Cioloș la Paris este ferm. Să ne gândim cum ne vom apăra dacă este nevoie.

Dacian Cioloș este la Paris. Vizita este foarte importantă, delegația română participând la Consiliul OCDE unde Cioloș va susține și o intervenție. România a depus cererea de aderare la OCDE din 2012, aderarea la grupul statelor dezvoltate este un obiectiv strategic prezentat publicului român prin intermediul site-ului MAE.

Pe lângă alte probleme, cu caracter mai puțin protocolar, mai degrabă de socializare și încurajare a sportivilor români aflați în competiții internaționale, Dacian Cioloș a acordat un interviu postului de televiziune francez LCI.

Unele probleme se cunosc. S-au spus cu subiect și predicat, până acum. S-au spus apăsat. Ei bine, acum se spune și ce nu s-a spus:

„Sunt îngrijorat în primul rând de faptul că există conflicte care destabilizează regiunea și bineînțeles că trebuie să ne gândim la cum să ne apărăm în caz că se întâmplă ceva. Însă dacă ne uităm în istorie, România nu se caracterizează prin agresiune. Și nu o va face nici acum.”

Folosește viitorul însă el este deja ancorat în pregătirea în curs de finalizare. Da, România se pregătește pentru situația în care va fi nevoită să se apere. Dacă unii nu înțeleg bine formularea, mai pe șleau, ne pregătim forțele armate pentru a le folosi împotriva unui potențial agresor. Indiferent care ar fi acela. România nu mai poate sta să fie apărată. NATO este puternic dar are și „mici fisuri”, state care colaborează „curios” cu Rusia dar și cu alte puteri ale lumii care s-au declarat adversare ale NATO, în special al unor state din NATO. România este printre cele care nu mai plac.

Declarația făcută în Franța are semnificația ei. Este spusă în fața cetățenilor francezi. Îi încurajează să vadă că au în România un popor apropiat valorilor liberale ale UE și în special ale Franței, în încurajează să creadă că Franța are un partener credibil în România. Francezii trebuie să știe că România este un partener serios, un pilon de securitate pe frontul de sud-est al Europei democratice. Nu mai este un pion ci una din piesele importante ale sistemului de securitate și apărare european, una dintre piesele care are capacitatea de a oferi securitate și contribuție la apărare.

Nu este lipsit de importanță faptul că la Camera Deputaților a fost astăzi adoptat „Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului suplimentar la Protocolul de la Paris între Guvernul României și Comandamentul Suprem al Forțelor Aliate din Europa și Comandamentul Suprem Aliat pentru Transformare, semnat la Bruxelles, la 2 decembrie 2015.”

Nu este lipsită de importanță declarația Președintelui Bulgariei la Bruxelles în care condamnă atitudinea Rusiei în sud-estul Europei !

Peste toate, va veni summit-ul NATO de la Varșovia unde noi vom avea un rol important alături de Turcia și Bulgaria la constituirea unei forțe comune a marinei militare NATO în Marea Neagră. Alături de Polonia vom constitui „structura de rezistență” a NATO pe flancul de est al Uniunii Europene.

Toate aceste preocupări ale României inspiră investitorii strategici. Forțele militare superioare au nevoie de energie, tehnologii de luptă performante, infrastructură corespunzătoare, producție de înalt nivel, IT și o logistică „ucigător de performantă”. Iar România are potențial în fiecare domeniu. De la asigurarea alimentelor necesare pentru populației și forțele angajate, industria ușoară, la industria grea și la IT. Are un sistem bancar insuficient stimulat, cumva în adormire sau ca să fiu mai elegant, insuficient de vioi, are tot ce îi trebuie. Nu mai spun de stimulentul din domeniul cercetării științifice de nivel superior.

Cine vrea să înțeleagă, bine. Cine nu, iar este bine. Pe mine mă bucură exprimarea directă a lui Cioloș. Am senzația că nu mai alergăm ca bezmeticii după un ciubuc ci că știm cum să ne obținem bunăstarea.

