Sunt locuri mai bune în lume unde se poate trăi sub legea islamică decât Europa - Wolfgang Schaeuble

Wolfgang Schaeuble, ministrul de finanțe al Germaniei

„Acestor migranți care nu acceptă modul de viață al Europei ar trebui să li se spună ați luat o decizie greșită”, a adăugat Schaeuble în timpul unei mese rotunde la Berlin.

Sursa: Agerpres

Unii politicieni nu vor să accepte ideea că voința lor nu poate fi impusă altora. Statelor, nici atât.

Angela Merkel a ieșit iar în evidență. Agerpres.

Cancelarul german Angela Merkel a declarat duminică, într-un interviu pentru televiziunea publică ARD, că refuzul unor state membre ale Uniunii Europene de a accepta refugiați de religie islamică este inacceptabil, transmite AFP.

Un alt paragraf este cu trimitere la „Europa de Est”:

Ceea ce nu merge este ca unii să spună, la modul general: ''nu vrem musulmani în țara noastră'', a afirmat cancelarul german, referindu-se la declarații ale unor lideri din Europa de Est

Tot la general, am și eu niște obiecții.

Sunt musulmani și musulmani. Noi avem o experiență pozitivă cu musulmanii din România. Istoric, musulmanii din România au dat dovadă de credință față de statul român. Eu unul, am avut privilegiul de a avea prieteni musulmani, foarte buni prieteni, am avut privilegiul de a avea ca model în carieră un colonel al Armatei Române etnic turc, col. Cantaragiu Zehtin, un om excepțional, un vizionar, un promotor al modernizării structurale și tehnice a structurilor militare dar și al vieții civile. Românii au adus prinosul lor de mulțumire comunității musulmane din țară prin Regele Carol I care a ridicat Marea Moschee de la Constanța drept mulțumire către comunitatea musulmană din România. Sudul Dobrogei, județele Caliacra și Cadrilater au venit la statul român prin voința, exprimată prin referendum, comunității musulmane și române din aceste două județe. Peste 60% din populația județelor din sudul Dobrogei era formată din musulmani ! Au fost date Bulgariei în urma intervenției agresive a Germaniei fasciste !

Turcii, palestinienii, sirienii dar și irakienii și iranienii au găsit aici pacea socială pentru a putea viețui și prospera. Avem personalități politice de confesiune islamică, o recunoaștere a valorii lor de către electorii de diferite etnii. Nu avem o problemă cu cei de confesiune islamică. Avem o problemă cu unele confesiuni islamice. Iar acest adevăr trebuie spus.

Marea migrație islamică din prezent nu poate fi tratată așa de superficial cum o tratează Angela Merkel. Nu este vorba despre migrația unor persoane sau a unor grupuri mici de persoane convinse că pot trece de la modul de viață din țara de origine la modul de viață din România. Nu este vorba despre persoane care admit diferențele culturale, confesionale, care admit că musulmanii și ortodocșii, musulmanii și catolicii, musulmanii și protestanții pot trăi împreună.

Marea migrație islamică din prezent ne pune în fața radicalismului islamic. Nu este vorba despre o persoană, este vorba despre mii și mii de persoane crescute în sensul islamului „cuceritor”, radical, insensibil față de alte confesiuni, islamul care promovează distrugerea popoarelor care se opun expansiunii lui. Islamul radical aduce în Europa diferite confesiuni islamice aflate în conflict între ele. Se urăsc, se disprețuiesc, își doresc moartea, dispariția fizică, dispariția confesională.

Practic, cu inconștiență, Angela Merkel și cei care o susțin, promovează transferul în statele membre ale UE a stării de conflict istoric între diferitele confesiuni islamice, în plus față de conflictul istoric între islamism și creștinism.

