După Congresele PNL de zilele trecute, ca după orice alt Congres, o parte dintre deputații și senatorii PNL au părăsit sau sunt pe cale să părăsească partidul. Este o stare de normalitate, în zilele de azi. Pe fond, este o anormalitate. Actul se numește trădare. O trădare a valorilor fundamentale ale PNL. Din partea unora, nu mă miră. Au devenit membri ai PNL „pe fugă”, cu un an și jumătate sau doi înainte. Organizațiile locale care i-au primit și i-au propus candidați la alegerile parlamentare au comis o cumplită încălcare a principiilor de funcționare ale PNL. Au promovat oportuniști care, acum, și-au dat arama pe față. De vină sunt toți liderii PNL care au acceptat încălcarea. De la nivel local și până la Crin Antonescu care a fost Președintele PNL. Din partea altora iar nu mă miră, pentru că în manifestările lor ca indivizi au făcut dovada unei dependențe suspecte față de putere.
Majoritatea celor care au plecat din PNL s-au dus după Călin Popescu Tăriceanu. Nu critic faptul că și-a dat demisia din PNL, critic comportamentul lui după demisie. Demisia, simplă, este o opțiune personală relevantă, poate naște păreri de rău pentru ceilalți dacă are ca fundament un motiv natural - boală, bătrânețe etc. Demisia lui Tăriceanu a fost însă un act de trădare a partidului, cu atât mai grav cu cât a fost Președinte al PNL iar acuzele aduse de el celor care au plecat la alte partide sunt aceleași care i-au fost aduse lui. Judecând cu aceeași „oca”, Tăriceanu a trădat. Cei care au plecat după Tăriceanu au comis sau comit același act de trădare.
Tăriceanu a plecat din partid pentru că a constatat că nu va mai prinde funcția de președinte al partidului sau că va fi trecut, de membrii partidului, pe „o linie moartă”. Intervențiile lui în fața presei din ultimii ani au fost sterpe. S-a vrut un expert în actul de guvernare, în gestiunea administrativă a politicilor economice însă nu a lămurit. Este și normal. Când spui platitudini, nu te mai ia nimeni în serios. Și a spus. Parcă citea din cărți. Nimic personal, creativ, aplicativ. Era ca o placă stricată care revenea, mereu și mereu, la aceeași parte. Nu a lămurit. În plus, în PNL, s-a schimbat garnitura de putere. Tinerii de ieri au crescut, au devenit mai puternici, mai influenți și au dorit altceva. Tăriceanu era o persoană, un lider politic care nu mai era de viitor.
Tăriceanu este deja un om politic „mort”. Plecarea unor „fruntași” liberali la formațiunea politică pe care Tăriceanu o va înființa, pentru păstrarea valorilor liberalismului (!), este de două ori nesinceră. Odată că își dau seama că proiectul politic al lui Tăriceanu este mort din fașă, nu are perspectivă, a doua oară pentru că ținta lor reală este participarea lor la guvernare sub pulpana PSD. Pot fi și alte motive, private, însă tot legate de PSD. Mai târziu, nu este exclus ca unii dintre ei să se întoarcă la PNL dacă nu cumva vor ajunge subiecți ai reeducării în regim penitenciar.
Motivarea lor că PNL va fuziona cu PDL este prematură. Discuțiile au loc însă finalitatea, deși dorită, este încă subordonată condițiilor statutare și voinței politice a actorilor fuziunii. Declarațiile pro-fuziune nu înlocuiesc actul juridic în sine. Dacă în urma fuziunii valorile imuabile ale PNL vor fi valorificate, plecarea lor pentru acest motiv devine superfluă. Mai grav, ei aduc acuze pedeliștilor la grămadă, fără a face o diferențiere. Și mai grav este faptul că până acum, în PNL, au avut de a face cu politicieni cu care au intrat în conflict, tot pentru idei sau atitudini fără a reacționa în sensul depunerii demisiei. Pentru că susținători ai lui Băsescu sunt sau au fost și printre liberali. Chiar Tăriceanu este unul dintre cei care au susținut comportamentul lui Băsescu atunci când Tăriceanu a considerat că soluția aleasă de Băsescu este bună. Tăriceanu nu a agreat suspendările lui Băsescu în vederea demiterii, ca principiu.
Este evident că scopul lor este o „bucățică” din ciolanul puterii pe care PSD este dispus să îl ofere pentru susținerea guvernării PSD și a cuceririi Președinției României de către PSD. Este evident că, pentru interesul personal, vor activa ca politicieni în favoarea celui care dă mai mult.
Plecarea lor este benefică pentru PNL. Părerea mea. Este benefică și pentru că PNL are de tras consecințele politicii de cadre de până acum. Din succese nu înveți. Înveți doar din înfrângeri. La nivelul conducerii centrale a PNL trebuie să se renunțe la politica de cadre hei-rup-istă. PNL va avea stabilitate doar dacă va promova pe cei crescuți în curtea proprie. Nu sunt cu nimic mai prejos decât tot felul de indivizi găsiți pe aiurea și promovați în organele de conducere ale PNL sau duși în funcțiile publice însemnate. Are și Ghișe dreptate când critică politica derogărilor. PNL are un statut. Derogările de la statut îi scad valoarea. Derogările induc ideea că statutul este facultativ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu