Tăcerea comunității musulmane poate fi considerată complicitate.

Putem acuza în stânga și în dreapta, putem spune orice după producerea tragediilor, important este ca după ce ne trezim să judecăm cu capul cât mai limpede.

O informație spune că Donald Trump a declarat că „musulmanii nu reușesc să raporteze activități suspecte și trebuie să facă mai mult pentru a ajuta la prevenirea atentatelor precum cele de marți de la Bruxelles în care au fost ucise cel puțin 30 de persoane”.

O afirmație cu care sunt de acord. Comunitatea musulmanilor are un mare rol. Până acum, din ce am cules din presă, membrii comunității musulmane participă la informarea autorităților dacă sunt întrebați, după producerea unor atentate, mai puțin cooperanți sunt înainte de producerea lor. În general, oamenii declară că nu au știut ce au în cap sau fac cei care au devenit, la un moment dat, teroriști.

Din alte lecturi, am tras concluzia că nici comunitățile nativilor nu sunt foarte vigilente. Parcă au un văl pe ochi. Încep să protesteze și să ceară ca statul să ia măsuri (!) abia după producerea evenimentelor tragice. Nu participă activ la prevenirea evenimentelor teroriste.

Bine, există și o parte a presei dar și a unor activiști care fac și pe dracu în patru pentru a aburi lumea, făcând din religia islamică o religie a păcii și bunei înțelegeri între oameni chiar dacă din declarațiile unor oficiali din statele islamice se desprinde clar ideea că „necredincioșii” trebuie exterminați. Chiar dacă în comportamentul unor activiști musulmani sunt ușor de văzut germenii unor viitoare acțiuni agresive.

Ceva trebuie schimbat. În alte părți, văd că s-a dezvoltat o cultură a apărării intereselor individuale prin comunicarea către autoritățile abilitate a faptelor de încălcare a legii. La noi, jurnaliștii de doi bani bucata tratează un astfel de comportament ca „trădare” sau „delațiune”. Exemple sunt multe. Campania furibundă a unor trusturi de presă împotriva celor care fac plângeri penale sau a celor care declară procurorilor fapte de natură penală comise de unii politicieni sau potentați ai zilei este mai mult decât edificatoare. Culmea, în societățile în care se consideră că un act ilegal este împotriva comunității, a fiecărei persoane din comunitate și este reclamat autorităților competente imediat ce s-a produs există și un alt grad de civilizație. Oamenii evită să mai comită acte ilegale conștientizând că un astfel de comportament este în interesul lor, nu pentru că nu mai răspund în fața legii ci pentru că alții nu vor comite, la rândul lor, acte ilegale care să le afecteze interesele.

Comunitatea musulmană este la răscruce. Integrarea în cultura Europei este la răscruce. Dacă liderii comunităților islamice din Europa nu intervin pentru a stopa radicalismul islamic, pentru a elimina dintre ei pe inițiatorii și promotorii extremismului, atunci se va ajunge la război civil. Un război religios care va fi cumplit. Practic va fi un război de exterminare.

Nici noi nu suntem scutiți de evenimente similare. În comunitatea maghiară nu s-a luat atitudine față de formarea unor organizații extremiste anexe ale organizațiilor revizioniste din Ungaria iar azi avem un lider de organizație maghiară în arest preventiv pentru că vrut să comită un act de terorism să vadă ce rezultate „politice” va da.

Comunitatea musulmană din România însă, participă activ la procesul național de prevenție împotriva radicalizării islamice. Noi avem beneficiul unei culturi musulmane evoluate, adaptată la conviețuirea cu creștinii sau alte culte, parte a culturii române, expresie a multiculturalismului pacifist.

Trump are dreptate. Comunitatea musulmanilor din fiecare țară trebuie să devină mai activă pentru ca țările în care activează să nu devină, în special pentru membrii respectivelor comunități, un infern.

O ia Belgia pe „drumul” Siriei ?

Agerpres (aici).

