Belgia a ales. Franța nu este mulțumită

Belgia a ales să achiziționeze avioane de luptă F 35 americane pentru înlocuirea flotei de F 16 învechite în dauna Rafale produs de compania franceză Dassault sau Eurofighter produs de un consorțiu european (Producătorii : BAE Systems , Alenia Aermacchi , Eurofighter GmbH , Grupul Airbus).

Costul achiziției a 34 de F35 este de 3,6 miliarde euro. Normal că interesul producătorilor europeni a fost mare. Și astăzi trebuie să ne limităm doar la această problemă. Cea a producătorilor europeni care au pierdut în fața americanilor de la Lockheed Martin.

Președintele Franței, Emmanuel Macron însă merge mai departe. Ridică o problemă politică. Politica comună de apărare a Uniunii Europene. Independența tehnologică a statelor membre ale UE față de producătorii din statele terțe, cum sunt SUA, de exemplu.

”Regret alegerea făcută. Nu era doar oferta Rafale, mai era şi Eurofighter, o ofertă realmente europeană. Decizia este legată de o procedură belgiană, de constrângerile politice din această ţară, dar strategic este contrară intereselor europene”

”Europa nu va fi puternică decât dacă va fi cu adevărat suverană şi va şti să se apere singură”

 Deocamdată este un deziderat. El s-a angajat să facă ”totul ca la licitaţiile care vor veni să fie promovate oferte europene”, insistând că ”Europa trebuie să-şi dezvolte o capacitate reală a industriei de apărare europene, în toate ţările care cred în această aventură”. Deocamdată nu avem această „politică comună”. Este creionată însă mai este de lucrat la ea pentru că deja statele participante la Politica de Securitate şi Apărare Comună (PSAC) privesc spre Franța dar și alte state puternice ale UE cu suspiciune. Intențiile declarate ale lui Emmanuel Macron de a face din Franța statul dominant în această politică se pare că deranjează. Bănuiesc că referirea lui Macron la „constrângerile politice” din Belgia la așa ceva se referă.

Nu pot să nu văd și ce se întâmplă la noi. Am ales F 16 și am anunțat că urmărim să trecem la F 35. Am ales Bell cu cele două tipuri de elicoptere (AH-1Z „Viper”, elicopter de atac, și UH-1Y „Venom”, un elicopter utilitar, dar înarmat) și nu am ales Airbus H215M. Undeva am citit o replică (nu mai țin minte unde) în care partea franceză „a considerat” că România ar avea nevoie „doar” de anumite echipamente de restul nemaifiind nevoie pentru că Franța are capacitatea de a face și drege, la fel ca alte state mai bine poziționate militar în UE. După achiziția rachetelor „Patriot” am aflat că Franța a obținut ca România să achiziționeze și rachete franceze pentru distanțe scurte, în sistemul de apărare apropiată. Mi-am pus întrebarea: de ce până atunci nu au fost disponibile?

În fine, până la o industrie de apărare comună a statelor membre UE mai este. Va fi foarte complicată „împărțirea” producerii. Statele mari vor vrea partea leului. Stalele care nu au avut până acum parte de o industrie dezvoltată vor trebui să se mulțumească cu mărunțișuri. Poate de aceea România dorește ca achizițiile de astăzi de la americani să aibă o bază de producție viitoare în România. Se pare că se poate. Iar această viitoare capacitate de a produce la nivelul celor mai înalte tehnologii va avea propria greutate atunci când după negocieri destul de lungi se va stabili cine și ce produce în Uniunea Europeană pentru apărarea comună.

Deocamdată rețin că Emmanuel Macron își dorește ca statele membre ale UE să achiziționeze produse europene. Nu pot să nu fiu de acord. Dar îmi doresc ca și România să fie o parte importantă a acestei producții!

Deocamdată avem decizia Belgiei. O decizie care se duce mult în viitor! Achiziția F 35 nu este pentru o perioadă de 5-10 ani!

Olanda este sursa crizei oului contaminat cu fipronil

De la un semnal „oarecare”, criza cu ouă contaminate cu fipronil capătă nu doar mai multă claritate dar semnalează și o anumită iresponsabilitate.

Cercetările din Belgia ne arată că Olanda a fost informată încă din luna noiembrie 2016 (!) că au fost identificate ouă produse de crescătoriile de păsări din Olanda contaminate cu fipronil. Belgienii au documente care confirmă aceste date. Se pare că și Comisarul european pentru agricultură și dezvoltare rurală avea informații despre această situație. Agerpres.