Să fie clar, imigrația persoanelor de confesiune islamică va continua, în mod natural. Acum este vorba despre altceva. Este o invazie a unei populații care va uzurpa teritorii în spații creștine sau în care creștinismul nu mai este atât de vizibil. Toți aceștia sunt „inamici” pentru musulmanii radicali, uciderea lor fiind „plăcută lui Alah”.

Evenimentele din Franța, Belgia, din Germania chiar, ne arată că admiterea imigrării grupurilor mari islamice și acceptul răspândirii islamismului radical este un factor major de risc pentru populația autohtonă, chiar și pentru populația islamică cu mare vechime de viață în aceste teritorii (și ei au devenit autohtoni !). Muftiul cultului musulman din România a atras de foarte multe ori atenția asupra islamului radical promovat de mai noii veniți din lumea islamică. Acceptarea de către România a „invaziei islamice” pune în pericol islamul evoluat din România. Islam care a devenit o particularitate culturală a României, un câștig cultural evident pentru noi.

Modelul francez de multiculturalitate este prost. Foarte prost. Este modelul negativ care grevează conceptul de multiculturalitate. Îl transformă într-un concept negativ. O mare greșeală. În loc să îmbogățim, distrugem. Pentru că se adoptă o teorie idioată fără a-i pune limite: acțiune și cuvânt politic corect.

Eu sper ca germanii să îi arate lui Merkel că a luat-o razna. Statele din estul Europei nu îi vor permite să își ducă la îndeplinire ambițiile. O fi ea ambițioasă, o fi ea consecventă, dar nu în afara vieții ei private. Și-a depășit limitele. Germania va trebui să își revadă atitudinea politică altfel, riscă să fie izolată. Din moment ce s-a deschis către toate statele europene, Uniunea Europeană este a tuturor statelor membre. Trebuie recunoscute meritele statelor care au fondat Uniunea Europeană însă din momentul deschiderii și acceptării celorlalte state, nu mai este a statelor fondatoare. Este o uniune a tuturor iar deciziile se iau de către toți membrii uniunii. Nu de un lider sau o mică grupare de lideri. Uniunea Europeană a devenit prea mare pentru ca două sau trei țări să mai ia decizii pentru toți ceilalți !

Decât să plângă mama, mai bine plânge mă-sa !

S-a terminat Consiliul European și presa, acum cea din Italia, preluată de Mediafax (aici), are propriile aprecieri. Normal, italienii scot în evidență ce a spus Matteo Renzi, primul lor ministru, însă spre onoarea lor preiau și alte puncte de vedere însă imaginea generală sugerată este aceea a „păcii de sub măslini”.

Se cuvine a preciza că la summit au fost rezolvate, dacă se poate spune așa, doar animozitățile dintre state. Dacă începem să analizăm fenomenul, pe bucățele doar, pentru că în întregul său nu există o abordare, vedem că marea grijă este concentrată pe plecările din țările de origine, traseele urmate de către imigranți și locurile unde ajung aceștia, controlul ce urmează a se face pentru separarea refugiaților de război și a celor politici de imigranții economici, retrimiterea în țările lor a imigranților economici și cheltuielile ce se impun precum și sursele de finanțare pentru aceste cheltuieli. Donald Tusk a obținut și efectuarea unor pași în direcția întăririi controlului la frontierele externe însă domeniul nu interesează presa și societatea civilă  dacă nu sunt poze lacrimogene cu copii morți și oameni flămânzi.

Matteo Renzi este pomenit în „complexitatea” poziției sale. Eu spun o poziție egoistă, o poziție care apără un concept politic aplicat eronat, Italia fiind una din porțile de intrare, necontrolată, a imigranților în Uniunea Europeană. Mai mult, constat că pe Matteo Renzi îl doare fix în cur de ce se întâmplă în comunitățile italiene invadate de imigranți. Probabil că cei care se ascund în case de frica noilor vecini agresivi nu sunt votanții lui.

