Conferință de presă la finalul Biroului Politic Național al PNL

Declarațiile președintelui PNL, Ludovic Orban, a prim-vicepreședinților Raluca Turcan și Iulian Dumitrescu, după după şedinţa Biroului Politic Naţional şi a grupurilor parlamentare PNL, 02 septembrie 2018

Ludovic Orban

Bună ziua! Astăzi am avut reuniunea Biroului Politic Național împreună cu grupurile parlamentare ale PNL. Principalele puncte pe ordinea de zi au fost stabilirea strategiei PNL pentru sesiunea parlamentară care începe mâine, stabilirea principalelor obiective, stabilirea priorităților legislative.

Alături de mine sunt Raluca Turcan, prim-vicepreședinte, liderul grupului de la Cameră și Iulian Dumitrescu, prim-vicepreședinte al partidului, liderul grupului de la Senat. Zâmbesc pentru că am văzut tot felul de informații prin presă.

Practic, am definit ca principale obiective ale PNL pentru următoarea sesiune parlamentară, următoarele:

Primul și cel mai important obiectiv pentru noi, ca reprezentanți responsabili ai cetățenilor români, este demiterea guvernului Dăncilă. În acest sens, vom pregăti cu maximă minuțiozitate moțiunea de cenzură pentru dărâmarea cabinetului Dăncilă. În acest sens, am decis să formăm o echipă mai largă de negociere și am decis să intensificăm dialogul, comunicarea cu toate grupurile parlamentare și cu fiecare parlamentar, inclusiv cu parlamentari din principalul partid de guvernământ, PSD, pentru a-i convinge că devine o necesitate absolută pentru România ca guvernul Dăncilă să plece, să punem punct sistemului de putere antidemocratic, anti-european, Dragnea, care riscă să arunce România în afara lumii civilizate.

Al doilea obiectiv definit este acela de a prezenta PNL, așa cum este el, și anume adevărata și serioasa alternativă la guvernare față de nenorocirea care se întâmplă astăzi cu guvernul PSD-ALDE. În acest sens, toate soluțiile pe care PNL le-a decis și le va decide in viitorul apropiat într-un program de guvernare și prin politicile publice sectoriale, vor fi transpuse în proiecte legislative pe care le vom înainta în dezbaterea Parlamentului, o parte dintre acestea vă vor fi prezentate de colegii mei.

Al treilea obiectiv pe care îl urmărim este acela de a întări funcția constituțională a Parlamentului, funcția de control a Parlamentului asupra activității Guvernului prin toate pârghiile regulamentare pe care le avem la dispoziție, de la comisii de anchetă până la audierea miniștrilor în comisiile de specialitate pe teme de maximă actualitate, de la moțiuni simple împotriva miniștrilor lipsiți de performanță până la toate celelalte pârghii pe care le avem la dispoziție la nivelul Parlamentului. Este din ce în ce mai clar că o mare parte dintre parlamentarii majorității guvernamentale au ajuns să nu mai susțină miniștrii și trebuie să susțină practic, reintrarea în funcția constituțională a Parlamentului de principală instituție care să împiedice abuzurile guvernamentale și care să controleze activitatea guvernului.

În fine, al patrulea obiectiv definit pentru grupurile parlamentare ale PNL este acela de a împiedica sau de a amâna cât mai mult adoptarea unor măsuri nocive pentru România cum sunt modificările la Codul Penal, la Codul de Procedură Penală, tentativa de înființare a Fondului Suveran de Investiții care este cel mai mare jaf pe care îl pregătește PSD-ul în perioada următoare, până la o mulțime de alte proiecte care, în mod evident, vor avea consecințe extrem de grave pentru viața de zi cu zi a românilor și de asemenea, consecințe extrem de negative pentru imaginea externă a României.

În fine, ultimul obiectiv este acela  de a îmbunătăți dialogul și cooperarea cu celelalte formațiuni politice din opoziție, reprezentate în Parlament, pentru a crește coerența demersurilor și pentru a mări șansele pe care le avem în susținerea demersurilor PNL.

Îi voi da cuvântul Ralucăi Turcan pentru a prezenta prioritățile pe câteva domenii după care, domnul Iulian Dumitrescu de asemenea vă va prezenta alte priorități.

Raluca Turcan

Bună ziua!

În următoarea sesiune parlamentară, PNL va susține următoarele măsuri în interes public. Cu această ocazie, cred că este demn de reținut faptul că odată PNL ajuns la guvernare va urmări aceste măsuri și viața românilor va fi considerabil îmbunătățită prin ceea ce propunem.

În sectorul economic, mediul de afaceri, PNL propune un salariu în plus pentru angajat, cu posibilitatea deducerii acestuia de către angajator astfel încât angajatorii să poată să-și stimuleze salariații. 

Transparentizarea încadrării firmelor plătitoare de TVA, în felul acesta luându-se o povară de pe umerii unor companii care erau la mâna ministrului care decidea încadrarea celor plătitori de TVA prin ordin de ministru. PNL propune Hotărâre de Guvern, în felul acesta vom ajunge să creștem inclusiv colectarea din TVA.

Deducerea din impozitul pe profit a cheltuielilor cu mijloacele de transport noi, și nu în ultimul rând, pentru mediul de afaceri, PNL va urmări implementarea unei directive europene și votarea unei inițiative legislative pe care PNL deja o are în Parlament de transparentizare a acționariatului firmelor care participă la achiziții publice. Aviz domnului Dragnea și altora care prin acțiuni la purtător încearcă să ascundă veniturile pe care le obțin.

Pentru domeniul educației, PNL va urmări și din secunda doi a ajungerii la guvernare va întări învățământul profesional din România. În felul acesta va crește integrarea pe piața muncii după o formă de educație și în același timp, satisfacerea unei cerințe uriașe pe care oamenii de afaceri o au în România și anume, de a avea forță de muncă bine calificată. În același timp, PNL va milita pentru introducerea la nivel național a două proiecte naționale. Unul de eliminare a risipei prin programul „cornul și laptele” și înlocuirea acestui program cu un pachet alimentar diversificat astfel încât să li se asigure o alimentație sănătoasă copiilor în școală și în felul acesta să crească integrarea copiilor în sistemul de educație și doi, asigurarea unui voucher educațional pentru școală după școală, într-un mod gratuit pentru copiii din România, în felul acesta stimulându-se de asemenea, integrarea în sistemul de educație și oferirea de educație copiilor după orele de curs.

În domeniul administrației publice, PNL va urmări mai mulți bani pentru autoritățile publice locale aruncate în momentul de față într-un grav impas financiar din cauza multiplelor modificări la Codul fiscal și ca urmare a legii salarizării. Ca urmare, PNL va urmări pentru extinderea reținerii redevențelor pe resursele naturale, de subsol de data aceasta, pentru autoritățile locale într-o proporție de 10 - maxim 20%, în condițiile în care am obținut deja 80% din redevențele de suprafață ca bani la nivelul autorităților publice locale.

De asemenea, PNL va urmări ca impozitul pe venit, inclusiv cel din pensii, să rămână la nivelul autorităților publice locale și în felul acesta să asigurăm noi ceea ce Guvernul a mințit până acum și nu a reușit să pună la dispoziția președinților de consilii județene și primarilor. În momentul de față sunt autorități publice locale aflate într-un grav impas financiar, unele dintre ele riscând să intre în incapacitate de plată, altele cu grave probleme în asigurarea plății, în special pe partea de asistență socială și protecție a copilului.

Așadar, trei domenii cheie de acțiune pentru PNL în Parlament -  mediul de afaceri, educație și administrație. Nu  în ultimul rând, este foarte important să reținem următorul lucru. Cu PNL la guvernare, în patru ani, România va ajunge să aibă provinciile istorice legate de autostrăzi. Acesta este un angajament ferm pe care PNL are și știința și voința să îl pună în aplicare.

Ludovic Orban -  În continuare îl voi invita pe Iulian Dumitrescu să vă prezinte prioritățile în domeniul electoral și pieței muncii.

Iulian Dumitrescu 

Bună ziua! Sunt trei priorități importante din punct de vedere electoral pentru PNL și anume votul electronic, alegerea primarilor în două tururi. De asemenea, mai avem o prioritate importantă în ceea ce privește piața muncii. Știe toată lumea că este o criză de forță de muncă în România și noi am vrea ca românii care sunt în afara spațiului Uniunii Europene să aibă un acces mult mai facil la piața muncii din România și PNL își dorește să înlăture birocrația uriașă care există în acest moment. Noi o să continuăm lupta parlamentară cu și mai multă tărie și cred că românii s-au convins de cât de toxic și cât de mult nenorocește acest guvern PSD țara. Vă mulțumesc!

(Pentru că ați vorbit, domule Dumitrescu la Senat urmează un vot foarte important, 12 sau 13 septembrie anunțau cei de la PSD referendum. Cum se va poziționa PNL?) 