„„Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) a anunțat luni că prin Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente și Furaje nu a fost transmisă nicio notificare oficială despre reziduuri de fipronil în ouă și nu există nicio informație care să arate că produsele afectate au intrat pe piața din România, potrivit unui comunicat al autorității.

"Ca urmare a semnalărilor apărute în mass-media, despre faptul că în unele țări din Uniunea Europeană au fost depistate reziduuri de fipronil în ouă, ANSVSA face următoarele precizări: Prin Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente și Furaje, nu a fost transmisă nicio notificare oficială în acest sens și nu există nicio informație care să arate că produsele afectate au intrat pe piața din România. Din datele pe care le deținem, în România au fost autorizate de către Ministerul Sănătății, instituția competentă pentru autorizarea produselor biocide, (prin Comisia Națională pentru Produse Biocide), un număr de 7 produse biocide pe bază de fipronil (substanță activă)", se spune în comunicat.”

Comunicatul ANSVSA arată astăzi, în data de 10 august 2017, că la nivelul Comisiei Europene s-a acceptat, tacit, o mare porcărie cu privire la siguranța alimentelor pentru consumul populației. De ce ? Pentru că sunt implicate crescătoriile de păsări din Olanda, stat fondator al Uniunii Europene ?

Toate explicații care însoțesc „evenimentul”, că fipronil este o toxină slabă pentru organismul uman nu au cum sta în picioare. Faptul că germanii și românii produc fipronil care este achiziționat de firmele care produc substanțe pentru deparazitare nu duce vinovăția la producători. O duce la cei care folosesc substanța contrar reglementărilor europene foarte stricte în materie.

Belgia acuză Olanda (al doilea mare producător internațional de carne de pasăre și de ouă pentru consum după SUA) pentru situația creată. Belgia fiind și ea cu o mare parte din vină ! A știut despre contaminarea ouălelor cu fipronil, a discutat cu cei din Olanda dar nu au mai informat și Comisia europeană pentru a alerta celelalte state membre ale UE în care ouălele olandeze au ajuns pentru consum !

Iar Olanda tace. Tace ca „motu'n păpușoi”. Fermele olandeze cu „probleme” au fost închise iar păsările au fost omorâte și arse. Acțiunea este radicală. Orice verificare a solului din fermele respective ar fi indicat existența fipronil-ului dar și a altor substanțe toxice interzise pentru zonele de producție a alimentelor destinate consumului de către oameni.

Îmi pun întrebarea, ca nespecialist, substanțele alea interzise nu au pătruns și în păsările care au ouat ? Dacă ele au fost sacrificate și puse în vânzare, nu au fost toxice pentru consumul uman ? Vorbim despre descoperirea intoxicării în luna noiembrie 2016 iar acum suntem în august 2017 ! De când practică Olanda „intoxicarea” ouălelor de pasăre și a  produselor alimentare pe bază de carne de pasăre cu fipronil dar și cu alte substanțe toxice ? Care vor fi efectele asupra populației UE care a consumat aceste produse ? Înțeleg că nu trebuie dusă problema către panică, dar să fim cinstiți cu noi înșine: cine răspunde pentru cei care vor muri din cauza indolenței producătorilor olandezi și belgieni ?

Iar treaba asta îmi amintește și de „criza” cărnii de cal. Tot Olanda este țara în care produsele din carne de vită au fost înlocuite cu carnea de cal, tot Belgia era „pe aproape”, ba chiar și „sora” Franța iar toate trei arătau cu degetul spre România care a avut probele necesare care au demontat măgăria „fraților” europeni.

Banul să iasă ! Trăiască banul !

Unii se simt bine când își denigrează țara. Se simt „superiori” ...

Aici sunt de lămurit mai multe lucruri. Este vorba despre cazul „activistei” Nalan Oral, din Turcia, care s-a refugiat în Belgia și a obținut un „azil politic”. În Turcia a fost condamnată la 30 de ani de închisoare pentru apartenență la o organizație teroristă.

Nu este treaba României nici cu privire la procesul și condamnarea „teroristei” în Turcia, nici cu privire la statutul ei de refugiat din Belgia. Nu este treaba României până în momentul în care „activista/terorista” intră în contact cu legea din România. Iar la contactul cu legea din România, situația nu era în favoarea „activistei” din Belgia sau a „teroristei” din Turcia.

