Populism grețos și prostie cât încape.

Să lămurim o treabă. Reunirea Basarabiei cu România nu se poate realiza. Cel puțin acum. Basarabia nu mai există. Ca formă de stat. Un rest al ei, peticit cu un teritoriu de peste Nistru, poartă denumirea de R. Moldova. Stat suveran și independent, recunoscut ca atare la ONU.

Este împotriva tuturor angajamentelor internaționale să îți stabilești ca politică de stat acapararea teritoriilor din alte state ! Pentru că, de fapt, asta au cerut „unioniștii” care au manifestat pe 22 octombrie ! Ca România să își manifeste voința de a prelua, prin unire (?!), R. Moldova. În condițiile în care cetățenii R. Moldova se opun unei astfel de soluții ! Cum vine treaba ? România vrea unirea cu R. Moldova iar Moldova se opune ! Care este sensul acestei vreri ? Nici mai mult și nici mai puțin decât intrarea României în rândul statelor agresoare !

Federația Rusă este condamnată pentru anexarea Crimeei. Pe bună dreptate. Referendumul organizat de ruși în Crimeea nu este recunoscut de comunitatea internațională iar anexarea este considerată abuzivă, înfăptuită cu încălcarea dreptului internațional. Niște idioți de la București promovează un astfel de comportament politic la nivel național. Din fericire, încă, nu au și puterea de a transforma România dintr-un stat stabil politic, dintr-o ancoră de securitate în sud-estul Europei într-un stat agresor față de vecinii săi. Din fericire, nu au posibilitatea să transforme România într-o unealtă a Rusiei !

La întâlnirea cu „unioniștii”, Traian Băsescu și-a expus ideile. În fața lui Băsescu era George Simion, cel care în poza alăturată este alături tot de Băsescu la o acțiune a PMP.

Iar această poză ne arată că „treaba” cu unirea este de fapt o lucrătură care a căpătat din ce în ce mai multă consistență pe măsură ce se apropiau alegerile parlamentare în România. Ne arată că Traian Băsescu este, într-adevăr, cel care vrea să ia locul lui Vadim Tudor și să acapareze electoratul naționalist indiferent de consecințele negative care pot fi antrenate cu o asemenea abordare.

Este mai mult ca niciodată nevoie să vorbim despre unire, pentru că atâta timp cât nu vorbești nici nu ți se întâmplă. Trebuie vorbit, trebuie creat un minister al reunificării. Poate pasul următor ar trebui să fie să se utilizeze moneda românească, leul românesc, și în Republica Moldova. România nu pierde nimic și nici nu face acte de caritate dacă se face unirea. Dimpotrivă, câștigă în greutate - a spus Băsescu. 

Iar Simion, slujitorul cel „perfect” a completat:

Unirea trebuie să fie următorul proiect de țară al României și în acest sens avem propuneri concrete pentru cei care vor accede în noul Parlament de la București

Suntem deja într-o zonă periculoasă. Următorul „proiect de țară” în locul aderării la Spațiul Schengen, în locul aderării la Zona Euro, în locul ocupării unui loc mai important în spațiul Uniunii Europene, în locul altor proiecte de țară care sunt aproape urgente pentru România. De aceea am calificat și calific acțiunile unioniștilor ca fiind anti-naționale, anti-UE. Iar unele consecințe pot fi considerate ca fiind și anti-NATO. Adică, împotriva a tot ce România a realizat cu mari eforturi până acum !

Înființarea unui minister al reunificării ! Omul ăsta este dement. Ar fi un minister degeaba, practic ar fi un minister al propagandei naționaliste pentru că în mod clar nu se va adresa cuiva interesat. Chiar dacă în România ar fi adepți ai unirii cu orice preț, în R. Moldova, așa cum se prezintă situația acum, dorința nu există. Ar fi un minister care s-ar remarca prin ingerințe în treburile interne ale altui stat.

