Despre jurnalism

Ziarul „Adevărul” preia un articol de la „Dilema Veche”, scris de Andrei Pleșu: „Citiri și recitiri”. Preiau doar partea despre presă, fără a considera că celelalte paragrafe sunt inferioare ca mesaj. Dimpotrivă. Chiar și experiența personală  a autorului este importantă pentru că ne arată că există și starea de normalitate și că în administrația publică există și oameni deosebiți. Cumva, trag eu concluzia, negativismul promovat de presă dar și unii comentatori pe rețelele de socializare este ceva în genul „negaționalismului” lui Dăncilă.

Dar să pun cele scrise de Andrei Pleșu.

„„Mario Vargas Llosa (Civilizaţia spectacolului, Humanitas, 2017):
 „Graniţa care despărţea, prin tradiţie, jurnalismul serios de cel de scandal a devenit tot mai laxă, s-a umplut de breşe, iar în multe cazuri chiar a dispărut, ajungîndu-se în prezent pînă acolo încît e greu să mai faci diferenţa între diversele medii de informare. Fiindcă una dintre consecinţele transformării divertismentului şi distracţiei în valoare supremă a unei epoci e aceea că, în zona informaţiei, se produce, pe nesimţite, o răsturnare greu de sesizat a priorităţilor: ştirile ajung să fie importante ori secundare mai ales – sau, uneori, exclusiv – nu atît pentru însemnătatea lor politică, economică, socială şi culturală, cît pentru caracterul lor de noutate, de surprinzător, neobişnuit, scandalos şi spectaculos. Fără să-şi fi propus aşa ceva, jurnalismul din zilele noastre urmează direcţia culturală dominantă, caută ca, informînd, să distreze şi să amuze, iar rezultatul inevitabil, din pricina deformării subtile a obiectivelor lui tradiţionale, este proliferarea presei light, uşoară, simplă, superficială şi distractivă, care, în unele cazuri extreme, dacă nu are la îndemînă informaţii scandaloase, le fabrică ea însăşi.“ No comment!

P.S. Pe forumuri şi în felurite „contribuţii“ din presa vorbită sau scrisă, am primit, de a lungul anilor, o sumedenie de înjurături care, dacă aş fi fost mai slab de înger, mi-ar fi suspendat definitiv dorinţa de a scrie, de a mă manifesta public într-un fel sau altul. Mi-au trebuit consistente resurse de stoicism, resemnare, smerenie şi umor ca să nu mă opresc. E drept, s-a întîmplat să fiu răsplătit şi cu bune cuvinte, cu prietenească solidaritate, cu bună cuviinţă. Şi le mulţumesc tuturor celor care m-au onorat cu astfel de încurajatoare mesaje. Dar ţin să fac o specială menţiune pentru cei puţini, foarte puţini, care îmi scriu cu titlu personal, fără măcar să-mi dea şansa să le răspund direct: îmi trimit o scrisoare caldă, generoasă, dar nu-şi dau decît numele, fără adresă, aşadar fără să aştepte o reacţie pe măsură. Aşa mi-a parvenit, de curînd, la redacţia Dilemei vechi, o misivă a doamnei Liliana Szasz, însoţită de un articol din Glasul Maramureşului, semnat de dl Gheorghe Pârja. Le mulţumesc amîndurora şi mă întreb dacă nu cumva cei mai importanţi prieteni nu sînt tocmai aceia pe care nu-i vei întîlni niciodată faţă către faţă...””

***

Ne rămâne doar să distingem între jurnalismul serios și cel de scandal. O parte dintre noi pentru că altă parte nu are nici dorința și nici capacitatea de a înțelege „știrea serioasă”! Ea există dar nu are prea mulți „adepți”. Citind pasajul din Mario Vargas Llosa putem pune de o parte și de alta, la jurnalism serios și la jurnalism de scandal posturile Tv și publicațiile, print sau on-line.

Nu cred că voi comite o greșeală dacă voi spune că și asociațiile constituite de oameni, de la partide politice la ONG-uri aleg să comunice presei doar informații care să sprijine „jurnalismul de scandal”. Scandalul atrage. Informația serioasă este acceptată doar de un număr restrâns de persoane. În special de persoanele care conștientizează că libertatea lor impune o responsabilitate echivalentă. Obligația de a informa corect cetățenii când publici știri este o condiție a libertății de exprimare.

Salvați onoarea pierdută a lui MRU !

