Alegerile din turul doi, o șansă a unui nou început.

De la bun început simt nevoia să fac niște comentarii și să mă poziționez cu privire la aceste alegeri însă în mod special cu privire la PNL.

Avem o realitate. Doi candidați reprezentând două curente politice adverse. Victor Ponta reprezintă așa-numita social-democrație românească iar Klaus Iohannis reprezintă liberalismul de centru dreapta.

Vorbim despre două culturi politice. Două culturi care în aceste zile se înfruntă urmând a câștiga una dintre ele. Sau amândouă ? Posibil amândouă, pentru că avem mișcări pe scena politică care mă îndeamnă să judec că se aleg apele. În mod sigur însă scena politică se va limpezi.

Pe de o parte asistăm la o curățire a mediului politic populat de dreapta românească. În același timp, asistăm la o îmbogățire a mediului politic populat de stânga românească. Mulți politicieni care au jucat „pe dreapta” până acum au trecut la stânga. Sunt și politicieni care au părăsit stânga pentru a se alătura dreptei, mai puțini decât ceilalți.

Fuziunea dintre PNL și PDL, PDL fuzionând în prealabil cu IRL-ul lui Chiliman și PFC-ul lui Mihai Răzvan Ungureanu, a forțat coagularea dreptei românești și a provocat stânga să se unească.

Pericolul pentru PSD al unei drepte puternice a determinat forțarea de către PSD a clarificării scenei politice pe stânga. Cu promisiuni, cu demnități și funcții publice oferite ca sinecuri, PSD a atras alături formațiuni politice și personalități politice care, ani la rând, au declarat și au acționat (?!) pe dreapta. Nu trebuie să ne surprindă faptul că alături de PSD s-a dus Călin Popescu Tăriceanu și un grup numeros de foști liberali. Aveau antecedente iar acum au stimulente. Participarea la guvernare fără a mai judeca felul guvernării. Titlurile și onorurile să curgă. Interesul poartă fesul.

După primul tur s-au repezit în curtea PSD oportuniștii. Ar fi bine să îi ținem minte pentru că în cazul în care va câștiga Klaus Iohannis îi vom vedea la poarta PNL cu declarații de dragoste pentru o sinecură publică. Nenăscutul/avortatul PLR condus de Tăriceanu, UNPR condus de Gabriel Oprea, PC condus de Dan Voiculescu (Daniel Constantin este doar marioneta), PRM-ul lui Vadim, UDMR-ul lui Hunor bașca prin intermediul UNPR rromii lui Cioabă.

Victor Ponta și-a negociat susținerea. Lui Tăriceanu i-a promis demnitatea de prim-ministru și intrarea în guvern a PLR (probabil după ce Justiția îi va permite apariția), lui Meleșcanu i-a promis funcția de consilier la Cotroceni pe probleme de securitate națională, UNPR-PC și UDMR sunt, deja, la guvernare iar Hunor este convins că Ponta este singurul care înțelege doleanțele UDMR privind autonomia pe criterii etnice (Iohannis nu o agrează !). Lui Vadim se pare că i-a promis și este în curs de realizare o pomană imobiliară. Nu le știu eu pe toate.

Klaus Iohannis, enervant pentru mulți jurnaliști (!), nu vrea să negocieze susținerea pentru turul II. Sunt de acord cu această poziție.

Este o diferență de abordare, o diferență între concepte. Victor Ponta acceptă ca deciziile să fie luate de „șefii de triburi”, pe când Iohannis duce decizia la persoană. PSD consideră că Președintele este al partidelor care îl susțin și îl aleg iar Iohannis vine și spune că Președintele este al cetățenilor care îl aleg. Nu exclud de aici susținerea pe care o are din partea partidelor politice. PNL și PDL l-au desemnat candidatul lor cu majoritate de voturi. Este candidatul partidelor însă ele sunt doar instrumentele politice cu care Iohannis în calitate de candidat și mai târziu de Președinte lucrează și va lucra pentru realizarea obiectivelor pe care s-a angajat să le realizeze. Decizia însă este a cetățenilor. Vor un viitor pe durata unui mandat prezidențial în care ei să fie centrul preocupărilor Președintelui sau vor un viitor în care partidele care au impus alegerea președintelui să dicteze viața publică ?! Este o responsabilizare a cetățenilor. Iohannis pune cetățenii în fața propriilor decizii. De fapt, este o poziție politică liberală în adevăratul sens al cuvântului.