O altă idioțenie marca Traian Băsescu este preluarea de către R. Moldova a monedei României. Pentru ce ? A, ca simbol al unirii ? Trecerea la leul românesc în R. Moldova nu ar avea unele incoveniente pentru moldoveni ? Nu cumva se va face o paritate între cele două monede, o transformare care ar afecta veniturile moldovenilor ? Trecerea la euro a statelor membre ale UE a fost cu „durere” pentru multe dintre ele. Grecia, Portugalia, Spania au avut pierderi însemnate la puterea de cumpărare și nici astăzi nu stau mai bine. De aceea se tot bat clopotele cu întoarcerea la monedele naționale. Naționaliștii autohtoni nu stau degeaba nicăieri. Apoi, în timp ce R. Moldova va suporta consecințele trecerii la leul românesc, România va începe procedura de intrare în zona euro. Se va pune problema, pentru moldoveni: și cu asta, ce-am făcut ?

La „pleașca politică” oferită de Băsescu, acțiune îndreptată, prin „obiective”, împotriva Președintelui Klaus Iohannis și a Guvernului Cioloș, s-au lipit urgent cei de la ALDE, PSD și PRU. Plus câțiva politicieni de prin alte părți care gândesc cu ...

Văd din partea unor oficiali ai statului român o rezervă extraordinară în a discuta despre unirea cu Basarabia sau reunificarea patriei, mai degrabă. Eu nu înțeleg ca noi, ca români, să nu avem curajul să vorbim de un subiect care este de interes național și este de interesul național și al basarabenilor. (...) De ce să nu avem curajul să discutăm despre acest lucru care ne privește? Pentru că lezăm interesele altor puteri? Sigur că nu putem să fim pe placul și în acordul tuturor, dar eu cred că este o datorie patriotică să avem curajul să abordăm această chestiune și să încercăm rezolvarea ei. Altfel România rămâne să se comporte, așa cum am văzut în ultima perioadă, ca o țară care este mai degrabă umilă sau umilită de cei care ar trebui să fie câteodată parteneri și susținători - spune Tăriceanu.

Ca să fiu mai elegant, deși am unele intenții mai „primitive”, îi spun lui Tăriceanu că noi nu avem o problemă. O problemă are el. O problemă are Băsescu. O problemă au unii plecați cu sorcova. Vom avea o problemă abia atunci când R. Moldova va decide, după un referendum, că vrea să se unească cu România. Când Parlamentul R. Moldova va valida referendumul și va da o declarație politică că R. Moldova vrea unirea cu România. Atunci da, va exista o problemă pentru România. Va trebui să accepte sau să refuze intenția politică declarată a R. Moldova. Va fi abia atunci o problemă pentru că va trebui să obțină acceptul tuturor statelor membre UE și NATO și va trebui să ofere garanții că unirea nu va afecta uniunile din care face parte. Va fi o problemă pentru că R. Moldova va cere niște condiții pentru unire iar România va trebui să fie sau nu de acord cu ele. Va fi o problemă pentru că se face o nouă organizare administrativ teritorială, că se va înlocui legea din R. Moldovă cu legile din România, că se va face modificarea Constituției, că se vor uni forțele armate, că se vor uni forțele de poliție, că se vor uni sistemele de învățământ, sănătate, de mediu, că se vor unifica elementele de infrastructură etc. Da, abia atunci vor fi probleme. Și vor fi foarte mari. Pentru că România nu va accepta să tipărească buletine de vot în limba rusă, cum se întâmplă în aceste zile în R. Moldova !

Problema nu există. Deocamdată. Iar a te apuca să rezolvi o problemă care nu există ... este prostie curată.

Unirea cu R. Moldova nu este o problemă. Sunt însă probleme care apar ca urmare a unor acte politice săvârșite cu aproape 100 de ani în urmă. La care România și statele vecine trebuie să ajungă la o înțelegere. Mâine-poimâine vine scadența iar noi avem politicieni de rang înalt care se comportă irațional. Niște idioți !

Ori populism, ori prostie sadea. Nu există cale de mijloc.

Am observat de multe ori abordarea complet lipsită de logică a celor care „condamnă” veniturile unei persoane sau ale unei firme. Condamnă fără a justifica condamnarea.

