Protestele de ieri sunt o formă de protecție a statului de drept !

În preambulul Declarației Universale a Drepturilor Omului există acest paragraf care, ar fi bine, să fie însușit de oricare om politic, dacă mai are un dram de minte:

Considerind ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta impotriva tiraniei si asupririi,

Atrag atenția că este vorba despre drepturile omului împotriva abuzurilor unei guvernări care vrea să elimine de sub autoritatea legii acele norme care protejează drepturile cetățenilor unei țări ! Cum este cazul la noi, sub dictatura instaurată de infractorul Liviu Dragnea.

Încrâncenarea infractorului Liviu Dragnea de a aduce iar în mijlocul societății infractorii doar pentru ca și el, infractorul Dragnea, să scape de răspunderea penală pentru faptele comise, este un motiv suficient de puternic, acoperit de reglementarea internațională, pentru a protesta, pentru a ne revolta împotriva tiraniei instaurate cu ajutorul Parlamentului și Guvernului controlate de el.

Ar fi bine ca toți susținătorii infractorului Liviu Dragnea să citească, dacă sunt capabili să înțeleagă ce citesc, și altceva decât „indicațiile prețioase” ale conducerii partidelor din care fac parte sau pe care le susțin. Declarația Universală a Drepturilor Omului va fi temeiul unei eventuale judecăți, așa cum spune Constituția la art. 20. Iar revolta împotriva schilodirii legilor care asigură protecția cetățenilor împotriva infractorilor și a abuzurilor administrației publice este un drept inalienabil al fiecăruia dintre noi !

Președintele Klaus Iohannis este foarte direct în abordarea problemei : „Am venit aici în Piața Universității, ca și miile de români, ca să-mi arăt indignarea. O gașcă de oameni politici cu probleme penale vrea să schimbe legislația din România, vrea să slăbească statul de drept, ori așa ceva nu se poate admite. Este inadmisibil să se schimbe legislația și zeci și sute de politicieni certați cu legea să-i găsească cu dosarele curate și să continue fărădelegile. Românii pe bună dreptate sunt indignați”

Autorul actelor de tiranie politică, infractorul Liviu Dragnea, are o ieșire insultătoare. Nu doar asupra Președintelui Iohannis ci cu adresă către toți cei care au îndrăznit ca prin proteste să atragă atenția că ne îndreptăm către o dictatură a infractorilor și a abuzurilor administrației publice.

Pe pagina lui de pe Facebook, infractorul Liviu Dragnea a pus o postare care ar trebui să îngrijoreze pe toți cei care mai au un dram de minte.

„M-am întors de la instalarea președintelui Americii și l-am găsit pe președintele României în fruntea unei noi mineriade, o manifestație neautorizată, împotriva guvernului României, împotriva ordinii constituționale și împotriva votului popular din 11 decembrie, sabotând legalitatea care sta la baza statului de drept. Președintele țării s-a situat azi în afara legii, vizând avantaje politice personale și cerând aberații constituționale: retragerea unor ordonanțe, mai ales a unora care nu au fost date

Notă: Ordonanțele nu au fost date, ai dreptate infractorule, dar nu au fost retrase de Guvern ! Iar asta înseamnă că ai de gând să le impui. Asta înseamnă că ai de gând să distrugi statul de drept prin atacul direct, legislativ, asupra fundamentelor sistemului de Justiție ! Cât privește acuzațiile tale la adresa Președintelui sunt penibile. Revolta populației și participarea Președintelui la ea are o țintă precisă: împiedicarea degradării statului de drept în România, degradare pregătită de tine pentru a te salva de răspunderea penală în procesul pe care îl ai pe rol. Tu ești anticonstituțional prin nesocotirea legilor și nerecunoașterea condamnării pe care ai primit-o.