Mi-am băgat nasul pe la Adevărul de azi. Presa „bubuie” de informații care mai de care. Lupanarele politice băsesciene luptă cu înfrigurare pentru onoarea neonorantei parlamentare Roberta Anastase, femeia promovată în politică și în funcții înalte de Traian Băsescu, după cum declară acesta, împreună cu Elena Udrea, Sulfina Barbu, fiiesa Elena Băsescu, Boagiu, Țurcanu ... hoața națională care a distrus parlamentarismul în Camera Deputaților pentru ca Băsescu să își realizeze obiectivele politice. Bine, acum și hoției i s-a dat aură politică. Presa de opoziție o face însă praf. Declarațiile de ieri ale Robertei au făcut deliciul emisiunii de aseară a lui Mircea Badea, au fost „analizate” la sânge în alte emisiuni, fiecare cu concluziile rezultate potrivit fișei postului moderatorilor desemnați.

În Adevărul însă, Mircea Vasilescu (cel din imagine), redactor-șef la „Dilema Veche” (devenit de ceva ani bordel băsist), lucrează pentru salvarea onoarei lui MRU. O face inteligent însă îi scăpară pe „gură” și porumbeii disprețului față de cei pe care îi „critică”.

„MRU e totuşi din altă clasă. Dacă e tobă de carte, nu e cazul să fie luat la mişto de orice semidoct (căci până şi ştiinţa de carte i se impută!). Dacă nu se „dă în stambă" şi nu e „popular", dacă nu se trage de brăcinari cu toată lumea, ci păstrează o anumită etichetă, nu înseamnă că e „arogant". Dacă zâmbeşte discret şi politicos în împrejurări în care alţii hăhăie abundent, nu se cheamă că are „un surâs timorat".

Curios, ca orice semidoct, caut să văd cine este Vasilescu ăsta. Recunosc că nu m-a chinuit curiozitatea să cunosc numele și operea scriitorilor post-decembriști, a redactorilor șefi de ziare și a filosofilor de toată mâna care populează tot felul de organizații apărute ca ciupercile după ploaie. Am alte priorități și este corect să fiu făcut de un doct, așa cum bănuiesc că este și se consideră Vasilescu, semidoct. Fiecare cu „doctul” lui. Al meu, din punctul lui de vedere, este pe jumătate, al lui, din punctul meu de vedere, nu există. Pentru că specializarea mea nu este la îndemâna lui, nici chiar de ar citi, începând de acum și până la sfârșitul vieții, doctrina aferentă. Nu mai are timpul fizic să împace teoria cu practica. A, este posibil să devină „mare specialist” dacă, în interesul PDL, este numit ministru de interne. Ar fi totuși ceva mai mult decât Igaș.

Văd că individul este băgat până la gât, cel puțin, în fundația lui Soros în România. Cu un CV pe cinste, Vasilescu își permite să se uite de sus inclusiv la postacii internetului care, probabil, sunt cei care formează grosul „clasei semidocților”. Iar dacă a devenit pentru 2 ani șeful fundației, am convingerea că între el și Ungureanu via Băsescu sunt oarece legături. Iar cuvântul „Soros” îmi aduce în minte și pe sinistra Monica Macovei bașca gașca de „intelectuali” și jurnaliști hămesiți la sinecurile statului băsescian.

„Adevărul” este în prima linie a luptei pentru promovarea lui MRU, a „liberalului” MRU. Îmi amintesc că Dinu Patriciu ne spunea, nouă, bloggerilor liberali, că face din „Adevărul” un ziar eminamente liberal. Ei bine, încep să mă lămuresc. Din ce citesc la Cartianu și alții concluzionez că este un ziar pentru „liberalii” lui Băsescu. Iar MRU este omul lui Băsescu. Iar „Adevărul” lucrează și promovează jumătățile de adevăr.

Elite, elitisti, eruditi, inadecvari

Imi place Andrei Plesu. Nu sunt singurul. Cand il citesc ma duc mereu cu gandul acolo unde el vrea sa ma trimita, pe mine, cititorul. Uneori reusesc. Alteori nu. Sunt destul de superficial incat sa nu am probleme de constiinta ca nu am aprofundat un text. Nu ma impinge nimeni de la spate, nu am norma profesionala.

In "Adevarul" este un interviu luat in redactie. Filosoful afirma ca "n-am sa mai apuc un alt chip al acestei tari". Nu este singurul. Citesti interviul si te pui in postura lui. Citesti interviul si cuvintele filosfului se transforma in imagini. In functie de imaginatia fiecaruia apar de undeva din ceata chipuri cunoscute, altele mai putin cunoscute insa prezente in imaginile cu care televiziunile ne coplesesc permanent. Oameni si oameni. Elite, dar si elitisti. Pseudo-profesionisti in ale politicii. Putini sunt cei care sunt prezentati pe sticla si care sa faca parte din clasa elitelor. Cei din elite, cu mici exceptii, sunt cunoscuti mai repede prin ceea ce lasa in urma lor. O casa bine construita, o instalatie sanitara curata si eficienta, o operatie care reda viata, o indrumare care duce la succes s.a. Mai putin in politica. Aici, in politica, au loc la televiziunile noastre mai mult elitistii: Basescu, Boc, Hoara, Elena Udrea, Ridzi, EBA, Videanu, Pogea, Geoana ...