Ludovic Orban – Am spus că respingem orice politizare a acestui subiect. Este o iniţiativă cetăţenească semnată de 3 milioane de cetăţeni români pe care îi respectăm ca şi opţiune. În ce ne priveşte, noi am susţinut ideea acestui referendum. De altfel, a existat şi un protocol între BPN şi Coaliţia pentru Familie. Nu vom impune fiecărui membru al PNL să voteze într-un anume fel. Fiind o problemă de conştiinţă, fiecare membru al PNL se va poziţiona în funcţie de cum îi dictează conştiinţa. Ceea ce trebuie să reţină iniţiatorii referendumului, de un an, după adoptarea în Camera Deputaţilor a proiectului de revizuire a Constituţiei, majoritatea PSD-ALDE a blocat adoptarea acestui proiect în Senat, unde deţin majoritatea clară şi unde au refuzat să îl pună pe ordinea de zi, preferând să politizeze acest subiect, să-şi facă o temă de campanie politico-electorală din acest subiect. Noi considerăm că acest subiect nu trebuie politizat, iar românii trebuie lăsaţi să îţi exprime propria voinţă la referendumul pentru definirea familiei tradiţionale.

(Apropo de campanie, vă veți implica în campanie?) 

Cu siguranță, toți  care susțin din PNL, și readuc aminte că la Camera Deputaților o majoritate confortabilă au votat în favoarea acestei modificări constituționale, toți cei care consideră că este o modificare bună se vor implica şi în campanie. Este la latitudinea fiecăruia dacă se implică sau n-o să pot să-i cer unui coleg de-al meu dacă nu este de acord cu tema asta, să se implice în campanie împotriva voinței sale sau împotriva conștiinței.

(Călin Popesc Tăriceanu susținut în alegerile prezidențiale de PSD devine un candidat redutabil la preșidinție?) 

Este tot un candidat PSD. Din păcate pentru el, domnul Popescu-T. s-a manifestat ca un taliban PSD-ist din 2014, când a abandonat valorile liberale, şi a preferat să fie băiatul de mingi al lui Victor Ponta în primă fază şi acum al lui Liviu Dragnea. După părerea mea, nu afectează în niciun fel competiţia electorală. PNL a votat susţinerea pentru Klaus Iohannis şi avem convingerea că actualul preşedinte al României, domnul Klaus Iohannis, va câştiga alegerile prezidenţiale fără niciun fel de problemă.

(Ce credeți că își propune PSD prin OUG pentru eliminarea protocoalelor, a fost interpretat anunțul ca o amnistie mascată?) 

Este o amnistie mascată, așa este! Suntem categoric împotriva adoptării unei OUG în acest domeniu, nu face obiectul reglementării, conform Constituției prin intermediul OUG. De altfel, aici au uitat colegii mei să vă prezinte, știți că discutăm de mai mult  timp acest subiect, PNL are ca prioritate pentru actuala sesiune parlamentară, intrarea în dezbatere și adoptarea modificărilor la legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale. Principala modificare pe care o propunem este exercitarea controlului constituțional de către Curtea Constituțională și asupra ordonanțelor simple și ordonanțelor de urgență astfel încât să nu mai existe riscul, așa cum s-a întâmplat de multe ori, ca ordonanțele de urgență care au fost declarate neconstituționale după adoptarea ca lege, să producă efecte catastrofale pentru societatea românească.

Din acest motiv, asta este prioritatea noastră, să modificăm legea de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale. Deci nu este temei de ordonanţă de urgenţă, nu există niciun fel de urgenţă în acest domeniu şi nu înţeleg care este sensul acestei propuneri, decât o amnistie mascată.

Nu putem şti pentru că încă nu am văzut un proiect de text. Nu este prima oară când se face vorbire asupra acestei posibile reglementări. S-a mai vorbit asupra acestui subiect în sensul, dacă ţine-ţi mine, de declanşare automată a posibilităţii de revizuire a senţinţelor care au fost date ca urmare a aplicării protocoalelor, dar acest lucru nu se poate face decât dacă ele au lezat drepturile şi libertăţile fundamentale şi dacă au încălcat Constituţia sau legislaţia în vigoare.

Din punctul nostru de vedere este total neoportună. Dragnea şi cu acoliţii săi sunt disperaţi  să dea o amnistie şi o graţiere. Asta a fost obiectivul lor încă din marţea neagră, cum vă readuc aminte că Partidul Naţional Liberal, deşi era parte în majoritatea guvernamentală, a salvat practic România de apariţia unei asemenea catastrofe legislative cum e Legea amnistiei şi graţierii, de atunci ne lupătm cu toate forţele pentru a împiedica adoptarea unui astfel de act normativ.

(Dv. vreţi control de constituţionalitate şi pe OUG anterior ) 

O lege nu poate să fie apliată decât după intrarea în vigoare. Nu putem să declanşăm control de constituţionalitate pe ordonanţe care au fost adoptate anterior. Controlul de constituţionalitate va intra în vigoare după aprobarea modificării legislative, dacă ele vor fi aprobate.

(Şi PSD are o prioritate. Vrea ca pe viitor ordonanţele de urgenţă să se dea mai uşor. Veți susţineţi o asemenea aplicare?) 

Deci eu sunt categoric împotriva ordonanțelor de urgență, vă spun din capul locului. Trebuie să știți că după Legea de organizare și funcționare a Guvernului, doi oameni, ministrul inițiator și cu premierul care este cel care aprobă, că nu se mai votează, inainte pănă la venirea d-nului Năstase în funcția de premier în Guvern se vota și premierul avea votul de aur în cazul existenței unei egalități la vot între miniștri, ori la ora actuală este suficient ca premierul să spună adoptat, ca actul normativ să fie adoptat. Deci vă repet, doi oameni, ministrul inițiator și cu premierul pot să dea legi care să genereze obligații și drepturi pentru cetățenii  romani în cel mai grav dispreț față de democrație, față de principiul reprezentării.

Atât eu personal cât și Partidul Național Liberal suntem împotriva acestor ordonanțe de urgență, ele trebuie să dispară. Există la dispoziția Guvernului, în afară de Legea de reabilitare a Guvernului, care  permite adoptarea de ordonanțe simple în vacanța parlamentară, care este un sistem care este folosit și în alte democrații, nu au nevoie de ordonanțe de urgență, au la dispoziție asumarea răspunderii dacă vor să adopte rapid un act normativ sau procedura de urgență în care se poate dezbate mult mai repede în Parlament un proiect de act normativ pentru care există o urgență în adoptare.

Ca atare, suntem categoric împotriva ordonanțelor de urgență. Iar stupizeniile alea pe care le-am auzit, să fie elaborate proiectele de acte normative la nivelul aparatului de  lucru al primului ministru, deci o asemenea aberație mai rar mi-a fost dat să văd.  Păi înseamnă că trebuie să desființăm ministerele din punctul de vedere al funcției de reglementare, una dintre funcțiile esențiale ale ministerului este funcția de reglementare. Păi cum să inițieze niște neica nimeni aduși în aparatul de lucru al Guvernului, să inițieze propuneri de reglementare în domeniul fiscal, în domeniul educației, în domeniul  energiei, când ei sunt niște habarniști.

De aceea există ministere, pentru că adună specialiști care au inclusiv capacitatea  de a excercita funcția de reglementare, de a iniția proiecte de acte normative. Această chestiune este izvorâtă tot din dorința nesăbuită a lui Liviu Dragnea de a da Ordonanța asta cu amnistia și grațierea trecând peste Ministerul Justiției, pentru că Ministerul Justiției nu va iniția acest proiect de act normativ  după cum pare astăzi și atunci probabil încearcă să o bage pe ușa din dos modificând procedura de elaborare și avizare a proiectelor de acte normative.

(Primarul General cum vi s-a părut ieri, cu toate acele declarații?)

M-aș fi așteptat din partea Primarului General să ia poziție față de intervenția abuzivă a jandarmilor, față de reprimarea brutală a unei manifestații pașnice, față de gazarea, față de lovirea și față de fugărirea a zeci și sute de mii de cetățeni români imediat după ce a văzut modul de acționat Guvernul. Din păcate, nu a făcut lucrul asta  decât la ședința CEX. E adevărat că a spus lucruri interesante. Din ce spune doamna Firea aflăm că, de fapt, Dragnea și cu Carmen Dan se ocupă de poliție politică. Se ocupă de violarea corespondenței, se ocupă de interceptări ilegale ale transmisiilor prin  sms , prin whatsapp, pentru că dacă vă aduceți aminte, asta a spus Firea, că i s-a prezentat niște comunicări pe whatsapp și sms care au fost interceptate ilegal.

Am văzut de asemenea, din ceea ce spune doamna Firea, și înclin să îi dau dreptate în această chestiune că, de fapt, Dragnea se ocupă de înscenări, cum e înscenarea făcută prefectului cu așa zișii cetățeni. Deci am văzut fața hidoasa a PSD-ului, pe care o știam de altfel demult și pe care a simțit-o fiecare cetățean român  care a încasat bastoane, șuturi, scuturi în cap și gaze cu prilejul manifestației pașnice care a avut loc pe data de 10 august.

Firea a făcut-o din considerente de imagine personală, nu a făcut-o pentru că este împotriva reprimării brutale. Din păcate pentru PSD, conducerea PSD a arătat nu numai că nu au vrut să o sancționeze pe Carmen Dan pentru gravele abuzuri  săvârșite de forțele de ordine aflate în subordinea  domniei sale, ci dimpotrivă au făcut scut în jurul ei și au părut să aplaude de fapt acest tratament pe care îl aplică PSD cetățenilor români și anume tratamentul de lovire, de brutalizare, de gazare, un tratament  inacceptabil pentru o societate democratică membră a Uniunii Europene.

(Una dintre strategiile PSD ar fi candidați comuni la alegerile europarlametare. PNL ce părere are?)

