilor de la infractori nu are nici în clin nici în mânecă cu activitatea de la ANAF. Ba, ca să fie mai clară treaba, nici Clotilde și nici moderatoarea de la B1Tv nu au văzut că legal ANAF era cam „beteag”, de aceea s-a umblat la lege pentru că ANAF nu prea putea să realizeze hotărârile judecătorești.

Nu mai spun de faptul că pe timpul cât Chițoiu a fost șef la finanțe, din 2012, în 2014 Chițoiu a pus de o răzmeriță împotriva lui Crin Antonescu și împreună cu Tăriceanu au format o adunătură de slugi ale PSD cu pretenții de liberali. Dar, să nu mai umblu la amănunte.

Mi-a plăcut, sincer, intervenția Clotildei Armand la Tv. Auzi la ea: „PNL trebuia să își dea seama ce i-a cerut poporul la alegerile locale și trebuia să se reformeze, dar nu este capabil să o facă din interior”. Sper că am prins esența. Clotilde are mare grijă de reforma din interior a PNL ! Este nemulțumită că nu se realizează așa cum gândește ea, probabil. Nu este exclus ca „nemulțumirea” Clotildei să fie doar o  extensie a nemulțumirii altora. Nu este exclus. Iar atunci când spun de „alții”, am în vedere mai multe grupări dominate de „intelectualii nației”.

Dar, de ce oare este atât de îngrijorată Clotilde de evoluția PNL ?! Este îngrijorată că nu performează ! Aici este marea problemă ! Nu este îngrijorată că performează și că scoate din joc USB/USR ! Dimpotrivă !

Ei bine, asta naște niște întrebări și o privire mai atentă în jur.

Din toată conducerea PNL, Alina Gorghiu este cea mai atacată. Clotilde cu această postare și intervenție la B1Tv, ieri, în Jurnalul Național, un autor scrie un articol despre un înalt funcționar public care ia (ireal !), 12 salarii pe lună de la stat (imposibil !) dar, ce să vezi, de numele „căpcăunului” este legat numele Alinei Gorghiu. Un alt jurnalist cu pretenții „de dreapta”, Marius Ghilezan, preia articolul din Jurnalul Național și îl răspândește harnic pe Facebook, în grupurile liberale. Măi să fie. Tot de pe lângă Ghilezan, răsare Diana Tușa, deputat PNL care cere ca cei de la conducerea PNL să își dea demisia. În special Alina Gorghiu. În unele cercuri liberale, unii fac vocalize prin care se cere demisia Alinei Gorghiu. Ia'uzi bre !

Se vede că Alina are stea în frunte de au început atacuri atât de virulente împotriva ei. Dacă însă mă uit la cei care îi cer cu virulență Alinei demisia sau îi sugerează că nu mai are ce căuta în fruntea PNL am o anume bănuială. Cei de mai sus sunt nici mai mult și nici mai puțin niște „apropiați” de „societatea civilă”, niște admiratori ai lui Liiceanu, cel care îi spunea lui Predoiu că PNL nu îl merită. PNL fiind, după mintea lui Liiceanu o adunătură de nedemni. Vorba lui Lăpușneanu: proști dar mulți. Nedemni-nedemni dar asigură un anume procent din voturi, un procent bun care poate duce până la peste 30% la alegerile parlamentare.

Mai sunt câteva treb'șoare pe aici care trebuie clarificate. În percepția publică este întreținută ideea că Alina Gorghiu este „emisarul” Președintelui Klaus Iohannis în PNL. Atacul la Alina Gorghiu, exclusiv la Alina Gorghiu este ca un mesaj adresat Președintelui Klaus Iohannis, după mintea complotiștilor. Un mesaj care ar suna cam așa: „puterea este la noi și noi spunem dacă îți realizezi programul de Președinte sau nu. Așa că te aliezi cu noi sau pierzi”. Iar în spate ar apare, fără doar și poate,  Alina Mungiu Pippidi cu programele ei de guvernare „moderne” și cu viitorii miniștri care „lucrează de zor” în penumbra României Curate, SAR și GDS. Dacă lui Pippidi nu i-a reușit manevra cu Traian Băsescu, încearcă cu Klaus Iohannis.

Nu mai spun de faptul că o eliminare a Alinei Gorghiu ar rupe legătura cu vechii liberali. Nu trebuie neglijat nici faptul că Alina Gorghiu este cea care comunică. Vasile Blaga se ține cu dinții de organizare și reformă internă iar Alina are și rolul de a comunica. Și comunică. Iar Alina este cea care dă semnale miniștrilor cabinetului Cioloș că au un loc în PNL dacă îi interesează un viitor politic. Iar la Cabinetul Cioloș este deja o oarecare „îmbulzeală”. România Curată, SAR și GDS fac o curte disperată membrilor cabinetului, USB-iștii au inițiative „speciale” pe rețelele de socializare. Au străpuns „dispozitivul” PNL și lansează în interior idei de sprijinire a USB/USR la alegerile parlamentare pentru că vezi Doamne, Nicușor Dan împins de la spate de Alina Mungiu Pippidi și cei de la GDS ar fi aliatul natural al PNL. Se repetă cumva stilul de persuasiune folosit la locale.

Nu am crezut, până acum, că USB/USR -ul sorosist se va alia cu jurnalul lui Voiculescu și televiziunea lui Băsescu. Văd însă că m-am înșelat. Alina Mungiu Pippidi a ales-o pe Clotilde Armand să fie „vocea” USB/USR la concurență de Alina Gorghiu de la PNL și primărița Bucureștiului, Firea Gabriela Pandele. Interesant. Până acum, Clotilde aduce mai mult cu Firea la comportament. Două țațe.

Interesanți anti-stataliștii lui Nicușor Dan, ai lui Pippidi, ai lui Liiceanu !

Presa a semnalat. Persoane de pe Facebook au semnalat. M-am dus să mă documentez. Direct la Clotilde Armand.

Am găsit o scrisoare adresată Președintelui Klaus Iohannis în care pune o frază care deformează un adevăr istoric:

„Vă rog să cereți public, astăzi, la 26 de ani după mineriada din 14 iunie 1990, ca partidele PNL și PSD, continuatoarele FSN, să-și ceară scuze sincere față de poporul român pentru crimele mineriadelor, să îi scoată din viața publică pe Ion Iliescu și Petre Roman, și să dea asigurări solemne că astfel de crime nu vor mai fi posibile.”

Mai sus, în textul scrisorii, vorbește despre „reconcilierea națională”.

Într-o postare anterioară, madam scrie: „Astăzi, după 26 de ani, cer public ca partidele PNL și PSD să-și ceară scuze sincere față de poporul român pentru crimele mineriadelor, să îi scoată din viața publică pe Ion Iliescu și Petre Roman, și să dea asigurări solemne că astfel de crime nu vor mai fi posibile.”

Dacă ar fi vorba doar despre această Clotilde Armand, nu ar fi o problemă. Nu știe omul istoria și gata. Dar nu este vorba doar despre ea. Este ceva mult mai complicat și mai elaborat.

În fond, textul nu îi aparține. Este un text prelucrat, rafinat, este textul unor persoane care își continuă, prin Clotilde Armand, războiul politic cu o parte a unor personalități ale ultimilor 26 de ani. Acum știm cine sunt cei care susțin acest nou grup politic anti-statal. Este vorba în primul rând de Societatea Academică Română, bine cunoscută pentru finanțarea din exteriorul țării și pentru implicarea în acțiuni ale mai multor organisme neguvernamentale din exterior cu care colaborează de ani de zile pentru a influența politica din România. Condusă de Alina Mungiu Pippidi, cu niște ani în urmă „star Tv”, un fel de „guru” politic, SAR s-a împuiat și a născut și alte ONG-uri, fie direct fie prin intermediul unor membri ai săi. Așa a apărut „România Curată” în care își fac veacul unii jurnaliști români cu oarecare succes la public cum ar fi Liviu Mihaiu, Moise Guran, Cătălin Tolontan și alții. Lor li se adaugă GDS-ul, celebrul GDS care i-a asigurat lui Traian Băsescu susținerea „intelectualilor țării”, nu este rău să ne amintim de „intelectualii lui Băsescu”, cei plimbați cu avionul la Constanța de la București pentru a se întâlni cu Băsescu la vila de la Neptun (după modelul lui Ceaușescu, înaintașul de suflet al lui Băsescu). Nu este rău să vedem cum cei de la „Revista 22” fac o campanie furibundă pro-USB și pro-USR (partidul nou născut al aceluiași Nicușor Dan care își dorește o anume victorie și la parlamentarele din toamnă).

Dacă privim cu atenție și ținem cont de aceste legături mai mult decât evidente, atunci nu putem să nu vedem că adunătura din spatele Clotildei Armand este cea care concepe atacurile publice ale reprezentanților USB/USR. Clotilde este doar o personalitate care este cultivată intens ca lider. Un fel de rezervă a lui Nicușor Dan. Dacă se întâmplă ca Nicușor Dan să clacheze cumva, din varii motive, va exista Clotilde Armand gata să preia conducerea acțiunilor GDS-iste.

Cu timp în urmă, încercând să aflu cine este în spatele acțiunilor anti-Marian Munteanu, deosebit de violente în mediul public, am lansat ideea că autorii campaniei furibunde ar fi Nicușor Dan. Nu știam prea multe despre Nicușor Dan. Astăzi pot spune foarte convins că atacurile furibunde împotriva lui Marian Munteanu au pornit de la această grupare „teroristă” în mediul „academic”, grupare care a căutat cu orice chip să împiedice alăturarea lui Marian Munteanu de PNL. Toată strădania lor de a acapara puterea politică în România în interesul unor terți din străinătate ar fi eșuat. Alăturarea lui Marian Munteanu de PNL le-ar fi închis culoarul către putere. Acuzele aduse lui Marian Munteanu a determinat și plecarea acestuia din PNL. Acum, Marian Munteanu își construiește propriul partid, „Alianța Noastră”. Poate va veni și timpul ca PNL să aibă o alianță cu partidul lui Marian Munteanu, o alianță care să se pună stavilă împotriva „ciumei roșii” numită PSD dar și acestei forme de „ciumă” în formare în care multe interese dubioase din exteriorul țării încep să își facă simțită prezența. Fonduri speculative rusești, interese imobiliare atât ale unor „baroni locali” cât și a unor „baroni internaționali”, tot felul de ciudățenii.