„„Premierul Italiei, Matteo Renzi, a declarat că summitul UE a permis depăşirea poziţiilor "naţionaliste" prin asumarea problemei imigranţilor la nivel european, oferind ca exemple măsuri precum cotele obligatorii, crearea centrelor speciale şi deportările. "Au fost necesare şase luni şi trei summituri europene, dar prin decizia din cursul nopţii putem spune clar că imigraţia a fost asumată ca problemă europeană. În documentul care tocmai a fost avizat se arată clar că centrele speciale de identificare, deportările şi distribuirea proporţională a refugiaţilor (prin aşa-numitul sistem de relocare) sunt trei iniţiative care merg împreună. Toate trei împreună", a declarat Matteo Renzi, potrivit Corriere della Sera. "Este o victorie pentru ţări ca Italia, care cer politici comune, nu poziţii egoiste şi naţionaliste. Dar este şi o victorie pentru cei care consideră Europa casă a valorilor, comunitate a destinelor, loc de speranţă. Suntem un popor, nu o masă agregată de statistici. De aceea, trebuie să înfruntăm împreună provocările şi problemele vremurilor noastre. În cursul nopţii, la Bruxelles a învins ideea unei Europe solidare: acum toată lumea se va pune pe treabă pentru implementarea măsurilor", a subliniat Renzi, referindu-se la reuniunea Consiliului European””.

Matteo Renzi are nevoie ca de aer de cotele obligatorii. Ca de aer ! Lipsa de eficiență în combaterea imigrației ilegale dovedită de Italia până acum trebuia să aibă o supapă prin care tensiunea să iasă. Cotele obligatorii reprezintă supapa. Cumva, Italia vrea să scape de la dezastru pe spinarea celorlalte state europene. Din nefericire pentru noi, ceilalți, Franța și Germania vin cu argumentele lor (sincer, stupide) care devin un sprijin pentru discursul ipocrit al premierului italian.

O idee a lui Renzi mă pune pe gânduri pentru că o găsesc, sub altă formulare, la Angela Merkel. Spune Renzi: „o victorie pentru cei care consideră Europa casă a valorilor, comunitate a destinelor, loc de speranţă”. Pentru europeni, domnule Renzi, sau pentru oricare alt om indiferent de țara din care provine ?! Pentru că în Germania, de exemplu, europenii din statele candidate la UE sunt trimiși acasă, în Serbia, Bosnia, Albania, Macedonia, Kosovo pentru a face loc sirienilor și altor imigranți. De la voi, din Italia, avem doar vești privind sosirea unor noi grupuri de imigranți, majoritatea salvați de pe navele în derivă din Mediterana. Mai puține știri avem despre descurajarea imigrației. Ici-colo apar știri că se încearcă blocarea începerii traversării de la țărmul Libiei însă, ce să vezi, nu pot fi încălcate apele teritoriale ale Libiei, țară cu două guverne, ca atare neguvernată.

M-a pus pe gânduri, serios, declarația reținută de „Corriere della Sera” de la Angela Merkel:

„„Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a afirmat după summit că Uniunea Europeană trebuie să aprobe o soluţie permanentă privind cotele pentru distribuirea refugiaţilor, subliniind că oportunităţile oferite de imigranţi depăşesc riscurile. "Uniunea Europeană trebuie să aprobe un sistem permanent pentru distribuirea corectă a refugiaţilor în statele membre UE. Decizia privind cotele de distribuire a 120.000 de refugiaţi este un semn de unitate, dar acesta este doar primul pas", a declarat Angela Merkel, potrivit site-ul agenţiei AP. "Europa încă este foarte departe de locul în care trebuie să ajungă în gestionarea situaţiei imigranţilor", a subliniat cancelarul Germaniei. "Oportunităţile oferite de imigraţie sunt mult mai mari decât riscurile, trebuie să le recunoaştem şi să le folosim"”.