Aici e complicat să vorbim de candidați comuni la europarlamentare pentru că depinde de afilierea fiecărei formațiuni politice la unul din grupurile politice de la nivelul Parlamentului European. În ceea ce ne privește pe noi, Partidul Național Liberal este membru al Partidului Popular European, cea mai puternică familie politică  europeană. Familia politică care are cea ma mare reprezentare în Parlamentul și care deține principalele funcții la nivel european, președinția Comisiei Europene, președinția Parlamentului European și președinția Consiliului European. Noi vom participa pe liste proprii, suntem forța de dreapta din România, care va participa la un nou succes al Partidului Popular European la nivel european pentru a putea continua reformele serioase care au fost începute în timpul actualei președinții și care de altfel au dus la o  perioadă de 4-5 ani de zile de creștere economică  continuă în aproape toate țările Uniunii Europene și la nivelul Uniunii Europene în ansamblu care a dus la crearea aproape 10 milioane de noi locuri de muncă la nivelul Uniunii Europene și care a generat o stare de  prosperitate pentru cetățenii țărilor din Uniunea Europeană.

Ca atare, Partidul Național Liberal va participa la alegerile europarlamentare pe propriile picioare cu obiectivul foarte clar de a asigura reprezentarea  României cât mai fidelă la  nivelul Uniunii Europene pentru că din păcate astăzi, alături de președintele României, Partidul Național Liberal este singura forță politică care este respectată, este ascultată și care are capacitatea de a influența deciziile în favoarea românilor la nivelul Uniunii Europene. 

(Doamna Turcan, voiam să vă întreb de plângerea penală  împotriva lui Liviu Dragnea, care a refuzat să convoace sesiune extraordinară . În ce stadiu sunteți sau dacă veți continua acest demers?) 

Avem deja colegi care doresc să-și asume în nume individual această plângere penală împotriva lui Liviu Dragnea. Plângerea este redactată și o să vă anunțăm exact cine semnează această plângere penală. Din punctul nostru de vedere, Liviu Dragnea  a încălcat atribuțiile pe care le are în calitatea domniei sale de președinte  al Camerei  Deputaților și fapta domniei sale este de natură penală. Regulamentul spune foarte clar, o sesiune extraordinară poate fi convocată și de o treime din numărul deputaților. Partidul Național Liberal împreună cu alți colegi din Parlament,în număr de 114, deci cu mult mai mult de o treime din numărul deputaților, a depus această solicitare pentru sesiune extraordinara.

De asemenea, regulamentul spune că președintele Camerei Deputaților este cel care își asumă convocarea și sesiunea nu se poate ține decât dacă este respinsă ordinea de zi în plen. Negru pe alb, acestea sunt textele de regulament cu valoare de lege și Liviu Dragnea a încălcat cu bună știință această lege. Așadar există toate motivele să depunem această plânagere penală.

(Ca educație, vorbeați de vouchere școală după școală. Ce valoare ar trebui să aibă și în ce condiții se acordă?

Proiectul afterschool generalizat, așa se numește proiectul  Partidului Național Liberal, este un proiect pe care l-am lansat în dezbatere publică. În momentul de față noi propunem o sumă de 200 de lei pentru acest voucher educațional care se pune la dispoziția părinților, prin Consiliile de Administrație și părinții pot opta să folosească acest voucher fie în sistemul de stat, fie în sistemul privat, astfel încât să poată beneficia copii lor de educație și după orele de curs.

(Și domnul Dumitrescu, pentru că mâine vor fi alegeri și în grupurile parlamentare, vă întreb dacă vor exista schimbări și la Senat?) 

O să vedem mâine. Până la urma dacă mă întrebați pe mine, eu o să candidez la funcția de lider de grup. Cine va mai candida o să vedem mâine la ședintă.

(Deducem că aveți și susținerea domnului Orban, pentru că ați ieșit într-o conferință de presă comună) 

Ludovic Orban

Ascultați-mă deci, actuala formulă de conducere a grupurilor parlamentare este o formulă care a fost izvorată din votul exprimat la Congresul Partidului Național Liberal. Vă readuc aminte că atât Raluca Turcan cât și Iulian Dumitrescu care sunt prim-vicepresedinți  aleși ai Partidului, au fost susținuți pentru a asigura practic leadershipul grupului parlamentar de la Camera și de la Senat într-o foarte bună legătură cu conducerea aleasă a partidului.

În ceea ce mă privește sunt un om extrem de serios, extrem de consecvent și consider că lucrurile au mers bine și pot să meargă și mai bine în aceeași formulă.

(Domnule Dumitrescu, vorbeați despre aceea reîntoarcere la alegerea în doua tururi. Și cei de la USR și cei de la PMP au zis ca vor depune proiectul de lege pentru așa ceva. Veți comunica, veți colabora cu aceștia ?) 

Iulian Dumitrescu

Sigur, noi nu putem. Noi avem o colaborare, și am avut și o sa avem si pe viitor, si cu USR-ul și cu PMP. Gupul PMP la Senat nu mai există, dar nu putem singuri să ne ducem proiectele la capăt.

Suntem totusi, există o aritmetică parlamentară, lupta pe care o ducem, stiți că s-a vorbit și în spațiul public de un front anti-PSD. Lupta pe care o ducem, o ducem împreună cu ei în plan parlamentar, și vrem să fie cât mai eficientă pe viitor.

(O colaborare bătută în cuie în  scris sau o colaborare cu o strângere de mână ?) 

Ludovic Orban 

Un petec de hartie stabileste calitatea unei cooperari.

V-am și prezentat că-i printre obiectivele dumneavoastră imbunatațirea dialogului, cooperarii și cresterea coeziunii actiunilor, asta nu ne face mai mulți. În schimb, în Parlament,  obiectivul nostru fundamental este să fragezim actuala majoritate parlamentară, să reducem cât mai mult sprijinul parlamentar pentru actuala putere, astfel încat să putem prin mijloace constituționale democratice să punem punct acestei guvernări nocive pentru România.

(Credeți ca veți reuși crearea acelui pol de opoziție ?) 

Suntem deja. Aproape marea majoritate a inițiativelor le-am susținut, deci sigur că există personalitatea fiecărui partid, există domeniile în care fiecare partid are să spun, priorități stabilite.În ceea ce ne privește, am susținut acele demersuri ale colegilor noștri pe care le-am considerat benefice si de asemenea, am cerut sprijinul și de cele mai multe ori l-am si obținut al colegilor noștri pentru demersuri care sunt benefice pentru România.

(Dar aceasta colaborare nu se va încheia într-un document scris, într-o alianță sau alta forma formală ?) 

Important este rezultatul acțiunii, iar rezultatul acțiunii încă este determinat de votul cetățenilor în decembrie 2016, care a stabilit foarte clar că la nivelul Parlamentului, Partidul Național are reprezentarea pe care o are și că opoziția împreună nu are nici 35% în Parlament.

Asta este realitatea, din cauza asta trebuie să intensificăm acțiunea de convingere, să intensificăm dialogul cu toate celelalte grupuri parlamentare și cu parlamentarii individuali din actuala majoritate pentru a-i convinge ca ar face un imens bine României dacă nu ar mai sprijinii Guvernul asta.

Mulțumim!

Sesizare de neconstituționalitate a PNL pe legea Curții Constituționale

Comunicat de presă al PNL 

privind depunerea sesizării de neconstituționalitate asupra modificărilor aduse Legii 47/1992

Partidul Național Liberal a înregistrat astăzi, 23 februarie a.c., sesizarea de neconstituționalitatea asupra modificărilor aduse Legii 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.


În principal, considerentele asupra neconstituționalității modificărilor adoptate privesc instituirea unui regim de superimunitate atribuit membrilor Curții Constituționale, care se află în afara cadrului constituțional actual.

Domnului Valer DORNEANU,

Preşedintele Curţii Constituţionale 

Stimate Domnule Preşedinte,

         În temeiul art. 146 lit. a) din Constituţia României, republicată, al art. 11 alin. (1) lit. a) raportat la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, care prevede: „Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori”,

         Subsemnații, Dumitrescu Iulian, Scântei Laura - Iuliana, Cristina Ioan, Mirea Siminica, Pîrvulescu Eugen, Stângă George Cătălin, Pauliuc Nicoleta, Bulacu Romulus, Cadariu Constantin – Daniel, Cazan Mircea Vasile, Chirteș Ioan – Cristian, Cîțu Florin – Vasile, Dănăilă Leon, Fenechiu Cătălin – Daniel, Filipescu Răducu – George, Gorghiu Alina Ștefania, Hărău Eleonora – Carmen, Oprea Mario Ovidiu, Pereș A. Alexandru, Popa G. Cornel, Popa Ion, Șoptică Costel, Țapu Nazare Eugen, Toma Cătălin Dumitru și Vela Ion – Marcel, toți în calitate de Senatori ai Partidului Național Liberal, precum și Alexandrescu Vlad – Tudor, Ghica Cristian, Goțiu Remus Mihai, Mihail Radu Mihai, Presadă Florina Raluca, Marussi George Nicolae, Coliban Allen, Dinică Silvia Monica, Dinu Nicoleta Ramona, Dircă George Edward, Fălcoi Nicu, Lungu Dan și Wiener Adrian, toți în calitate de Senatori ai Uniunii Salvaţi România, semnatari ai prezentei sesizări conform tabelului de semnături anexat prezentei, în original, formulăm prezenta

SESIZARE DE NECONSTITUŢIONALITATE 

cu privire la Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (L76/2017), adoptată de către Senatul României, în şedinţa din data de 14 februarie 2018, având în vedere următoarele considerente: 

Situația de fapt sesizată

      Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (PL-x nr. 147/2017) a fost adoptată de către Camera Deputaților, ca prima cameră sesizată, în şedinţa din data de 11 aprilie 2017, potrivit art.76 alin.(1) din Constituţia României, republicată şi de către Senatul României (L76/2017), în calitate de cameră decizională, în şedinţa din data de 14 februarie 2018, potrivit art.75 alin.(1) teza a II-a din Constituţia României, republicată, propunerea legislativă menționată având caracter de lege organică.