Cei care sunt în spatele lui Nicușor Dan și a „secundului” Clotilde Armand au mai deschis un front. Direct asupra PNL. Direct asupra Președintelui de onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus. „Trepădușii” de pe internet ai anti-stataliștilor au explodat cu acuzațiile privind „colaborarea cu securitatea”. Când le ceri dovezi, te trimit la CNSAS, la Evenimentul Zilei din 2006, te trimit și la „dracu'n praznic” dar nu își prezintă ceva concret. Mai mult, pun în derizoriu inclusiv hotărârea judecătorească care, din lipsa probelor, pe procedură, l-a achitat pe Președintele de onoare al PNL.

Scrisoarea lui Clotilde Armand este al treilea front. Este proaspăt. Abia scos din laboratorul comun al SAR-RC-GDS-22 și câte alte ONG-uri or mai lucra împreună cu acestea. Incriminarea PNL pentru mineriade este total absurdă. PNL și PNȚ fiind de fapt ținte ale mineriadelor, victime ale mineriadelor. Dar, ce știu tinerii de astăzi care dau „like” tuturor ieșirilor în public din partea USB/USR. La postarea Clotildei Armand care acuză PNL au dat like 4,1 mii persoane ! La scrisoarea către Președintele Klaus Iohannis au dat like 1,4 mii persoane. Iau numărul mai mare, cel de 4,1 mii persoane. Trag concluzia că aceste persoane consideră că PNL a participat la organizarea mineriadelor și se face vinovat de crimele comise atunci de către mineri !

Anti-stataliștii lui Nicușor Dan devin din ce în ce mai interesanți. Poate nu strică să le iau numele celor care îi susțin pentru a arăta unde există mizeria morală: Liiceanu, Pora, Mungiu Pippidi, Moise Guran, acum îl văd și pe Iaru și mulți mulți alții. Acești oameni care au trăit evenimentele din 1990 consideră că PNL este unul din organizatorii mineriadelor ! Ce mai poți spune ?!

Prezumția de nevinovăție ? Ce naiba este aia ? Se aplică la alegeri ?

Mă chinuia un gând. Mă chinuia pur și simplu. Mă chinuia pentru că nu am alăturat niște idei, pe care le am bine înfipte în minte și nu am tras o concluzie logică. Prezumția de bună credință a cetățenilor care desfășoară o activitate în folosul comunității. De aici încolo, se poate judeca totul. În măsura în care acest tot este legat de acel serviciu social.

Au avut loc alegerile locale. Pe 5 iunie 2016. Pentru organizarea lor, Guvernul, Autoritatea Electorală Permanentă, Biroul Electoral Central, partidele, cetățenii au adus contribuția lor potrivit prevederilor legii în vigoare. Plec de la prezumția de bună credință a tuturor celor care au participat la organizare și mai ales a celor care au făcut posibilă desfășurarea acestor alegeri cât mai corect. Nu neg faptul că s-au comis greșeli, este normal să existe însă sistemul este în așa fel construit încât greșeala unei persoane nu trece de filtrul altei persoane, membră în același dispozitiv al unei secții de votare. La nivel superior este un Birou Electoral de Sector (în cazul Bucureștiului) sau de localitate în restul țării care constituie, la rândul lui, un filtru pentru corectitudinea alegerilor și a rezultatelor. Peste acestea există un alt filtru, Biroul Electoral al județului sau al Municipiului București iar mai sus este BEC. Filtre peste filtre pentru că valoarea alegerilor este imensă, din punct de vedere social.

Un coleg care a participat ani și ani la astfel de comisii ale secțiilor de votare mi-a descris cum a muncit în secție pe 5 iunie. Cum au verificat și răs-verificat buletinele de vot astfel încât partidul să nu aibă nici o pierdere posibilă. Cum au analizat fiecare buletin anulabil, cum au avut grijă să facă distincție clară între voturile pentru un candidat sau altul. Pe de o parte era interesul partidului să nu piardă voturile, pe de altă parte, reprezentanții altor partide urmăreau interesele partidelor lor. Peste toți se situa reprezentantul „statului”, al BES. Alături de ei, prezența la vot era „bătută'n cuie” de sistemul informatic de evidență al prezenței la vot introdus cu ocazia acestor alegeri. Din punctul de vedere al prezenței la vot era un control sever din partea sistemului informatic. Practic, sistemul îți spune câte voturi trebuie să fie în urne. Elimină voturile „în plus”. Nu însă și pe cele în minus. Se pare că sunt secții de votare în care urnele nu au scos la iveală numărul minim de voturi care ar fi trebuit să fie. Dar asta se cercetează de către cei abilitați fără însă a aduce atingere exercițiului votului considerat legal până la data la care BEC a comunicat rezultatele finale.

Am, deja o sursă mai mult decât credibilă. Logica, cea rămasă fără picioare potrivit părerilor aruncate în media de tot felul de părerologi, unii mai titrați alții mai amărășteni, îmi spune că în aproape toate secțiile de votare din țară s-a lucrat la fel. Partidele și candidații și-au urmărit cu cerbicie interesele astfel că filtrele generate de interesele adverse pot constitui o garanție a corectitudinii votului exercitat. Fac precizarea că mă refer la buletinul de vot și la ștampila pusă de elector în cabina de votare. Nu mă refer la alegerea electorului. Este posibil ca alegerea acestuia să fie dubioasă, să fie corectă, să fie cum o fi în funcție de interesele unuia sau altuia. Este alegerea lui chiar dacă în alt mediu pe care îl frecventează acea alegere poate căpăta o altă conotație.

Față de restul țării, situația pe care o reclamă partidul „intelectualilor lui Băsescu”, Uniunea Salvați Bucureștiul, devine o ciudățenie. În primul rând este o vină colectivă aruncată în sarcina tuturor cetățenilor care au format colectivele din secțiile de votare din acest sector. Este o prezumție de vinovăție aruncată în cârca nu doar a cetățenilor care au participat la procesul electoral, este o învinovățire directă a reprezentanților din secțiile de votare, a celor care au lucrat în Biroul Electoral al Sectorului 1, al celor care au lucrat în Biroul Electoral Central. Toți sunt vinovați de fraudarea alegerilor în Sectorul 1 pentru că nu a câștigat candidata USB, Clotilde Armand ! Acuza este gravă. Este vorba despre mii de oameni care au falsificat alegerile din Sector pentru a împiedica pe Clotilde Armand să câștige primăria !

Culmea, calea legală este la îndemână. Există procedură legală de contestare a alegerilor la o instanță de judecată imediat ce BEC comunică rezultatele finale. Povestea că nu li se permite accesul la probe este o prostie cu năbădăi. Probele pe care le reclamă ei sunt buletinele de vot. Accesul la buletinele de vot, îndosariate deja, poate avea loc doar în condițiile prevăzute de lege. Iar legea spune că USB are calea unei acțiuni în contestare. Acțiunea trebuie însă motivată. USB trebuie să arate unde s-a produs defecțiunea în procesul electoral, în partea lui finală, la numărarea voturilor. Impresia „matematică” a lipsei de concordanță între cifrele „X” și cifrele „Y” nu ține loc de probă. Trebuie să formuleze cu exemplul concret care se pare că a devenit punctul nevralgic: voturile nule nu ar fi nule. Ar fi voturi anulate fără a se respecta legea, ba chiar ar fi fost „deteriorate” pentru a permite anularea. De persoane din secția de votare. Iar asta ar presupune că toate persoanele din secția de votare, reprezentând atât autoritatea publică cât și ceilalți competitori, ar fi lucrat pentru PSD și împotriva USB și, mai mult, ar fi primit informații „pe surse” cum decurge numărătoarea voturilor în celelalte secții de votare astfel că au „intervenit” pe buletinele favorabile lui Clotilde Armand și le-au provocat „semne” pentru a motiva anularea lor. Seamănă a poveste vânătorească, nu ?

Acuzațiile lansate în media de „inteligenții neamului” sunt de prost gust. Sunt acuzați și insultați mii de oameni pentru o vină închipuită. Nu exclud ca printre voturile nule să existe voturi care, la limită, știu eu, să poată fi considerate valide. Bănuiesc însă că astfel de evaluări au fost făcute de cei care au numărat voturile iar șefii de secții de votare nu și-au asumat riscuri. Mai ales că DNA are încă în proceduri judiciare alte alegeri, unele proceduri s-au lăsat cu condamnări penale. Nu îi cred pe cei care au mers să sprijine direct procesul de votare atât slabi încât să accepte să se aleagă cu o pedeapsă penală pentru un vot ! Logica îmi spune că trebuie să îi cotez cu bună credință în cele ce au făcut. Tot logica îmi spune că în aceste zile, când se clamează atât de virulent pe respectarea prezumției de nevinovăție a unor persoane care chiar au comis fapte penale, a nu le respecta aceeași prezumție celor care au asigurat desfășurarea legală a votului în secțiile de votare incriminate, este un abuz. Un abuz comis, culmea, de societatea civilă care clamează peste tot că luptă împotriva corupției (o formă de corupție este și aici, ei, civiliștii, acuzând fapte care s-au comis de către cei plătiți să le prevină !), că vrea o altfel de politică - se comportă mai mizerabil decât toate partidele politice luate la un loc -, că vor o altfel de societate.

Și eu, ca și alții, mi-am amintit de ieșirile lui Traian Băsescu la alegerile anterioare când acuza virulent falsificarea alegerilor. Scriind aceste rânduri mi-a venit în minte un mic amănunt. Lângă el, în acele timpuri, erau Alina Mungiu Pippidi, Gabriel Liiceanu și mai mulți dintre cei care astăzi sunt în jurul lui Nicușor Dan și USB ! Ei ! Nu este ciudat ?!