Am ajuns la un alt palier. Este bine că s-a ajuns aici însă trebuie să mergem mai departe, ne spune, cumva, Merkel. Permanentizarea redistribuirii imigranților, cotele stabilite după calculul Comisiei Europene să constituie baza următoarelor redistribuiri. Uite așa, se va ajunge ca statele UE să primească permanent imigranți, pe cote, cu o finanțare oarecare și pe un termen limitat (cine crede că finanțarea de la CE va fi de lungă durată se înșeală, după un timp, se va considera că țara gazdă ar fi trebuit să îi integreze ca imigranții - fie ei refugiați sau nu -, să își câștige singuri existența !) și să integreze masa de imigranți având în vedere „oportunitățile oferite de imigrație” pe care trebuie să le recunoaștem și să le folosim. Deja avem în față o altă problemă. Criticată pentru flexibilitatea cu care a tratat și tratează această imigrație, Angela Merkel ne atrage atenția că, de fapt, Germania va încuraja acest proces pentru că ea a văzut „oportunitățile”. Nu are importanță că alte state europene nu au această posibilitate de a profita de oportunități, pentru că industriile altor state europene nu sunt la nivelul industriilor din Germania, așa zisele oportunități pentru celelalte state se vor transforma în riscuri. Franța, chiar Germania, Belgia, Suedia ne oferă, în aceste zile, prin grija fie a unor jurnaliști dar în special prin grija unor simpli cetățeni că imigranții nu sunt nici pașnici și nici interesați să facă cine știe ce eforturi pentru integrare. Mai grav, starea de conflict armat religios se instaurează în zonele în care imigranții sunt cazați. Iar conflictele golesc zone locuite de nativii țării respective obligați să migreze fie în interiorul propriei țări fie să emigreze pe teritoriul altor state unde fenomenele invaziei islamice nu se fac simțite.

Concluziile Angelei Merkel mă duc cu gândul la o cuvântare (preluată de „Reuters” și apoi de presa noastră) a vice-cancelarului Sigmar Gabriel, ministru al economiei germane care, în fața Parlamentului german a susținut necesitatea atragerii imigranților ca forță de muncă pentru că Germania va pierde, din cauze sociale, peste 6 mil. de lucrători în următorii ani. Este evident că Merkel își urmează scopul politic, atragerea forței de muncă și poate înlocuirea unei părți a populației. Este interesată pentru că forța de muncă atrasă din Siria va costa mai puțin decât forța de muncă germană sau europeană (de aceea îi gonește pe europeni din Germania !).

Avem deja două state care salută rezultatul summit-ului. Le satisface interesele politice majore. Italia scapă de rezultatul incompetenței politice - sunt sigur că forțele de ordine italiene ar fi fost capabile să descurajeze imigrația, cu unele costuri, este adevărat, însă ar fi reușit să stopeze cumva acest proces -, transferându-l altor state europene iar Germania se folosește de aceste rezultate pentru a continua încurajarea invaziei pentru obținerea (pe motive umanitare !) a forței de muncă necesare industriei de automobile și economiei germane în ansamblul ei.

Rămâne să îi dau credit pentru sinceritate și responsabilitate doar lui Donald Tusk, președintele Consiliului European și acelor șefi de state și guvern care au pus problema în mod diferit de Hollande, Renzi, Merkel. În primul rând Președintelui Klaus Iohannis care, prin intervenția avută a făcut distincție între ajutorul umanitar, indiferent de numărul celor care urmează a fi ajutați și invazia musulmană.