Cu fiecare descoperire în cadrul cercetărilor de la Paris se nasc mai multe întrebări.

Situația este fluidă.  Apar din ce în ce mai multe informații care, pe minut ce trece capătă o anume stabilitate.

O amprentă luată de la un presupus atacator kamikaze este confirmată de poliția elenă ca fiind a unei persoane care a fost înregistrată în Grecia ca refugiat (persoane sub protecție internațională). Nu s-a dat și numele sub care s-a înregistrat dar nici nu a mai fost făcută legătura cu pașaportul sirian (al unui alt imigrant) găsit printre victimele atentatului. De aici se poate naște o întrebare. Printre atentatori a fost un singur sau doi „sirieni” ?

Cercetările polițiilor franceză și belgiană vin cu date noi. Au fost identificați 5 dintre teroriștii sinucigași. Până la 7  mai sunt 2.

Unul dintre autorii atentatelor, cetățean francez, afiliat unei organizații extremiste, a fost pus sub control judiciar dar a dispărut în 2013. S-a emis imediat un mandat internațional de arestare cu eficiență „0”. Din moment ce acesta a revenit în Franța fără să fie identificat vorbim despre grave lacune în sistemul francez de control. Ceva pute greu în sistemul francez de prevenire a actelor teroriste.

Fără a nega munca anti-teroriștilor francezi, trebui spus că cineva acolo, în Franța, nu își face treaba cu competență, dă dovadă de neseriozitate.

În declarații mai vechi, actualul prim-ministru și ministrul de interne au confirmat dejucarea unor atentate. Felicitări ! Atentatele de acum nu au putut fi prevenite. Fie procedurile preventive sunt incomplete fie sunt deficitare. Da, atentatele în viitor se vor mai produce, măsurile de prevenție trebuie însă revăzute. Undeva nu este bine.

Marea Britanie a anunțat și ea că a dejucat niște atentate. A anunțat și sporirea efectivelor structurilor de informații și combatere a terorismului. Probabil că și finanțarea acestor acțiuni va fi suplimentată pentru a avea eficiența maximă urmărită. Franța a anunțat și ea, după atentat, că a suplimentat efectivelor serviciilor de informații și luptă anti-teroristă. Foarte bine.

La noi, o anume propagandă „pacifistă” a sărit ca mușcată de cur la ideea că întărirea armatei și a serviciilor destinatei luptei anti-teroriste ar fi luată în calcul. De cine or fi plătiți ? Este cineva în spatele lor. Nu mă refer la ruși, nu mă refer la alte state, mă refer la organizații teroriste care au sprijinit sau sprijină anumite ONG-uri „pacifiste”. Terorismul poate „lupta” pentru pace în țările pe care vrea să le slăbească.

Omenirea a evoluat. Unii oameni ... nu.

Această imagine a devenit pentru mine emblematică. Îmi asum sensul ei profund. Este o declarație, fără echivoc, pentru susținerea democrației și a direcției spre progres a evoluției umane.

Sunt „căcat” - Radu Banciu -, sunt „iresponsabil” - Cristian Tudor Popescu -, sunt „dement”, sunt tot ce au decretat formatorii de opinie din presa română și nu numai pentru atitudinea mea de condamnare a actului de barbarie comis la Paris de niște criminali care și-au motivat faptele prin „învățămintele” islamului și de susținere a actului jurnalistic de valoare. Act jurnalistic așa cum a fost și sper să fie comis în continuare de către cei care au rămas sau vor veni la Charlie Hebdon.

