Băsiștii încep să vadă. Lăzăroiu vede bine chiar dacă are unele nuanțe puțin probabile.

Mai devreme am scris un articol, aici pe blog, în care am arătat că Iohannis și Cioloș formează o echipă care face o altfel de politică. Complet diferită de a antecesorilor. Am pus accentul pe transferul de responsabilitate asupra administrării țării de la Guvern la Parlament. Guvernul devine, astfel, doar cel care aplică legea. Cumva în interiorul conceptului de drept pozitiv unde legea dispune ce se poate face și ce nu. Dacă legea nu este bună, este înlocuită iar dacă nu este înlocuită, societatea suportă consecințele. Răspunderea nu revine Guvernului, care se abține să facă legi ci Parlamentului, cel care face legile. Până acum, guvernele au intervenit asupra legilor prin ordonanțe de urgență, ordonanțe și foarte multe hotărâri de guvern prin care au căutat să pună de acord politicile proprii cu legile în vigoare. A ieșit o bulibășeală. Proasta guvernare are o componentă de bază în legiferare.

Pe facebook am văzut o trimitere la un articol scris de Sebastian Lăzăroiu (aici). L-am citit cu atenție. Cu sau fără voia autorului, comparația între „modelul” Băsescu cu „modelul” Iohannis (ce se prefigurează) este defavorabilă lui Traian Băsescu.

După lectura articolului am senzația următoare.

Țara este ca „o căruță” sau „un car”. Președintele țării este cel care trebuie să aleagă „animalele” care să o/îl tragă.

Traian Băsescu a ales soluția să se înhame el să tragă așa că a ales o căruță ușoară, după ce a încercat să arate cât de viguros este și s-a înhămat la un car.

Klaus Iohannis a ales un car. Nu s-a înhămat el, a ales să „invite” să tragă liderii principalelor partide politice, mai puternici, mai vânjoși, mai bine hrăniți, capabili să dea forță și chiar viteză „atelajului”.

În timp ce Băsescu înhămat la o căruță ușoară a vrut să meargă repede, după capul lui, însă a derapat ca la balamuc, de multe ori s-a învârtit „în jurul cozii”, Iohannis merge întâi mai încet, numai către înainte, după ce a obținut de la ambele partide majore acceptul (prin negociere !). Oalele din căruța lui Băsescu s-au spart, ciobit și chiar au căzut din coș, oalele pe care le-a pus și le pune Iohannis în car sunt mari, grele, sunt pline, sunt stabile. Este evident că această imagine reflectă o realitate.

Președințiile lui Băsescu au devenit un eșec, lamentabil, lăudate doar de către el și apropiații lui, incapabili să înțeleagă că Traian Băsescu este un mare eșec politic. Președinția lui Iohannis se anunță a fi cu rezultate. Place sau nu, acesta este adevărul.

Lăzăroiu constată, cu „șopârlițele” de rigoare, că Iohannis are obiective politice majore la care vrea să atragă principalele partide politice. Practic, nu o spune Lăzăroiu, Iohannis vrea să împlinească un obiectiv al fostului USL (cel original, nu cel măsluit de Ponta !), și anume ajungerea de către principalele partide parlamentare (PNL și PSD) la un numitor comun privind direcția României, stabilirea unei baze de dezvoltare de comun acord și realizarea reformelor de bază ale unei societăți democratice în consens astfel încât acestea să nu mai fie negate de eventualele guvernări (separate !) ale acestor partide. Fiecare mare partid va urma să aducă pe fundamentul comun o contribuție personalizată la dezvoltarea României.