      Potrivit Expunerii de motive a iniţiatorului, scopul legii a fost acela “de a elimina anticipat, orice posibilități de exercitare a unei presiuni asupra judecătorilor Curții Constituționale”, de a asigura judecătorilor Curții Constituționale o “imunitate mai extinsă decât a oricărui alt demnitar al statului”, inițiatorul apreciind că “aceasta se impune din perspectiva necesității asigurării unei protecții legitime unor demnitari care (...) nu au nici statutul politic al parlamentarilor sau al Președintelui României, nici o funcție de carieră profesională ca în cazul magistraților”.

       În considerarea scopului enunțat de către inițiator, legea care face obiectul prezentei sesizări de neconstituționalitate a adus următoarele modificări Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale:

      *urmărirea penală, reținerea, arestarea, percheziționarea și trimiterea în judecată penală a judecătorilor Curții constituționale se poate face doar cu încuviințarea a două treimi din numărul judecătorilor Curții, eliminându-se din reglementarea actuală a Legii nr. 47/1992, competența de aprobare a cererilor de arestare sau de trimitere in judecată, care revenea anterior Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, al Senatului sau a Preşedintelui României, după caz și statuând pentru prima oară, că astfel de cereri vor fi formulate doar de ministrul justiției, la sesizarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar încuviințarea acestor cereri va fi de competenta plenului Curții Constituționale care va decide cu votul a două treimi din numărul judecătorilor;

     * s-a eliminat sancțiunea suspendării de drept din funcție a unui judecător al Curții Constituționale ca urmare a trimiterii acestuia în judecată penală, rămânând la latitudinea plenului Curții de a aprecia și a de putea decide prin votul a două treimi din numărul judecătorilor, suspendarea din funcție a unui judecător al Curții trimis în judecată penală.

    * în cazul în care un judecător a fost numit pentru restul de mandat al unui alt judecător, indiferent de durata restului de mandat, judecătorul în cauză va putea fi numit la reînnoirea Curții Constituționale pentru un mandat complet de 9 ani.

    * s-a recunoscut judecătorilor Curții Constituționale beneficiul ca la încetarea mandatului, să poată opta pentru intrarea în avocatură sau în notariat, fără examen.

    *s-a reglementat modalitatea de exercitare a dreptului la pensie de serviciu de către judecătorii Curții, precum și dreptul la indemnizația netă pe 6 luni de activitate, la data încetării mandatului de judecător ca urmare a expirării termenului acestuia sau a imposibilității exercitării sale din motive de sănătate.

       Guvernul, în Punctul de vedere transmis Parlamentului, a comunicat că susține propunerea legislativă.

     Consiliul Legislativ a avizat favorabil prin Adresa nr. 113/03.03.2017, propunerea legislativă, cu observații și propuneri, evidențiind faptul că “soluția legislativă privind necesitatea încuviințării plenului Curții Constituționale pentru începerea și efectuarea urmăririi penale împotriva judecătorilor constituționali generează o imunitate sui-generis care nu are consacrare constituțională”. Consiliul Legislativ a criticat și soluția legislativă privind suspendarea din funcție a judecătorului constituțional trimis în judecată doar ca urmare a deciziei plenului Curții Constituționale în condițiile în care sancțiunea suspendării de drept operează în cazul trimiterii în judecată a Avocatului Poporului și a adjuncților acestuia (art. 31 alin. 3 din Legea nr. 35/1997, republicată, cu modificările și completările ulterioare), precum și în cazul membrilor Guvernului (conform art. 109 alin. (2) din Constituția României, republicată).

Critici de neconstituționalitate: 

B1. Motive intrinseci 

        Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (L76/2017) a fost adoptată cu încălcarea mai multor dispoziții constituționale, respectiv:

   1. Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale încalcă prevederile cuprinse în art. 124 alin. (1) și (2) din Constituția României, republicată, care prevăd:

    Art. 124 alineatul (1): Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.

    Art. 124 alineatul (2): Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

    Prin modificarea adusă alineatelor (1), (2) și (3) ale articolului 66 din Legea nr. 47/1992, Parlamentul a încălcat principiul constituțional al înfăpuirii justiției, instituind o imunitate extinsă, pentru judecătorii Curții Constituționale, cu privire la toate faptele penale comise de aceștia, atât înainte de exercitarea mandatului, cât și în timpul exercitării mandatului, indiferent dacă faptele sunt realizate sau nu în legătură cu exercițiul mandatului și indiferent de forma de vinovăție. Această imunitate reglementată de legiuitorul ordinar pentru judecătorii Curții Constituționale este mai extinsă decât oricare dintre imunitățile și măsurile de protecție stabilite de legiuitorul constituant pentru parlamentari, pentru Președintele României și pentru membrii Guvernului.

       Conform art. 66 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, așa cum a fost modificat de legea adoptată de Parlament, “(1) Judecătorii Curții nu pot fi urmăriți penal, reținuți, arestați, percheziționați sau trimiși în judecată penală decât cu încuviințarea plenului Curții Constituționale, la cererea ministrului justiției, sesizat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. (2) Încuviințarea prevăzută la alin. (1) se dă cu votul a două treimi din numărul judecătorilor Curții Constituționale, după ascultarea judecătorului în cauză. (3) Pentru infracțiuni săvârșite de judecătorii Curții, urmărirea penală și trimiterea în judecată se fac numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.”

        Constituția României, republicată, a instituit o imunitate de procedură pentru parlamentari pentru faptele penale comise înainte sau în timpul exercitării mandatului. Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 270/2008 publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008) faptul că «imunitatea parlamentară - ca "imunitate de procedură" - este un mijloc de protecție împotriva unor măsuri abuzive, determinate uneori de motive politice. Curtea constată că, în urma revizuirii Constituției, imunitatea parlamentară are un conținut mai restrâns, așa cum se deduce din art. 72 alin. (2) din Constituție. Astfel, deputații și senatorii pot fi urmăriți și trimiși în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziționați, reținuți sau arestați decât cu încuviințarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. În cauza de față, fiind vorba de sesizarea de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a uneia dintre cele trei autorități pentru a cere urmărirea penală a unor membri ai Guvernului care au și calitatea de parlamentar, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea fundamentală, ce se referă strict la imunitatea parlamentară.»  În consecință, imunitatea prevăzută de legiuitorul constituant pentru parlamentari se compune, pe de o parte, din iresponsabilitatea acestora pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului (conform art. 72 alin. 2 din Constituția României, republicată) și, pe de altă parte, din inviolabilitatea parlamentarilor, în sensul în care pentru faptele penale comise înainte sau în timpul exercitării mandatului, aceștia nu pot fi percheziționați, reținuți sau arestați decât cu încuviințarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor (art. 72 alin. 2 din Constituția României, republicată).

       În cazul membrilor Guvernului, Constituția României a instituit o măsură de protecție cu privire la faptele săvârșite în exercițiul funcției lor. Prin Decizia nr. 93/16.06.1999 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 28 iunie 1999, Curtea Constituțională a reținut că, în privința mandatului de membru al Guvernului, Constituția nu a instituit imunitatea guvernamentală, ci o altă măsură de protecție, și anume condiționarea dreptului de a cere urmărirea lui penală pentru fapte săvârșite în exercițiul funcției. Astfel, «dispozițiile art. 109 alin. (2) din Legea fundamentală instituie o măsură de protecție a mandatului exercitat de membrii Guvernului, având deci caracterul obiectiv al unei garanții constituționale de ordin procedural, menită să ocrotească interesul public, și anume realizarea actului de guvernare prin exercițiul mandatului. Această măsură de ocrotire a interesului public subzistă și după încetarea mandatului membrilor Guvernului, așa încât este evident că, în privința infracțiunilor comise în exercițiul funcției, punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului trebuie să se realizeze cu respectarea acelorași norme procedurale.» Pentru orice alte fapte incriminate de legea penală și care nu sunt săvârșite în exercițiul funcției, membrii Guvernului răspund potrivit dreptului comun.