„Omuleții verzi” ai lui Putin au ajuns în România. Candidează la alegerile libere, ca în Crimeea.

Un material documentar al celor de la „În linie dreaptă” este ... copleșitor. Oamenii lucrează cu materialul clientului, cu materialul pus la dispoziție de Nicușor Dan și oamenii lui.

O să preiau imagini de pe site.

Imagini pe care cei de pe site le folosesc și la alte articole ale lor care pot provoca impact. Cum este acesta despre asemănarea frapantă între obiectivele Alinei Mungiu Pippidi și proiecțiile Rusiei cu privire la Europa.

Dar, să mă limitez la „omulețul verde” care candidează la primăria Capitalei, Nicușor Dan și anturajul lui.

Șeful de campanie este Matei Păun, link-ul îi arată concepțiile pe care le oferă publicului, cele care însă îi scot în evidență orientările anti-europene, anti-liberale, anti-statale. În afara lui Mihai Păun, site-ul mai scoate în evidență alte persoane din anturajul „pro-moscovit” al lui Nicușor Dan, cum este Willy Schuster.

Fără a contesta acestor oameni calitățile profesionale, strălucite din moment ce obțin rezultate notabile într-o lume complicată, trebuie totuși arătat în ce ape „se scaldă”. Pentru că acțiunile lor au ca scop o parte din viața mea iar eu am dreptul, ca oricare altul, la cunoaștere și la decizie. Iar ce propun ei, supunerea sau alierea cu rușii și alte forțe anti-statale, nu accept.

În stânga lui Nicușor Dan este Willy Schuster. Următoarea poză ne prezintă pe același în ipostaza de „luptător” la radio Vocea Rusiei (agentură de propagandă a Kremlinului).

Cei care vor să se umple de scârbă, au posibilitatea să citească materialele prezentate de site-ul „În linie dreaptă”. Chiar dacă nu sunt de acord cu politica grupului, datele sunt relevante.

„Maica” Rusie a ajuns la noi. Mai pe ocolite, dar destul de agresiv. Anti-statalismul grupării conduse de Alina Mungiu Pippidi, lipit de anti-liberalismul lui Nicușor Dan - fac precizarea că anti-liberalismul nu se referă la PNL ci la organizarea societăților statelor europene în spațiul Uniunii Europene, se referă la liberalismul SUA etc. -, conlucrează pentru succesul campaniei Moscovei împotriva Europei care îi impune sancțiuni economice și politice și nu este de acord ca statele din estul Europei să revină la supușenie față de Rusia.

Ca în Crimeea, Putin vrea să tulbure apele în România prin intermediul alegerilor libere. Acum lucrează la alegerile locale. Nu este fără importanță că „moscoviții” au ales Bucureștiul. Cu un primar pro-moscovit și unii consilieri pro-moscoviți, ar putea să tulbure mai mult situația din centrul politic al României astfel încât frământările sociale și politice provocate de pro-moscoviții USB dar și prin intermediul oamenilor de afaceri aflați în spatele lui Nicușor Dan să dezechilibreze scena politică și economică românească.

În această cheie, dorința de înțelegere între PSD și Nicușor Dan devine de înțeles. Mai ales dacă ne uităm la înverșunata campanie anti-UE a „purtătorului de cuvânt” al candidatei Gabriela Vrânceanu Firea, Victor Viorel Ponta. Statul de drept este nagat, Justiția este atacată la baionetă, Guvernul este atacat și amenințat cu demiterea, Președintele Klaus Iohannis este atacat și făcut în fel și chip. Cine sunt cei atacați ? Cei care promovează apartenența României la Uniunea Europeană și la NATO, cei care susțin sancțiunile împotriva Rusiei, cei care promovează independența energetică și securitatea energetică a României, cei care promovează creșterea capacității NATO de a răspunde acțiunilor agresive ale Rusiei în spațiul geopolitic al Mării Negre.

PSD a identificat în „omuleții verzi” ai lui Putin niște posibili aliați. PSD a știut din timp ce este cu Pippidi și cu Nicușor Dan. Sunt aproape de ideologia PSD. Sunt de-ai lor însă sunt mai curajoși pentru că au făcut deja pasul de supunere față de Rusia și Putin.

Astfel de dezvăluiri pun în balanță și diferitele ONG-uri care își doresc o anume notorietate. NU este mai puțin adevărat că pun în balanță și numele unor personalități ale vieții sociale, cum ar fi cei care compun GDS, cei care compun „România curată”, cei care compun SAR, alte organizații de orientare ecologică ș.a.m.d.

Și se adună nume și nume. Îmi pun întrebarea, legitimă. De când au devenit „omuleții verzi” ai lui Putin ? De când pregătesc ei „noua Crimee” în București ?

Monica Macovei nu iubește democrația ! După cum vorbește, este mai aproape de ... Stalin.

Agerpres (aici).

Monica Macovei are o poziție „fermă”:

„Acum sunt mitinguri în București, legat de dezinfectanți. (...) Văd că se cer rapoarte peste rapoarte, domnule, lucrurile sunt foarte clare. Toată lumea trebuie demisă, toată lumea trebuie să plătească. Deci, eu i-aș demite pe toți de la început, toți directorii de spitale, toți din Ministerul Sănătății care au fost. (...) Toată lumea demisă, toată lumea care mai este încă în acel minister. Ce mai pierdem vremea să facem rapoarte? Ca să tragem de timp, da? Ca și cu Colectiv, se fac rapoarte, să vedem... Nu mai facem rapoarte, știm. Peste jumătate au murit din cauza bacteriilor, alții din cauza incompetenței, alții pentru că nu au vrut românii să-i trimită în afară pe banii altora”.

Aici nu mai este vorba despre sănătate, despre sistemul public de sănătate, despre organizarea și funcționarea sistemului public de sănătate, despre rezultatele sistemului, bune sau rele. Aici este vorba despre filosofia politică pe care politicianul Monica Macovei o propune țării cu ocazia alegerilor locale și posibil a celor generale. Această filosofie politică ne arată și de ce Monica Macovei și-a făcut un titlu de glorie din denigrarea propriei țări în Parlamentul European, în media europeană, peste tot unde a fost.

O formulare mai aproape de înțelegerea omului care nu se complică cu filosofia este că această femeie este plină de ură, este dominată de ură, are satisfacție doar atunci când poate face rău.

Ce propune ea este pedepsirea, fără o corectă evaluare, a tuturor celor care fac parte din sistemul public de sănătate. Propunere antisocială, anticonstituțională, ea lucrează cu „masele” nu cu persoanele, ea vrea sancționarea unor mase de oameni și nu doar a persoanelor care au încălcat legea, practic refuză sistemul Justiției care este chemată să pună în ordine sistemul democratic constituțional atunci când unele persoane comit acte ilegale. Nu acceptă ideea că fapta incriminată de lege aparține unei persoane, ajutată de complici (eventual), o duce la întreg sistemul public de sănătate care este format din sute de mii de persoane, acuzând toate aceste persoane de-a valma, fără ca aceste persoane să fie vinovate. Este copleșitoare afirmația individei: „eu i-aș demite pe toți de la început, toți directorii de spitale, toți din Ministerul Sănătății care au fost. (...) Toată lumea demisă, toată lumea care mai este încă în acel minister. Ce mai pierdem vremea să facem rapoarte? Ca să tragem de timp, da? ”. Și cu cine îi înlocuiești ? De unde iei mii și mii de oameni care au cunoștințele necesare pentru a lucra în sistemul public de sănătate ?

Aseară, l-am auzit pe Petre Roman la emisiunea lui Cumpănașu. Cu referire la Traian Băsescu, Petre Roman a observat foarte bine că acestuia nu îi place democrația, sistemul democratic, este mai înclinat către dictatura personală. Are dreptate. Și cei care îl însoțesc astăzi pe Băsescu sunt admiratori ai unui astfel de comportament.

Monica Macovei este la fel ca Traian Băsescu. Discursurile lor sunt pe fond aceleași. Promovează „stalinismul” în actul de guvernare. Nu au nici o treabă cu democrația. Iar în stradă, niște ONG-uri le promovează ideile prin incitarea la dezordine publică. Nu mai spun despre unele organe de presă care emit la greu semnale către o anumită parte a populației pentru dezorganizarea sistemului public - nu este doar sistemul public de sănătate ținta, este și sistemul administrației publice, începând cu guvernul. Iar de aici către o revoltă scăpată de sub controlul democratic nu mai este decât un pas.

Unii participanți la dezordinea publică sunt apropiați ai lui Alina Mungiu Pippidi. Încep să cred că Pippidi, Băsescu și Macovei au făcut un cartel politic pentru a destructura regimul democratic actual și a pune mâna pe puterea politică. Personajele sunt adepte ale stilului stalinist de conducere. Fără excepție. Cuvintul democrație în gura lor sună ca o înjurătură.

Avem un „război” ? Al doctrinelor ? Din cauza lui Marian Munteanu ?

Nu prea știu cum este în restul localităților din țară, dar aici în București se încearcă producerea unor cutremure. Luptă unii cu alții de zici că mâine este sfârșitul lumii. Totul pleacă de la momentul nominalizării lui Marian Munteanu în postura de candidat al PNL la primăria Bucureștiului.

Ca în poveste, „vrăjitoarea” aruncă în spate un pieptene și se ridică o pădure ca un zid de nepătruns. Numai că nu mai avem o singură „vrăjitoare”, au apărut mai multe, ca ciupercile după ploaie.

După o perioadă, lungă ea, ce este drept este drept, de liniște aparentă, în care se mișcau ca la balet doctrinele aflate în atenția publicului, liberalismul și socialismul, pe ici colo câte o izbucnire de creștin-democrație sau naționalism, ba chiar și o doctrină a oportunismului politic care contrazice doctrinele tradiționale clamând moartea politicilor doctrinare - Traian Băsescu este cap de afiș, nominalizarea  lui Marian Munteanu a declanșat furtuna. Au apărut combinații noi, acuze grave și pericole ce stau să cadă asupra neamului românesc.

Traian Băsescu declară că Marian Munteanu îi este indiferent, că are o înclinație către misticism cu accente legionare, aici fiind vorba de naționalism. Nu leagă, deocamdată, succesul la administrarea Capitalei de alegerea lui Munteanu, declară doar că funcția de primar general este foarte grea.  El știe că deși primarul general are un rol foarte important, munca de specialitate o fac doar specialiștii din primărie și cei din structurile de stat descentralizate. Traian Băsescu nu este în criză, cum sunt alții. Jurnaliștii lui Băsescu însă, nu stau deoparte. Sunt pe baricade și dau în toate părțile cu săgeți. Munteanu fiind o țintă. Mai degrabă, cei de la EvZ și B1Tv bagă bățul prin gard întărâtând pe alții să latre decât fiind ei lătrători.

Monica Macovei anunță apocalipsa. Este vehementă. Împroașcă cu venin, murdărește tot ce atinge. Îi mor speranțele politice, bag eu de seamă. Este, totuși, o cantitate neglijabilă din moment ce ea nu are o doctrină pe care să se sprijine ci apelează la tot felul de rezultate ale unor politici și nu la idei creatoare de politici. Neglijabilă. Nominalizarea lui Marian Munteanu a dereglat-o. Apărătorii ei au început să caute prin dedesubturile istorie pentru a scoate în evidență „iadul” pe care un om, Marian Munteanu, îl va aduce pentru București din posibila postură de primar.

Nicușor Dan este penibil. Alina Mungiu Pippidi este mai activă pentru promovarea lui, pentru apărarea lui ceea ce ne duce cu gândul că „Șordan” este doar o marionetă în mâinile sorosistei pusă pe cucerirea puterii politice prin destrămarea actualei structuri a statului de drept. Ca să fiu sincer, am impresia că Pippidi și Băsescu sunt pe aceeași baricadă, sunt adepții noii ordini mondiale, o ordine în care statele își pierd din importanță, o ordine în care deciziile majore sunt luate de puterile economice care nu mai sunt statele ci corporațiile. Este impresia mea și urmează să văd ce mai urmează. Băsescu ar cam vrea o trecere mai lină pe când Pippidi vrea o trecere bruscă.

Pippidi și-a aruncat în luptă „trupele”. Jurnaliștii sunt vârful de lance. În „România Liberă” se scoate în evidență „monstrul ideologic” ce este scos la suprafață prin nominalizarea lui Marian Munteanu. Un monstru care a reușit să facă ce nu s-a mai făcut până acum. Să pună împreună extrema dreaptă cu extrema stângă, să le uniformizeze asperitățile și să obțină ceva nou. Cred că jurnalistul Câmpeanu (parcă !), vrea să ne anunțe că aici, în România, s-a reușit realizarea celei mai noi extreme politice: o extremă stânga-dreapta iar noi nu știm. Bine, din moment ce Munteanu a reușit așa ceva, ce rost mai au curentele politice ? Bașca faptul că autorul din RL observă și ne atrage atenția că „electoratul” lui Munteanu se găsește atât în PNL - partid care are în titlu și în doctrină elementul național -, cât și în PSD - partid care și-a manifestat, foarte agresiv în 2014, adeziunea la socialismul creștin ortodox -, astfel că nu suntem de parte, prin alegerea ca primar a lui Marian Munteanu, de o societate dominată de talibanism creștin ortodox. Nașpa judecată. Dar este folosită pentru a evidenția „înțelepciunea” pragmatică a lui Pippidi care ne vrea bine mondial.

Tăriceanu este un caz aproape patologic. Cu fiecare zi, cu fiecare insucces, disperarea lui capătă accente dramatice. Sondajele de opinie nu îl ridică nici în marja de eroare a existenței politice. Chiar și cele contrafăcute nu îi asigură garanția supraviețuirii. Agresiunea lui constantă la adresa PNL este una, agresiunea lui asupra simbolului liberalismul în această perioadă istorică, asupra Președintelui de Onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus este însă cu totul și cu totul altceva. Este un atac la persoană murdar și nedemn pentru cineva care s-a chinuit ani și ani să lase impresia omului civilizat, a omului educat, a omului care știe să „poarte un papion”. Începe să se apropie din ce în ce mai mult de imaginea unui derbedeu cu bani, a unui „cocălar”.

Am mers la DEX să adun noțiunile cu terminația „-ism”. DEX-ul îmi spune că terminația „-ism” duce la doctrine, ideologii. Dintr-o dată suntem în fața unor ideologii despre care nu s-a prea vorbit.

Marian Munteanu este un creștin-ortodox convins, adept al non-violenței, după propriile declarații. Asta nu înseamnă că nu militează pentru crezul său. Într-o declarație la Mediafax afirmă că se simte obligat, de convingerile ortodoxe, să încerce să determine un ateu să renunțe la lipsa de credință și să se întoarcă pe calea dreaptă. Un rol de mesia. De aici și nu numai, Marian Munteanu este văzut ca un individ care se închipuie un fel de Mesia, că practică ortodoxismul - „Doctrină literară și ideologică românească din perioada interbelică; înclinare spre cultivarea temelor și motivelor religioase ortodoxe”, având ca model Mișcarea Legionară din perioada interbelică. Nici nu este greu să se facă astfel de asocieri din moment ce el a făcut declarații în care nu recunoaște liberalismului apetența pentru problemele sociale, necesitățile religioase ale comunității. El declară că va urma calea liberalismului în comportamentul politic în viitor, asta însă nu înseamnă că își va părăsi propria cale spirituală.

Nu a scăpat observației și criticii termenul naționalism, de care este acuzat Munteanu, tocmai de mondialiștii asociați cu Pippidi, naționalism care, de bine de rău, este curentul politic care a dus la formarea statelor, inclusiv al României. În DEX definiția este clară: „Ideologie și politică derivate din conceptul de națiune, care a contribuit în sec. XVIII-XX la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea națiunilor și statelor naționale”. Naționalismul practicat de partidele istorice este mai puțin criticat, pentru că de teama de a nu apărea ca partide „arhaice”, „necivilizate”, „neevoluate”, acestea nu au pedalat pe caracterul național al economiei, al vieții comunităților au tot vehiculat „exemplul pozitiv și bunele practici din statele democrate ale vestului Europei”. Ideea că PNL va reveni la abordarea interbelică a politicilor naționale deranjează. Crează spaimă. Au și de ce. PNL are o tradiție în politica națională, o politică naționalistă orientată direct către acele puncte de interes care au sprijinit formarea statului independent român. Economia, finanțele, organizarea administrativ teritorială - a nu se uita zicerea lui IC Brătianu privind ducerea către comunitățile locale a deciziei privind gospodărirea lor, descentralizarea administrativă pe care unii lideri, astăzi, o tot proclamă !

Crezul liberal din 1923 reprezintă o sinteză a acțiunilor politice liberale de până atunci care au adus Regatul României la o anume stare națională și la o anume recunoaștere internațională. Suntem în 1923, după Marea Unire a tuturor românilor !

Cred în Partidul Naţional Liberal, care a scăpat ţara din ghearele hrăpăreţe ale zarafilor străini, întemeind băncile ţărăneşti şi muncitoreşti, care au pus banul Românului în mâinile Românului.

Cred în Partidul Naţional Liberal, care s-a ostenit neîncetat să apere Biserica Strămoşească, păstrătoare de credinţă şi să întemeieze şi să întărească Şcoala, dătătoare de lumină, trezind poporul român, din somnul în care îl aruncase vitregia timpurilor şi purtându-l spre limanul deşteptării.

Cred în Partidul Naţional Liberal, care a stat strajă neclintită lângă averea ţării apărând-o împotriva poftelor nesăturate ale vrăjmaşilor care voiau să robească neamul prin robirea avuţiilor lui.

Dacă ne uităm la cei care azi, din cauză de Marian Munteanu, se comportă foarte agresiv cu PNL și această nominalizare, nu putem evita să spunem lucrurilor pe nume. Există teama că populația va achiesa la ideea națională, la ortodoxism, că globalismul promovat atât de insistent de Pippidi, Macovei, Tăriceanu și chiar o parte a celor din PSD va pica examenul istorie. Ba, ar trebui să vedem că împotriva globalismului se manifestă din ce în ce mai multe forțe politice din multe țări. Brexit-ul este una dintre forme. Britanicii nu vor să fie o parte a politicilor globale, acuzând Germania de politici invazive în problemele interne ale altor state de pe poziția de forță a celei mai puternice economii din Uniunea Europeană. Franța se opune și ea, nu trebui să ne facem că nu vedem faptul că Frontul Național obține credit din ce în ce mai mare, împotriva curentului ostil însumat al altor partide politice, organizații internaționale, europene și financiare dependente de anumite puteri politice naționale și internaționale. Putem evita extremismul naționalist, clamat cu atâta insistență de globaliști ? Da. Îl putem evita practicând un naționalism liberal care nu exclude capitalul străin, investiția străină însă care acordă relevanță capitalului autohton și economiei românești cu capital autohton.

Legat de cele de mai sus, există o motivare puternică. O țară dependentă de capitalul străin și investitorii străini este incapabilă să reziste la crize. De orice natură. Iar cele mai periculoase sunt criza alimentară, criza apei, criza energiei etc. care fără a fi foarte puternice la nivel național, fără a fi sub controlul comunităților locale dar și a guvernului, nu pot asigura strictul necesar supraviețuirii unei populații la un moment dat în cazul declanșării unei crize.

Avem mari probleme în urma politicilor globaliste practicate până în prezent. Doar 15% din capitalul românesc contribuie la exportul țării ! Terenurile agricole lucrate, foarte bine de altfel, de investitorii străini pot fi blocate la un moment dat, într-o situație de criză, pe baza dreptului de proprietate, a dreptului proprietarului de a le cultiva sau nu, de a face monocultură sau nu, de a face ce vrea mușchii lui. Astfel că există pericolul ca terenurile să nu asigure necesarul de alimente și plante tehnice necesare populației.