Pentru ca eu nu pot scrie mai bine decat au scris profesionistii, recomand lectura interviului. Sunt enorm de multe interpretari si pozitionari care plac, care obliga la reflectie.

Nu pot sa nu leg interviul din "Adevarul" de comentariul lui Andrei Plesu din "Dilema Veche". Imi este imposibil sa trec mai departe. Eu simt ca se leaga. Bine, se leaga in mintea mea care a luat-o razna. Dar poate ca s-a legat ori se va lega si in mintea altora.

Chiar daca maestrul are un alt material de lucru, savantii, formularile lui pot fi luate si duse alaturi, la pseudo-savantii care ne guverneaza azi. Hai sa vedem daca merge.

"Fără erudiţie nu se poate. Adică se poate, dar cu mari riscuri. Erudiţia produce însă, uneori, şi grave accese de inadecvare...Savanţii, răpiţi de un soi de furor al detaliului marginal şi al competenţei ne-orientate, se trezesc, din cînd în cînd, în postura ridicolă a zăbăucului solemn: sînt nuca din perete, bîta din baltă, musca din lapte. Nimic nu e mai rău decît gafa, în afară de gafa doctă".

Hai sa ne imaginam. Avem voie. Suntem oameni. Hai sa inlocuim "savantii" cu "politicienii". Hai sa mergem si mai departe cu imaginatia si sa vedem ce ar trebui sa fie politicienii, cei alesi de noi sau de semenii nostri, politicieni care ocupa, in prezent functiile de decizie in stat.

Politicienii, rapiti de un soi de furor al detaliului marginal si al competentei ne-orientate, se trezesc, din cand in cand, in postura ridicola a zabaucului solemn: sunt nuca din perete, bata din balta, musca din lapte.

Exemple avem. Multe. Enorm de multe. Ia incercati sa va imaginati pe Pogea. Ei ?! Ce va comunica el ? Sau sa mergem la "excelentul" profesor universitar de drept constitutional Emil Boc. Cum vi se par interventiile lui ? De ce sa nu mergem la Basescu ? Ba sa mergem si cu zicerea in fata sa constatam cum si acesta, in ciuda pretiozitatii de care da dovada este tot un zabauc. sa nu mai spun de Geoana.

Asa cum explica AP in Adevarul, elita vine de la "a alege". Elite sunt alesii. Barrr. Noi am ales insa cei care sunt in Parlament, la Cotroceni sau la Palatul Victoria numai elite nu sunt. Cersesc adjectivul "de elita" insa nu poti sa le dai asa ceva nici daca bei matraguna.

Va mai amintiti nasterea Coalitiei PSD&PD-L ? Va mai amintiti cum Basescu a calificat componentii acestei grupari politice ca fiind cei mai buni pentru a conduce Romania patru ani de zile ? Ei bine, ei, coalitarii, se considera elite. Noi avem toate motivele sa consideram ca autoaprecierea lor este o inadecvare iar ei sunt inadecvati functiilor pe care acum de indeplinesc. Pentru ca am ajuns la inadecvare, hai sa vedem ce spune AP.

"Experienţa zilnică ne confruntă cu inadecvări infinit mai dramatice în imediateţea lor: inadecvarea dintre legi şi viaţă, dintre politicieni şi populaţie, dintre oameni şi funcţii, dintre cetăţeni şi instituţii, dintre merit şi cîştig, dintre calitate şi succes, dintre vorbe, promisiuni şi fapte, dintre elevi şi profesori, primari şi oraşe, administraţie clericală şi viaţă duhovnicească, speranţe şi realităţi. Ca să nu mai vorbim de inadecvarea perpetuă, de neocolit şi de nezdruncinat, dintre noi şi noi înşine, dintre ce vrem şi ce facem, ce vrem şi ce putem, ce ne propunem şi ce realizăm. Materia primă a lumii este inadecvarea. Iar a te salva e a obţine, la răstimpuri, fie şi pentru o clipă, mici episoade de adecvare ordonatoare".

Intre politicienii Coalitiei FSN si noi exista o inadecvare profunda. Urmeaza ca in toamna, daca avem luciditatea, sa corectam cumplita inadecvare de azi si sa beneficiem de un "mic episod de adecvare ordonatoare". Trebuie nu doar sa vrem, trebuie sa lucram pentru asa ceva.