    În cazul Președintelui României, Constituția României a instituit și o imunitate pentru acesta exclusiv cu privire la faptele comise de Președintele României înainte sau în timpul mandatului. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 678/13.11.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, Curtea a realizat o interpretare a prevederilor constituţionale referitoare la imunitatea Preşedintelui și a definit această imunitate « ca fiind un mijloc de protecție, menit să îl apere de eventuale presiuni, abuzuri si procese șicanatorii îndreptate împotriva sa în exercitarea mandatului pe care îl are de îndeplinit, având drept scop garantarea libertății de exprimare si protejarea împotriva urmăririlor judiciare abuzive. Importanța acestei garanții constituționale constă în necesitatea asigurării unei protecții speciale a reprezentanților poporului în cadrul exercitării mandatului pentru care au fost aleși. Pe această cale sunt garantate independența si separația puterilor în stat, ca expresie a valorilor promovate într-un stat democratic. Acesta este motivul pentru care imunitatea are un caracter imperativ, neconstituind un drept subiectiv la care titularul poate renunța atunci când apreciază a fi oportun. Ea este o garanție de ordine publică a mandatului si, pe cale de consecință, poate fi invocată din oficiu, nu doar de titular, si oricând pe durata exercitării mandatului, fiind un element constitutiv al statutului juridic constituțional al Președintelui României. » Astfel, în opinia Curții, Președintele «se bucură de imunitate [art. 84 alin. (2) din Constituție], sub cele două aspecte ale acesteia: iresponsabilitatea pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, si inviolabilitatea, cu limita prevăzută de art. 96 din Constituție - punerea sub acuzare pentru fapte de înaltă trădare. În virtutea inviolabilității de care se bucură mandatul prezidențial, pe perioada exercitării acestuia, Președintele nu poate fi supus niciunei proceduri judiciare penale, cu excepția situației prevăzute de art. 96 din Constituție.»

     Analizând semnificaţia juridică a instituţiei imunităţii Președintelui, Curtea a constatat că aceasta este o garanţie constituţională, o măsură de protecţie juridică a mandatului, care are menirea să asigure independenţa titularului mandatului faţă de orice presiuni exterioare sau abuzuri. Garanţia prevăzută la art. 72 alin. (1) din Constituţie încurajează titularul mandatului în adoptarea unui rol activ în viaţa politică a societăţii, întrucât înlătură răspunderea juridică a acestuia pentru opiniile politice exprimate în exercitarea funcţiei de demnitate publică. Însă, titularul mandatului rămâne răspunzător, conform legii, pentru toate actele şi faptele săvârşite în perioada în care a exercitat funcţia publică şi care nu au legătură cu voturile sau opiniile politice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 284 din 21 mai 2014, paragraful 44, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 3 iulie 2014).

    Sub aspect teoretic, art. 66 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, așa cum a fost modificat de legea adoptată de Parlament și supusă prezentei critici, deși face posibilă urmărirea penală și trimiterea în judecată, respectiv reținerea, arestarea sau percheziționarea unui judecător al Curții Constituționale, condițiile legale în care se pot realiza aceste acte procesuale sunt dificil de realizat și depind pe de o parte, de voința exclusivă a unei autorități politice, respectiv de Ministerul Justiției, iar pe de altă parte de voința autorității administrativ-jurisdicționale, plenul Curții Constituționale, aspecte care conduc la aprecierea fermă a imposibilității înfăptuirii justiției cu privire la toate faptele penale comise de un judecător al Curții Constituționale.

    Reglementând că “Judecătorii Curții nu pot fi urmăriți penal, reținuți, arestați, percheziționați sau trimiși în judecată penală decât cu încuviințarea plenului Curții Constituționale, la cererea ministrului justiției, sesizat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”, practic înfăptuirea justiției nu mai depinde de judecator, ci de voința exclusivă, pe de o parte, a ministrului justiției de a da curs sesizării Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, pe de altă parte, de voința plenului Curții de a încuviința măsura procesuală cu o majoritate calificată de două treimi, cu atât mai greu de obținut cu cât, în formularea actuală a legii, judecătorul vizat de cererea ministrului justiției poate participa la vot. Or, instituirea de către legiuitorul ordinar a unor garanții procesuale atât de extinse, derogatorii de la dreptul comun în materie, care nu au fost avute în vedere de legiuitorul constituant, riscă să lase fără conținut însăși principiul constituțional al înfăptuirii justiției, prevăzut în art. 124 alin. (1) și (2), cu privire la faptele penale comise de judecătorii Curții Constituționale.

      De asemenea, legiuitorul ordinar nu distinge între faptele penale comise de judecătorii Curții Constituționale în legătură cu exercițiul mandatului de faptele penale comise de judecătorii Curții Constituționale care nu au legătură cu exercițiul respectivului mandat, ceea ce evidențiază o neînțelegere a rațiunii juridice pentru care se instituie o imunitate de procedură, anume aceea de a proteja mandatul de autoritate care se exercită de o anumită persoană de eventuale șicane și abuzuri, scopul nefiind acela de a îngreuna excesiv, până la eliminare, angajarea răspunderii penale pentru fapte care nu au legătură cu exercițiul mandatului de autoritate. 

   2. Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale încalcă atribuțiile constituționale ale Ministerului Public cuprinse în art. 131 alin. (1) și (3) din Constituția României, republicată, care prevăd:

“Art. 131 (1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

 (3) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.”

      Articolul 66 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, așa cum a fost modificat de legea adoptată de Parlament încalcă prevederile art. 131 alin. (1) și alin. (3) din Constituția României, republicată, întrucât conferă în mod nejustificat o atribuție ministrul justiției, membru al unui organ politic, Guvernul, de a cere, la sesizarea Procurorului General, urmărirea penală, reținerea, arestarea, percheziționarea sau trimiterea în judecată a judecătorilor Curții Constituționale, fapt ce încalcă competența constituțională a Ministerului Public, respectiv a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Practic, ministrul justiției dobândește o atribuție absolut discreționară de apreciere cu privire la conținutul sesizării formulate de Procurorul General, putând să dea curs sau nu respectivei sesizări, în funcție de aprecierea sa exclusiv subiectivă, fără a fi obligat să aibă în vedere criterii obiective și transparente.

   Analizând economia relațiilor constituționale dintre Curtea Constituțională și alte instituții ale statului, existența unei cereri din partea Ministrului Justiției prin care solicită Curții încuviințarea unor măsuri procesuale penale împotriva unui judecător constituțional este complet nejustificată. Sesizarea Procurorului General ar trebui să poată fi adresată direct Curții Constituționale și în niciun caz printr-o a treia parte, care nu ar avea, de fapt, nicio competență cu privire la aspectele de natură procesual penală sesizate și dezbătute.

3. Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale încalcă independența judecătorilor constituționali reglementată prin art. 145 din Constituția României, republicată, care prevede:

“Art. 145. Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia.”

Articolul 66 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, așa cum a fost modificat de legea adoptată de Parlament introduce persoana Ministrului Justiției, om politic, membru al unui Guvern numit politic, în procedura sesizare și încuviințare a unor măsuri procesuale privitoare la un judecător constituțional fapt de natură să afecteze statutul de independență față de factorul politic al respectivului judecător. O eventuală situație în care Ministrul Justiției, fără nicio justificare obiectivă, pentru unii judecători ar cere încuviințarea unor măsuri procesuale penale și pentru alți judecători nu ar cere încuviințarea unor măsuri procesuale penale poate constitui o încălcare a independenței judecătorilor constituționali.  O astfel de împrejurare va  conduce subsecvent, la scăderea încrederii cetățenilor în activitatea Curții Constituționale, aspect fundamental pentru asigurarea legitimității justiției constituționale într-un stat de drept, creând practic imaginea conform căreia există o clasă de super-cetățeni care beneficiază nu numai de o imunitate extinsă pentru faptele penale comise, cât și de protecția factorului politic, anume de protecția Ministrului Justiției.

4. Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale încalcă principiul separației puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituția României, republicată, care prevede:

“Art. 1 alin. (4): Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.”

    În conformitate cu prevederile art. 142 alin. (2) din Constituția României, „Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit”, iar potrivit alineatului (3) al art. 142 „ Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României. ”

     Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a reluat în cuprinsul art. 5 prevederile constitutionale privind structura Curții și competențele constituționale de numire de către cele trei autorități: Camera Deputaţilor, Senat şi Preşedintele României. În forma în vigoare a Legii nr. 47/1992, Articolul 66 alineatul (1) prevede că “Judecătorii Curţii Constituţionale nu pot fi arestaţi sau trimişi în judecată penală decât cu aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, al Senatului sau a Preşedintelui României, după caz, la cererea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.”

    Legiuitorul constituțional a partajat competența de numire a judecătorilor Curții între Parlament (Camera Deputatilor și Senat) și Președintele României. În reglementarea regimului juridic al imunității de procedură în materia arestării sau a trimiterii în judecată, prin legea organică de organizare si functionare a Curții, art. 66 alin. (1), s- a stabilit în sarcina acelorași autorități - Camera Deputaţilor, Senat şi Preşedintele României - competența aprobării cererii de arestare sau de trimitere in judecata formulată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva unui judecător al Curții Constituționale.