Am rememorat informațiile despre Al Qaeda și Statul Islamic. Al Qaeda luptă împotriva occidentului.  Pentru că există și pentru că promovează valori ce se opun interesului privat al unui grup restrâns de lideri din țările arabe. Nu este un stat, este doar o grupare teroristă. Nu apără nimic. Comite doar crime. Vrea să impună o altă ordine socială în statele islamice, vrea să impună o altă interpretare a islamului. Așa numitul Stat Islamic, Marele Califat este tot o creație privată. În competiție cu Al Qaeda și cu alte grupări extremiste. Pe unele le-a subordonat. A profitat de slăbiciunile instituționale ale Siriei și Irakului și a ocupat niște teritorii  cu intenția de a stabili o zonă de ocupație. Față de Al Qaeda, Statul Islamic a făcut pași înainte. A declarat un teritoriu ca fiind obiectivul lui în care vrea să impună propria interpretare a religiei islamice și propria organizare socială.

Nici Al Qaeda și nici Statul Islamic nu sunt reprezentante ale islamului. Se folosesc de religie pentru a atrage adepți și pentru a-i determina să acționeze în scopurile lor. Reacția fermă a liderilor de stat și religioși din lumea islamică, reacția fermă a oamenilor aparținând de religia islamică împotriva actelor de violență comise de membrii Al Qaeda și Statul Islamic susține aserțiunea potrivit căreia membrii celor două grupări sunt teroriști, nu islamiști.

Până și grupările palestiniene acuzate la rândul lor de extremism, Hezbillah și Hamas, au condamnat ferm acțiunile de la Paris, considerându-le acte extremiste și nu acte de apărare a islamului. Liderul spiritual al Hezbollah a declarat să actele săvârșie fac mai mult rău islamului decât caricaturile publicației Charlie Hebdo. Poate înțeleg și deontologii jurnaliști români despre ce este vorba. Poate înțeleg și susținătorii acerbi ai ortodoxiei despre ce este vorba. Nu pot să nu îi pomenesc, aceștia fiind, spre surprinderea mea, apărători ai agresorilor !

O declarație, o caricatură, o satiră, un banc cu temă religioasă, chiar având în centrul ei una din divinitățile unei religii sau a alteia, nu poate dăuna respectivelor divinități. Dacă ar fi să accept „dauna”, ar însemna să accept ideea că respectivele divinități nu sunt superioare oamenilor. Ce face omul se adresează omului. Dumnezeu (sau orice denumire are, în funcție de religie) nu citește presa ! Dumnezeu nu are oaste. Nu are nevoie de oști ! Dumnezeu nu are trupe speciale pe care să le trimită împotriva necredincioșilor. Dacă este să mă iau după dogmele religioase, Dumnezeu a făcut lumea și tot el o poate distruge dacă nu îi mai place. Asta în cazul în care Dumnezeu judecă ca un om.

Eu înclin să cred că acei oameni care comit crime în numele unui Dumnezeu se substituie divinității. Îl consider un act mult mai grav decât cel săvârșit de cel care neagă divinitatea. Acei oameni îl înlătură pe Dumnezeul lor și iau decizii în locul lui. Îl fac pe Dumnezeul lor un neputincios. Îl dezonorează. Față de criminalii care s-au considerat dumnezei, cei care motivează cu „insulta adusă divinității” nu se deosebesc decât prin metodă. Jurnaliștii din România sau de aiurea care au motivat, cumva, acțiunile criminale sunt la fel ca acei care au comis crimele. Pentru că și ei s-au substituit divinității considerând că aceasta este atât de slabă, de neputincioasă încât trebuie să intervină ei, oamenii, pentru apărarea ei. Nu doar jurnaliștii ci toți cei care au găsit motivația „insultelor aduse divinității”. Aici intră și oamenii politici. De la șefi de stat la parlamentari, guvernanți etc. Zilele acestea am aflat că Traian Băsescu este unul dintre ei. Traian Băsescu care a convenit cu alt „Dumnezeu om”, Cristian Tudor Popescu să nu deranjeze moralul simțitor al extremiștilor ce se pretind aparținând de religia islamică și să nu atace prin mijloacele presei divinitățile islamice. Apărător al democrației ? Aiurea ! Trădător al democrației.