La controlul de frontieră, polițistul de frontieră a constatat că pe numele lui Nalan Oral există un mandat internațional de arestare emis de Interpol. Potrivit reglementărilor internaționale în vigoare, polițiștii de frontieră au reținut persoana urmărită internațional și au predat-o procurorilor. Iar aceștia au continuat procedura internațională prezentând-o instanței de judecată competente.

M-am uitat la mai multe surse. Agerpres, Mediafax, Digi24, CriticArad. Doar la CriticArad am găsit și „cauza harababurii”. Există niște informații în toate textele dar sunt viciate de „povești lacrimogene”.

Pentru clarificarea problemei, se cuvine a fi atenți la ce spune legea și ce fac autoritățile nu la preluarea fără discernământ a poveștilor și speculațiilor denigratoare.

La momentul trecerii frontierei din spațiul Schengen (din Ungaria !) în România, potrivit noilor reglementări europene în materie (!), s-a procedat la verificarea prin sondaj a persoanelor. Verificarea bazelor de date cu semnalări europene sau internaționale este obligatorie. Nalan Oral era în baza de date Interpol. Punct ! Poliția de frontieră a respectat strict procedurile tratatului internațional și ale legilor europene. Procurorul la rândul lui, în fața mandatului Interpol, a procedat în consecință, la fel și instanța de judecată competentă. Să nu uităm că suntem la data de 07.07.2017 !

Având un document belgian, autoritățile belgiene au fost informate de situație la fel ca autoritățile din Turcia. În imaginea de mai sus apare un „Atestat” al autorităților belgiene care stipulează că numita Nalal Oral beneficiază de statutul de refugiat în concordanță cu prevederile Convenției de la Geneva din 1951 și a Protocolului adițional corespunzător. Nu îl avea pe data de 07.07.2017 când s-a prezentat la punctul de trecere al frontierei ! A fost eliberat abia pe 10.07.2017 ! De aceea, declarația inadmisibilă a avocatului ei este o mare porcărie !

S-a încercat introducerea în cauză a UNHCR din România și din Belgia. Cele două instituții au declinat interesul. Nu se implică în cauze particulare. Nici nu aveau cum, aici fiind vorba despre proceduri reglementate de un tratat internațional.

Procurorul și-a retras cererea de arestare preventivă abia după ce Interpol a radiat mandatul internațional de arestare a numitei Nalal Oral !

Nu cred că a fost o cerere din partea României, România nu este parte în această cauză. Bănuiesc că a fost o cerere din partea Belgiei ! Iar dacă a fost așa, cineva fie nu și-a făcut treaba fie cineva nu trebuia să părăsească teritoriul Belgiei până la obținerea cetățeniei !

Fiind eliminată cauza intervenției autorităților de stat române, este posibil ca cererea Turciei să nu fie satisfăcută favorabil. Există, în contrapondere, autoritatea Belgiei care i-a acordat statutul de refugiat iar România va acorda prioritate acestui statut.

Nu îmi plac cei care își denigrează țara. Nu spun că este treaba lor, este și treaba mea pentru că eu trăiesc în această țară și nu am de gând să accept să fie făcut albie de porci împreună cu restul celorlalți concetățeni pentru că unii vor mai multă vizibilitate și „apreciere” pentru tăria cu care își înjură țara !

Oare jocul cui îl fac aceste persoane ?

Atacul cu maceta a devenit „model” jihadist.

Agerpres. Belgia, Charleroi. Două polițiste atacate cu o macetă de un agresor care a strigat „Allahu Akbar”.

Atacatorul a fost împușcat de un al treilea polițist.

Cum dracu ? Dacă l-a văzut atacând, de ce nu a tras ? Să înțeleg că polițiștii belgieni au voie să tragă abia după ce jihadiștii fac o victimă ? Parcă văd că îl vor scoate și pe ăsta psihopat necontrolabil, un sărman „bolnav”, victimă a refuzului societății de a-l accepta.

O polițistă este în spital cu răni adânci la nivelul feței iar cealaltă are răni ușoare.

Politicienii din Belgia ar cam trebui să vadă că le sunt omorâți concetățenii de imigranții deveniți jihadiști și să îi bage undeva pe cei care promovează migrația și mila creștină față de musulmani.

O ia Belgia pe „drumul” Siriei ?

Agerpres (aici).

Două explozii la aeroport. La o poartă de îmbarcare către SUA. Azi dimineață. Peste 10 morți și 30 de răniți.

Nu după mult timp, o altă explozie la o stație de metrou Maelbeek, alți morți, alți răniți.

