Asistență pentru dezvoltare, memorandum România-SUA (USAID).

O știre care se pare că nu interesează jurnaliștii din România. Este citită, este „rumegată”, cred eu, de structurile Guvernului, de conducerile centrale ale partidelor politice cu vocația guvernării, de liderii partidelor politice cu vocația „băgării în seamă”, de unele ONG-uri însă nu de presa vizibilă. Există și o presă aproape invizibilă, este presa serioasă.

Ministrul de externe, Lazăr Comănescu a semnat împreună cu administratorul asistent al Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID), Eric G. Postel, Memorandumul de Înțelegere între Guvernul României și Guvernul SUA în domeniul asistenței pentru dezvoltare.

Iau știrea de la Agerpres. Ce ne spune agenția de presă este suficient. Vorbesc despre faptul că ne permite să înțelegem, măcar, faptul că România nu doar că își securizează orientarea politică către SUA ci a propus și a fost acceptată ca partener în proiecte care depășesc granițele țării. Cei care vor să își amintească, vor observa că este linia de politică externă și internă pe care o promovează Președintele Klaus Iohannis. O linie politică care confirmă teza liberală prin noi înșine. Ca să poți oferi securitate și dezvoltare trebuie să fii capabil să le realizezi la tine în țară. Ei bine, efortul de a deveni „exportator” de securitate și dezvoltare presupune să devii performant la tine în țară. Uite un obiectiv de țară, un obiectiv extraordinar de ambițios, un obiectiv care te obligă să te dezvolți.

„Apreciem că Memorandumul va oferi mai multe oportunități de proiecte comune în domenii de interes reciproc, precum buna guvernare, creștere economică și societate civilă, de care să beneficieze statele în curs de dezvoltare din vecinătate. România va aduce în primul rând expertiza proprie în transformări instituționale care au avut loc în ultimii 25 de ani prin procesele de aderare la UE și NATO, iar Statele Unite vor contribui la rândul lor cu resurse și expertiza specifică în domenii precum sectorul privat, creștere economică și energie”, a declarat Comănescu după semnarea Memorandumului.

USAID are o istorie în România. Ministerul Afacerilor Externe are o pagină despre această istorie. Prin acest Memorandum, SUA confirmă România ca partener în programele USAID pentru statele din vecinătatea României care vor să se dezvolte, care vor să evolueze prin adoptarea modelelor oferite de statele dezvoltate ale lumii. Parteneriatul României cu SUA obligă România la performanță continuă.

În particular, observ că se cam termină epoca „România nu este pregătită încă pentru a ...”. Vă amintiți ? Ion Iliescu, Adrian Năstase, Tăriceanu, Băsescu și „găștile” intelectualilor de largă „respirație internațională”.

O altă observație. Memorandumul semnat confirmă României vocația de „lider zonal” în sud-estul Europei.

De fapt, întreaga vizită a lui Cioloș în SUA a avut ca obiectiv acest deziderat. Prin acest Memorandum dar și prin alte acorduri încheiate (înțelegeri), Cioloș și-a realizat obiectivele vizitei iar România a făcut un pas înainte. Vorbim despre percepția asupra României din punctul de vedere al autorităților SUA, nu despre percepția unor jurnaliști sau așa-zis analiști. Este vorba despre o percepție guvernamentală.

Urmărind această vizită în știrile date de Agerpres am observat că domeniul IT scutit, inteligent, cu niște ani în urmă de anumite taxe (cu consecințe spectaculoase privind dezvoltarea economică a țării) va fi urmat de domeniul cercetării științifice și tehnologice. Înțelegerile încheiate de Cioloș și angajamentele luate că în România se va introduce o altă politică fiscală cu privire la cercetare reprezintă o promisiune. Investitorii americani sunt încurajați să participe la cercetare pe teritoriul României, astfel că România va avea mai multe beneficii. Vor avea beneficii directe și investitorii americani. Având producția legată de cercetarea de la fața locului, transferul de informație va fi rapid și eficient. Cercetătorii români (creierele !) vor rămâne în țară, cercetarea va beneficia de fonduri și de comenzi private, rezultatele cercetării se vor duce către învățământ mult mai repede decât în prezent, formarea viitorilor contributori la economia națională va fi mai ieftină etc.

Nu pot părăsi subiectul fără a constata că așa arată modelul de gândire liberal. Așa se produce dezvoltarea, așa se produce bunăstarea, așa arată progresul.

Relația cu Rusia. Între teama lui Iliescu de a fi acuzat că este pro-rus și prostia lui Băsescu care se vrea anti-rus.