Turul II este un moment al responsabilității individului. Și pentru cei care merg la vot și pentru cei care stau acasă. Cei care stau acasă, sunt de acord cu câștigătorul, oricare ar fi el. Cei care merg la vot decid ce vor. Cei care merg la vot și provoacă anularea votului o fac împotriva unuia dintre candidați sau împotriva ordinii publice. Ei aleg de fapt pe câștigător. Dacă însă sunt dintre cei care se declară „de dreapta” ei își dau votul pentru Victor Ponta, pentru că voturile vor nu vor mai fi pentru politicianul de dreapta ci împotriva lui.

Deși am resentimente, mă stăpânesc. Cei din conducerea PDL nu îmi plac. Au fost în prim-planul deciziilor și acțiunilor iresponsabile ale cuplului Băsescu-Boc. În ultima perioadă am început să am resentimente și față de mulți liberali. Am asistat, surprins, la cel puțin două trădări majore. La europarlamantare, PNL a fost trădat grosolan de cei din fruntea lui. Tăriceanu, Ghișe și mulți alții care au primit funcții și demnități publice datorită apartenenței la PNL au acționat împotriva PNL pentru a răsturna pe Crin Antonescu de la conducere, pentru a-l îndepărta de candidatura la prezidențiale. Au reușit. PNL a luat sub pragul care îi permitea să devină principalul partid de opoziție care să coaguleze fără mari compromisuri dreapta românească. A doua trădare grosolană s-a manifestat în turul I al prezidențialelor. Sursele vorbesc despre lideri ai PNL care au participat la ședințe oculte în biroul lui Tăriceanu, sursele vorbesc despre inactivitatea unor lideri ai PNL în colegiile lor senatoriale sau de deputat (unii nici nu puteau stimula pe cineva pentru că nu erau oameni ai locului, nu îi cunoșteau pe alegători, ajungând deputați sau senatori pentru că așa a vrut conducerea partidului în 2012 !). Hârtia cu rezultatele alegerilor din turul I ne vorbește despre locurile unde au fost obținute rezultate bune și foarte bune însă ele nu sunt ale liderilor de frunte din PNL ! Culmea, ele sunt, în multe cazuri, în acele zone unde PDL a fost și este puternic ! Sursele ne spun că Vasile Blaga (șeful de campanie la prezidențiale al ACL) este supărat pe unii liberali care sunt suspect de inactivi și a cerut celor din PDL să acționeze singuri dacă cei din PNL nu vor să facă campanie ! Ei bine, simt că mă cuprinde furia. Cine sunt liberalii ăia ? Ce mai caută în PNL ?

Sunt liberali care vor să împiedice (chiar dacă nu au cum !) finalizarea fuziunii dintre PNL și PDL. Iar dacă totuși se realizează, vor ca cele două partide să se separe. Nu sunt mulți, sunt însă vocali. Au în sprijinul lor pe cei de lângă Tăriceanu care declară că vrea să salveze PNL și liberalismul de contaminarea PDL (?!). Haida-haida !

Tăriceanu se prevalează de fosta lui calitate de președinte al PNL. Să îmi fie cu iertare, dar această calitate au avut-o Teodor Stolojan și Valeriu Stoica când au plecat din PNL și au înființat PLD. Practic, Tăriceanu îi copie plecând din PNL pentru a înființa PLR. Dacă PLR este partid liberal, atunci și PLD și prin fuziunea cu PD, PDL sunt tot partide liberale. Între ce face Tăriceanu acum și ce au făcut Stolojan și Stoica atunci este totuși o diferență. Stolojan și Stoica, împreună cu alții din PD, au dus PDL către PPE, l-au dus la dreapta scenei politice pe când Tăriceanu duce bruma de liberali cu care s-a înconjurat la stânga scenei politice, alături de PSD.