Nu ne mai putem ascunde sub umbrela „corectitudinii politice”. Tâmpenia asta duce la prea mulți morți și răniți, la prea multe vieți distruse. Nu mai putem ascunde sub preș ororile politicii unor guverne europene. Franța și Belgia plătesc tributul prostiei politice practicate de zeci de ani. Nu poți combina creștinismul cu islamismul. Nu iese. Ce a rezultat până acum este moarte, este rană, este distrugere, este viață mizeră.

Nu mai poți nega contribuția socialismului la actuala stare de „război” din Europa. Suntem în stare de război, de fapt.

După raportul germanilor privind situația migranților din 2014 și 2015 înregistrați în Germania aflăm că în 2014 peste 400.000 de imigranți (unii declarați refugiați !), au „dispărut” din Germania iar în 2015 se estimează că au „dispărut” peste 800.000. Sunt peste un milion de imigranți care circulă liber cu permis de liberă trecere german prin statele UE. Cine sunt ei ? Ce vor face ei, nu ce declară ei că au de gând să facă ? Câți dintre familiștii care încă stau „liniștiți” în centrele de primire o vor lua razna ?

Concubinajul dintre francezi și belgieni cu islamiștii naturalizați ia o întorsătură urâtă. Nu doar Franța și Belgia (se pot include și alte state !) sunt în pericol, din cauza reglementărilor UE sunt în egal pericol toate statele UE.

România și Bulgaria nu au fost primite în Spațiul Schengen pentru că nu ofereau suficientă „securitate”. Nu aveau garanția statele „vechii Europe” că pe la frontierele noastre nu vor trece „infractorii și extremiștii” din cauza administrației „corupte”. Între timp, statele „vechii Europe” ne oferă moarte și distrugere calificată. Televizată, ca să aibă impact și declarații șocante: comunitatea islamică care s-a stabilit în statele europene a fost izolată, este victima discriminării, este neînțeleasă și din cauza politicilor „greșite” au loc astfel de evenimente bla, bla, bla. Ba tot acolo, în Franța și Belgia, cu niște zile în urmă, manifestau niște mii de susținători ai primirii imigranților. Un fel de „lăsați moartea să vină la noi” ! Ei bine, nu a trecut mult și a venit moartea peste ei. Dar nu au murit ei, au murit alții, astfel că acești entuziaști ai „primirii morții” pot spune, corect politic, că cei care au murit sunt victime colaterale și că de vină sunt guvernele care nu au „primit cu flori” teroriștii islamici.

Războiul din Siria și Irak s-a mutat în Europa. Azi este în statele care și-au dezvoltat, ani și ani, o politică idioată de primire a imigranților islamici și de acceptare a ocupării de către aceștia a unor spații urbane și rurale pentru a crea comunități islamice. Comunități care azi își arată „prețuirea” pentru gazde, aruncându-le în aer.

Nu știu ce va alege guvernul român, dar a prelua politica idioată a Franței, Belgiei, Germaniei, Suediei etc. ar fi o mare prostie. Sunt de acord să acordăm asistență umanitară unor refugiați dar nu sunt de acord ca orizontul de timp să aibă ca soluție asimilarea lor. Într-un timp rezonabil, acești imigranți trebuie să se întoarcă în țara lor pentru a o reface în urma războiului. Și cu ajutorul nostru, normal, este omenește, din moment ce îi ajut la un moment dat consider că pot face mai mult în momentul în care își refac țara. Asimilarea unor imigranți trebuie să fie o excepție, trebuie să fie ca urmare a unei analize corecte, trebuie să aibă în spate niște ani în care imigrantul a preluat, constructiv, o parte din cultura românilor și a acceptat diferențele față de cultura proprie. Altfel, o să ajungem să ne numărăm morții, așa cum fac francezii, cum fac belgienii azi.

La Bruxelles se ridică, timid, colțul covorului unde se ascunde gunoiul terorist.

Bruxelles a ajuns „capitala terorismului islamic în Europa”.

La Bruxelles s-au adunat toți propovăduitorii „noii ordini mondiale multiculturale” iar statul belgian a devenit un model de toleranță a extremismului și golăniei islamice în dauna propriului popor.

La Bruxelles s-au adunat toate ONG-urile locale și internaționale care promovează, sub lozinca umanitarimului, „moartea omului obișnuit” pentru a face pe plac și a face loc extremistului „sărac și fără noroc în viață”.