Vede bine Lăzăroiu. Vede bine constatând că libertatea presei și libertatea înființării unor noi formațiuni politice sunt supape sociale care vor permite manifestarea opoziției în libertate. Vede bine și faptul că partidele nou înființate nu au puterea, în acestă perioadă de timp, să facă o opoziție reală. Nici MP-ul lui Băsescu, nici M10-ul lui Macovei, nici alte făcături politice. Viața îi dă pe undeva dreptate. PSD-ul sub Dragnea se delimitează de ALDE-ul lui Tăriceanu, UNPR-ul lui Oprea este în corzi și scade în continuare, fiind sub presiunea dispariției dacă nu se asociază urgent cu un partid mai mare. Nu cred că PNL sau PSD vor accepta o alianță cu UNPR. Cred că mai degrabă va dispare UNPR, se va lăsa absorbit.

Lăzăroiu este nedrept, pe undeva, cu Cioloș. Îl vede doar ca un Guvern care are rolul de a asigura „liniștea” politică necesară lui Iohannis să formeze „majoritatea PNL cu PSD” într-o viitoare guvernare. Dacă nu este așa ? Își va face mea-culpa ? Nu cred. Este una dintre șopârlițele oferite lui Băsescu să iasă în evidență cu scandal. Lăzăroiu nu vede că Cioloș „a cuvântat” despre rolul lui și a Guvernului: reforma administrației publice și a salarizării unice în sistemul bugetar. Este una din marile reforme de care este nevoie pentru o altfel de politică. Lăzăroiu nu vede „mișcările” din administrația centrală pe care le fac miniștrii. Reorganizarea ministerelor pe criterii de eficiență, introducerea testelor de inteligență și a celor de management după modelul Comisiei Europene, stabilirea criteriilor de performanță la nivelul funcționarilor publici din ministere și agenții etc. Nu le vede pentru că dacă le-ar vedea, s-ar duce de râpă tot ce s-a făcut după „modelul Băsescu”.

Articolul lui Lăzăroiu este interesant. Poate place, poate nu, este însă un punct de vedere care plasează mandatele lui Băsescu pe un loc secund (speră el) față de un mandat abia început al lui Iohannis. De fapt, mandatul lui Băsescu ar trebui să cadă sub cel al lui Constantinescu, mandat care a dat României o direcție și o anume consistență. Băsescu este „laudă-mă gură” însă el a fost doar un Președinte care a continuat ce a început Constantinescu și a păstrat Iliescu. Aderarea la NATO și la UE.

Preluare eșuată. Lăzăroiu ... out.

Sebastian Lăzăroi, acest „Houdini de Comănești” - cum l-a „botezat” Lilick -, a reușit să întindă coarda și așa subțire a raporturilor sale cu greii PD-L încât a obligat, dacă pot spune așa, pe incompetentul Emil Boc să îi ceară revocarea din funcția de ministru al muncii pentru considerente politice. Evidente. Comunicatul Guvernului este sec. Cererea-propunere, aici este de discutat, se întemeiază pe art. 85 alin. 2 din Constituție care prevede că în caz de „ ... remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, Președintele revocă și numește, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului”. Deci, avem o remaniere guvernamentală. Având în vedere faptul că iubita noastră Constituție are și alte prevederi privind încetarea funcției de membru al Guvernului, la art. 106, unde există posibilitatea ministrului incomod de a își da demisia, deduc că acțiunea lui Boc este una de forță, provocată de o nemulțumire profundă față de Lăzăroiu cel guraliv „pe dreapta”. Îi putea cere demisia iar Lăzăroiu, probabil, ar fi acceptat. Revocarea este însă o demitere. Pentru ce ? Ei, aici sunt dedesupturile acțiunii. Nu a fost demis pentru incompetență crasă, dovedită, lipsă de viziune și rea-credință față de cetățenii României, fiind promotorul acțiunilor de lezare a libertății de conștiință prin politizarea actului administrativ public. Lăzăroiu a acționat împotriva prevederilor art. 29 din Constituție care recunoaște și garantează „libertatea gândirii și a opiniilor ...”. Împărțirile făcute de Lăzăroiu a primăriilor după culoarea politică a aleșilor locali în vederea finanțării de la guvern pe programe administrative, în orice domeniu de interes local, este un atentat la libertatea gândirii și a opiniilor cetățenilor care au dat vot majoritar pentru alegerea reprezentanților lor. Lăzăroiu a fost demis pentru că a vorbit în dauna PD-L, a imaginii partidului incompetenților portocalii față de potențialii votanți „de dreapta”, singurii care ar mai putea salva PD-L de la dispariția parlamentară.