Nu poți acuza o persoană că are venituri. Chiar dacă acele venituri sunt cu mult peste nivelul veniturilor obținute de tine. Dacă obține niște venituri mari sau mai mici, există o explicație pentru aceste venituri. Fie și-a negociat bine contractul de încadrare, fie are o calitate profesională deosebită, fie este recunoscută ca un motor pentru afacerile unei companii, fie conduce o companie de succes etc. Dacă ai dubii asupra veniturilor unei persoane, atunci îți pui întrebarea dacă nu comite fapte ilicite. Te duci să cercetezi cum obține acele venituri. Dacă le obține legal, atunci ar trebui să ceri scuze persoanei respective pentru că i-ai pus la îndoială cinstea.

La fel trebuie judecat în cazul unei societăți comerciale. Are venituri mai mari pentru știe să răspundă cerințelor pieței. Nu este obligatorie punerea la îndoială a legalității obținerii acelor venituri. Are venituri mari, este hoț. Este o insultă gratuită.

Există o practică în presa română de a „semnala” alarmată faptul că persoana „X” sau societatea „Y” obține venituri de mii și mii de euro pe lună. Marea „veste” se rostogolește furios pe rețelele de socializare și în presă, tot felul de frustrați își dau cu părerea, încet-încet persoana sau societatea comercială devin „criminali în serie”, bandiți la drumul mare, jefuitori ai avuției poporului, exploatatori nemiloși etc. Televiziunile comerciale prind „bomba” și adaugă gaz pe foc. Moderatorii și moderatoarele se întreabă „pervers” cum este posibil așa ceva când venitul minim pe economie este de doar „x” lei, când ajutorul social este „y” lei, când sunt „pensii” de „7 lei”, când ..., când ..., când ...

Am ajuns să mă întreb și eu alarmat: cum este permis ca astfel de persoane să fie considerate sănătoase ?! Culmea-culmilor este atinsă când moderatorii sau moderatoarele Tv, jurnaliștii din presa scrisă au, la rândul lor, venituri cu mult peste veniturile cititorilor sau telespectatorilor aduși în pragul indignării colective. Ba, câte un îmbogățit din tot felul de miș-mașuri se alătură grupului indignaților și acuză, cu emfază, că respectiva persoană sau societate comercială a comis, evident, ilegalități flagrante pentru a ajunge la astfel de venituri.

Astăzi am citit „alarma” cu privire la veniturile obținute de o firmă condusă de Clotilde Armand. Suma de 17.000 euro/km de autostradă auditat începe să facă presă. Este o bombă ! Nu sunt în domeniu să îmi dau cu părerea cu privire la modul în care această sumă ajunge în „pungulița” respectivei firme. Probabil că există un contract între cel care plătește și firma condusă de Clotilde Armand. Este evident că dacă există o astfel de plată, ea a fost convenită și are în spate o activitate de expertiză de care este nevoie. A face din această plată un subiect de presă prin intermediul căreia să induci ideea hoției, a furtului din banul public, mi se pare mult prea mult.

Pentru că am văzut subiectul rostogolit și de persoane cărora le recunosc un nivel intelectual superior, trag concluzia că acele persoane comit un act de populism. Grețos el, dar real. Pentru alte persoane, poate fi și prostie. Nici una dintre cele două atitudini nu este scuzabilă.

Victor Ponta este un candidat al „poporului” la fel ca Băsescu. Viitorul se arată sumbru dacă va câștiga.

Victor Ponta și-a lansat candidatura la Președinția României. Nu într-un loc central al țării, nu în capitala țării, pentru a arăta că vrea să fie Președintele României, al întregii Românii, ci în fieful PSD din zona Olteniei.

Am mai avut un președinte de acolo. A fost împușcat la Târgoviște.

Discursul a fost de un populism grețos. Printre cuvintele mobilizatoare, Ponta a strecurat și țintele lui și ale PSD.

În primul rând, trebuie scoasă în evidență următoarea formulare: „Îmi doresc să fiu preşedintele românilor, nu al României”.

O astfel de „dorință” este periculoasă. Anunță, de la început, că el nu va respecta Constituția și legile țării. Anunță de la început că el vrea să se subroge Parlamentului, care este organul reprezentativ al poporului român. Anunță de la început că va călca, apăsat, pe urmele lui Traian Băsescu. Pentru că și Băsescu se împăuna că este „reprezentantul poporului” pe considerentul că este ales prin vot direct de popor.