Sincer, nu îmi doresc ca aici, în România, să îmi fie frică să trec pe o stradă ocupată de „musafiri” cu convingeri islamice și practici ca cele de care aflăm din presă. Nu îmi doresc să ajungem să vedem în România femei lapidate pentru că așa au hotărât nu știu care lideri spirituali islamiști, persoane decapitate sau creștini uciși pentru că sunt „spurcați”. Indiferent de ce facem pentru a ajuta, autoritățile noastre trebuie să impună reguli. Ferme. Aplicate cu o duritate deosebită. Ce au voie să facă persoanele cărora li se acordă protecție pe timpul cât stau în România și ce nu au voie. Iar aici este absolut necesar să avem sprijinul Muftiului Iusuf Muurat al Cultului Musulman din România care ne poate ajuta enorm de mult, arătând care sunt diferențele de practică religioasă dintre cultele musulmane. De fapt, sprijinul Muftiului este vital. Comportamentul cultural islamic radical nu are ce căuta în România iar dialogul cu „musafirii” luați sub protecție ar trebui mediat de către Muftiu și persoanele desemnate de acesta. Pot participa și alte persoane aparținând cultului islamic însă doar acelea care au ales și au reușit integrarea în cultura României.

Închei cu titlul. De cât că plângă mama, mai bine plânge mă-sa ! Până la urmă, țara asta nu este disponibilă la cucerirea islamică.

Din rău în mai rău. Imigranții își cer „drepturile” cu forța.

Gara din Budapesta. Protest al imigranților împotriva autorităților care nu le permit să călătorească mai departe către Germania. Asta azi. Mâine ...

Corespondentul Digi24 la Budapesta a comunicat niște cifre puse la dispoziție de autoritățile ungare. Din 45 mii de cereri de azil au fost aprobate în jur de 800 ! Doar 800 dintre cei care au aplicat pentru azil îndeplineau condițiile pentru statutul de refugiat. Se estimează că în Ungaria sunt acum în jur de 120 de mii de migranți, veniți cu „valul”. Dintre aceștia, doar 45 de mii au aplicat pentru azil. Restul refuză. Vor în Germania. Nu se poate. Ungaria ar încălca tratatele dacă ar permite așa ceva. Germanii i-ar trimite înapoi. Merkel a declarat că Germania va accepta o interpretare mai largă a Acordului de la Dublin doar în cazul refugiaților. Doar în cazul celor care au obținut statutul de refugiat. Din Ungaria, s-ar califica doar cei 800 care au primit azilul.

Este evident că suntem în fața unei invazii care poate avea și caracter religios. Este o invazie sub motivul migrației pentru locuri de muncă. Favorizată de situația de conflict din Asia Mică și Africa. Migrația pentru muncă și un trai mai bun (cu varianta că dacă nu se găsește de muncă există în unele țări sisteme sociale care oferă venituri celor care sunt în dificultate) este însoțită de migrația culturală. Europa se umple de islamism. Din nefericire, cei care migrază azi sunt dintre cei care au demonstrat pe străzile din orașele de baștină pentru cucerirea lumii de către islam. Această migrație este o ocazie excelentă pentru a duce islamul vindicativ în statele europene. Din declarațiile unor migranți, în special de religie creștină (coptă), islamiștii migranți au ucis pe creștinii aflați în grupurile migratoare. Italia a constatat așa ceva (a început un proces împotriva a 16 persoane dintre migranții de religie islamică care au aruncat în mare pe creștini și familiile lor), pe ruta turco-greacă au fost semnalate alte asemenea cazuri. Cei de pe ruta din urmă este posibil să fie deja în Budapesta sau pe drum, în Grecia, Macedonia sau Serbia.

Conflictul cultural-religios este însoțit de conflictul legislativ. Migranții nu vor să respecte legile statelor europene în care au ajuns. Protestul din Budapesta este un exemplu concludent. Ungaria este obligată să respecte propriile legi adoptate pentru protejarea cetățenilor maghiari dar și legile care o califică ca stat membru al Uniunii Europene. A permite imigranților să facă ce vor ei ar însemna ca Ungaria să renunțe la calitatea de stat. Mai grav este faptul că imigranții se supun legii islamice oriunde se află. Ceea ce în legea islamică radicală le cere să facă, în statele europene este o contravenție sau o infracțiune. Cei care plâng de mila imigranților uită - cu intenție spun eu -, preceptele promovate de jihadiști - mulți dintre imigranți fiind, în realitate, jihadiști -, în special cele care le cer să distrugă pe creștini, pe alți islamiști - de alte confesiuni -, pe atei. Asasinatele comise de imigranții islamiști în dauna creștinilor din Asia Mică dar și asupra islamiștilor de alte confesiuni ar trebui să fie un semnal de alarmă.