Omul obișnuit din Belgia și din Europa, în general, este vinovat pentru modul lui de viață, pentru convențiile sociale la care a ajuns după ani și ani de înfruntări sângeroase, pentru succesul lui economic, mai pentru tot ce are valoare în lumea de azi. De aceea, omul obișnuit trebuie agresat, ucis, deposedat de bunuri, obligat să plătească pentru încarcerarea teroriștilor și a infractorilor după pronunțarea hotărârilor de condamnare de către instanțele de judecată. Totul, dar absolut totul în „spatele” omului obișnuit.

Ceva nu este bine. Toleranța ar trebui să aibă limitele ei. Legislația penală în vigoare este depășită. Omorul nu mai este sancționat pe măsura gravității, i se găsește, mereu și mereu, circumstanțe „atenuante”. Criminalii sunt condamnați cu greutate și după mult timp, iar după un timp, legislația penală permisivă îi pune în libertate. Criminalii comit alte crime, avocații caută noi circumstanțe atenuante, judecătorii dau iar hotărâri „moi”, victimele sau urmașii lor plătesc iar taxe, mai mari, pentru ca în penitenciare să existe condiții de viață pentru criminali mai bune decât la hotelurile de lux. Ceva este strâmb în această lume. Societatea este făcută vinovată pentru că „sărmanii criminali” au fost obligați să comită crimele și de aceea, după mintea promotorilor umanismului trebuie să plătească. Cu vieți frânte, cu infirmități definitive, cu taxe și impozite prin care să se asigure criminalilor „un trai decent”.

Lumea islamică și lumea creștină nu sunt compatibile. Comunitățile islamice trăitoare în statele europene creștine de sute de ani au ajuns la un echilibru social cu comunitățile creștine însă au trecut sute de ani. Azi nu vorbim despre stările de acum 100 de ani sau mai mult însă ar trebui să judecăm la rece și să recunoaștem faptul că au existat și atunci atitudini extremiste și că înfruntarea dură, până la crimă, a obligat „părțile” să ajungă la compromisul atât de lăudat azi. Trebuie să acceptăm că înfruntările religioase au fost criminale. Au fost uciși oameni de către creștini pentru că erau musulmani, au fost uciși creștini ortodocși de către musulmani sau catolici, au fost uciși protestanți de către catolici, au fost uciși catolici de musulmani sau ortodocși. Crimele pentru motive religioase au fost cele mai numeroase, au fost săvârșite în masă, au dispărut populații, etnii, „seminții” etc.

Văd că în Franța se discută, de către puterea politică, o variantă de suspendare a Declarației Europene asupra Drepturilor Omului. Sunt de părere că este bine. Suntem în fața unei situații absolut absurde. Populația Europei s-a angajat să o respecte. Legile din statele europene sunt construite având această Declarație în centrul conceptului de societate.

Politicienii europeni însă, au permis migrația altor populații, străine de modul de viață și de valorile europene și au încercat să oblige populația autohtonă să accepte imigranții din alte state care nu au nici în clin și nici în mânecă Drepturile Omului. Pur și simplu nu le acceptă. Așa cum nu acceptă nici legile laice ale statelor în care parazitează societățile autohtone. Ei au ales să respecte doar legile islamice, legi religioase.

Trebuie pus piciorul în prag. Nu se mai poate așa. Nu se mai poate admite ca în interiorul unui stat să funcționeze, în paralel, un alt tip de stat. Nu se mai poate admite ocuparea abuzivă a teritoriului unui stat de către persoane care nu aparțin, cultural și social, acelui stat. Refuzul integrării în statul de rezidență trebuie să aibă ca urmare expulzarea către statul din care au venit iar pentru cetățenii proprii condamnarea. Legile penale au fost create pentru a apăra societatea împotriva actelor comise în afara legilor statului care le-a adoptat. Forțele de ordine ale statului au și obligația de a impune respectarea legii. Este inadmisibil ca forța de ordine să „recomande” persoanelor vătămate să renunțe la drepturile lor civile pentru „a nu supăra” pe agresor ! Pentru așa ceva, cel care este încă membru al forței de ordine sau cel care îl conduce și i-a indicat un astfel de comportament ar trebui eliminat din sistem.

Politicienii se feresc de criticile „internaționale”. De „rapoartele” diferitelor organizații zis umanitare. Este un comportament greșit. Cred că ar trebui ca aceste organizații internaționale să fie declarate organizații teroriste. Este inadmisibil să îți plângi cei 150 de morți și să faci eforturi imense pentru salvarea celorlalți 300 de răniți și să fii criticat că nu i-ai dat criminalului șansa „unei apărări echilibrate”. Mai mult, să accepți critica unor astfel de ONG-uri umanitariste (de fapt niște teroriști sociali sadea !), pentru că nu i-ai asigurat criminalului condiții de viață în penitenciar la nu știu ce nivel.