    Deși nu este o normă de procedură cu valoare de principiu constituţional, reglementata chiar in Constitutie, continutul în vigoare al art. 66 alin. (1) reflectă în legea organică rolul pe care îl are fiecare dintre cele trei autorităţi publice (Camera Deputaţilor, Senat şi Preşedintele României) în mecanismul constituţional de numire a Curții Constituționale, statuând competența de aprobare a cererilor de arestare sau de trimitere în judecată a unui judecător al Curții, tot în sarcina autorității care l-a numit potrivit Constitutiei. Prin urmare, competenta de numire a judecătorilor Curții este o norma constitutională de procedură care subscrie în continutul ei și prerogative corelative ale acelorasi autorități, tot de ordin procedural și nu material, în ceea ce priveste răspunderea juridică a judecătorilor Curții, prerogative materializate în aprobarea de către aceste autorități a cererilor de arestare sau trimitere in judecată penală. Modalitatea constituțională în care a fost numit un judecator al Curții, respectiv autoritatea care l-a numit, determină implicit, competența aceleiași autorități de a aproba și cererea de arestare sau de trimitere în judecată penală formulată împotriva acelui judecator. Nici Constituția, nici Legea de organizare si functionare a Curții Constituționale nu reglementeaza competenta de numire, respectiv competenta de aprobare a unei cereri de arestare sau de trimitere in judecata penala, intr-un mod alternativ între cele trei autoritati și nici nu mentioneză posibilitatea delegării acestei competente unei alte autorități, in afara celor trei reglementate constitutional.

   Un astfel de rationament a avut în vedere Curtea Constitutionala și atunci cand a solutionat conflictul juridic de natură constituţională ce a făcut obiectul Deciziei Curții Constituționale nr. 270/2008 publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008. Curtea a reținut că din examinarea dispoziţiilor art. 109 alin. (2) din Legea fundamentală, care prevăd că“ Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor", rezultă că ele constituie o normă de procedură cu valoare de principiu constituţional. Această formulă sintetică reflectă rolul pe care îl are fiecare dintre cele trei autorităţi publice în mecanismul constituţional de formare a Guvernului şi al răspunderii membrilor Guvernului. ...... fiecare dintre cele trei autorităţi au o competenţă proprie. Textul constituţional exclude atât competenţa cumulativă a cererilor celor trei autorităţi publice, cât şi competenţa alternativă între cele trei autorităţi.”

   În considerarea argumentelor enunțate, apreciem că Parlamentul nu putea să renunțe la o prerogativa procedurală care decurgea dintr-o atributie constitutională de numire a judecatorilor la Curtea Constitutională, în favoarea unei alte puteri sau autoritati, în cazul dat în favoarea ministrului justitiei, membru al Guvernului.

   Dispozitiile art. 1 alin. (4) din Constitutia României privind principiul separatiei și echilibrului puterilor in stat a fost încălcat prin transferarea de catre Parlament a acestei competente de aprobare a cererilor de arestare sau de trimitere in judecata penala catre Guvern conform art. 66 alin. (1), ceea ce este de natura să afecteze buna functionare a Curtii Constitutionale, ea însăși garant al supremației Constituției și să creeze în viitor conflicte juridice de natură constitutională. Pornind de la textele constitutionale si legale, Curtea a statuat in repetate rânduri cu privire la notiunea de conflict juridic de natura constitutionala intre autoritati publice, retinând că un atare conflict există si „în cazul omisiunii unor autorități publice constând în declinarea competentei sau in refuzul de a îndeplini anumite acte care intra în obligatiile lor”(Decizia nr. 53/28.01.2005 publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005).

    Pentru considerente similare care privesc raporturile juridice dintre Guvern – ministrul Justitiei, pe de o parte si procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, art. 66 alin. (1) contravine principiului separatiei puterilor in stat prevazut de art. 1 alin. (4) din  Constitutia României întrucat include ministrul justitiei, factorul politic, în procedura de sesizare și încuviințare a unor măsuri procesuale privitoare la un judecător constituțional fapt de natură să afecteze nu doar statutul de independență față de factorul politic al respectivului judecător, dar si separatia puterilor in stat. Transmiterea unei cereri din partea Ministrului Justiției prin care solicită Curții încuviințarea unor măsuri procesuale penale împotriva unui judecător constituțional este exclusiv la latutudinea ministrului justitiei fapt ce nu poate fi interpretat ca o garantie procedurala pentru judecatorul constitutional, ci mai degraba ca un mijloc de control si interventie politica in gestionarea raspunderii juridice a judecatorilor Curtii, precum si o interferenta nedorită in procedurile penale care ar privi un judecator al Curtii. Ministrului Justitiei nu i se pot transmite prerogative care sa-i permita sa interfeze si sa cenzureze solutiile dispuse de procurori sau sa îi creeze premise noi pentru exercitarea oricarei forme de presiuni politice asupra judecatorilor Curtii.

5. Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, precum si art. 1 alin. (3) și (5) din Constituția României, republicată, privind obligația respectării supremației Constituției și a legilor, texte care prevăd:

    “Art. 16 (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. «

  « Art. 1 alin. (3) : România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. “

    Art. 66 alin. 5 al Legii nr. 47/1992, așa cum a fost modificat de legea adoptată de Parlament, prevede ca: „judecătorul trimis în judecată penală poate fi suspendat prin decizia Plenului Curții Constituționale adoptată cu votul două treimi din membrii Curții.”. Aceasta reglementare înlocuieste reglementarea in vigoare a art. 66 alin, (3) care prevede:  “ De la data trimiterii în judecată penală, judecătorul Curţii Constituţionale este suspendat de drept din funcţia sa. În caz de condamnare definitivă, el este exclus de drept, iar în caz de achitare, suspendarea încetează.”

     Conform acestui text, fără a institui nici un criteriu obiectiv de apreciere, legiuitorul instituie posibilitatea pentru Plenul Curții Constituționale, de a decide sau nu suspendarea judecătorului constituțional trimis în judecată pentru orice faptă penală, inclusiv pentru o faptă penală comisă în exercițiul mandatului său. Mai mult, în absența unor prevederi exprese, rezultă că judecătorul trimis în judecată pentru care Plenul poate dispune suspendarea din funcție, va putea participa și va putea vota în cadrul ședinței Plenului, aspect care încalcă principiul conform căruia nimeni nu poate fi judecător în propria cauză (“Nemo esse judex in sua causa potest”).

      Dispozițiile art. 66 alin.(5) încalcă art. 16 alin.(1) și (2) și art. 1 alin. (3) și( 5) din Constituția României, așa cum au fost interpretate pe cale jurisprudențială chiar de Curtea Constituțională. Recent, în Decizia nr. 32/23.01.2018 cu privire la o modificare a Legii nr. 188/1999 prin care s-a abrogat măsura administrativă a suspendării raportului de serviciu în cazul trimiterii în judecată, în cadrul unui proces penal, în ceea ce privește persoanele care au calitatea de funcționari publici, Curtea a precizat că se creează un tratament diferențiat, contrar prevederilor consacrate de art. 16 din Constituție. Mai mult, posibilitatea lăsată acestor persoane de a continua să exercite prerogativele de funcționari publici, cu toate drepturile și responsabilitățile pe care exercițiul autorității de stat le implică, în condițiile în care s-ar afecta activitatea și imaginea publică a autorității, contravine principiului statului drept și principiului supremației Constituției și al obligativității respectării legilor, consacrate de art. 1 alin. (3) și (5) din Legea fundamentală, și vulnerabilizează încrederea cetățenilor în autoritățile statului. 

      În Decizia nr. 32/2018, Curtea a reținut că „standardele privind integritatea și deontologia funcționarului public se mențin atât în situația în care există o condamnare definitivă a acestuia de către instanța de judecată, fiind înlăturată prezumția de nevinovăție, cât și în situația în care funcționarul public este trimis în judecată pentru infracțiuni de o gravitate deosebită, în acest ultim caz nefiind înlăturată prezumția de nevinovăție. Cele două situații reclamă soluții juridice diferite pentru protejarea aceleiași valori sociale – integritatea/probitatea persoanei care deține această calitate și prestează un serviciu public, exercitând autoritatea publică cu care a fost învestită de stat. Atunci când intervine trimiterea în judecată sau arestul preventiv, deci există o suspiciune rezonabilă cu privire la comiterea unor infracțiuni, nu este înlăturată prezumția de nevinovăție, dar nu se poate reține că autoritatea și integritatea funcției publice nu sunt afectate, motiv pentru care legiuitorul a instituit regula suspendării raportului de serviciu pentru funcționarul în cauză. Însă, elementul comun care conduce la protejarea autorității și integrității funcției publice este faptul că funcționarul public condamnat definitiv sau trimis în judecată nu mai poate desfășura atribuțiile de serviciu, fie cu caracter definitiv (în cazul certitudinii comiterii unor infracțiuni), fie cu caracter temporar (numai pe perioada în care a existat suspiciunea comiterii unor infracțiuni).

Formularea unei acuzații penale, urmată de luarea măsurii preventive a arestului și/sau trimiterea în judecată nu înlătură prezumția de nevinovăție a persoanei acuzate penal, dar o plasează, temporar, în afara cadrului legal de exercitare a funcției publice (...). Luarea măsurii preventive a arestului sau trimiterea în judecată este cea care determină schimbarea situației juridice a persoanei care exercită autoritatea publică și îi suspendă, din punct de vedere legal și moral, calitatea de a ocupa funcția cu care a fost învestită. Pe de altă parte, chiar dacă prezumția de nevinovăție a acesteia nu este desființată până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, întrucât există îndoieli rezonabile cu privire la buna-credință și loialitatea funcționarului public în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, în această perioadă, acestuia nu i se mai poate încredința de către stat exercițiul autorității publice, persoana pierzând temporar legitimitatea de a reprezenta interesele generale pe care legea o obligă să le protejeze”. 