Nicolai Patrușev, șeful Consiliului de Securitate al Federației Ruse. Consiliu care are un rol de consiliere al Președintelui Federației Ruse în problemele de securitate națională. Wikipedia.

Sub privirile indiferente ale lui Traian Băsescu s-a semnat un memorandum între Iulian Fota, șeful direcției prezidențiale care se ocupă de consilierea lui Băsescu pe domeniul acesta și șeful Consiliului rus. Băsescu spune că este un document semnat între egali. Mediafax. Aiurea. Nu există egalitate.

Ani de zile, după 1990, Federația Rusă a încercat să încheie, cu România, diferite tratate prin care să se refacă relațiile dintre cele două. Normal, spun eu, din moment ce tratatele existente au suportat modificări majore odată cu declararea independenței statelor care s-au desprins de URSS și au format entități internaționale independente. Apariția Ucrainei și a Moldovei a dus în caducitate tratatul de frontieră cu URSS, convențiile privind relațiile între fostele state semnatare și-au pierdut valabilitatea dispărând actorii politici, statele. Normal, România ar fi trebuit să vadă ce anume rămâne în picioare și să accepte acele tratate care ar favoriza ambele state în relațiile dintre ele. România s-a mulțumit însă cu tratatele multinaționale, la care România și Rusia erau părți. Cu referire la zona de interferență, Marea Neagră, sunt, în viață, niște tratate care au ca scop combaterea terorismului și a altor acte și fapte care se pot produce având ca suport Marea Neagră și care pot atinge suveranitatea statelor riverane.

Ion Iliescu s-a opus, vehement, normalizării relațiilor cu Federația Rusă. Eu spun că de teamă. România trebuia să intre în NATO și apoi în UE. În calculele făcute de străluciții neamului se presupunea că orice act juridic internațional cu Federația Rusă ar fi dus la blocarea obiectivelor strategice ale României. Venirea lui Băsescu la Cotroceni a amplificat paranoia. El nu a evitat relațiile cu Rusia, el le-a acutizat, în speranța că va fi văzut, ca în timpurile de demult, ca un „apărător al creștinătății” în fața „odiosului rus” care are mereu și mereu intenția de a ocupa Europa cea evoluată. S-a înșelat. Rusia s-a uitat chiorâș la România paranoică, a dezvoltat căile de comunicare cu Germania și Franța, a deschis larg porțile pentru Olanda, Belgia, Luxemburg și Marea Britanie, se ceartă de ochii lumii cu SUA pentru a nu intra, naibii, omenirea în letargie, și-a normalizat relațiile cu China și colaborează cu aceasta pentru relațiile cu India, își menține influența în lumea arabă și stimulează America de Sud să se opună imperialismului Coca-Cola. Pe pământ toate în regulă, în cosmos, acolo unde încă nu suntem parte semnificativă, Rusia este la braț cu SUA și Europa.

La începutul anilor 2000, după ani de propuneri de colaborare, Iliescu a aprobat ca la nivelul Poliției de Frontieră Române să se încheie o înțelegere cu Serviciul de frontieră al Federației Ruse pentru combaterea migrației ilegale, a traficului cu droguri, arme și mijloace de producere a armelor de nimicire în masă, a terorismului. O înțelegere, la nivel instituțional, nu mai mult, o înțelegere care să arate că spațiul de la Marea Neagră devine sigur pentru coana Europă. Acum, după aproape 10 ani, Băsescu este de acord să se semneze un memorandum, mai slab ca înțelegerea anterioară din punct de vedere juridic, memorandumul având doar rolul de a evidenția poziția fiecărei țări semnatare cu privire la o problemă sau mai multe probleme de interes comun. După acest memorandum este posibil să se ajungă la un tratat prin intermediul căruia să se stabilească contribuția fiecărei părți pentru rezolvarea unor situații în care acestea sunt, împreună, părți - fie prin teritoriu, fie prin făptuitori, fie prin finalitatea acțiunilor infracționale.

Mai importantă este însă discuția lui Victor Ponta, ca premier, cu Nicolai Patrușev. Acesta va duce lui Putin semnalul că Guvernul României este de acord cu o mai largă cooperare economică în domeniile comune de interes. Abia după această discuție aș vrea să văd o reacție a Parlamentului prin care să dea ca sarcină Guvernului stabilirea unor relații comerciale și de altă natură care să încurajeze relațiile dintre cele două state. Evident că Rusia poate fi o mare piață pentru produsele românești și este evident că Rusia are produse de înaltă calitate care pot veni în România. Așa cum de fapt se întâmplă și în alte state europene mult, dar mult mai avansate ca noi.

Cu memorandumul lu Băsescu de ieri ajungem să repetăm „frecția la piciorul de lemn” de pe timpul lui Iliescu.