Cine a făcut politici de am ajuns aici ? Pentru că nu stăm de loc bine, progresul nostru fiind dependent de capitalul străin și investițiile străinilor. Nu cumva PSD cu Năstase, PNL sub Tăriceanu, PDL sub Băsescu ? Ba, la Băsescu, programul ideologic a fost influențat, după cum spune Pippidi de ea și colegii ei din SAR și GDS (partenerii „civili”).

Mie nu îmi place la Munteanu, să nu fiu mai prejos, ideea că un ateu este obligatoriu adeptul ateismului. Ateismul este o prostie. Un ateu care se respectă nu „luptă” împotriva credințelor religioase. Ar însemna să nege ceva ce nu există. O prostie. Dacă poate, se va feri de agresiunea islamismului, a ortodoxismului, a catolicismului, a protestantismului și a tot ce se termină cu „ism” ca doctrină religioasă. Dacă nu va reuși, va suferi pedeapsa capitală așa cum a suferit și până acum. Pe rug, cu capul tăiat, îngropat de viu, înecat etc. După cum au considerat „drept credincioșii” că merită omorât ateul.

Postare cu materialul ... clientului.

Alina Mungiu Pippidi a apărut la rampă cu o atitudine „explozivă”. Vorba românului, s-a „umflat tărâța'n ea” ! Este plină de adrenalină, este surescitată, este nemulțumită, este gata-gata să treacă peste oricine și orice.

Nu sunt un admirator al persoanei, nu am fost niciodată chiar dacă, uneori, am comentat pozitiv poziții exprimate de ea. Oamenii au și părți bune, măcar în afirmații dacă în viața de zi cu zi nu se văd.

Presa și persoanele cu acces la informații „speciale” au știut că Alina Mungiu Pippidi are proiecte politice personale. Nu au comentat prea mult în public, au văzut că are susținere financiară de te miri unde și s-au gândit că poate-poate le pică și lor ceva dacă îi cântă'n strună. Nu prea tare și nu prea des pentru că o publicitate a „crezului Pippidi” nu garanta și succesul. Așa că susținerea a fost „mai moale”.

Societatea Academică Română, România Curată și alte ONG-uri „de bine” au lucrat, uneori în tăcere (chiar prin omisiune !), la construcția unei „fundații sociale” pe care mai apoi să se ridice o altă clasă politică. Chiar așa, o altă clasă politică care să înlăture partidele cu vechime - istoria, reputația, realizările istorice urmând să fie consemnate în dosare și depozitate în arhive. Un fel de revenire la metodele de forță ale PCR (Partidul Comunist Român, pentru cei care nu știu acest lucru). Când PCR a luat puterea în România după al II-lea Război Mondial, cu ajutorul URSS, au aruncat „istoria României” de până atunci la gunoi și au construit o altă istorie a României care avea în centru anul 1921, anul înființării PCR (aici). Normal, în noua istorie, PCR era prezent în toate evenimentele politice ale vremii ca „forță călăuzitoare”. Ei bine, SAR și RC par să practice exact același scenariu.

Poate greșesc, dar eu am impresia că un ONG este un moderator între Stat (prin organele sale reprezentative) și societatea civilă pe care ONG-ul o reprezintă pentru a atenua asperitățile care pot apare, inevitabil, în actul de guvernare dar și în actele normative (consultarea publică are acest rol). Am tendința să cred în rolul de moderator însă trebuie să mă opresc atunci când ajung la Alina Mungiu Pippidi și ONG-urile pe care le patronează sau asupra cărora are influență.

Am citit materialul acesta scris de Pippidi (aici) și mi-am amintit și alte materiale scrise de ea. Odată, povestea cum a încercat ea și un grup de bine să îi facă programul de guvernare la Președinția României lui Traian Băsescu, cum acesta a acceptat, cum a folosit ideile mărețe din programul „Mungiu Pippidi” și cum mai apoi, încântat de cântecele unor „sirene politice” a renunțat la colaborare. Cum s-a apucat de treburi „neaoșe” cum ar „nepotismul” punând odrasla să candideze la Parlamentul European și cum a obligat PDL-ul, partidul „susținător”, să îi asigure numărul de voturi pentru investitură (momentele acelea au avut ca rezultat o condamnare pentru Ridzi de 5 ani cu executare !).

Mi-am amintit și de anul 2014, când Mungiu Pippidi avea de ales între „brânză și slănină”, cum „mișca ea capul” când într-o parte când în alta, când spre Iohannis, când spre Macovei, când spre alte orizonturi. Probabil că pe undeva, la orizont, a apărut un tenculeț de verzișori așa că s-a apucat să îi dea sfaturi lui Iohannis cum să conducă România spre „viitorul luminos și globalist al libertarienilor”. Dacă a fost refuzată, probabil că direct, i-a cășunat pe PNL și a continuat cu „turnarea fundației” noii clase politice.

Acum tună și fulgeră pentru că propunerea PNL pentru București îi strică planurile. Fie în totalitate, fie în parte. Articolul scris de ea este semnificativ. Nu uit nici faptul că, de exemplu, declarația de integritate pe care a propus-o pentru candidați a fost acceptată de PNL.

Ca imagine generală, azi, după atâtea lecturi și vizionări de emisiuni Tv unde Mungiu a fost prezentă, am ajuns la concluzia că individa este nu un moderator, cum a fost odată, este un om politic. Conturat. Ea își dorește cu disperare să cucerească puterea politică. Nu cu un partid politic, este foarte greu să aibă succes într-un partid politic pentru că acolo, între sute de mii de membri, vocea ei se pierde. Propunerile ei sunt supuse judecății membrilor și în mod sigur îi vor fi respinse. Dacă nu toate, atunci o mare parte. Ea nu este obișnuită sau nu acceptă să fie refuzată.

Pun un paragraf din articol pentru a arăta că am dreptate:

„De angajamentele de integritate luate de formă s-a ales praful, iar noul președinte crede că totul e branding și tras în poză și ca atare că e nevoie de oameni noi, nu de oameni altfel, astfel că PNL a fost reîmpachetat cu Alina Gorghiu sau Cristi Bușoi. Cât de nouă era abordarea nouă ne-au arătat în 2015, când au traficat lejer un singur tur la primari și nu ne-au permis să eliminăm pragul sau să introducem liste de societate civilă la locale. Dacă acest lucru era permis nu ar mai fi înscris nimeni niciun USB, partidul lui Dan. La Iași de altfel liberalii au blocat un partid alternativ la tribunal și societatea civilă de acolo va încerca să prezinte independenți în alegeri (vezi aici). Trebuie să îi sprijinim”.

Trimiterea din paragraf se referă la acest articol (aici) în care PNL este acuzat că a împiedicat înregistrarea Partidului societății civile din Iași !

De noaptea minții !

Încep să mă întreb cine sau ce este „societatea civilă” promovată de Alina Mungiu Pippidi ? Mai are caracteristicile unei societăți civile ? Aceste organizații mai sunt grupuri de interese cetățenești care au grijă ca statul că nu comită abuzuri în domeniul lor de interes ? Nu cred. Cred, mai degrabă, că sub acoperișul „societății civile” acționează grupuri politice „clandestine”,

M-am dus la Constituție. La art. 8, Pluralismul și partidele politice, se statuează:

(1) Pluralismul în societatea românească este o condiție și o garanție a democrației constituționale.

(2) Partidele politice se constituie și își desfășoară activitatea în condițiile legii. Ele contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor , respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației.

Invenția lui Pippidi, „liste de societate civilă” la alegerile locale, este ciudată din moment ce Constituția stabilește în art. 8 că partidele politice „exprimă voința politică a cetățenilor”. Alegerile, de orice fel, sunt exprimările voinței politice ale cetățenilor. Avem, potrivit legii, candidaturile independente care, având în vedere finalitatea lor, tot politice sunt. Pippidi propune, nici mai mult și nici mai puțin un fel de candidaturi independente „pe liste” ! Măi fată, multă minte își mai trebuie !

Încet-încet ajung la concluzia că Pippidi nu mai are răbdare și forțează în orice fel accederea la putere. Încălcarea prevederilor Constituției se pare că nu este o problemă. Negarea statului de drept iar nu este o problemă. Ea are hambâțul de a pune mâna pe puterea politică să conducă România pe drumul glorios al „sorosismului”.

Și comuniștii au „luptat” în ilegalitate. Pippidi se pare că este o demnă urmașă a lor. Ca să ajungă la obiectiv încearcă, după părerea mea, să provoace anarhia. Altă cale nu are. Din cele legale.

Pe acest site sunt evidențiați asociații lui Pippidi. Apar peste tot. Inclusiv la Gazeta Sporturilor. La Tv, îi văd mai des la Digi24, B1Tv și Realitatea Tv. Cine știe pe unde naiba mai apar ?!

Meandrele concretului interpretate de Mungiu Pippidi, Nicușor Dan, Monica Macovei ...

Am luat imaginea asta de pe pagina unui prieten (Marius Mitea). O pun aici pentru că este cea mai bună „imagine” pentru campania construită și dusă de Alina Mungiu Pippidi, Nicușor Dan și Monica Macovei împotriva PNL dar mai ales împotriva candidatului PNL la primăria Bucureștiului.

Trebuie să îmi cer scuze pentru că nu i-am pomenit pe toți ceilalți, participanți activi la campania de înfierare cu mânie proletară a adultului Marian Munteanu în timp ce își exprimă admirația sau satisfacția față de tânărul Marian Munteanu și Piața Universității din 1990 !

A, să nu uit, am citit și articolul lui Pora din „22” ! Intră și ea în „gașca” de mai sus.

Cea mai interesantă idee este lansată de cei ai lui Nicușor Dan: Marian Munteanu este un socialist naționalist !

A, Marian Munteanu este acuzat că promovează țărănimea, ca practică „etnocrația”, că extremism, că atacă rădăcinile antisemite ale poporului român (?!) afirmând că în popor sunt mai degrabă atitudini mai degrabă xenofobe ...