Am mai spus că sunt de acord cu fuziunea, o consider benefică. Tăriceanu îmi confirmă faptul că este absolut necesară pentru a exista o forță politică capabilă să se opună PSD și alianțelor create de acesta. Eu sper ca, în timp, persoanele care azi susțin pe Băsescu și Elena Udrea să vină către PNL pentru a-l întări. Sper, fără nici o reținere, ca și cei care o susțin pe Macovei să vină către PNL. Există posibilitatea ca PNL să devină principala forță politică a țării însă pentru asta trebuie să devină mai puternic prin atragerea și asimilarea tuturor cetățenilor țării care au o gândire de dreapta. Indiferent de unde vin ei. Pentru a avea un viitor, PNL trebuie să atragă tinerii și să îi crească în cultura liberalismului. Acum, PNL este deficitar. Are apucături proaste de pe timpul când era confiscat de unii care îl considerau ca fiind proprietatea lor. PNL trebuie să accepte că este al tuturor membrilor săi, că lucrează pentru toți membrii săi, că apartenența la PNL nu naște doar obligații ci aduce și beneficii. PNL trebuie să revină la o tradiție de acum 100 de ani, când liberalii erau considerați ca fiind o mare familie, preocupați de bunăstarea tuturor membrilor lor, nu mai spun de bunăstarea poporului atunci când dețineau puterea și formau Guvernul.

Acum știm cum arată stânga, văzând pe cei care s-au alăturat lui Ponta. Nu îi știm pe toți. De la Udrea a plecat un senator la UNPR. Așa că nu știm câți PMP-vor trece la stânga. Sursele spun că și Udrea ar cam trece lângă Ponta. Nu este exclus. Din proiectele ei de campanie se deduce ușor că are o gândire mai la stânga ca a lui Ponta. Probabil că PMP, de va alege să se alăture lui Ponta, va fi mai la stânga decât PSD, naționalizările în economie fiind o măsură reală de stânga.

Întrezărim cum va arăta dreapta. Vor mai fi frământări, vor mai fi discuții însă dreapta se va cristaliza și se va uni. Este absurdă lupta între formațiunile de dreapta pentru supremație.

Turul II al alegerilor prezidențiale de anul acesta sunt ca o naștere. Chinuitoare însă împlinită. Avem dreapta, clară, avem stânga, clară, putem alege viitorul. Stânga cu Ponta, dreapta cu Iohannis.

Alianța Creștin - Liberală ! De ce nu ?!

Am citit, am gândit, am comparat, am încercat să evit starea de confuzie. Nu m-am repezit să „protestez”. Voi alege calea lui Henric al IV: „Parisul merită o liturghie !”. Cu unele observații.

Uniunea dintre PNL și PDL este pe „masa de tortură”. În partea liberală, aici unde am mai multe legături, este vânzoleală mare. Dezbaterea, dacă îi pot spune așa schimbului de replici, este corozivă, ultimativă, denigratoare, cu orientare aproape exclusivă pe subiecte și nu pe eveniment. Din această cauză este superficială. Nici în partea PDL nu este diferită, din ce am văzut sau ascultat, așa că îmi pun întrebarea, ca omul, va fi posibilă colaborarea între oameni care se urăsc cu atâta intensitate ?

Din partea oficială a PNL, denumirea alianței ce precede unificarea dreptei are explicații logice, legate exclusiv de evenimentul în sine, eveniment cu puternică încărcătură politică dar mai ales socială. PNL spune că se adresează unei așteptări a populației, majoritar orientată către dreapta politică (mărturie stau alegerile anterioare, fie parlamentare, fie prezidențiale unde susținătorii partidelor ce se revendică de dreapta au cumulat mai multe voturi decât PSD), astfel că partidele în cauză răspund unei cerințe sociale pertinente. Populația dorește ca în fața forței PSD să activeze un mare partid de dreapta, o forță politică integratoare, care să aibă capacitatea de a învinge politic.

„Denumirea aleasă pentru alianța electorală PNL- PDL, cea de Alianța Creștin Liberală, este o denumire integratoare, care se adresează întregii societăți. Totodată, îmbină valorile celor două formațiuni, reprezentând și o mediere între liberalism, creștin-democrație și conservatorism.

“Marele PNL”, rezultat din fuziunea PNL si PDL,  înseamnă si construcţia unei drepte integratoare, împreună cu garantarea unui pluralism intern al curentelor de gândire care se revendică din acest spaţiu.

Principiilor şi valorilor clasice ale liberalismului economic si celor politice legate de identitatea naţională, susţinute consecvent şi până acum de PNL,  le adăugăm valori provenind din zona creştin-democrată (privitoare la credință, solidaritate, familie) și  valori conservatoare de dreapta (ordine, tradiţie, lege, autoritate). 