Conceptul tembel numit „politică corectă” provoacă moartea concetățenilor noștri de bună credință. Aceste concept a îndepărtat politicul național de obiectivul lui real: guvernarea țării în folosul cetățenilor.

Belgia, Franța, Germania, Olanda și alte state au practicat, de fapt, o politică antinațională. La noi se chinuie tot felul de dobitoci să ne bage în cap că o astfel de politică este „modernă”.  Este pe dracu. Încurajând islamismul că acționeze în statele europene ca în statele islamice, statele europene au semnat condamnarea la moarte a propriilor cetățeni. Încep să cred că europenii sunt masochiști. Din moment ce îi aleg, în continuare, pe politicienii care promovează această formă de multiculturalism și admit existența „statului islamic” pe propriul teritoriu pentru a nu supăra organizațiile zis umanitare de pe tot globul. Cum naiba să judeci altfel din moment ce organizația „Medici fără Frontiere” face spital pentru talibani și permite acestora să folosească spațiul spitalului ca bază militară împotriva statului afgan și apoi să acuzi public autoritățile afgane că au atacat „spitalul” ?! Cum să nu consideri politicienii statelor că sunt cretini din moment ce Guvernul SUA cere scuze ipocriților ONG-iști ?

Fie ne schimbăm, ca societate, fie vom fi făcuți terci de către extremiștii de orice orientare. Degeaba dau din gură politrucii. Extremismul european s-a activat. Ce nu sunt în stare să facă politicienii și forțele de ordine publică vor face organizațiile de crimă organizată. Îi  vor decima pe islamiștii radicali până îi vor goni din Europa. Va fi o reacție naturală. Organizațiile criminale europene nu sunt construite pe sistemul de stat islamic, ci pe cultura și modul de viață european. Criminalitatea islamică este văzută ca un pericol, nu ca o concurență criminală. Este văzută ca un pericol existențial.

Vechea Europă a ajuns la limitele sale „umanitare”, limite care relevă degradarea conceptelor umanitare. Nu sunt doar degradate sunt chiar degradante. Umanitarismul „european” a devenit nociv pentru propria populație. O ucide. Uniunea Europeană va avea de ales. Fie devine o „țară” a propriului popor, fie dispare. Gargara cu pioneze nu mai ține. Oamenii se vor radicaliza și își vor apăra viețile. Incompetența politicienilor de a guverna pentru cetățeni și impotența forțelor de ordine de a servi interesele cetățenilor sunt „blesteme” pentru fiecare națiune.

Lipsa de interes pentru soarta altora de pe alte meleaguri va fi urmată de refuzul de a primi oropsiții  acelor meleaguri. Pentru că „oropsiții” aduc moarte, aduc boli, aduc o altă cultură, o cultură care condamnă la moarte pe pământenii Europei pentru tot felul de „vinovății” primitive ale unei religii care refuză prezentul.

Decât să plângă mama, mai bine plânge mă-sa !

S-a terminat Consiliul European și presa, acum cea din Italia, preluată de Mediafax (aici), are propriile aprecieri. Normal, italienii scot în evidență ce a spus Matteo Renzi, primul lor ministru, însă spre onoarea lor preiau și alte puncte de vedere însă imaginea generală sugerată este aceea a „păcii de sub măslini”.

Se cuvine a preciza că la summit au fost rezolvate, dacă se poate spune așa, doar animozitățile dintre state. Dacă începem să analizăm fenomenul, pe bucățele doar, pentru că în întregul său nu există o abordare, vedem că marea grijă este concentrată pe plecările din țările de origine, traseele urmate de către imigranți și locurile unde ajung aceștia, controlul ce urmează a se face pentru separarea refugiaților de război și a celor politici de imigranții economici, retrimiterea în țările lor a imigranților economici și cheltuielile ce se impun precum și sursele de finanțare pentru aceste cheltuieli. Donald Tusk a obținut și efectuarea unor pași în direcția întăririi controlului la frontierele externe însă domeniul nu interesează presa și societatea civilă  dacă nu sunt poze lacrimogene cu copii morți și oameni flămânzi.