Am ajuns la concluzia că imigranții nu sunt refugiați. Exemplul din Ungaria este cât se poate de lămuritor. Din peste 120 de mii de imigranți doar 800 au căpătat statutul de refugiat și au obținut azilul ! Sunt altfel de imigranți. Înclin să cred că nici cu munca nu se obosesc ei prea mult. Pentru a obține locul de muncă ar trebui să primească un statut convenit în dreptul internațional - sunt departe de așa ceva -, ar trebui să cunoască limba țării în care vor să muncească, ar trebui să aibă instruirea necesară muncii de o anume factură din respectiva țară - nu cred că au așa ceva. Rămâne doar imaginea de coșmar a migrației / invaziei religioase.

Statele europene au convenit să se întâlnească și să discute problema. Este groasă rău. Aceasta este o invazie și nu are nimic a face cu o migrație generată de război.

Culmea, toți acești migranți și-au părăsit țara fără ca vreunul să se implice în apărarea ei ? Cum poți accepta așa ceva ? Îi înțeleg pe refugiați, care pot fi femei, copii, persoane în vârstă, chiar bărbați în putere însă nu am de gând să îi înțeleg pe toți migranții.

Dacă statele europene nu reacționează pentru apărarea propriilor cetățeni, atunci se va ajunge la conflicte civile contra migranților. Cetățenii țărilor europene îi vor alunga pe imigranți, indiferent de opinia perversă a unor politicieni care vor să devină notorii, indiferent de ce fac autoritățile statelor respective. Degeaba ai forțe polițienești puternice dacă teroriștii se plimbă în voie prin țară și îți omoară cetățeni.

Ministrul de externe al Franței, Laurent Fabius, a criticat Ungaria că se apără împotriva imigranților. Putea să tacă. Nu a tăcut. Putea să tacă pentru că el este reprezentantul țării care a generat instabilitate în nordul Africii și în Levant. Putea să tacă pentru că țara lui este campioană la „soldații pentru jihad”, cetățenii francezi sunt printre criminalii care în numele jihadului decapitează creștinii din Siria și Irak, și mai știu eu de pe unde, distrug monumete istorice care vorbesc despre începuturile umanității pentru că sunt anterioare apariției islamului, comit atrocități.

Această migrație trebuie oprită. Cu forța. Organizațiilor internaționale care trăiesc din promovarea „umanismului” trebuie să li se dea peste nas. Au devenit organizații teroriste.

Omenirea a evoluat. Unii oameni ... nu.

Această imagine a devenit pentru mine emblematică. Îmi asum sensul ei profund. Este o declarație, fără echivoc, pentru susținerea democrației și a direcției spre progres a evoluției umane.

Sunt „căcat” - Radu Banciu -, sunt „iresponsabil” - Cristian Tudor Popescu -, sunt „dement”, sunt tot ce au decretat formatorii de opinie din presa română și nu numai pentru atitudinea mea de condamnare a actului de barbarie comis la Paris de niște criminali care și-au motivat faptele prin „învățămintele” islamului și de susținere a actului jurnalistic de valoare. Act jurnalistic așa cum a fost și sper să fie comis în continuare de către cei care au rămas sau vor veni la Charlie Hebdon.