E un început de lovitură de stat. De fapt, președintele Iohannis vrea, așa cum a vrut și fostul președinte Băsescu, să pună în cătușe puterea legitimată prin votul democratic. Vrea ca în continuare România să fie condusă de instituții fără legitimitate democratică, prin teroare, iar românii să rămână prizonierii unor puteri nealese. Am spus în campanie că vreau ca românii să trăiască liberi în țara lor, fără teamă că sunt ascultați, urmăriți, hăituiți, șantajați și nedreptățiți. Nu-mi iau cuvintele înapoi. Susțin acțiunile împotriva corupției, dar împotriva adevăratei corupții

Notă: Mincinos ordinar. Din proiectul de ordonanță de modificare a legilor penale iese în evidență faptul că tu „susții lupta anti-corupție” eliminând infracțiunile legate de actele de corupție, în special pe cele care privesc activitatea aleșilor publici și a funcționarilor publici, tocmai cei care formează bazinul tău electoral. Mai grav, la grațiere, ai avut grijă ca faptele asociate faptelor de corupție să fie grațiate. După ce vrei să obții grațierea pedepselor pentru faptele de corupție, după ce ai inițiativa de a împiedica acțiunea penală împotriva unor fapte asociate actelor de corupție vii, ca un nerușinat, și susții că vrei să lupți împotriva corupției ?

Eu consider că PSD n-are motive să fie apărat. PSD e apărat de ideile lui politice, de programul de guvernare și de suportul popular. Îi asigur pe români că nu-i voi mai permite președintelui Iohannis să răstoarne ordinea constituțională, să uzurpe calități oficiale intrând abuziv în ședințele de guvern sau să incite la dezordine socială și violență. Vreau ca programul de guvernare să fie pus în practică în totalitate. Dincolo de jocul politic egoist al președintelui Iohannis, viața românilor are nevoie de bunăstare și siguranță”

Notă: Sunt tare curios cum „nu vei mai permite președintelui Iohannis (n.m. vezi ce faci cu gramatica aia !) să răstoarne ordinea constituțională, să uzurpe calități oficiale intrând abuziv în ședințele de guvern sau să incite la dezordine socială și violență”. Sunt foarte curios ! Ce statut ai tu, infractorul Liviu Dragnea să poți face așa ceva ? Ce calitate nebănuită de noi ai tu să interzici Președintelui României să își exercite atribuțiile constituționale ? Ce calitate ai tu să stabilești ce a făcut sau face Președintele României ? 

Infractorule ! Poate ar trebui să le ceri consilierilor tăi să fie mai atenți cu recomandările ! Nu de alta, dar te poți trezi că noi, cetățenii, avem niște drepturi încă neexprimate. Poate te vei trezi că și Președintele Klaus Iohannis are niște obligații prevăzute în Constituție pe care le va exercita, fără îndoială, iar asociații tăi ar putea avea niște probleme. Din moment ce tu le interzici miniștrilor să colaboreze cu Președintele, va avea și Președintele ceva de spus. După lege, desigur, dacă nu cumva slugile tale nu vor construi de urgență niște ordonanțe prin care toate legile care conferă Președintelui niște drepturi să fie modificate în așa fel încât să fie încălcate toate prevederile constituționale.

Pentru știința ta, infractorule Dragnea, Curtea Constituțională a României a dat deja răspuns la „preocupările” tale. Ia de aici !

Curtea constituţională a României , avizul din 5 aprilie 2007 publicat in MO nr 258 / 18 04 2007

„... Prerogativele constituţionale ca şi legitimitatea democratică pe care i-o conferă alegerea lui de către electoratul întregii ţări îi impun Preşedintelui României să aibă un rol activ, prezenţa lui în viaţa politică neputând fi rezumată la un exerciţiu simbolic şi protocolar.

Funcţiile de garanţie şi de veghe consacrate în art.80 alin.(1) din Constituţie implică prin definiţie observarea atentă a existenţei şi funcţionării statului, supravegherea vigilentăa modului în care acţionează actorii vieţii publice - autorităţile publice, organizaţiile legitimate de Constituţie, societatea civilă- şi a respectării principiilor şi normelor stabilite prin Constituţie, apărarea valorilor consacrate în Legea fundamentală. Nici veghea şi nici funcţia de garanţie nu se realizează pasiv, prin contemplare, ci prin activitate vie, concretă.

Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că Preşedintele României poate, în virtutea prerogativelor şi a legitimităţii sale, să exprime opinii şi opţiuni politice, să formuleze observaţii şi critici cu privire la funcţionarea autorităţilor publice şi a exponenţilor acestora, să propună reforme sau măsuri pe care le apreciază dezirabile interesului naţional.