Cerere-propunerea. Înclin să cred că cererea a fost imperativă, mai ales din partea greilor PD-L, în special a celor care s-au dat cu Boc lovind în Blaga, forma de propunere este însă prevăzută în Constituție astfel că formal, cererea este o propunere. Cred, de asemenea, că Băsescu a înghițit cu greu „afrontul” celor care încă sunt la baza puterii lui. Nu a avut ce face. A semnat decretul de revocare. Nu mai avea cum să îi recomande lui Boc să obțină cererea de demisie a lui Lăzăroiu, actul formal prevăzut de Constituție al revocării devenind, într-un timp foarte scurt notoriu. Nu neg faptul că Băsescu se va folosi, în continuare, de Lăzăroiu. Indivizii vorbesc aceeași limbă, având scopuri comune. Pe undeva dau dreptate lui Bogdan Duca și Horațiu Buzatu. Merg chiar pe mâna lui Lilick care consideră că Lăzăroiu are „sarcina” de a acționa asupra unui anume electorat iar Dan Diaconescu „în direct” are sarcina de a atrage, pentru Băsescu, normal, electoratul „din boscheți”. În „Gândul”, ziaristul acreditat la PD-L face o declarație care are parfum de credibilitate. Lăzăroiu l-a deranjat pe cotrocenistul șef, derbedeul Traian Băsescu ! Posibil. Are și omul dreptatea lui, mai ales că stă mai toată ziua pe lângă pedelepre pentru a le vedea mișcările și a le urmări gândurile. Totuși, eu nu cred că este atât de simplu. Dacă ar fi 100% cum spune ziaristul, i s-ar fi cerut demisia și nu era demis !

Lăzăroiu a jucat o carte dură. Preluarea către „Alba ca Zăpada”, această „fata morgana” a dreptei (?!) românești, a pedeleprelor care nu au comportament neocomunist, Emil Boc fiind „liderul” neocomuniștilor băsescieni. Treabă grea și complicată, presupune lucrătură fină însă nu s-a putut. Lăzăroiu a ales modelul „gheoagei” băsesciene acolo unde trebuia umblat cu bisturiul. Declarațiile lui au deranjat greii partidului. Aceștia s-au simțit amenințați. Este evident că urmau să fie înlăturați din toate structurile de conducere unde erau așteptați Elena Udrea, Sever Voinescu, Cristian Preda, Monica Macovei, Teodor Baconski și alții. Ioan Oltean, Emil Boc, Cezar Preda, Vasile Blaga și alții ca ei urmând să îngroașe rândurile „șomerilor politici”. Lăzăroiu își formase la „Madame Blogary” un grup de susținere, evoluat de curând sub forma unui ONG, grup destul de critic la adresa greilor PD-L care nu doreau „evoluția” partidului cu Lăzăroiu în frunte. Nu cu mult timp în urmă cei de la „madama” prostituției politice românești îi vedeau lui Lăzăroiu poziția de premier al României urmând ca în 2014 să devină, neaparat, candidatul „dreptei românești” pentru funcția de președinte al României. Demiterea de acum strică jucăria la care Lăzăroiu a inceput să lucreze de ceva ani, de când s-a hotărât să se facă mare în politică.

Deocamdată, Lăzăroiu a ratat pista care îi asigura ascensiunea de mare șef la „dreapta românească”. Slugă prea-plecată a cotrocenistului șef va urma indicațiile prețioase ce îi vor fi transmise prin „persoane abilitate”, în caz contrar ... posibil un dosărel interesant despre făcutele și nefăcutele lui prin anii din urmă.