Am rememorat informațiile despre Al Qaeda și Statul Islamic. Al Qaeda luptă împotriva occidentului.  Pentru că există și pentru că promovează valori ce se opun interesului privat al unui grup restrâns de lideri din țările arabe. Nu este un stat, este doar o grupare teroristă. Nu apără nimic. Comite doar crime. Vrea să impună o altă ordine socială în statele islamice, vrea să impună o altă interpretare a islamului. Așa numitul Stat Islamic, Marele Califat este tot o creație privată. În competiție cu Al Qaeda și cu alte grupări extremiste. Pe unele le-a subordonat. A profitat de slăbiciunile instituționale ale Siriei și Irakului și a ocupat niște teritorii  cu intenția de a stabili o zonă de ocupație. Față de Al Qaeda, Statul Islamic a făcut pași înainte. A declarat un teritoriu ca fiind obiectivul lui în care vrea să impună propria interpretare a religiei islamice și propria organizare socială.

Nici Al Qaeda și nici Statul Islamic nu sunt reprezentante ale islamului. Se folosesc de religie pentru a atrage adepți și pentru a-i determina să acționeze în scopurile lor. Reacția fermă a liderilor de stat și religioși din lumea islamică, reacția fermă a oamenilor aparținând de religia islamică împotriva actelor de violență comise de membrii Al Qaeda și Statul Islamic susține aserțiunea potrivit căreia membrii celor două grupări sunt teroriști, nu islamiști.

Până și grupările palestiniene acuzate la rândul lor de extremism, Hezbillah și Hamas, au condamnat ferm acțiunile de la Paris, considerându-le acte extremiste și nu acte de apărare a islamului. Liderul spiritual al Hezbollah a declarat să actele săvârșie fac mai mult rău islamului decât caricaturile publicației Charlie Hebdo. Poate înțeleg și deontologii jurnaliști români despre ce este vorba. Poate înțeleg și susținătorii acerbi ai ortodoxiei despre ce este vorba. Nu pot să nu îi pomenesc, aceștia fiind, spre surprinderea mea, apărători ai agresorilor !

O declarație, o caricatură, o satiră, un banc cu temă religioasă, chiar având în centrul ei una din divinitățile unei religii sau a alteia, nu poate dăuna respectivelor divinități. Dacă ar fi să accept „dauna”, ar însemna să accept ideea că respectivele divinități nu sunt superioare oamenilor. Ce face omul se adresează omului. Dumnezeu (sau orice denumire are, în funcție de religie) nu citește presa ! Dumnezeu nu are oaste. Nu are nevoie de oști ! Dumnezeu nu are trupe speciale pe care să le trimită împotriva necredincioșilor. Dacă este să mă iau după dogmele religioase, Dumnezeu a făcut lumea și tot el o poate distruge dacă nu îi mai place. Asta în cazul în care Dumnezeu judecă ca un om.

Eu înclin să cred că acei oameni care comit crime în numele unui Dumnezeu se substituie divinității. Îl consider un act mult mai grav decât cel săvârșit de cel care neagă divinitatea. Acei oameni îl înlătură pe Dumnezeul lor și iau decizii în locul lui. Îl fac pe Dumnezeul lor un neputincios. Îl dezonorează. Față de criminalii care s-au considerat dumnezei, cei care motivează cu „insulta adusă divinității” nu se deosebesc decât prin metodă. Jurnaliștii din România sau de aiurea care au motivat, cumva, acțiunile criminale sunt la fel ca acei care au comis crimele. Pentru că și ei s-au substituit divinității considerând că aceasta este atât de slabă, de neputincioasă încât trebuie să intervină ei, oamenii, pentru apărarea ei. Nu doar jurnaliștii ci toți cei care au găsit motivația „insultelor aduse divinității”. Aici intră și oamenii politici. De la șefi de stat la parlamentari, guvernanți etc. Zilele acestea am aflat că Traian Băsescu este unul dintre ei. Traian Băsescu care a convenit cu alt „Dumnezeu om”, Cristian Tudor Popescu să nu deranjeze moralul simțitor al extremiștilor ce se pretind aparținând de religia islamică și să nu atace prin mijloacele presei divinitățile islamice. Apărător al democrației ? Aiurea ! Trădător al democrației.