Acest fenomen de extindere doctrinară corespunde aspiraţiilor şi aşteptărilor unui segment masiv din electoratul românesc.

Astfel, “Marele PNL” răspunde , prin această denumire Alianța Creștin Liberală,  printr-o sinteză doctrinară de dreapta reunind, în formele posibile de complementaritate, soluţii precumpănitor liberale la problemele economice, de inspiraţie creştin-democrată la tematicile sociale şi conservatoare în planul redescoperirii fundamentelor morale, la necesitatea delimitării de identitate în spaţiul politic românesc față de o stânga atee, tributară unui comportament desprins din structurile, practicile și mentalitățile regimului comunist.

De ce creștină! – Suntem creștini, respectăm morala creștină și tot ceea ce înseamnă drepturile omului. Poporul român este creștin și se regăsește în valorile fundamentale ale creștinismului. Este o componentă de bază a doctrinei populare

De ce liberală! - Ne ghidăm după principii fundamentale care înseamnă siguranța cetățeanului, respectarea proprietății și a libertății individuale, pe baza cărora se poate construi o societate care să ofere fiecărui individ șansa unei vieți mai bune.

Cetățenii au fost consultați în cadrul unor analize sociologice cu privire la denumirea alianței și din cele șase variante propuse, Alianța Creștin Liberală a fost cea preferată de cei mai mulți cetățeni chestionați”.

Ei bine, chiar dacă nu sunt încântat de construcția unor fraze, sunt chiar superficiale, în special cele care încearcă să diferențieze orientările politice, accept faptul că ideea unificării dreptei este una bună. Dacă va funcționa bine „Marele PNL”, va atrage. Învingătorul atrage întotdeauna. Va atrage nu doar pe cei care sunt dispuși să susțină „dreapta politică”, nu doar pe cei care urăsc socialismul, nu doar pe cei care formează azi bazinul electoral al partidulețelor zise de dreapta, va rupe chiar din PSD. O gândire politică și o acțiune politică care știe să scoată în evidență avantajele libertății individuale și ale inițiativei individuale în toate domeniile vieții sociale (nu doar în mediul investițional) în opoziție cu conceptul socialist al subordonării acestora structurilor statului poate câștiga electori din bazinul socialist.

Sunt unul dintre cei care și-au declarat ateismul. Sunt ateu. Nu cred în existența unei divinități. Am ales să susțin liberalismul tocmai pentru că acesta promovează inclusiv „libertatea conștiinței”. Ce să fac acum ? Acum când unificarea dreptei preia concepte medievale legate de credință ? Nu se mai poate vorbi despre liberalism din moment ce ateii și cei care au altă credință decât cea creștină, trăitori printre noi, sunt practic izgoniți ! Mă refer la cei care sunt budiști, hinduiști, islamiști, iudaiști ... Societatea modernă este și pentru ei.

O altă problemă este cea reprezentată de conceptul de progres. Liberalismul este, prin excelență, o orientare politică promotoare a progresului. Nu poți progresa fără să pui întrebări vieții tale, fără să pui la îndoială practici și concepte care nu mai corespund vieții. Oamenii au „scormonit” pământul și au aflat lucruri noi, am aflat că viața a evoluat pe pământ altfel decât a „hotărât” biserica sau credința religioasă, cosmosul este infinit (pentru capacitățile noastre de a-l cerceta) etc. iar acum, politic, „Marele PNL” declară că se întoarce la epoca medievală. Merită liberalii „saltul înapoi” ?!

Sunt în mare dubiu. Înțeleg necesitatea unificării dreptei însă nu pot fi de acord cu reintroducerea inchiziției și preluarea conceptelor conservatoare și creștin-democrate fără o prelucrare critică a acestora. Este adevărat că marea majoritate a cetățenilor României sunt confesional, creștini. Nu înțeleg de ce PNL a acceptat eliminarea celorlalți. A ne-creștinilor.

Liberalism la social-democrații din PSD

Citind documentele prezentate participanților la Consiliul Național al PSD am constatat că ideile liberale, liberalismul clasic și intenția PSD de a ocupa partea doctrinară a social-liberalismului sunt preocupări reale ale unei părți a conducerii PSD, cel puțin. Nu speculez cam ce ar spune Ion Iliescu, de exemplu sau nu știu mai care personalitate politică a PSD rămasă cu mintea în anii socialismului pur și dur. Nu mă interesează. Practic, prin vot, CN al PSD va valida aceste documente, pesediștii prezenți exprimând astfel adeziunea lor față de orientarea politică a partidului.