Bine-bine, din atâtea cuvinte „complicate” pentru oamenii mai simpli nu poate ieși decât o imagine catastrofală. Să ne amintim de „meandrele concretului” care au cucerit poporul iubitor de Iliescu, care au făcut istorie post-decembristă.

Cum naiba se face că Pippidi, Macovei și adulatorii îl copie pe Iliescu ?

Vorba aia veche: meandrele concretului !

Elena Udrea între mahala și fruntea țării. O legătură la Mungiu Pippidi.

Ieri credeam că îi aflu pe politicienii și jurnaliștii care au primit bani de la cei acuzați în Justiție că au devalizat bugetul de stat. Aiurea. O mare fâsâială. Elena Udrea nu s-a ținut de cuvânt. A dat unele nume însă doar pentru a se răzbuna pe unii dintre cei cu care are ea ceva de împărțit. S-a considerat „trădată” de ei, ea având pretenția că le este superioară, le este, cumva, un fel de suveran.

Probe ioc. Ba, mai mult, în discuțiile cu Ghiță folosește expresia „că se vorbește prin târg”. Expresia poate fi interpretată în acest sens sau poate fi interpretată în sensul că ea, Udrea, știe precis de „afacere”, are date și poate să îl dea „în gât” la DNA. Dar asta este treaba procurorilor și nu a mea. Voi afla de la procurori ce și cum când aceștia vor deschide cutia cu maimuțe să le vedem și noi.

În tot circul făcut de Udrea se desprind, totuși, niște semne de întrebare. Semne de întrebare care privesc instituții ale statului și clarifică substanța regimului Băsescu. Practic, Udrea devoalează corupția și abuzurile lui Traian Băsescu din poziția de Președinte al României. Dacă sunt reale afirmațiile ei, Traian Băsescu ar cam trebui acuzat pentru abuz în serviciu, trafic de influență etc.

În primul rând, mi-a atras atenția afirmațiile lui Udrea privind relațiile cu Coldea și Pescariu. Ea fiind un fel de „samsar”, om de legătură. Pescariu îi cere să intervină la Coldea pentru a i se debloca un cont în străinătate. Ei bine, aici am o problemă. Coldea în ce calitate ar putea interveni ? SRI nu are nici un atribut de blocare a unor conturi în străinătate ! Nu are competențe în afara teritoriului național și, apoi, blocarea unui cont sau deblocarea acestuia poate fi cerută de procurorul de caz și aprobată de o instanță de judecată. Mi-a mai reținut atenția și faptul că Pescariu știa că acest Coldea „a mai deblocat” alte conturi ale unor oameni de afaceri la cererea acestora prin intermediari. Care or fi aceia ?

Ei bine, aici avem o mare, foarte mare problemă. Ba chiar mai multe.

Justiția nu este independentă ! Din moment ce Justiția execută dispoziții ale unei instituții de informații, după cum vrea instituția sau oamenii din fruntea acelei instituții, atunci Justiția nu mai este în slujba cetățenilor ci este în slujba unor persoane. Mai grav este faptul că un om politic poate interveni la o instituție de informații pentru ca aceasta să acționeze într-un fel sau altul. O altă concluzie care se desprinde de aici este aceea că SRI s-a subordonat prin liderii instituției unor oameni politici. O altă declarație a Elenei Udrea vine și completează tabloul prin aceea că la SRI sunt „scheletele” pe care oamenii politici vor să le ascundă. Asta înseamnă, nici mai mult și nici mai puțin că SRI a făcut „poliție politică”.

Elena Udrea a aruncat un hârdău de rahat pe Justiție și pe SRI. Spun Justiție pentru că nu doar procurorii au pocnit din călcâie la comandă politică ci și judecătorii !

Declarațiile Udrei vin să confirme, cumva, acuzațiile aduse lui Băsescu de subordonare a instituțiilor de forță ale statului în folos politic personal.

Instituțiile acuzate vor trebui să iasă în fața noastră, a cetățenilor, a celor care i-a angajat și îi plătesc, să dea niște explicații. Cei care au încălcat legea trebuie trimiși în fața instanțelor de judecată și condamnați pentru infracțiunile săvârșite.

Udrea arată, din ce în ce mai moale (se pare că cineva i-a spus că a luat-o pe arătură !), cum a funcționat sistemul autoritar abuziv a lui Băsescu. O altă declarație, a Alinei Mungiu Pippidi confirmă, cumva acest lucru, individa lăudându-se că ea și alții au lucrat la acest sistem.

Pe site-ul „România Curată” (un ONG anti-corupție, spun ei), Mungiu se destăinuie. Arată cum au participat ei la construirea regimului Băsescu și îi arată și pe cei care au lucrat la fundamentarea și susținerea acestui regim. Ba și recunoaște că lucrarea lor a eșuat ! Articolul este aici. Preiau o parte din articol pentru că este semnificativ.

„„Schimbă acest peisaj ceva din relatarea din cartea mea ”Tranziția. Primii 25 de ani” despre ”cercul virtuos” inițiat în anul 2004, cu Coaliția pentru un Parlament Curat, ascensiunea publică a Monicăi Macovei, auditul Freedom House cu strategia anticorupție incluzînd ANI, numirile unor procutori independenți? Nu: cercul a început atunci: dar a trecut prin diverse faze, și nu a fost nici un moment the only game in town, nu a avut exclusivitatea istoriei. Să nu uităm că dl. Chiuariu ne-a anchetat pentru strategia anticorupție de la audit (vânduți Comisiei Europene și lui Freedom House), că pe de o parte lucrurile bune au continuat, cu greu (Doru Țuluș anchetând ani de zile pe cei din sport până a reușit să-i bage pe toți), pe de alta Traian Băsescu, ca să răzbească obstacolele, a crescut și el puterea la ce avea, adică la servicii, așa s-a ajuns la mii de mandate de ascultare, așa am ajuns eu să nu mai pot vorbi cu Monica la telefon (Păi cine ne ascultă? Ai noștri? De ce?), așa au apărut bancurile cu DNA secția penală a SRI, așa s-a ajuns că Daniel Morar a făcut poliția votului din 2012 că oamenii de la procuratură erau prea timizi, de unde prin 2004 mandatul DNA era mai îngust și mai clar definit și așa SRI a ajuns să controloze absențele la CSM, chestie de neconceput într-un stat de drept, și să facă denunțuri că șefii justiției încasează diurne necuvenite (ăia care nu votau cu noi), în vreme ce Horia Georgescu își schimba regulat partenerii de tenis în căutarea unei cariere internaționale greu de accesat altfel cu studiile lui modeste. Cât Monica și trupa noastră făceau strategii și concursuri pe acolo care permiteau Curților să fie conduse pentru prima oară de oameni fără legătură cu mafia judiciară, creșterea puterii lui Traian Băsescu se făcea paralel, și mult mai repede, Udrea era instalată șef de cabinet din ziua întâi, o conspirație a unei găști rivale (familia Săftoiu) o dădea jos temporar, pe la licitații Patriciu și Cocoș se ciocneau cu intensitate galactică, șeful statului îmi promitea la plecarea mea în Germania că Udrea nu va fi niciodată mai mult de secretar de partid, dar nu reușea să se țină de cuvânt, venea criza, chiar și oameni de ai mei, ca Rodica Culcer sau Andreea Pora, se aliniau la noua ordine pentru că presa se împărțea în mogulii lor (Voiculescu, Vântu) și mogulii noștri (Sârbu, Adamescu, Căncescu, Niro – toți șase azi în pușcărie sau pe drum), o vreme Traian juca la ambele capete și așa erau renominalizați Morar și Kovesi contra candidaților Udrea, că avea din toți la fiecare ocazie (și Traian în asta nu juca adesea pe mâna ei), dar finalmente se ajungea la un compromis pe Bica și Predoiu, la care nimeni nu avea nimic împotrivă. Și așa, cele două lumi, o anticorupție de putere mereu mai mare, mai represivă, mai selectivă, curăța dușmanii regimului, de la Marko Bela (care ne ajutase să trecem declarația de avere) dar și pe ai noștri (Șereș et comp), în vreme ce un sistem de spoliere eficient se instala cu impunitate aparentă la fisc, secretariatul general al guvernului, ministerul Economiei, Educației, Comunicațiilor, Dezvoltării Regionale și finalmente și Justiției (listă ne-exhaustivă). Numai căderea regimului în 2012 a permis procurorilor o perioadă de autoritate politică mai neclară, în care după primele ezitări s-a trecut la urmărire și arestare generalizată. Dar să fie clar că asta nu e integritate, nici azi, din moment ce se ia șpagă și se plănuiește un Comarnic-Brașov ca ăsta pe care îl vedem. O anticorupție eficientă, ca în Olanda, previne producerea faptului, la noi toate faptele se petrec și doar unii sunt săltați, pe urmă și alții, nu e vina procurorilor, ei trag în armata politică de cum se mai deschide câte un crenel de oportunitate, azi se poate mai la stânga, mâine mai la dreapta, dar ce e uluitor este că armata de infractori tot se adună sub ziduri că nu știu niciodată care e consemnul, se aruncă făina sau se varsă ulei încins???””.

Este semnificativ ca nume și acțiuni, este semnificativ pentru că vedem cum Traian Băsescu a permis unor grupări ale societății civile să decidă asupra instituțiilor statului, asupra persoanelor care vor deveni conducătorii instituțiilor, vedem cum Băsescu a „compensat” prin întărirea structurilor de informații aflate sub controlul lui și începem să înțelegem, cei care vor (!), „comerțul” politic între Băsescu și PSD (Sârbu, Ponta etc.).

Băsescu și PSD și-au împărțit puterea. Una ție, una mie. Ceilalți ... să dispară. Mungiu recunoaște că „cercul vicios” al puterii a fost construit de ea și ai ei în 2004. Că persoane din Justiție, din serviciile de informații, din alte instituții publice au fost selectate pentru a fi „purtărori” ai puterii. De fapt, a fost un fel de jaf la putere. S-au folosit de ONG-uri străine pentru a impresiona populația, au denigrat instituțiile statului care nu puteau fi controlate - Parlamentul -, s-au luptat pentru controlul tuturor ministerelor care puteau asigura accesul la finanțele publice sau controlul cetățenilor (MAI cu DGIPI !).