Opiniile, observaţiile, preferinţele sau cererile Preşedintelui nu au însă un caracter decizional şi nu produc efecte juridice, autorităţile publice rămânând exclusiv responsabile pentru însuşirea acestora ca şi pentru ignorarea lor. În orice caz, exercitarea de către Preşedinte a unui rol activ în viaţa politică şi socială a ţării nu poate fi caracterizată ca un comportament contrar Constituţiei.”

...

Curtea reţine cã participarea Preşedintelui României la şedinţele Guvernului constituie, între altele, un mod de consultare a Guvernului, ca şi un mijloc de veghere la buna funcţionare a acestei autoritãţi publice, prerogative ale şefului statului prevãzute de art. 80 alin. (2) şi art. 86 din Constituţie. În exercitarea acestor prerogative, Preşedintele are libertatea sã participe la ORICE şedinţã a Guvernului. Analiza cuprinsului art. 87 alin. (1) din Constituţie nu relevã vreo interdicţie în privinţa participãrii Preşedintelui României la şedinţele Guvernului, ci opţiunea acestuia de a participa, fie la şedinţele în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externã, apãrarea ţãrii sau asigurarea ordinii publice, fie în alte situaţii, la cererea primului-ministru.”

Violența imigrației și drepturile omului.

Voi fi foarte deschis de la început. Consider statele europene care „au chemat” și care au sprijinit migranții, fie ei refugiați sau nu, vinovate de încălcarea drepturilor și libertăților civile ale populației care compune statele europene, membre sau nu a Uniunii Europene. Pentru că au suferit și suferă toți europenii.

Am ales imaginea pentru că este emblematică. Populația (aici din Germania) revoltată de comportamentul imigranților își face singură „dreptate” pentru că autoritățile germane au abdicat de la atributul lor funcțional și oprimă pe germani în favoarea imigranților cu motivări complet aiurea. Din informațiile care tot apar, revoltele împotriva imigranților sunt și revolte împotriva autorităților fie incapabile să asigure securitatea propriei populații fie duplicitare, persoanele revoltate fiind calificate ca „naziști”, „extremiști” etc.

Declarația Universală a Drepturilor Omului are un preambul care ar fi trebuit cunoscut foarte bine de toți guvernanții. Pentru că antecesorii lor au gândit, negociat și acceptat ideile cuprinse în acest act internațional major, au acceptat textul și l-au aprobat iar statele au ratificat respectiva Declarație ba chiar i-au acordat un statut superior prevederilor constituționale. Cât privește drepturile omului, prevederile Declarației sunt superioare prevederilor constituționale. Așa spune Constituția României. Ca atare, judecătorul român este obligat să acorde jurisprudenței internaționale referitoare la drepturile omului o atenție deosebită iar hotărârea pe care o va lua într-o cauză legată de drepturile și libertățile apărate de Declarație să se inspire din practica CEDO.

Iată ce spune Declarația Universală a Drepturilor Omului:

„Preambul

Considerind ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume,

Considerind ca ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi in care fiintele umane se vor bucura de libertatea cuvintului si a convingerilor si vor fi eliberate de teama si mizerie a fost proclamata drept cea mai inalta aspiratie a oamenilor,

Considerind ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta impotriva tiraniei si asupririi,

Considerind ca este esential a se incuraja dezvoltarea relatiilor prietenesti intre natiuni,

Considerind ca in Carta popoarele Organizatiei Natiunilor Unite au proclamat din nou credinta lor in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si in valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru barbati si femei si ca au hotarit sa favorizeze progresul social si imbunatatirea conditiilor de viata in cadrul unei libertati mai mari, 

Considerind ca statele membre s-au angajat sa promoveze in colaborare cu Organizatia Natiunilor Unite respectul universal si efectiv fata de drepturile omului si libertatile fundamentale, precum si respectarea lor universala si efectiva,

Considerind ca o conceptie comuna despre aceste drepturi si libertati este de cea mai mare importanta pentru realizarea deplina a acestui angajament, 

...”