În aceeași decizie, Curtea a reținut că „eliminarea unei garanții a integrității și probității morale a persoanei care ocupă o funcție publică, ce presupune, în temeiul Legii nr. 188/1999, introduce un dublu standard în materia suspendării raporturilor de muncă ca urmare a desfășurării unor proceduri judiciare și apare ca un demers arbitrar, fără nicio justificare rațională, obiectivă și rezonabilă”.

De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că sancțiunea suspendării de drept a funcționarului public trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni are ca finalitate protejarea autorității sau a instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale săvârșite de către funcționarul public. (Deciziile Curții Constituționale nr. 62/2013, nr. 1553/2011, nr. 1593/2011).

Totodată, cu privire la integritatea în funcție publică, Curtea Constituțională a dezvoltat o amplă jurisprudență, arătând că exercitarea funcțiilor și demnităților publice trebuie să se realizeze în coordonatele statului de drept: „Statul de drept presupune, pe de o parte, capacitatea acestuia de a asigura cetățenilor servicii publice de calitate și de a crea premisele pentru încrederea cetățenilor în instituțiile și autoritățile publice. Aceasta presupune obligația statului de a impune standarde etice și profesionale în special celor chemați să îndeplinească activități ori servicii de interes public și, cu atât mai mult, celor care înfăptuiesc acte de autoritate publică, adică pentru acei agenți publici sau privați care sunt învestiți și au abilitarea de a invoca autoritatea statului în îndeplinirea anumitor acte sau sarcini. Statul este dator să creeze toate premisele - iar cadrul legislativ este una dintre ele - pentru îndeplinirea funcțiilor statului de către profesioniști care îndeplinesc criterii profesionale și de probitate morală.” (Decizia Curtii Constitutionale nr. 258/2016).

Pentru a evita încălcarea dispozițiilor constituționale, dar și pentru a crea premisele încrederii cetățenilor în justiția constituțională realizată de Curtea Constituțională, legiuitorul nu ar trebui să instituie posibilitatea suspendării, ci suspendarea de drept a mandatului la momentul trimiterii în judecată.

6. Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale încalcă prevederile art. 142 alin. (2) din Constituția României, republicată, care prevede:

“Art. 142 (2) Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.”

Art. 68 alin. (3) al Legii nr. 47/1992, așa cum a fost modificat de legea adoptată de Parlament, prevede ca: „Judecătorul care a fost numit pentru restul de mandat al unui alt judecator va putea fi numit, la reînnoirea Curții Constituționale, pentru un mandat complet de 9 ani.” Reglementarea nouă prelungește într-un mod excesiv perioada unui mandat de judecator al Curtii constitutionale permitând ca un judecator care a fost numit pentru restul de mandat al unui alt judecator, indiferent de durata restului, sa poata sa fie numit pentru un nou mandat de 9 ani. Prin urmare, daca un judecator ar fi numit pentru un rest de mandat de 8,3 luni, la finalizarea restului de mandat, acel judecator ar putea candida si obtine o noua numire pentru un nou mandat complet de 9 ani, fapt ce contravine interdictiei constitutionale prevazute de art. 142 alin. (2) care prevede expres ca mandatul nu poate fi prelungit sau înnoit.

În forma în vigoare, Art. 68 alin. (3) prevede că "În cazul în care perioada pentru care a fost numit noul judecător, potrivit alin. (2), este mai mică de 3 ani, acesta va putea fi numit, la reînnoirea Curţii Constituţionale, pentru un mandat complet de 9 ani." Această reglementare permite (re)numirea pentru un mandat întreg a judecătorilor constituționali care au mai fost numiți pentru exercitarea până la expirare a mandatelor altor judecători constituționali care, din varii motive, au încetat cu mai puțin de 3 ani înainte de termen. Pe cale de consecință, numai dacă perioada cuprinsă între data preluării mandatului incomplet și data expirării acestuia este mai mare sau egală cu 3 ani, judecătorul constituțional înlocuitor își pierde dreptul de a fi (re)numit pentru un mandat întreg.

După cum se poate observa, posibilitatea (re)numirii pentru un mandat întreg a judecătorilor constituționali care au mai fost numiți pentru exercitarea până la expirare a mandatelor altor judecători constituționali nu a fost eliminată, ci a fost menținută fără condiția actuală ca perioada cuprinsă între data preluării mandatului incomplet și data expirării acestuia să mai mare sau egală cu 3 ani, ceea ce permite până la 18 ani de activitate în cadrul Curții Constituționale, echivalentul a două mandate complete. Astfel, în situația ipotetică în care mandatul unui judecător constituțional ar înceta chiar la data numirii sale în funcție sau la scurt timp după aceea (ex. demisie, deces, etc.), judecătorul constituțional înlocuitor ar putea fi numit pentru un nou mandat de 9 ani după ajungerea la termen a primului mandat de 9 ani.

Eventualele argumente în sensul că primul mandat ar fi exercitat în numele altuia, că nu ar reprezenta un mandat propriu-zis, sau că nu ar putea fi asimilat unei prelungiri ori înnoiri de mandat, nu sunt suficiente pentru a justifica eludarea prevederilor fără echivoc ale Constituției, din care rezultă fără niciun dubiu intenția legiuitorului constituant de a nu permite judecătorilor constituționali să dețină această funcție pentru o perioadă mai mare de 9 ani.

Apreciem totodata, în critica noastră, că art. 68 alin. (3) cum a fost modificat si adoptat de Parlament genereaza discriminare între judecatorii Curții și instituie în mod nejustificat un regim juridic diferențiat între judecătorii constituționali numiți mai întâi pentru exercitarea până la expirare a mandatelor altor judecători constituționali, care vor putea fi (re)numiți pentru un mandat complet, și judecătorii constituționali numiți mai întâi pentru exercitarea unui mandat complet, care nu vor mai putea fi numiți nici măcar pentru ducerea la termen a mandatelor unor alți judecători constituționali.

Criticile exprimate mai sus sunt în spiritul recomandărilor Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (“Comisia de la Veneția”) din cadrul Consiliului Europei care în “Compendiul privind opiniile Comisiei de la Veneția, rapoartele și studiile asupra justiției constituționale », publicat la Strasbourg la data de 18 decembrie 2017 (CDL-PI2017/008), a arătat că orice prelungire de mandat a unui judecător constituțional și chiar optiunea legislativă de a permite realegerea unui judecător pentru un nou mandat după exercitarea primului, poate determina subminarea independenței judecătorilor. Comisia de la Veneția recomandă un singur mandat de judecător, cu durată mare, fără posibilitatea prelungirii sau reînnoirii, chiar printr-un nou proces de alegere/desemnare (a se vedea Opiniile Comisiei de la Veneția față de proiectul de lege de organizare a Curtii Constitutionale din Muntenegru, precum si opiniile exprimate asupra propunerilor de amendare Legii Curții Constitutionale din Letonia). În considerarea duratei mari a unui mandat de judecator (între 7- 12 ani), Comisia de la Venția recomandă reglementarea prin Constitutie a interdictiei de prelungire sau reînnoire tocmai pentru a asigura si consolida independenta judecatorilor Curtii Constitutionale și a Curții în ansamblul ei (opiniile exprimate asupra proiectului de Constituie al Ungariei).

Întrucât art. 142 alin. (2) din Constituția României, republicată, a fost redactat și corespude spiritului recomandărilor Comisiei de la Veneția, apreciem că orice soluție legislativă promovata prin chiar legea organica de organizare si funcționare a Curtii Constitutionale este neconstituțională.

7. Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respectiv Art. 66 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, astfel cum este modificat prin legea adoptată de Parlament, încalcă recomandări ale Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (“Comisia de la Veneția”) din cadrul Consiliului Europei:

“În timp ce unele state, în particular din estul Europei, conferă inviolabilitatea penală a judecătorilor drept o garanție suplimentară pentru aceștia, nu există nicio normă recunoscută la nivel internațional care impune această inviolabilitatea. Dimpotrivă, standardele internaționale susțin principiul potrivit căruia > [CM / Rec (2010)12, alin. 71] Independența justiției nu depinde de imunitatea largă și judecătorii ar trebui să răspundă pentru orice presupuse crime, având în vedere că procedurile efective de apărare, de atac și alte elemente ale statului de drept sunt la dispoziția lor deplină.”[1]

         “Oricât de importantă ar fi independența judecătorilor în exercitarea atribuțiilor lor jurisdicționale, aceasta nu înseamnă că judecătorii nu sunt răspunzători. Independența judecătorilor servește protejării drepturilor și libertăților fundamentale ale acestora, în conformitate cu legea. Dacă puterea judecătorească este folosită în mod abuziv, aceasta nu își mai poate îndeplini scopul. Judecătorii care, în exercitarea atribuțiilor lor, săvârșesc ceea ce ar fi considerat în orice altă circumstanță o infracțiune, precum o luare de mită, nu pot pretinde imunitate împotriva procedurilor penale de drept comun.”[2]

     În “Compendiul privind opiniile Comisiei de la Veneția, rapoartele și studiile asupra justiției constituționale », publicat la Strasbourg la data de 18 decembrie 2017 (CDL-PI2017/008), Comisia de la Veneția a reiterat faptul că judecătorii constituționali nu pot și nu trebuie să beneficieze de o imunitate de procedură, ei trebuie să aiba doar imunitate funcțională care priveste faptele, opiniile exprimate în cadrul activitatii de judecator.

**********

       În considerarea celor mai sus expuse, solicităm Onoratei Curţi ca, în raport cu criticile precizate mai sus, să constate că articolele criticate, din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sunt neconstituționale pentru considerentele arătate in capitolul Motive intrinseci.