Udrea a devoalat acest sistem. Pentru că Mungiu Pippidi vine cu acest articol, vorbele Udrei capătă un anume sens.

Ei bine, Udrea se comportă ca la mahala. A spus ea ceva dar nu îndrăznește să spună ce a spus Mungiu. Iar din spune Mungiu, Udrea nu era „pe felie” (Monica Macovei !).

Acum gat. Chiar este gata. Udrea va fi doar un fel de „acar Păun”. Și proastă și orgolioasă. Cam mult.

Ca să vezi minune. Gardienii Revoluției !

Un interesant articol al lui Cristoiu în Adevărul. „Gardienii Revoluției”, adică cei identificați de noi, popular, ca fiind „intelectualii lui Băsescu” - GDS, SAR, IPP și alte alea -, s-au întors la Băsescu pentru motivul că PNL în frunte cu Crin Antonescu s-a aliat cu PC - „un titirez al lui Dan Voiculescu -, cum spune Cristoiu.

Înterpretări ar fi destule. Ce nu accept eu, deh, sunt ceva mai „taliban” în materie, este faptul că ni se impută nouă, liberalilor, că nu ne așezăm în genunchi în fața respectivilor „gardieni” și nu le acceptăm „sentințele”. Articolul m-a dus cu gândul și la Hurezeanu aseară cu Vosganian, la Mungiu Pippidi cu Crin Antonescu și la alte întâlniri între lideri liberali și tot felul de pupincuriști băsescieni.

Apropo. Nu vi se pare că s-au înmulțit întâlnirile dintre „gardienii revoluției băsesciene” și liberali ? La cererea cui ? Oricum, postul Realitatea Tv este, se pare, organizatorul evenimentelor.

"Fantasticii" basescieni.

Ieri am vazut o emisiune si nu mi-a venit sa cred ca este real. "Sinteza Zilei" de la Antena 3 a avut ca invitati sustinatorii candidatilor la Cotroceni.

Catalin Avramescu pentru Traian Basescu. Este Consilier de stat la Cotroceni.

Cozmin Gusa pentru Mircea Geoana. Il sprijina pe acesta pentru a intra in turul II si, daca se ajunge acolo, sa castige alegerile.

Profesorul Andrei Marga pentru Crin Antonescu.

Voctor Ciutacu pentru Sorin Oprescu (este si prieten lui Crin Antonescu !).

Am ramas putin timp pe emisiune pentru ca dincolo, la Realitatea TV era emisiunea lui Ursu si eram curios sa aflu cum raspund intrebarilor Crin Antonescu si Kelemen Hunor. Nu am regretat, mai tarziu, ca nu am vizionat intreaga emisiune a lui Gadea, insa impactul ei a fost mare datorita evolutiei de "prostituata intelectuala" a unuia dintre invitati: Catalin Avramescu.

Asa ca am reluat emisiunea azi dimineata, de AICI. Socant. Am citit si o parte din comentariile de pe blogul emisiunii, am citit postarile de pe unele bloguri si am ramas cu convingerea ca Andrei Marga are mare dreptate cand afirma ca politicienii s-au inconjurat de oameni fara valoare universitara recunoscuta, oameni neterminati din punct de vedere al pregatirii si, astfel, actul de guvernare a cunoscut o depreciere continua. Iar PD-L este, in aceasta varianta, partidul care a promovat toate nulitatile intelectuale avand ca obiectiv doar criteriul "fidelitatii".

Ca sa nu trec peste aceasta idee, un articol deosebit are Alina Mungiu Pippidi in "Romania Libera", "Nebraska, moliile si referendumul", articol din care preiau:

"....................
Cine insa gasesc ca joaca un rol jalnic sunt baietii astia ai nostri, intelectualii care se plang ca ii ataca alde Ciutacu, dar uite ce fac.

Cum au ajuns ei in pozitia sa faca? Pur si simplu, pentru ca fac parte dintr-o gasca. Un teolog cu aspiratii la jacuzzi pe bani publici (Baconsky) l-a adus la Cotroceni pe un amic remaniat si in cautare de slujba (Cristi Preda), care, la randul lui, i-a adus pe astia doi. Avramescu se lauda ca nu mai avusese vreodata o slujba, asta de la Presedintie a fost prima, era un baiat sarmant de cenaclu, un bursier de profesie, care profesa, mai ales, anarhismul teoretic. Stanomir se prezinta drept un expert constitutional fara sa fi publicat o lucrare ISI pe aceasta tema si fara sa poata fi identificat un profesor de drept constitutional de la care si-ar fi luat doctoratul. Alternativa la academicienii prafuiti ai lui Iliescu sunt acesti amatori ai nostri, proaspeti ca brazii si dornici sa se inalte cat mai sus".

Trebuie sa recunosc ca articolul lui Alina l-am citit dupa ce am "verificat", ca in fiecare dimineata, blogul lui Lilick.

Daca vizionati emisiunea lui Gadea, va recomand sa ascultati cu atentie cele spuse de prof. Marga, mai ales atunci cand vorbeste despre "intelectualii" preluati de Boc de la Universitatea Babes-Bolyai ! De fapt, prof. Marga a predat o lectie despre bunul-simt politic si despre respectul pe care ar trebui sa il avem fata de democratie. Nu a mai fost nevoit sa dea exemple negative pentru ca alaturi s-a produs unul care a confirmat, in totalitate, cele enuntate de profesor.

De pe la minutul '33, incepe recitalul Avramescu, pentru cei cu inimile tari si capabili sa urmareasca filme horror.

O reactie in direct a lui Cozmin Gusa cuprinde un mare adevar: "Sunt gata să pariez că dacă s-ar face un control psihiatric la Cotroceni, multi dintre dumneavoastră aţi zbura!"



Nu pot trece mai departe fara a pune, de aici, cateva aprecieri, remarcabile, ale omului de cultura Mihai Malaimare:

Exista in fiecare dintre noi un personaj pe care il detestam sau, avem, uneori, motive sa-l detestam. Suntem mincinosi, din cand in cand, mitocani, prosti, lasi, suntem uneori si astfel, fie ca ne place, fie ca nu ne place sa recunoastem.

........

Ei bine, aseara, uitandu-ma la emisiunea lui Gadea, l-am vazut pe Avramescu si m-am lamurit, am in sfarsit imaginea care ma va face sa fac tot posibilul sa nu mai fiu de neprivit, prost, arogant, mitocan, toapa, nesimtit, stupid cu clabuci.

........

PS

Poate ca nu ma onoreaza modul in care vorbesc despre acest ins, dar ascultandu-l cum vorbeste despre Marga, de exemplu, un om respectabil, un om civilizat, un om cu carte, cred ca doua palme i s-ar fi cuvenit pe loc. Japite de genul acesta nu au ce cauta pe sticla. Jigodii atat de patentate, nebuni, in ultima instanta, nu trebuie sa apara decat, eventual, dupa ora 24,00.

Exista totusi o limita in toate!

Nu pot pune in postare toate aprecierile fata de cele de mai sus, sunt prea multe, insa ce am vazut ieri ma intareste in convingerea pe care o am ca basescienii sunt niste habarnisti, niste urechisti de duzina care vor sa se impuna politic cu metode primitive, sunt o adevarata banda de mafioti.

Alina Mungiu in dialog cu Istodor

Mai peste tot gasesc interviul luat de Istodor de la Catavencu Alinei Mungiu Pippidi. In ziare, pe bloguri, la Tv. Vreau sa il am si eu, pentru ce a fost dar si pentru ce va sa fie. Ca va sa fie, iar Alina arata ca va fi pentru ca altfel nu are cum. Chestie de cunoastere. La aceasta postare, ca la multe altele, contributia mea, daca se poate spune asa, este de a colecta datele si a le pune in pagina de blog. Tot este bine. Informtia este de calitate si o am la dispozitie oricand.

Eugen Istodor in Catavencu.

Fraţilor, am zguduit-o rău. Alina Mungiu Pippidi ne arată pe ce lume trăim. Şi face zdrenţe fetele lui Băsescu din politică: Ridzi, EBA, Udrea. Ca de la analist la femeie. Citiţi, citiţi şi nu uitaţi!


Ridzi – servicii familiei Băsescu


Reporter: Ridzi e la pămînt. E asta răzbunarea pentru că a propus-o pe Elena Băsescu?
Alina Mungiu Pippidi: E o formă de plată. Dna Ridzi s-a gîndit să facă servicii familiei pe contul banilor publici, al bunului simţ, al expunerii la ridicol al tuturor susţinătorilor lui Băsescu care nu erau clienţi de partid sau familie, ci prieteni.

Dai tribut turcului din ograda ta, dacă vrei, dar nu din ograda publică, că noi, vecinii, nu mai plătim tribut, ne-am emancipat.

Rep.: A fost o conspiraţie contra ei?
A.M.P.: A fost o coincidenţă, pe de o parte, de vederi între presa independentă şi societatea civilă, pe de alta, cu interesele presei mogulilor, care a dus practic la unanimitate contra ei. Ideea că „familia” poate apăra pe cineva care a acţionat atît de la vedere şi de prosteşte s-a dovedit a fi o prostie, deşi dna Ridzi a crezut în ea, a crezut că va fi susţinută pentru că prin căderea ei ar ajunge alţii la rînd. Să fie învăţătură de minte şi altora. Şi soldatul credincios, şi liderul necredincios trebuie să fie limitaţi de anumite reguli. Le calci, loialitatea nu te mai poate apăra.


Udrea. Elena.

Rep.: Cine urmează?
A.M.P.: Cine a mai făcut ca ea. Chiar ea s-a apărat arătînd la Elena Udrea, care şi ea face favoruri presei, deşi ministerul ei nici nu ar trebui să existe. Dar nu numai asta. Într-o ţară normală se făcea o anchetă privitoare la dezvăluirile de la Hotnews cu zece voturi pe secţie pentru „independenta” Elena Băsescu. Asta e o formă de fraudă electorală.