PNL a comunicat punctul său de vedere cu privire la această „încheiere de conturi” din Guvern, într-un comuncat.

„Este regretabil faptul că Sebastian Lăzăroiu nu a fost demis pentru lipsa de viziune și soluții în domeniul pe care-l gestiona, ci în urma unui conflict politic cu activul de partid. Cu alte cuvinte, dacă tăcea, Lăzăroiu rămânea liniștit ministru, cu toată incompetența și cu tot cinismul său”.

Iar de aici la a constata că indivizii din PD-L, UDMR și UNPR sunt la guvenare ca să fie și ei undeva nu pentru a face ceva nu este cale lungă.

Teama de suspendare a lui Băsescu

Ieri, butonând pe telecomandă, ba după campionatul mondial de snoker, ba după informații, am văzut pe bandă la emisiunea lui Mihai Gâdea enunțul lui Ion Iliescu: „Traian Băsescu se teme de suspendare”.

Raționamentul este cât se poate de corect. Iar acțiunile lui Băsescu sunt în motivarea acestuia. El joacă politic pentru menținerea actualei majorități parlamentare mai mult și cu mai mult succes decât PD-L prin liderii acestuia.

Iar formațiunea cea mai curtată este UDMR. Nu că este apreciată, Băsescu nu are capacitatea de a aprecia altceva decât propria persoană. Iar afirmația lui Lăzăroiu, potrivit căreia UDMR este o formațiune politică „tolerată”, afirmație în urma căreia au sărit de fund în sus Marko Bela și Kelemen Hunor, plus alți lideri ai maghiarilor, afirmație care a dus la încetarea concubinajului sociologico-politic a acestuia cu Băsescu, ne oferă dimensiunea disperării lui Băsescu și a PD-L pentru faptul că sunt la mâna unei formațiuni care acționează naționalist, iredentist, o formațiune care a preluat din politica Budapestei în relațiile cu Bucureștiul ce nu se mai poate face direct în relațiile dintre state. Budapesta nu mai poate emite pretenții teritoriale oficiale cu privire la România, statul maghiar semnând în 2004 Tratatul privind frontierele de stat cu România, tratat care confirmă și întărește frontierele româno-maghiare stabilite prin Tratatul de la Trianon. Pentru că oficial nu se mai poate face nimic, tratatul fiind depus la ONU, UDMR a preluat, din timp, sarcina de a forma pe teritoriul României un teritoriu sub control maghiar. Nu sunt mulțumiți cu teritoriul fostei Regiuni Autonome Maghiare construită sub presiune sovietică și dispărută imediat ce comuniștii din România au văzut că au apărut tendințe de secesiune și revenire în forță la teritoriul stabilit prin Dictatul de la Viena. Pe atunci erau constituite formațiuni paramilitare maghiare cu care securitatea română a ajuns să ducă adevărate lupte. Acum, UDMR încearcă să obțină teritoriul stabilit prin Dictat prin procesul de regionalizare a țării, propunerea lor, trecută de Senat fără dezbatere (?!), fiind un adevărat factor de risc pentru securitatea României, pentru integritatea națională și unitatea statului. Dezbaterile sunt mai mult pe net, în anumite cercuri intelectuale însă, din nefericire, nu este în stradă. Istoricul Dinu C. Giurescu pune punctul pe „i”. Actuala putere dorește să realizeze destrămarea României ? Iar prof. Andrei Marga preia semnalul și trage niște concluzii - „Încotro se îndreaptă România ?” - ce ar trebui să trezească la realitate pe cei care conduc dar și pe cei care doresc să înlăture de la putere pe Băsescu și șleahta lui. Sunt sigur că Băsescu și ai lui știu aceste lucruri. Iar comentariul lui Lăzăroiu, care a iritat atât de mult, are cumva, și aceste judecăți la bază. Totuși, teama lui Băsescu de a fi suspendat l-a determinat să îi cheme pe cei din UDMR la discuții imediat și să îi tămâieze cu promisiuni financiare și legislative pentru ca aceștia să nu facă pasul către USL.