     În drept, ne motivăm sesizarea pe dispozițiile art. 146 lit. a) din Constituţia României, al art. 11 alin. (1) lit. a) raportat la art. 15, alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.

Cu deosebită considerație,
În numele senatorilor inițiatori,

Senator
Iulian DUMITRESCU
Liderul Grupului parlamentar al PNL din Senatul României

Domnului Președinte al Curții Constituționale

[1] Amicus Curiae pentru Curtea Constituțională a Republicii Moldova privind imunitatea judecătorilor, adoptat la cea de-a 94-a sesiune plenară (Veneția, 9-8 martie 2013)

[2] Amicus Curiae pentru Curtea Constituțională a Republicii Moldova privind răspunderea penală a judecătorilor, adoptat la cea de-a 110-a sesiune plenară (Veneția, 10-11 martie 2017)

Intervenţia liderului senatorilor PNL, Iulian Dumitrescu

Intervenţia liderului senatorilor PNL, Iulian Dumitrescu, în plenul Parlamentului referitoare la învestirea Guvernului Dăncilă

Domnilor Preşedinţi ai camerelor Parlamentului,

Doamnă prim-ministru desemnat,

Stimaţi colegi,

Am văzut, zilele trecute, discursul lui Donald Trump la Forumul Economic de la Davos, intitulat „America First!”, care înseamnă o Americă orientată spre afaceri și spre bunăstare prin muncă. Am urmărit cu atenţie dezbaterile legate de cel de-al treilea guvern PSD din ultimul an şi m-am întrebat care ar putea fi sloganul Guvernului Dăncilă. România First? Adică România pe primul loc? Nici vorbă, stimați colegi! Fără nicio îndoială, sloganul noului guvern PSD va fi “Dragnea first!” sau, dacă preferați în engleză, “Daddy first!”, adică, în limba română, “Dragnea înainte de toate”! Asistăm la o personalizare fără precedent a obiectivelor guvernamentale, acestea neavând, în realitate, nicio legătură cu agenda cetăţeanului, fiind exclusiv expresia dorinţei liderului PSD de a-şi rezolva problemele pe care le are şi de a-şi conserva puterea în principalul partid de guvernământ.

Simțul măsurii, atât de important într-o democrație, pare că a dispărut din Coaliția de guvernare, iar, dacă mâine ar putea, PSD pare că ar accepta să-i pună liderului PSD tablouri cu poza lui în sălile de clasă.

L-ați văzut pe liderul PSD după ședința CEx, când a fost mazilit Mihai Tudose, când a ieșit să spună că nu are mână bună la prim-miniștri și că o să-i lase pe colegi să-l aleagă pe următorul? Avea nevoie domnul Liviu Dragnea să mintă în acel moment milioane de români? Sigur că nu avea nevoie... Din păcate, pare că minciuna i-a devenit reflex. Din păcate, pare că minte când nu este necesar. Din păcate, ca să citez pe cineva, pare că minte cu personalitate. Dar nu asta ar fi problema! Adevărata problemă, stimați colegi și domnule Liviu Dragnea, este că aveți, într-adevăr, o părere foarte proastă despre români dacă îndrăzniți să-i mințiți în halul acesta. 

Doamnelor şi domnilor, 

Partidul Naţional Liberal ar avea multe întrebări la care doamna Viorica Dăncilă ar trebui să răspundă înainte de votul din Parlament, și eu o să pun, în numele partidului, câteva întrebări:

• Doamna Dăncilă, credeţi că legislaţia fiscală trebuie modificată în acest an sau menţinută? Vă întreb acest lucru în contextul în care o seamă de investitori relevanţi şi-au luat gândul de la România anul trecut, după ce guvernul PSD a schimbat regulile jocului odată la câteva luni. Susțineți aberațiile din așa-zisa „revoluție fiscală”? Ne mai pregătește oare domnul Vâlcov alte aberații pe viitor? 
• De asemenea, aveți un buget votat de Parlament și o serie de obiective de investiții care nu au prevăzută finanțare bugetară. Nu credeți că a venit vremea să renunțați la autostrăzile făcute pe hârtie și să începeți să le faceți și în realitate? 
• Am mai vrea să aflăm de la candidatul PSD la funcţia de prim-ministru cum crede Domnia-sa că va putea să facă performanţă, în condiţiile în care miniştrii sunt aleși după lupte între organizații, nicidecum pe criterii de competenţă profesională? 
• Cred că ar fi justificat, de asemenea, să afăm de la candidatul coaliţiei majoritare pentru funcţia de prim-ministru dacă PSD înţelege ce se întâmplă astăzi în lume sau dacă România este izolată, pe cont propriu. La Summit-ul de la Davos, România a absentat, în principal din cauza cutremurelor din PSD care au demolat guvernul precedent. Ce urmează? Instabilitate și consum sau stabilitate și investiții? 

Dragi colegi, 

Din păcate, răspunsurile doamnei Dăncilă şi ale PSD la întrebările noastre sunt atât de previzibile... În urmă cu un an, PSD promitea o guvernare social-democrată, şi ne-a dat trei. Am avut două guverne și suntem la un pas de învestirea celui de-al treilea guvern PSD. Dragnea first! Daddy first! Dragnea înainte de toate! Partidul Național Liberal va vota pentru o Românie înainte de toate, deci va vota împotriva Guvernului PSD-ALDE condus de doamna Viorica Dăncilă!

Vă mulţumesc!

PNL a sesizat Avocatul Poporului pentru neconstituționalitatea unor ordonanțe

Agerpres. Prim-vicepreședintele PNL, Iulian Dumitrescu a depus, în numele și pe seama PNL, o cerere de sesizare a Avocatului Poporului pentru încălcarea prevederilor constituționale la adoptarea de către Guvern a Ordonanțelor nr. 54 și nr. 55.

„PNL a depus o cerere de sesizare către Avocatul Poporului pentru Ordonanța 54, cea care se referă la școlile doctorale, și pentru Ordonanța 55, cea care se referă la plafonarea indemnizațiilor pentru creșterea copiilor. Am exprimat mai multe motive în cererea de sesizare, dar în fapt domnul Liviu Dragnea, așa cum ne-a obișnuit în ultima perioadă, a comis-o din nou. Dumnealui a convocat de la sine putere pe data de 7 august sesiune extraordinară la Camera Deputaților, Biroul permanent al Camerei Deputaților s-a întâlnit în data de 8 august, deci lucrurile din acest punct de vedere sunt clare. Ce este îngrijorător este bătaia de joc pe care o arată PSD, un partid aflat la guvernare, față de lucruri simple, legi, regulamente și Constituție”

Acțiunea PNL a fost comunicată anterior, atât de liderul opoziției, președintele Ludovic Orban (PNL) cât și de alți fruntași ai PNL.

"Adoptarea OUG 54/2017 este neconstituțională și pentru că Guvernul României a adoptat un act normativ de modificare a unui alt act normativ aflat în procedură parlamentară de legiferare, contrar dispozițiilor cuprinse în decizia CCR 1431/2010", se arată în documentul PNL, semnat de președintele partidului, Ludovic Orban.

„Așa-zisa justificare a situației excepționale invocată de către Guvern este, practic, o recunoaștere a incompetenței ministrului de resort, a Guvernului în ansamblul său în ceea ce privește elaborarea bugetului de stat. Argumentul că sursa bugetară este insuficientă nu poate și nu constituie un motiv legal pentru a adopta o OUG de restrângere a unui drept”

Corect. Când ești incapabil să guvernezi, nu te bagi în față ca râia ! Iar PSD și ALDE tocmai asta fac. Au ajuns, din nefericire, cu sprijinul absenteiștilor (peste 60% din populația cu drept de vot !), la nivelul la care incompetența lor produce dau întregii țări.

Agerpres. Victor Ciorbea glăsuiește.

„În legătură cu memoriul depus astăzi, el se referă în esență, cât am reușit să-l răsfoiesc în câteva secunde, la două OUG, 54 și 55 de anul acesta, (...) care sunt atacate pe mai multe motive și anume se invocă faptul că nu ar fi fost convocate în mod legal și constituțional cele două Camere și (...) unele elemente extrinseci, respectiv lipsa urgenței și a cazurilor excepționale care să justifice adoptarea unor OUG. Vom analiza toate aceste aspecte și vom încerca să le rezolvăm cât mai repede și cât mai constituțional, legal”

„Înainte de a ști că domnul președinte Orban vrea să-mi facă plângere penală, chiar pe data de 4 august, deci la două zile după ce m-am întors din concediu, am solicitat și de la Ministerul Finanțelor și de la Ministerul Muncii pentru că fiind ordonanță simplă nu are vreo notă de fundamentare și nu sunt prevăzute argumentele pentru care au fost adoptate acele măsuri și, de asemenea, am cerut punctul de vedere al confederațiilor patronale și sindicale reprezentative. Deja au început să ne trimită și sperăm ca nu peste multă vreme să avem aceste opinii și să ne putem pronunța”

Că Victor Ciorbea va căuta să se acopere cu hârtii, nu am nici o îndoială. Am însă o mare îndoială cu privire la moralitatea acestuia. Să fim sinceri, cine naiba mai are încredere în moralitatea „ciorbarului” Ciorbea, Avocat al Poporului ?!