Matteo Renzi este pomenit în „complexitatea” poziției sale. Eu spun o poziție egoistă, o poziție care apără un concept politic aplicat eronat, Italia fiind una din porțile de intrare, necontrolată, a imigranților în Uniunea Europeană. Mai mult, constat că pe Matteo Renzi îl doare fix în cur de ce se întâmplă în comunitățile italiene invadate de imigranți. Probabil că cei care se ascund în case de frica noilor vecini agresivi nu sunt votanții lui.

„„Premierul Italiei, Matteo Renzi, a declarat că summitul UE a permis depăşirea poziţiilor "naţionaliste" prin asumarea problemei imigranţilor la nivel european, oferind ca exemple măsuri precum cotele obligatorii, crearea centrelor speciale şi deportările. "Au fost necesare şase luni şi trei summituri europene, dar prin decizia din cursul nopţii putem spune clar că imigraţia a fost asumată ca problemă europeană. În documentul care tocmai a fost avizat se arată clar că centrele speciale de identificare, deportările şi distribuirea proporţională a refugiaţilor (prin aşa-numitul sistem de relocare) sunt trei iniţiative care merg împreună. Toate trei împreună", a declarat Matteo Renzi, potrivit Corriere della Sera. "Este o victorie pentru ţări ca Italia, care cer politici comune, nu poziţii egoiste şi naţionaliste. Dar este şi o victorie pentru cei care consideră Europa casă a valorilor, comunitate a destinelor, loc de speranţă. Suntem un popor, nu o masă agregată de statistici. De aceea, trebuie să înfruntăm împreună provocările şi problemele vremurilor noastre. În cursul nopţii, la Bruxelles a învins ideea unei Europe solidare: acum toată lumea se va pune pe treabă pentru implementarea măsurilor", a subliniat Renzi, referindu-se la reuniunea Consiliului European””.

Matteo Renzi are nevoie ca de aer de cotele obligatorii. Ca de aer ! Lipsa de eficiență în combaterea imigrației ilegale dovedită de Italia până acum trebuia să aibă o supapă prin care tensiunea să iasă. Cotele obligatorii reprezintă supapa. Cumva, Italia vrea să scape de la dezastru pe spinarea celorlalte state europene. Din nefericire pentru noi, ceilalți, Franța și Germania vin cu argumentele lor (sincer, stupide) care devin un sprijin pentru discursul ipocrit al premierului italian.

O idee a lui Renzi mă pune pe gânduri pentru că o găsesc, sub altă formulare, la Angela Merkel. Spune Renzi: „o victorie pentru cei care consideră Europa casă a valorilor, comunitate a destinelor, loc de speranţă”. Pentru europeni, domnule Renzi, sau pentru oricare alt om indiferent de țara din care provine ?! Pentru că în Germania, de exemplu, europenii din statele candidate la UE sunt trimiși acasă, în Serbia, Bosnia, Albania, Macedonia, Kosovo pentru a face loc sirienilor și altor imigranți. De la voi, din Italia, avem doar vești privind sosirea unor noi grupuri de imigranți, majoritatea salvați de pe navele în derivă din Mediterana. Mai puține știri avem despre descurajarea imigrației. Ici-colo apar știri că se încearcă blocarea începerii traversării de la țărmul Libiei însă, ce să vezi, nu pot fi încălcate apele teritoriale ale Libiei, țară cu două guverne, ca atare neguvernată.

M-a pus pe gânduri, serios, declarația reținută de „Corriere della Sera” de la Angela Merkel:

„„Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a afirmat după summit că Uniunea Europeană trebuie să aprobe o soluţie permanentă privind cotele pentru distribuirea refugiaţilor, subliniind că oportunităţile oferite de imigranţi depăşesc riscurile. "Uniunea Europeană trebuie să aprobe un sistem permanent pentru distribuirea corectă a refugiaţilor în statele membre UE. Decizia privind cotele de distribuire a 120.000 de refugiaţi este un semn de unitate, dar acesta este doar primul pas", a declarat Angela Merkel, potrivit site-ul agenţiei AP. "Europa încă este foarte departe de locul în care trebuie să ajungă în gestionarea situaţiei imigranţilor", a subliniat cancelarul Germaniei. "Oportunităţile oferite de imigraţie sunt mult mai mari decât riscurile, trebuie să le recunoaştem şi să le folosim"”.