Liderii USL au dat un mesaj clar privind soarta lui Băsescu. Obținerea unei majorități parlamentare înainte de alegerile la termen va duce, fără discuție, pentru motive anterioare sau pentru motive ce se vor naște imediat după obținerea respectivei majorități, la procesul de suspendare a lui Traian Băsescu din funcția de Președinte al României. La referendumul ce va urma, Băsescu știe că nu va mai fi susținut. Nici chiar de ai lui. Fricțiunile cu Blaga ne confirmă acest lucru. Cu consecințele de rigoare. Înlocuirea actualului guvern cu unul al USL, organizarea alegerilor locale și parlamentare fără „contribuția” PD-L, dispariția de pe scena politică a UNPR etc.

Băsescu se teme. Cred că are coșmaruri noaptea. Nu are siguranța zilei de mâine.

Scenarii pedeliste cu liberali.

Ieri era mare zarva in media. Un alt grup de liberali au devenit fosti. Pentru diferite motive, majoritatea spun de constiinta, au parasit PNL si s-au dus la PD-L.

Postarea de azi are "startul" in declaratia lui Sebastian Lazaroiu, la HotNews, declaratie care m-a deranjat enorm. Faptul ca in tabara lui Basescu se gandeste ca PNL va deveni o anexa politica care sa asigure lui Basescu si camarila ce il insoteste o majoritate relativa pentru a putea guverna dupa alegerile prezidentiale este una, iar posibilitatea ca PNL sa faca asa cum prevede sau doreste Basescu este altceva. Ei bine, acest altceva m-a facut sa imi pun intrebari. Nu cumva unii din PNL sunt dispusi sa dea curs scenariului lui Lazaroiu ? Nu mai vorbim de valorile liberale aici, nu mai vorbim despre alte valori ce ar trebui sa constituie scheletul oricarei organizatii politice, in special a PNL, vorbim despre posibilele interese ale unor liberali care, dupa ce au avut sustinerea poitica a partidului din care au facut parte la un moment dat au hotarat sa il paraseasca pentru a beneficia de niste avantaje.

Lazaroiu vorbeste echilibrat. Lauda PNL (?!) dar il si critica, recunoaste ca PNL are niste atribute morale dar il si desconsidera. Faptul ca el crede ca PNL va sprijini o viitoare guvernare PD-L / Basescu, arata ca in calculele cinice ale acestora intra exploatarea dorintelor umane ale unor liberali de a avea putere politica, de a se evidentia la nivel local cu puterea lor. Mai arata faptul ca membrii PNL care au ajuns in Parlament au destule "uscaturi" intre ei care pot face ca planul pedeleilor sa prinda viata.

Pentru mine situatia are o incarcatura aparte. Nu sunt membru al PNL si tratez acest partid ca un "suporter inflacarat" si de aceea o viitoare alianta la guvernare intre PNL si PD-L, in care PNL sa aiba rolul de anexa pentru ca Basescu sa isi faca mendrele, pentru ca Basescu sa continue sa "schimbe Romania" dupa cum viseaza el mi se pare prea mult. Chiar imi pun intrebarea: daca planul expus de Lazaroiu se implineste, eu ce fac ?

Chiar asa ! Voi mai sustine PNL care asigura o guvernare condusa de Basescu si executata de Boc, Pogea, Videanu, Udrea, Ridzi, Berceanu, Placinta, Paleologu etc ? In mod sigur nu. In mod sigur se vor gasi liberali care sa aiba mai multa constiinta si sa ramana liberali, intr-o forma sau alta, pana la capat. Probabil ca ma voi alatura lor.

Dar sa trecem mai departe, la sceariul cotrocenist.