Mai grav, anunțul lui are și o puternică tentă rasistă. Pentru că nu mă mulțumesc doar cu acest enunț, care poate fi întors „ca la Ploiești” de oricare mânuitor de verb, ci mă duc și la alte ziceri care îl completează. Cum ar fi aceasta:

„Nu cred că un candidat la funcţia de preşedinte al României are o problemă dacă nu este ortodox sau nu e de etnie română. Cred că are exact aceleaşi drepturi cu mine. Dar vreau un lucru şi îl spun de fiecare dată: nu vreau să mă acuze nimeni sau spună că e un defect faptul că sunt român sau ortodox în ţara mea. Aşa m-am născut, aşa o să mor, sunt mândru de asta, cred că trebuie să fiu respectat pentru acest lucru”.

Aceste afirmații au fost făcute cu aceeași ocazie. Trag concluzia, fără greutate, că el, Victor Ponta, vrea să fie președintele românilor de etnie română. Ca Președinte al României, Victor Ponta nu trebuie să aibă dubiul formulat prin „cred că are același drepturi” când se referă la cetățeanul român de altă etnie, trebuie să fie convins că acesta are aceleași drepturi ! Ca președinte al etnicilor români da, este posibil să aibă dubii cu privire la drepturile românilor de altă etnie. Iar o astfel de abordare este rasistă, rasistă pur și simplu.

În continuarea tezei de bază, Victor Ponta vine și aruncă o nouă „bombă”: „Sunt acel candidat care vrea să schimbe fundamental tot ce a fost rău în ultimii 10 ani”.

El, Victor Ponta, posibil viitor Președinte al României, „vrea să schimbe fundamental” ! Iar este copy-paste după Traian Băsescu. Și panarama de la Cotroceni și-a propus așa ceva. Ce a urmat, am suportat cu toții.

Președintele României nu are instrumentele instituționale pentru a „face schimbări” în țară. Singurul în măsură să poată face schimbări este Parlamentul României, la propunerea Guvernului sau la propunerea parlamentarilor prin proiecte legislative. Anunțul lui Victor Ponta este abrupt. El va subordona Parlamentul  și Guvernul pentru că altfel, posibilitățile lui de „a face” sunt egale cu „0”. Nu trebuie să ne imaginăm, este suficient să ne uităm la raporturile din zilele noastre dintre Guvern, Parlament și Președinte. Indiferent ce vrea Traian Băsescu, Guvernul obține cu sprijinul Parlamentului ce își propune. Băsescu a făcut ce a vrut când a avut Parlamentul la degetul cel mic, când Parlamentul era dominat de coaliția dintre PDL, UNPR, UDMR. Fără ajutorul Parlamentului, un Președinte, oricare ar fi el se va limita doar la atribuțiile constituționale.

Un astfel de angajament al lui Ponta este mai aproape de un prim-ministru, cel care are toate instrumentele la dispoziție pentru a-l duce la bun sfârșit. Dar el nu a știut ca prim-ministru cum să facă. Schimbările alea fundamentale i-au fost propuse, puține ele, de către liberali, când era USL în floare însă el și PSD le-au refuzat. Îi convin mai mult aberațiile obținute pe timpul guvernărilor Boc decât schimbările către o societate deschisă, liberală, ieșită de sub controlul aberant al statului.

Pentru a pune parcă capac la toate, dar și pentru a combate anumite critici venite de la ACL care s-a grăbit să acuze socialismul de ateism (mare prostie !), Ponta a declarat ritos că „Trebuie să sprijinim Biserica şi cultele religioase” ! Biserica fiind, normal, Biserica ortodoxă, cea care va susține un Președinte ortodox, pentru că poporul român (cel al lui Ponta !) își dorește un ortodox la Cotroceni, nu un individ care are altă apartenență confesională, chiar dacă este considerată, catalogată creștină.

Uite așa, sub patronajul PSD, poporul a fost împărțit. Românii adevărați și românii ăilalți. Românii adevărați sunt cei care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții: sunt etnici români, sunt creștini ortodocși, sunt pesediști, îl votează pe Victor Ponta. Ceilalți sunt români pentru că așa spune legea însă nu este sigură capacitatea lor de a exercita unele drepturi constituționale. Acel „cred” formulat de Ponta cu privire la egalitatea de șanse, cu privire la drepturile și libertățile civile ale tuturor cetățenilor României este un atac direct, un atac rasist.