Am ajuns la un alt palier. Este bine că s-a ajuns aici însă trebuie să mergem mai departe, ne spune, cumva, Merkel. Permanentizarea redistribuirii imigranților, cotele stabilite după calculul Comisiei Europene să constituie baza următoarelor redistribuiri. Uite așa, se va ajunge ca statele UE să primească permanent imigranți, pe cote, cu o finanțare oarecare și pe un termen limitat (cine crede că finanțarea de la CE va fi de lungă durată se înșeală, după un timp, se va considera că țara gazdă ar fi trebuit să îi integreze ca imigranții - fie ei refugiați sau nu -, să își câștige singuri existența !) și să integreze masa de imigranți având în vedere „oportunitățile oferite de imigrație” pe care trebuie să le recunoaștem și să le folosim. Deja avem în față o altă problemă. Criticată pentru flexibilitatea cu care a tratat și tratează această imigrație, Angela Merkel ne atrage atenția că, de fapt, Germania va încuraja acest proces pentru că ea a văzut „oportunitățile”. Nu are importanță că alte state europene nu au această posibilitate de a profita de oportunități, pentru că industriile altor state europene nu sunt la nivelul industriilor din Germania, așa zisele oportunități pentru celelalte state se vor transforma în riscuri. Franța, chiar Germania, Belgia, Suedia ne oferă, în aceste zile, prin grija fie a unor jurnaliști dar în special prin grija unor simpli cetățeni că imigranții nu sunt nici pașnici și nici interesați să facă cine știe ce eforturi pentru integrare. Mai grav, starea de conflict armat religios se instaurează în zonele în care imigranții sunt cazați. Iar conflictele golesc zone locuite de nativii țării respective obligați să migreze fie în interiorul propriei țări fie să emigreze pe teritoriul altor state unde fenomenele invaziei islamice nu se fac simțite.

Concluziile Angelei Merkel mă duc cu gândul la o cuvântare (preluată de „Reuters” și apoi de presa noastră) a vice-cancelarului Sigmar Gabriel, ministru al economiei germane care, în fața Parlamentului german a susținut necesitatea atragerii imigranților ca forță de muncă pentru că Germania va pierde, din cauze sociale, peste 6 mil. de lucrători în următorii ani. Este evident că Merkel își urmează scopul politic, atragerea forței de muncă și poate înlocuirea unei părți a populației. Este interesată pentru că forța de muncă atrasă din Siria va costa mai puțin decât forța de muncă germană sau europeană (de aceea îi gonește pe europeni din Germania !).

Avem deja două state care salută rezultatul summit-ului. Le satisface interesele politice majore. Italia scapă de rezultatul incompetenței politice - sunt sigur că forțele de ordine italiene ar fi fost capabile să descurajeze imigrația, cu unele costuri, este adevărat, însă ar fi reușit să stopeze cumva acest proces -, transferându-l altor state europene iar Germania se folosește de aceste rezultate pentru a continua încurajarea invaziei pentru obținerea (pe motive umanitare !) a forței de muncă necesare industriei de automobile și economiei germane în ansamblul ei.

Rămâne să îi dau credit pentru sinceritate și responsabilitate doar lui Donald Tusk, președintele Consiliului European și acelor șefi de state și guvern care au pus problema în mod diferit de Hollande, Renzi, Merkel. În primul rând Președintelui Klaus Iohannis care, prin intervenția avută a făcut distincție între ajutorul umanitar, indiferent de numărul celor care urmează a fi ajutați și invazia musulmană.

Sincer, nu îmi doresc ca aici, în România, să îmi fie frică să trec pe o stradă ocupată de „musafiri” cu convingeri islamice și practici ca cele de care aflăm din presă. Nu îmi doresc să ajungem să vedem în România femei lapidate pentru că așa au hotărât nu știu care lideri spirituali islamiști, persoane decapitate sau creștini uciși pentru că sunt „spurcați”. Indiferent de ce facem pentru a ajuta, autoritățile noastre trebuie să impună reguli. Ferme. Aplicate cu o duritate deosebită. Ce au voie să facă persoanele cărora li se acordă protecție pe timpul cât stau în România și ce nu au voie. Iar aici este absolut necesar să avem sprijinul Muftiului Iusuf Muurat al Cultului Musulman din România care ne poate ajuta enorm de mult, arătând care sunt diferențele de practică religioasă dintre cultele musulmane. De fapt, sprijinul Muftiului este vital. Comportamentul cultural islamic radical nu are ce căuta în România iar dialogul cu „musafirii” luați sub protecție ar trebui mediat de către Muftiu și persoanele desemnate de acesta. Pot participa și alte persoane aparținând cultului islamic însă doar acelea care au ales și au reușit integrarea în cultura României.

Închei cu titlul. De cât că plângă mama, mai bine plânge mă-sa ! Până la urmă, țara asta nu este disponibilă la cucerirea islamică.