Inseamna ca acele partide care spun ca sunt de centru dreapta sa sustina un cabinet care sa aplice politici de centru dreapta. PNL e singurul partid din Parlament care se revendica de centru dreapta, probabil ca PNL ar trebuie sa fie. E posibil ca dupa alegeri sa avem Guvern PDL-PNL. Sincer, ma astept ca candidatul PNL sa nu intre in turul doi, din motive legate de marimea partidului, sustinerea partidului, nu neaparat ca n-ar fi un candidat redutabil domnul Crin Antonescu.

In situatia asta, probabil ca PNL va decide sa acorde sprijinul lui Traian Basescu, pentru ca e cel mai apropiat din punct de vedere ideologic (???). Sa stiti ca subestimam PNL-ul din punct de vedere al convingerii cu care isi apara ideologia si principiile. In orice caz, sunt multi oameni care cred in ceea ce spun atunci cand vorbesc de economie de piata, de cota unica, de interventia minima a statului.

Influenta domnului Patriciu in PNL, din cate stiu, a scazut destul de mult in ultima perioada. Inteleg ca dansul, ca intotdeauana, finanteaza mai multi candidati, nu doar unul singur.

Nota: Dinu Patriciu a declarat recent ca il finanteaza doar pe Crin Antonescu.

Lazaroiu: Alte informatii arata ca n-ar fi chiar asa. Nu stiu pe cine finanteaza, stiu ca intotdeauna a spus la alegeri: ca om de afaceri voi sustine mai multi candidati. E normal ca oamenii de afaceri sa sustina mai multi candidati, a spus-o acum un an de zile. Deci nu inteleg de ce n-ar fi normal si acum sa faca la fel.

Eu cred ca idealizam realatiile PNL si PSD. Ele au fost bune pe vremea guvernului Tariceanu, pentru ca ambele partide au avut de castigat.

E clar ca acest guvern trebuie sa-si gaseasca acum o majoritate in Parlament. E clar ca nu va fi o majoritate cum ar putea fi cea de dupa 6 decembrie, ci e o majoritate de conjunctura, ce se poate aduna ca sprijin in acest moment. E nevoie de UDMR, care inteleg ca, fara sa intre in Guvern, va sustine un guvern minoritar PNL (nu cumva PD-L ?), de minoritati, si mai e nevoie de 19-20 de parlamentari. Eu cred ca se poate negocia si exista parlamentari de la PNL si PSD care pot intregi aceasta majoritate.

Cred ca Guvernul isi va gasi majoritatea si va trece de Parlament atunci cand vor fi numiti noii ministri. In 2008 PNL a adoptat o pozitie radicala si foarte paguboasa, a cerut ceea ce stia sigur ca nu i se da: functia de premier. Atunci liderii partidului au fost rupti total de masa partidului, cred ca de aici i se trage lui Tariceanu ca a pierdut functia de presedinte al partidului, nu ca a fost Crin Antonescu mai bun in confruntarea la Congresul lor.

Sper sa nu se mai intample lucrul asta, dar nu trebuie exclus un asemenea scenariu in care lideri ai PNL sa refuze intrarea la guvernare alaturi de PDL. Asta ar fi inca o data impotriva militantilor.

In situatia asta, luam in calcul colaborarea cu PSD, dar cred ca si PSD va fi total schimbat dupa 6 decembrie, daca domnul Mircea Geoana va pierde alegerile. Cred ca reforma din partid pe care o asteptau cei de stanga din Romania de atata timp are sanse sa se intample dupa 6 decembrie.

Scenariile lui Lazaroiu sunt acum pe fata. Daca nu se va putea cu PNL se va merge pe varianta cu PSD fara Geoana, dupa ce in PSD se va produce o reforma - reforma basesciana a PSD.