Restul discursului lui Ponta este o simplă polologhie. Pe alocuri, a accentuat tezele de mai sus.

Reducerea CAS. Populism la Guvern, raționament economic la Președinție. Ca la balamuc.

După caraghioasa comportare a cuplului de comici vestiți ai economiei guvernamentale de la Cotroceni - Ponta și Petrescu -, pe tema CAS, circul continuă. Ponta vorbește politic, Petrescu promite că ne va fi bine pentru că ea lucrează la „scopul vieții ei” numit buget consolidat al statului iar Băsescu le dă peste nas cu riscurile ce se nasc din emiterea unei legi care nu este susținută de măsuri corespunzătoare. Iar aplaudacii de pe margine, fac ce știu mai bine. Sunt pe lângă.

Băsescu a ieșit din nou la o conferință de presă în care a arătat (aici), detaliat, combinând discursul politic cu elemente de analiză economică a unei guvernări că legea care prevede reducerea CAS nu este susținută de măsuri pentru noul exercițiu bugetar și că în negura viitorului actualei guvernări nu strălucește nimic care să dea un dram de speranță că va fi bine, așa cum afirmă Ponta.

Înțeleg că Ponta și gașca care îl acompaniază nu vrea să îi dea satisfacție lui Băsescu și caută să speculeze politic „opoziția” acestuia la promulgarea unei legi „dorită insistent de mediul de afaceri”. Numai că Ponta uită faptul că nu doar lui Băsescu trebuie să îi explice. El trebuie să ne explice și nouă, cetățenilor, cei care, până la urmă, suntem cei care vom plăti „oalele sparte”. Mi-a plăcut explicația dată, la Cotroceni, de liderul oamenilor de afaceri străini în România. Omul a fost sincer. Indiferent ce măsuri ia Guvernul, plata diferențelor o face populația, beneficiara în final a bunurilor și serviciilor firmelor. Tot populația va fi cea care va avea mai puțin, va avea cu întârziere, va suporta consecințele proastei guvernări, așa cum se arată a fi guvernarea Ponta.

Reducerea CAS este benefică pentru firme, mediul de afaceri va avea niște bani în plus. Ce va face cu ei ? Va angaja firma mai mulți oameni ? Unele firme da, majoritatea însă nu.

Ponta vine și susține, tot politic, că legea a fost votată în Parlament inclusiv de opoziție. Perfect adevărat. PNL și PDL vor vota din nou legea pentru a se ajunge la promulgare. O vor susține pentru că este o măsură de dreapta foarte bună. Numai că partidele politice din Parlament, aflate în opoziție, nu poartă și răspunderea punerii legii în aplicare. Guvernul este cel care va trebui să găsească resursele financiare care să permită aplicarea legii fără efecte negative pentru populație. Implicat în aplicare este și Președintele României care va urmări dacă aplicarea legii nu va afecta capacitatea României de a-și asigura necesitățile de apărare și securitate, de a respecta angajamentele internaționale asumate până acum și chiar de a fi capabilă să își asume, la timp, alte angajamente internaționale necesare. De aceea Băsescu s-a referit la riscurile ce se nasc din slaba sau chiar inexistenta susținere financiară a reducerii CAS.

Eu îmi doresc ca Ponta să vină cu explicații din care să fiu sigur că îmi voi primi pensia lunar, că o voi primi întreagă, că va fi indexată potrivit legii pentru a fi acoperită inflația anuală, că nu îmi va scade capacitatea de a achiziționa bunuri și servicii prin obligațiile ce îmi vor fi impuse de a plăti taxe și impozite mai mari, de a plăti prețuri mai mari la bunuri și servicii etc. Pentru că din tentativele Guvernului Ponta cam asta mă așteaptă.

Ponta și ai lui vin cu tot felul de explicații populiste. Șova, teribilul „copil minune” al PSD declară că Băsescu se opune din cauza evenimentelor din 2012. Măi frate, măi ! Dar omul acesta este mai ticălos decât prevede legea ! Ministreasa Petrescu a declarat că nu i-a dat calculele de impact ale măsurii lui Băsescu pentru că acestea au caracter „confidențial” ! Altă panaramă ! Adică, Băsescu nu are acces la documentele confidențiale ale Guvernului ?! Este clar că trăim în Republica Absurdistan.