Aceste concepte din Preambul au fost desfășurate în conținutul Declarației sub forma normelor juridice, toate regăsindu-se în actele normative ale statelor și în Constituțiile lor. De cele mai multe ori așa cum sunt ele formulate în Declarație.

O sumară analiză a evenimentelor generate de masiva imigrație în Europa a populațiilor din spațiul african și asiatic duce la constatarea că guvernele unor state, din considerente obscure, calcule meschine și orgolii prostești au ignorat și disprețuit drepturile oamenilor din propriile țări favorizând astfel actele de barbarie comise de străini, purtători ai unei alte culturi, o cultură care neagă această Declarație Universală.

Spicuind din presă, este ușor de decelat comportamentul abuziv al autorităților:

- în Danemarca se constată că agresiunile sexuale comise asupra femeilor și fetelor daneze de către imigranți au fost nu doar ascunse populației ci au fost „protejate” de autorități ! Poliția nu a dat curs plângerilor depuse, Justiția din Danemarca nu a reacționat pentru apărarea populației țării ! Din momentul în care situația a degenerat, din momentul în care populația a început să își facă singură dreptate - sub forma unui comportament violent împotriva imigranților -, guvernanții au hotărât să recunoască că au fost ascunse (astfel protejate) astfel de fapte;

- în Germania, mai grav, autoritățile au început să îi acuze pe cetățenii germani că „nu sunt gazde bune”, au recomandat ca germanii să își schimbe comportamentul social pentru a face pe placul imigranților aparținând religiei islamice. Este de notorietate faptul că poliția și politicienii germani au mințit cu nerușinare populația cu privire la situația reală a agresiunilor comise împotriva femeilor germane dar și asupra celor care se împotrivesc deciziei absurde a politicienilor aflați la putere de a aduce în Germania imigranți de religie islamică pentru a avea la dispoziție o forță de muncă pentru marii industriași mai ieftină. În Germania situația este complet aiurea. Politicienii germani nu au agresat doar populația germană dar au pus și pun în pericol securitatea tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. Din cauza comportamentului politicienilor germani s-a ajuns ca Acordul Schengen să fie pus sub semnul întrebării;

- în Suedia situația degenerează pe zi ce trece. Din țara primitoare pentru imigranții care caută o viață mai bună, Suedia devine pe zi ce trece un iad. Cetățenii s-au organizat și își apără cultura, modul de viață așa cum pot ei, cu ce le-a rămas la dispoziție după ce dreptul la apărare a fost transferat autorităților statului care nu îl respectă. Calificarea populației revoltate ca „extremiști” sau „naziști” nu rezolvă problema. Extremismul nu apare din neant. Extremismul este rezultatul unor abuzuri guvernamentale sau administrative;

- în Finlanda cetățenii s-au organizat să își apere modul de viață și să descurajeze imigranții să rămână în țară;

- în Olanda se manifestă o opoziție din ce în ce mai violentă împotriva imigrației;

Exemple sunt în aproape toate țările. Și la noi au început să se manifeste revolte împotriva imigranților. Din nefericire, ținte ale revoltelor vor fi și imigranții care au reușit după ani și ani de zile să devină parte a societăților în care au fost primiți. Oameni care au acceptat cultura și societatea în care au ajuns să trăiască, oameni care și-au dovedit valoarea socială, oameni de o deosebită calitate. 

Pentru că am mai avut discuții asupra unei reglementări din Declarație, voi face o precizare. Articolul 13 din Declarație nu acoperă dreptul oricui de a intra cum vrea el într-o țară și de se stabili acolo fără acceptul acelei țări.

„Articolul 13

Orice persoana are dreptul de a circula in mod liber si de a-si alege resedinta in interiorul granitelor unui stat. Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de reveni in tara sa”.

Cine este atent, va observa că acest articol are un „cadru”, ca ramele unui tablou, cadru care stabilește niște limite suverane: stat și țară. Prima ipoteză a normei va fi interpretată ținând cont de legislația „statului” din care pleacă emigrantul și legislația „statului” în care acesta dorește să aibă reședința. Dreptul stipulat în Declarație nu înlătură dreptul suveran al statelor, el este un drept general care este complementar legislației privind cetățenia, rezidența, domiciliul etc. În a doua ipoteză, trimiterea la legislația statului/țării este directă: „țara sa”. asta înseamnă că este cetățean al acelei țări, potrivit normelor legale din acea țară. Stabilirea reședinței într-un stat se va face potrivit reglementărilor acelui stat. Ea poate fi acceptată sau respinsă, în funcție de interesele statului în cauză. Jurisprudența internațională în materie a confirmat această interpretare, în mii de procese. 