Omenirea a început să progreseze abia când a început să pună la îndoială adevărurile dogmatice. A dat martiri. Arși pe rug, spânzurați, decapitați, înecați, ostracizați, alungați. Dogmele sociale și mai ales cele religioase au ținut lumea în loc sute de ani. În lupta între religii pentru putere și cucerirea unor noi teritorii au fost distruse mii și mii de familii, au dispărut populații întregi, au fost distruse culturi locale. Și azi se petrece același fenomen. Tot în numele religiei. Exemplele sunt cumplite. Cei din Al Qaeda și mai de curând cei din Statul Islamic au distrus triburi sau comunități religioase locale pentru a face loc susținătorilor lor. Decapitările „exemplificative” ale „reprezentanților occidentului viciat” au fost publicate peste tot. La fel cum au fost publicate și actele de exterminare ale creștinilor din Irak sau Siria, cum au fost exterminate persoanele aparținând de alt curent religios islamic etc. Cei care au băgat capul în nisip, cum sunt Traian Băsescu și Cristian Tudor Popescu (ca să îi arăt doar pe cei cu mai multă notorietate de la noi), nu au făcut decât să se ascundă. Să nu fie văzuți. Să nu cumva să creadă niște criminali notorii că ei știu că ei sunt criminali. Toate vorbele lor despre democrație au fost doar minciuni. Comportamentul lor a fost, este și va fi dezonorant pentru noi toți, pentru că într-un fel sau altul, ambii au reprezentat ceva. Traian Băsescu pe români iar la timpul barbariei, Cristian Tudor Popescu pe jurnaliști. Traian Băsescu și Cristian Tudor Popescu sunt doar exemplele cele mai la îndemână. Zilele acestea am văzut puțini jurnaliști și oameni politici hotărâți să apere democrația. Din nefericire pentru noi, ca țară, majoritatea celor care au ieșit în față ca râia au fost lașii, bigoții, închipuiții. Tot răul spre bine, dacă pot spune așa. Nu există televiziune sau ziar care să nu fi căzut pe panta anti-democrației. Fie prin jurnaliștii proprii, fie prin invitații aduși în platou.

Dialogul se poate purta doar cu cei legitimi. Pentru religia islamică, partenerii de dialog sunt cei care promovează un islam civilizat. Este trist să constat că acerbii critici ai lui Charlie Hebdo sunt nu doar rău-voitori ci și reduși mintal. Această publicație a lăudat islamul că este o religie deschisă vieții așa cum este ea, în opoziție față de religia catolică care promovează un dogmatism agresiv și antisocial. Dacă au avut curiozitatea să citească și au continuat cu critica pentru a motiva oribilul asasinat, atunci sunt reduși mintal. Dacă nu au citit publicația, atunci sunt rău-voitori, sunt habotnici, sunt neevoluați.

Pe undeva sunt trist. Am nu doar o tristețe legată de moartea oribilă a unor oameni vinovați că erau vii, că apărau valori ale democrației, că apărau statul laic în care toate religiile se pot exprima (singura formă de stat unde libertatea religioasă este deplină !), am o tristețe generată de faptul că am văzut oameni care nu sunt ce am crezut eu că sunt. Omul nu este evoluat pentru că știe să folosească un calculator, în fond un instrument, este evoluat dacă acceptă să renunțe la dogme și să cerceteze viața, spațiul și timpul în care trăiește. Și maimuțele folosesc instrumente. Și corbii se folosesc de instrumente. Nu le considerăm animale evoluate, nu le considerăm a fi alături de noi. Le considerăm a fi mai evoluate decât alte animale. Înclin să cred că simțul critic ne-a făcut oameni. Fără simț critic nu am evolua.

Unii, în zona noastră, nu au evoluat.