Omenirea a început să progreseze abia când a început să pună la îndoială adevărurile dogmatice. A dat martiri. Arși pe rug, spânzurați, decapitați, înecați, ostracizați, alungați. Dogmele sociale și mai ales cele religioase au ținut lumea în loc sute de ani. În lupta între religii pentru putere și cucerirea unor noi teritorii au fost distruse mii și mii de familii, au dispărut populații întregi, au fost distruse culturi locale. Și azi se petrece același fenomen. Tot în numele religiei. Exemplele sunt cumplite. Cei din Al Qaeda și mai de curând cei din Statul Islamic au distrus triburi sau comunități religioase locale pentru a face loc susținătorilor lor. Decapitările „exemplificative” ale „reprezentanților occidentului viciat” au fost publicate peste tot. La fel cum au fost publicate și actele de exterminare ale creștinilor din Irak sau Siria, cum au fost exterminate persoanele aparținând de alt curent religios islamic etc. Cei care au băgat capul în nisip, cum sunt Traian Băsescu și Cristian Tudor Popescu (ca să îi arăt doar pe cei cu mai multă notorietate de la noi), nu au făcut decât să se ascundă. Să nu fie văzuți. Să nu cumva să creadă niște criminali notorii că ei știu că ei sunt criminali. Toate vorbele lor despre democrație au fost doar minciuni. Comportamentul lor a fost, este și va fi dezonorant pentru noi toți, pentru că într-un fel sau altul, ambii au reprezentat ceva. Traian Băsescu pe români iar la timpul barbariei, Cristian Tudor Popescu pe jurnaliști. Traian Băsescu și Cristian Tudor Popescu sunt doar exemplele cele mai la îndemână. Zilele acestea am văzut puțini jurnaliști și oameni politici hotărâți să apere democrația. Din nefericire pentru noi, ca țară, majoritatea celor care au ieșit în față ca râia au fost lașii, bigoții, închipuiții. Tot răul spre bine, dacă pot spune așa. Nu există televiziune sau ziar care să nu fi căzut pe panta anti-democrației. Fie prin jurnaliștii proprii, fie prin invitații aduși în platou.

Dialogul se poate purta doar cu cei legitimi. Pentru religia islamică, partenerii de dialog sunt cei care promovează un islam civilizat. Este trist să constat că acerbii critici ai lui Charlie Hebdo sunt nu doar rău-voitori ci și reduși mintal. Această publicație a lăudat islamul că este o religie deschisă vieții așa cum este ea, în opoziție față de religia catolică care promovează un dogmatism agresiv și antisocial. Dacă au avut curiozitatea să citească și au continuat cu critica pentru a motiva oribilul asasinat, atunci sunt reduși mintal. Dacă nu au citit publicația, atunci sunt rău-voitori, sunt habotnici, sunt neevoluați.

Pe undeva sunt trist. Am nu doar o tristețe legată de moartea oribilă a unor oameni vinovați că erau vii, că apărau valori ale democrației, că apărau statul laic în care toate religiile se pot exprima (singura formă de stat unde libertatea religioasă este deplină !), am o tristețe generată de faptul că am văzut oameni care nu sunt ce am crezut eu că sunt. Omul nu este evoluat pentru că știe să folosească un calculator, în fond un instrument, este evoluat dacă acceptă să renunțe la dogme și să cerceteze viața, spațiul și timpul în care trăiește. Și maimuțele folosesc instrumente. Și corbii se folosesc de instrumente. Nu le considerăm animale evoluate, nu le considerăm a fi alături de noi. Le considerăm a fi mai evoluate decât alte animale. Înclin să cred că simțul critic ne-a făcut oameni. Fără simț critic nu am evolua.

Unii, în zona noastră, nu au evoluat.