Populisme și prostie. La greu.

Ca să aibă o lege a bugetului cât de cât rezonabilă pentru condițiile actuale, Guvernul trebuie să taie pe ici pe colo prin părțile esențiale și să pună sumele necesare acolo unde există salariați și pensionari care urmează a primi, potrivit legilor în vigoare, unele majorări - de fapt, corelări cu inflația și revenirea la veniturile nominale amputate de guvernele demente Băsescu-Boc. Greu. Va trebui să țină seama și de ciudățenia dată de legea alegerilor parlamentare care ne-a umplut de tot felul de „redistribuiți”, astfel că am umplut Parlamentul cu toți neaveniții nației. Cei din ARD și PP-DD.

Pe lângă politicienii din parlament care își apără drepturile, cunoscute până acum, în special confortul, fie la cazare fie la deplasare, ca să nu spun de numărul de angajați pe care ar trebui să îl aibă în calitate de personal de sprijin, apar și mafioți care răstălmăcesc legea și constituția pentru a mai câștiga ceva popularitate. Practic, a început campania PDL și PP-DD pentru alegerile din 2014 pentru Parlamentul European. Populismul va fi în floare.

Toată lumea vrea. Normal, pe undeva. Normal pentru avem această „cultură” a căpușării bugetului public. Cum-necum să luăm ceva de la sacul ăla care conține veniturile statului din taxe și impozite și să le dăm celor care ne-au ajutat să ajungem la putere. Undeva în aval, cei care primesc acum ne vor îndestula mâine, din chiverniseala lor pentru a mai repeta figura în alt mandat.

Presa se implică. Pervers și tembel. Pe bază de comenzi. Ale grupurilor de interese. Foarte activi sunt cei care reprezintă medicina privată. O mare parte a medicilor care au jonglat cu statutul de medic la stat și medic la privat. Medic și decident la stat a avut tot interesul să țină pe loc instituția sanitară, să nu îi pună în funcțiune aparatura cu care diferitele guverne le-au dotat (exclus PDL) pentru ca anumite expertize și examene clinice să se desfășoare la privatul unde el își exercita cea de a doua normă de muncă. Acum sunt în pericol să aleagă: ori la stat, ori la privat. Reglementările ministrului Nicolăescu și ale lui Arafat dă șansa spitalelor de stat să devină performante. Un mare pericol pentru spitalele private. Un pericol pentru că prestația lor este pur comercială, scopul fiind câștigul financiar și nu obiectivul național: starea de sănătate a populației. Îi doare-n fund de asta. O populație sănătoasă duce la reducerea veniturilor lor.

CSM este pe muchie de cuțit. Guvernul își continuă reforma în Justiție. Cu toate impedimentele procurorilor. Pe de o parte, fără a adopta o poziție politică partinică, Mona Pivniceru dă semnale de calm și echilibru. Place. Judecătorii nu s-au aliat demersului guvernamental însă prin prestația lor din ultimul timp arată că sistemul Justiției a fost grav afectat de ingerința politicului. Ponta vine și atacă la fundamentul influenței politicului. I-a anunțat pe procurorii din CSM că în Constituție se va corecta articolul care prevede controlul asupra procurorului de către șefii lui direcți în cazurile în care a fost investit cu acțiunea penală astfel că vor fi la fel de independenți ca judecătorii. O astfel de măsură transformă șefii de parchete în simpli administratori ai unui patrimoniu. Sper ca în legile în materie să fie și sancțiunile necesare pentru eventualii șefi de parchete care nu înțeleg această independență. Ba și pentru procurorii care admit astfel de intervenții. Sper ca sancțiunea să fie excluderea din magistratură. Ar fi cea corectă, pe lângă alte sancțiuni penale. Ar mai fi și problema foarte de actualitate a dreptului procurorului de a bloca un dosar penal cu NUP sau cu tergiversarea unei cauze penale pe motiv de „complexitate a cauzei”.

Până nu apare legea bugetului vorbim vorbe. Abia apoi vom vedea ce anume vor face miniștrii în anul care urmează.