Am făcut această paranteză pentru a răsturna ideile tembele că acești imigranți au dreptul să se plimbe prin Europa după cum vor mușchii lor, pentru că așa spune la DUDO. Ei bine, nu au acest drept. Dovadă că statele urmează a-i returna cu zecile și sutele de mii statelor de care aparțin.

Uniunea Europeană s-a comportat lamentabil în problema imigrației masive care, pe drept cuvânt, poate fi catalogată ca o invazie. Comisia Europeană a derapat de la rolul ei. Încercând să ajute Germania și statele care au comis grave abateri de la reglementările Tratatului Uniunii Europene - Grecia, Italia, Austria, Franța etc. -, a impus, nepermis, regimul de „cote” de refugiați pe care statele UE trebuie să îi accepte în temeiul „solidarității”. Verificările făcute de autoritățile naționale asupra imigranților au arătat că măsurile impuse de UE, prin diferitele ei organisme, au fost pe lângă situație. Marea majoritate a celor veniți în Europa sunt imigranți economici. În afara pierderilor financiare pe care statele le vor suporta pentru ținerea lor, identificarea lor, returnarea marii lor majorități în statele de origine, statele afectate de imigrație suportă agresiunile împotriva propriei populații și a valorilor pe care acea populație se sprijină din partea unor persoane cu o cultură complet diferită, ostilă culturii statelor europene, o cultură a inegalităților sociale și războiului religios. Este regretabil însă Uniunea Europeană începe să devină un pericol pentru statele europene !

Crimele comise în statele europene în numele islamului, crimele și infracțiunile comise de imigranți având ca victime „gazdele” europene incapabile să își apere viața, cultura și avuția pentru că se bazează pe „statul de drept” construit cu atâta migală în decursul a zeci și sute de ani au declanșat o reacție normală în rândul celor care s-au uitat în oglindă și au constat că sunt băștinași ai țării respective, că au o viață pe care și-o doresc mai bună, că au soții/soți, copii, părinți, frați, surori, bunici și că aceștia sunt în pericol de a-și pierde viața pentru că așa vrea un individ oarecare venit de aiurea, un individ care promovează agresiv o religie ce face din mama lui, din soția lui, din fiica lui, din sora lui persoane de categoria a doua care pot deveni sclave sau pot deveni „ființe destinate dezmățului public” pentru că așa scrie în nu știu ce „carte” sau pentru că așa a stabilit nu știu care lider religios islamist. Manifestările extremiste sunt rezultatul comportamentului abuziv al guvernanților unei țări care pune mai presus de interesele cetățenilor alte interese. Acceptarea și încurajarea imigrației este un abuz guvernamental împotriva cetățenilor țării.

Să fiu mai clar, migrația este un fenomen natural. Ținerea sub control a migrației este o obligație a statelor. O migrație de persoane trebuie să fie acceptată în limitele de absorbție ale statului care acceptă. Respectarea unei religii nu împiedică refuzul religiilor care promovează crima, inegalitatea de gen, războiul religios etc. Purtătorii religiei islamice veniți în Europa în ultimii zeci de ani nu sunt la fel ca reprezentanții religiei islamice care au trăit și trăiesc în statele europene de sute de ani. Islamismul european, cum este și cel din România, a evoluat, este pe picior de egalitate din punctul de vedere al drepturilor omului cu creștinismul. Ambele religii fiind incomplete, totuși, față de aspirațiile la egalitate consemnate în tratatele internaționale. Dar este mult mai bine decât nimicul arătat de islamismul din Arabia, Africa și Asia.

Statele care au provocat această imigrație, această invazie, se fac vinovate de crimele comise. În Franța, în Suedia, în Germania. Este absurd că cele mai multe crime s-au comis exact în statele care au promovat imigrația, invazia.