Două explozii la aeroport. La o poartă de îmbarcare către SUA. Azi dimineață. Peste 10 morți și 30 de răniți.

Nu după mult timp, o altă explozie la o stație de metrou Maelbeek, alți morți, alți răniți.

Nu ne mai putem ascunde sub umbrela „corectitudinii politice”. Tâmpenia asta duce la prea mulți morți și răniți, la prea multe vieți distruse. Nu mai putem ascunde sub preș ororile politicii unor guverne europene. Franța și Belgia plătesc tributul prostiei politice practicate de zeci de ani. Nu poți combina creștinismul cu islamismul. Nu iese. Ce a rezultat până acum este moarte, este rană, este distrugere, este viață mizeră.

Nu mai poți nega contribuția socialismului la actuala stare de „război” din Europa. Suntem în stare de război, de fapt.

După raportul germanilor privind situația migranților din 2014 și 2015 înregistrați în Germania aflăm că în 2014 peste 400.000 de imigranți (unii declarați refugiați !), au „dispărut” din Germania iar în 2015 se estimează că au „dispărut” peste 800.000. Sunt peste un milion de imigranți care circulă liber cu permis de liberă trecere german prin statele UE. Cine sunt ei ? Ce vor face ei, nu ce declară ei că au de gând să facă ? Câți dintre familiștii care încă stau „liniștiți” în centrele de primire o vor lua razna ?

Concubinajul dintre francezi și belgieni cu islamiștii naturalizați ia o întorsătură urâtă. Nu doar Franța și Belgia (se pot include și alte state !) sunt în pericol, din cauza reglementărilor UE sunt în egal pericol toate statele UE.

România și Bulgaria nu au fost primite în Spațiul Schengen pentru că nu ofereau suficientă „securitate”. Nu aveau garanția statele „vechii Europe” că pe la frontierele noastre nu vor trece „infractorii și extremiștii” din cauza administrației „corupte”. Între timp, statele „vechii Europe” ne oferă moarte și distrugere calificată. Televizată, ca să aibă impact și declarații șocante: comunitatea islamică care s-a stabilit în statele europene a fost izolată, este victima discriminării, este neînțeleasă și din cauza politicilor „greșite” au loc astfel de evenimente bla, bla, bla. Ba tot acolo, în Franța și Belgia, cu niște zile în urmă, manifestau niște mii de susținători ai primirii imigranților. Un fel de „lăsați moartea să vină la noi” ! Ei bine, nu a trecut mult și a venit moartea peste ei. Dar nu au murit ei, au murit alții, astfel că acești entuziaști ai „primirii morții” pot spune, corect politic, că cei care au murit sunt victime colaterale și că de vină sunt guvernele care nu au „primit cu flori” teroriștii islamici.

Războiul din Siria și Irak s-a mutat în Europa. Azi este în statele care și-au dezvoltat, ani și ani, o politică idioată de primire a imigranților islamici și de acceptare a ocupării de către aceștia a unor spații urbane și rurale pentru a crea comunități islamice. Comunități care azi își arată „prețuirea” pentru gazde, aruncându-le în aer.

Nu știu ce va alege guvernul român, dar a prelua politica idioată a Franței, Belgiei, Germaniei, Suediei etc. ar fi o mare prostie. Sunt de acord să acordăm asistență umanitară unor refugiați dar nu sunt de acord ca orizontul de timp să aibă ca soluție asimilarea lor. Într-un timp rezonabil, acești imigranți trebuie să se întoarcă în țara lor pentru a o reface în urma războiului. Și cu ajutorul nostru, normal, este omenește, din moment ce îi ajut la un moment dat consider că pot face mai mult în momentul în care își refac țara. Asimilarea unor imigranți trebuie să fie o excepție, trebuie să fie ca urmare a unei analize corecte, trebuie să aibă în spate niște ani în care imigrantul a preluat, constructiv, o parte din cultura românilor și a acceptat diferențele față de cultura proprie. Altfel, o să ajungem să ne numărăm morții, așa cum fac francezii, cum fac belgienii azi.