Rep.: Elena Băsescu a cîştigat?
A.M.P.: Cum cîştigă întotdeauna beizadelele, cu cost mare. Prietenii zac prin pulbere şi praf, aliaţii sînt discreditaţi de nu pot scoate capul din casă, dar s-a dovedit că familia e invicibilă. Mă rog, aşa cred ei. Preţul de imagine externă şi internă e enorm.

S-a făcut de rîs tată-său

Rep.: Fapt e că nu aţi reuşit să o opriţi.
A.M.P.: Nu, deşi acesta era scopul meu de bază. Poate pentru că laşitatea a fost aşa de mare la ceilalţi, care au tăcut mîlc? A fost o serie neagră, ca să o scuze pe ea, s-a făcut de rîs tată-său, partidul, pentru că nu o voia a trebuit să îşi facă mea culpa şi să facă lucruri mult mai rele decît să o fi pus pe listă cum era vorba iniţial, au trebuit să transfere voturi şi după cum se vede şi bani de publicitate din fonduri publice. A ieşit PSD-ul primul la europarlamentare, iar Băsescu e obiect doar de bancuri pe afară. E greu de crezut că ambiţiile unei fetişcare a cărei lipsă de cultură se vede şi după cum arată pot ruina atîtea lucruri, dar iată că se poate.

Rep.: Băsescu zice însă că presa e de vină.
A.M.P.: Băsescu e părăsit de inspiraţie. Mare noroc are cu contracandidaţii lui, care spun pe faţă că se vor amesteca în justiţie şi astfel se fac de nevotat. Chiar şi aşa, discursul ăsta cu copiii care nu mă ascultă deşi eu le spun, sau că toată lumea e de vină, numai familia nu, e penibil. Familia nu are ce căuta în politică, după cum am spus de la început, e doar sursă de slăbiciuni şi scuze permanente. Băsescu s-a încăpăţînat, vrea să ne transmită că vrea un al doilea mandat fără condiţii, unul în care face ce vor muşchii lui. Or, acesta e un semnal greşit, exact un asemenea mandat devine indezirabil. Cu linia asta a lui îi face pe foştii lui susţinători să stea acasă în ziua votului.

Ce i-a spus Alina lui Băse

Rep.: O s-o lase pe dna Udrea să pice?
A.M.P.: Data trecută cînd dna Udrea a demisionat, nu a fost de bunăvoie. Eu cînd i-am spus preşedintelui că ea nu are ce căuta în viaţa politică – trebuie să avem separări clare între public şi privat, e un test al modernităţii – m-am trezit că a doua zi mă caută intermediari din partea ei, să ne vedem, să ne cunoaştem. Dna Udrea e, ca toate fetele astea, o creatură care nu gîndeşte decît în termeni de interes personal şi nu poate concepe că în societate există şi etaje superioare, unde oamenii au altfel de motivaţii. Dacă ne întîlneam, despre ce am fi vorbit oare? Îi făceam un desen? Din păcate, nici problema asta nu s-a putut rezolva în privat, cum nu s-a rezolvat nici cealaltă. O să avem alt circ costisitor. E alegerea lor, vor aşa, aşa o să fie. Că altfel primul ministru restructura urgentissim ministerele astea redundante, plus vreo două la fel de redundante de la PSD, şi stăteam toţi liniştiţi. Aşa cum Băsescu dă vina pe oricine, dar nu pe copila lui prost crescută, Boc restructurează demnitarii dînd afară nişte şoferi. Care nu au fost încă nici măcar identificaţi, totul ca să salvăm miniştri de nivel damă de companie; sîntem în plin „Senatorul melcilor”.

Rep.: Udrea a zis că aveţi ceva personal cu ea. Invidie?
A.M.P.: Exact, atîta o duce capul, ea nu are orizont dincolo de persoane. Da, visul meu e să conduc Ministerului Turismului, a cărui desfiinţare am pus-o din anul 1996 în programul CDR.

Am diplomă de instalator

Rep.: Tinichigii sau filozofi?
A.M.P.: Eu am pe undeva o diplomă de instalator. Dar altfel, în politica publică e greu să le separi. Orice ai face, eşti impregat de o anumită filozofie despre stat, despre cum se comportă oamenii, nimeni nu e un expert sută la sută liber de ideologie, deşi eu predau pragmatismul la studenţii mei, anything which works! Desigur, discuţia asta e de la un anumit nivel în sus, care e probabil mai puţin frecvent la noi. Că, din nou, dacă eroii politicii publice sînt de nivel Ridzi sau Udrea discuţia devine comică şi distincţia inoperantă. Mare parte din cei promovaţi pe canale de partid nu sînt nici una, nici alta. Întreabă o lipitoare care trăieşte să sugă sîngele altora dacă asta e tehnologie sau ideologie.


Androneasca

Rep.: Şi atunci, doamna Andronescu o să răstoarne munţii?
A.M.P.: Mă îndoiesc că vrea. Dar mă îndoiesc şi că Băsescu poate face ceva. Comisiile astea şi multele lor legi sînt destul de redundante. Oamenii contează, şi dacă preţuieşti educaţia aşa de mult încît o Udrea îţi poate fi şefă de cabinet nu mai are nici o importanţă ce spui, lumea se uită la ce faci. Soluţia pentru educaţia românească nu vine din noi reforme, cînd astea cu Bologna au fost oricum nedigerate şi negîndite, un fel de hai să facem mai mult pe resurse mai puţine. De ani de zile se schimbă miniştrii şi ministerul e la fel. Miclea, care era reformator, se închidea cu sfătuitorii lui într-o debara şi ieşeau de acolo cu proclamaţii pe care nu le implementa nimeni. Alţi miniştri, care nu aveau intenţiile lui bune, lăsau de la început totul pe mîna mafiei, ce rost are să te prefaci că faci? Hai să nu mai reformăm educaţia vreun an, asta e sugestia mea, şi în acest timp să reformăm doar Ministerul Educaţiei. Poate găsim vreo cîţiva români care au fost profesori titulari în ţări cu sisteme performante (Scandinavia, USA, Olanda) şi să îi importăm, le dăm mînă liberă să reorganizeze MEC. Restul va veni de la sine. Cum s-a văzut din clasamentul nostru cu universităţi curate, omul face locul. Aceeaşi lege peste tot, dar unii au patru stele, alţii au zero stele, pînă la legi noi să copie ăia de zero stele ce fac cei de patru şi o să avem imediat o creştere a calităţii. Pînă la urmă politica e doar un gest de discernămînt, iar leadershipul e sută la sută discernămînt. Nu trebuie să le ştii pe toate, dar trebuie să găseşti pe cei care ştiu şi să îi pui în situaţia să facă.

Clientelism

Rep.: Oricine ar fi ei?
A.M.P.: Oricine, sau totul e clientelism dacă îi alegi doar pe relaţia cu tine. Partidele noastre sînt încă în acel stadiu primitiv de început de democraţie, eu le compar cu armatele dinainte de profesionalizarea modernă. Tătarul nu avea soldă, el trăia prin jaf. Şi cum sînt tătari mulţi, şi obiectul jafului trebuie să fie mare, rezultă multe funcţii publice (deci coborînd nivelul politizării pănă la directori de şcoală) şi multe cheltuieli publice (care se distribuie prin reţeaua de patronaj). Obiectul guvernării nu e problema de politică publică, pe care trebuie să o rezolvi (criza, energia etc.), ci reţeaua clientelară, pe care trebuie să o satisfaci, ea e problema ta de bază. Aici e tensiunea dintre partide şi societatea noastră.


Geoană, Crin, Duda

Rep.: Sînt adversarii lui Băsescu capabili să schimbe asta?
A.M.P.: Nu cred. Geoană dă impresia că e orientat mai tehnocratic, are cunoştinţe, citeşte, dar pe urmă apare cu Năstase la braţ şi strică tot. Crin Antonescu e uimitor, are aerul că nu s-a prins nimic de el în atîţia ani de politică, mă întreb dacă ar trece un test de cunoştinţe elementare, dacă ştie care sînt instituţiile de la Bretton Woods sau din cine e format boardul Băncii Europene Centrale. Radu Duda e mai presus de orice comentariu, pentru el viaţa e un cenaclu.

Rep.: Intelectualii pro-Băsescieni?
A.M.P.: Categorie în curs de dispariţie, la cei dezinteresaţi. Restul, să nu ne luăm de ei, că vor fi pedepsiţi pe unde au păcătuit, TRU a ajuns în aceeaşi comisie cu copila, de exemplu. Cel mai bine o duc cei care nu au fost niciodată fani, îl folosesc cu sînge rece pe Băsescu ca să ajungă undeva, prin ambasade cu jacuzzi, PE, sau oriunde se poate, în străinătate să fie. Intelectualul e din punctul ăsta de vedere sub nivelul tinichigiului, şi ca să trăiască afară tot statul român trebuie să-i plătească drumul şi să-l ţină; om fi devenit noi europeni, dar curajul pieţei nu îl avem, că unde nu e valoare nu e nici curaj. Noroc cu tinerii intelectuali, ei umplu doctoratele şi mai nou şi slujbele pe afară. Ferească Dumnezeu să vrem să ne întoarcem în ţară însă, atunci să vezi testul deschiderii universităţilor.


Societatea civilă

Rep.: Mai există societate civilă?
A.M.P.: Absolut. Gazeta Sporturilor a fost vîrful ei recent şi noi toţi ne-am solidarizat cu ei. Şi chiar există; oamenii care ies în stradă să apere Sf. Iosif, oamenii care scriu pe www.romaniacurată.ro ca să denunţe pe corupţi sînt în creştere. Sîntem însă sufocaţi de pseudosocietatea civilă, de organizaţii contra corupţiei sponsorizate de corupţi, de ciuvici şi alistari, e o perdea de fum din care nu totdeauna vezi că pădurea nu a ars, mai sînt copaci destui în picioare.