Ei bine, eu ma intreb, ce vor face liberalii ? Declaratiile lui Crin Antonescu si Orban spun ca o colaborare cu PD-L Basescu este exclusa. Practic, dupa cum declara ei, PD-L va trebui sa isi faca propria reforma interna pentru a deveni credibil in fata celorlalte formatiuni politice, pentru a mai putea fi considerat un partid cu care se poate colabora. Insa reforma PD-L va trebui sa contina, in mod obligatoriu, renuntarea la Traian Basescu si la camarila de afaceristi verosi care il inconjoara sau de simpli executanti gen Boc, Pogea, Videanu, Udrea, Berceanu, Flutur etc.

Pana la reforma in PD-L, daca va mai avea vreodata loc, sa ne ocupam de liberalii care dupa alegerile parlamentare din 2008 au ales sa se alature PD-L.

Dan Mihai Marian, ales deputat în circumscripţia electorală nr.39 VASLUI, colegiul uninominal nr.6, trecut la PD-L in iunie 2009.

1998-2000 - Preşedinte al Organizaţiei judeţene a Tineretului Naţional Liberal, filiala Vaslui

2000-2002 - Vicepreşedinte al Organizaţiei judeţene a Tineretului Naţional Liberal

2002-2005 - Vicepreşedinte al Organizaţiei judeţene a Partidului Naţional Liberal, filiala Vaslui

2005-2008 - Preşedinte al Biroului Politic Teritorial al Partidului Naţional Liberal, filiala Vaslui

Gheorghe Coroama, ales deputat în circumscripţia electorală nr.35 SUCEAVA, colegiul uninominal nr.7, a trecut la PD-L in septembrie 2009.

2007-2008 - Preşedintele Tineretului Naţional Liberal, Filiala Suceava







Cristian Burlacu, ales deputat în circumscripţia electorală nr.31 PRAHOVA, colegiul uninominal nr.1, a anuntat ca ca trece la PD-L acum in octombrie 2009, in sedinta de plen a Camerei Deputatilor

2003-2004 - Partidul umanist din România, membru

2004-prezent - Partidul Naţional Liberal - membru





Neculai Rebenciuc, ales deputat în circumscripţia electorală nr.7 BOTOŞANI, colegiul uninominal nr.1, trecut la PD-L in octombrie 2009,

Preşedinte - Organizaţia PNL Flămânzi

Membru - Biroul politic judeţean PNL






Elena Cristina Dobre, aleasă deputat în circumscripţia electorală nr.24 IAŞI, colegiul uninominal nr.11, trecuta la PD-L in octombrie 2009,










Tiberiu-Aurelian Prodan, senator, ales in colegiul uninominal 4 din Circumscripţia electorală nr.35 Suceava, care a declarat ca va trece la PD-L:

"Este o decizie personala. Motivele sunt multe. In primul rand vreau sa activez in echipa domnului Flutur si sa facem treaba buna. Doamne ajuta! Atit am sa va spun, mai mult nu comentez".

Vicepreşedinte PNL Suceava 1992-2008
Preşedinte PNL Suceava 2008-prezent



Unele informatii din presa spun ca se invart sume importante in afacerea racolarii de catre PD-L a parlamentarilor de la PNL si PSD pentru a reusi o majoritate, cat de fragila a actualului Guvern Boc II in Parlament si evitarea, astfel, a demiterii acestuia. Nu le mai pun, insa se pleaca de la 25.000 euro pana la 500.000 euro bani pesin plus functii in deconcentratele locale unde respectivii sa desemneze "fidelii" ce ii vor insoti.

Astia sunt de la PNL. Nu m-am luat de PSD pentru ca nu ma intereseaza. Pana acum sunt 6. Mai au nevoie de inca 6 pentru a avea planul facut cu PNL. Vor mai defecta ?

Ramane sa vad reactiile liberalilor. Cate vor fi. Deja stiu ca unii dintre ei sunt vazuti de pedelistii lui Basescu ca inabordabili. Sunt cei care se considera liberali. Altii insa ...