Trebuie să constat că dorința de liberalism a cuprins și „frățiorul” PSD la un moment dat, PDL având atârnată în coada titulaturii „L”, de la liberal, odată cu absorbția așa-zișilor liberali conduși de cuplul „SS” - Stoica-Stolojan (sau invers, la alegere). Ce s-a ales de liberalismul PDL, se vede cu ochiul liber. Mai sunt pe acolo niște voci care țipă că ele sunt liberale. Cine le mai crede ?

Să revin la „oile” zilei. Înainte însă de a trece la documentele CN al PSD se cuvine, așa simt eu, a reproduce o povestioară a lui Adrian Năstase la atelierul pentru Justiție:

Albert Einstein, profesor și el, a fost atenționat de asistentul său că întrebările pentru un examenul ce urma sunt la fel ca cele de la examenul din anul anterior. Einstein i-a replicat că da, întrebările sunt aceleași, răspunsurile sunt însă altele.

Prin această povestioară, Adrian Năstase a atras atenția că lumea este în schimbare. Speculez acum asupra faptului că pozițiile exprimate de reprezentanții PSD în documente și în expunerile lor ar fi putut ridica semne de întrebare, atât activului PSD - care vede că social-democrația începe să aibă haine noi - cât și invitaților politici care văd că PSD intră pe terenul lor doctrinar - PNL și PC. Or mai fi fost și alții, însă la Justiție am văzut doar pe Bolcaș și nu știu în ce barcă mai este acum. De asemenea, cei din societatea civilă și reprezentanții autorităților publice participante vor transmite colegilor că PSD și-a luat haine noi, social-liberale și că de au gusturi pe măsură pot să îi dea votul. La alte ateliere au fost, în mod sigur, reprezentanții sindicatelor, iar ideile din materialele PSD sunt deosebit de generoase, sunt foarte atrăgătoare pentru mișcarea sindicală.

În documentul intitulat ”Partidul Social Democrat promovează și apără democrația și libertatea”, se afirmă că „social-democrația luptă pentru libertate încă de la începuturile ei. Originile noastre ideologice sunt indisolubil legate de libertate și democrație. Libertatea individuală se poate dezvolta cel mai bine într-o democrație, pentru că democrația este modul de viață al libertății”. Ei bine, pentru a accentua idea de libertate, social-democrații susțin că libertatea are nevoie, pentru a fi reală, de asigurarea unor premise favorabile din punct de vedere material și cultural, legând aceste premise de solidaritatea dintre cetățeni. Îl aduc în sprijinul afirmațiilor lor și pe Isaiah Berlin, un important liberal al secolului trecut care a afirmat: Ce înseamnă libertatea pentru un om lipsit de hrană, de medicamente și de adăpost ? Concluzia pesediștilor este că „pentru a fi liber înseamnă să ai un nivel de trai care să îți permită să nu depinzi de alții sau de stat”. Bună concluzie însă mai departe nu se dezmint. Statul social responsabil, din alt material al CN al PSD, este cel care va facilita toate aceste „libertăți”. 

Cam atât despre liberalism, pur și dur în documentele PSD. Totuși, trebuie să recunosc faptul că în conceptele din documentele prezentate idea de libertate este prezentă constant, la fel de prezentă ca intervenția statului în viața publică - culturală, socială, economică, juridică etc. Citite cu atenție, documentele PSD ne spun că da, își schimbă haina recunoscând libertatea individuală însă rămâne un partid care promovează statul intervenționist. Că intervenția statului va fi după modelul suedez, francez sau german, este mai puțin important. Oricum, pentru o mare parte a populației care urmărește viața politică, PSD se prezintă cu niște idei care pot fi foarte atrăgătoare, în special cele care prevăd un control al statului asupra comportamentului corporatist ceva mai accentuat și mai dur decât îl prevăd liberalii.

Deși am căutat cu speranța că voi găsi temeiul libertății individuale în conceptele PSD, dreptul de proprietate și protecția lui, am constatat că lipsește. O fi o scăpare, o fi cu intenție ?! Bănuiesc că nu au considerat că dreptul de proprietate este un moft, așa cum l-a calificat, mai anii anteriori, „tătucul” Ion Iliescu.