Calcule pentru alegerea Ursulei von der Leyen

Ursula von der Leyen la o întâlnire cu creștin-democrații europeni, la 3 iulie, la Strasbourg Image: Reuters

Frankfurter Allgemeine Zeitung are un articol în care evaluează șansele Ursulei von der Leyen la câștigarea poziției de președinte al Comisiei Europene.

Social-democrații germani și cei austrieci vor vota împotrivă. Germanii sunt cei mai porniți. Fostul președinte al SPD, Sigmar Gabriel, vede chiar un motiv ca social-democrații să părăsească guvernul cancelarului Angela Merkel. Alți lideri social-democrați sunt mai ponderați.

În eurogrupul S&D, SPD are doar 16 membri, fiind al treilea cel mai mare grup din grup, după italieni și spanioli. Italienii și spaniolii sunt, evident, mulțumiți de pachetul de funcții votat/acceptat de Consiliul European. Social-democratul italian David-Maria Sassoli tocmai a fost ales Președinte al Parlamentului iar socialistul spaniol Josep Borrell este propus pentru funcția de Comisar al UE pentru politica externă și apărare. Prin urmare, creștin-democrații PPE se așteaptă ca majoritatea social-democraților să voteze în scrutinul secret, programat pentru 16 iulie, pentru von der Leyen.

Situația din prezent în Parlamentul European ar arăta cam așa: pentru alegerea lui von der Leyen vot vota favorabil 182 de deputați ai PPE, 60-70 liberali și 120-130 social-democrați. Acest lucru i-ar da 362 - 382 de voturi - majoritatea necesară este de 376. Sunt semnale că și unii din partidul Verzilor ar fi de acord să îi dea votul. În plus, s-ar putea obține voturile celor 28 de membri ai partidului de guvernământ polonez PiS. Guvernul de la Varșovia susținea numirea. În concluzie, conducerea PPE a spus: "Aceasta nu va fi o plimbare, dar șansele sunt bune."

Am preluat doar aceste informații. Cei care vor citi articolul vor observa că germanii sunt foarte preocupați și de zbuciumul intern din SPD cu privire la guvernarea țării. Trebuie înțeleși. Nu doar că au fost demolați de rezultatele guvernărilor CDU/SDU sub conducerea lui Merkel, au fost puși la colț de populație și pentru inițiativele păguboase ca parteneri de guvernare ai CDU/SDU. Eu încă susțin că ei sunt la originea „marii migrații” de 1 milion de persoane din 2015, când Sigmar Gabriel susținea vehemet că Germania are nevoie de forță de muncă ... „ieftină”. Dar nu despre ce îmi amintesc eu vreau să scriu. 😂

Noi estimări privind componența politică a viitorului Parlament European

Evaluare prezentată astăzi, 20.03.2019

Pun mai jos proiecția care încă există la Politico, urmând să o actualizeze și ei.

Evaluare preluată în februarie 2019

Principalele informații sunt aici. Se observă o tendință de echilibrare a structurii PE pe componentele politice tradiționale. Stabilitatea partidelor politice tradiționale atrage din ce în ce mai mulți susținători. Față de proiecția mai veche a Politico, noua evaluare de pe site-ul Parlamentului European ne arată o scădere a grupurilor politice radicale sau anti-europene. Au crescut numărul de europarlamentari pentru PPE, S&D și Verzii în timp ce ALDE a rămas „pe loc”. Încă nu se știe ce va face LREM-ul lui Emmanuel Macron care este cotat cu 22 de locuri în PE în luna februarie iar acum nu îi văd. Aliații lor din Italia, PD-ul fost al lui Matteo Renzi a pierdut sever alegerile locale parțiale, fiind pe un trend descrescător. Alianța 2020 condusă de Dan Barna și Dacian Cioloș ar urma să se alăture unui nou grup euro-parlamentar constituit în jurul LREM. Câți europarlamentari vor duce Cioloș și Barna echipei lui Macron? Naiba știe!

Deocamdată, totul este în mișcare. Inclusiv datele despre România.

La nivelul României (care va avea 33 de locuri în noul Parlament European, comparativ cu 32 în actuala legislatură), estimările publicate vineri indică 11 mandate pentru PSD (29%), nouă mandate pentru PNL (24,7%), cinci mandate pentru Alianţa 2020 USR PLUS (14,2%), patru mandate pentru ALDE (10,7%), trei mandate pentru Pro România (9,6%), un mandat pentru UDMR (5%). PMP nu ar obţine niciun mandat (4,7% din voturi, sub pragul minim de 5%) - Agerpres.

Ne-ar putea deranja informația de mai sus fiind agitați în urma sondajelor altor case de sondare unde cifrele sunt altele. De exemplu, PSD este la 25% iar PNL la 29% sau chiar mai sus, Alianța 2020 nu mai este la 14% ci pe la 11%, ALDE este pe undeva pe la 7% iar ProRomânia este pe la 6%. Dar, nu suntem la ziua alegerilor așa că nu putem face o mai bună estimare acum. Pentru antrenamentul nostru putem face și desface ordinea locurilor partidelor politice românești la nivel național și contribuția lor la grupurile parlamentare de care aparțin sau în care vor să ajungă.

Va trebui să ținem cont și de unele declarații ale unor lideri politici. Contrar datelor oferite de sondaje și a imaginii proiectate de cifrele lor, unii lideri au declarații care au, probabil, ca fundament „solid”, date necunoscute populației. Pe baza noilor sondaje prezentate în media, președintele PNL, Ludovic Orban, afirmă că partidul poate învinge în aceste alegeri PSD. Infractorul Liviu Dragnea, președintele PSD, afirmă că PSD va câștiga alegerile. Liderul Alianței 2020, președintele +Plus, Dacian Cioloș a anunțat, pompos, că Alianța 2020 va avea sigur 6 europarlamentari dar, sunt date sigure, există posibilitatea ca Alianța 2020 să ajungă la 10 europarlamentari (adică 1/3 din numărul alocat României). Alte formațiuni politice speră la numere mai mici. Cum sunt ProRomânia a lui Victor Ponta, ALDE al lui Tăriceanu, PMP-ul lui Traian Băsescu, UDMR al lui Kelemen Hunor. Dacă luăm de bune declarațiile, limitați la numărul de 33 de locuri în PE pentru România, va trebui să deducem de unde vor lua locuri în plus alte formațiuni politice, în special cele din fruntea listei. Ca să dau un exemplu, Alianța 2020 cu 6 locuri „sigure” și chiar 10 locuri în anumite condiții, probabil, ar lua locuri de la PSD și PNL cu predilecție de la PNL. PSD intră deja în zona nucleului dur, cel care se prezintă la vot constant. Înseamnă că marea speranță a lui Dacian Cioloș și a lui Dan Barna, președintele USR, este o defecțiune la nivelul PNL care să îl ducă pe acesta către zona nucleului dur de 15-17% astfel că Alianța 2020 ar putea prelua plusul de voturi care să o urce către 30% de la 14% cât este acum cotată în media colectată de Kantar Media de la casele de sondare din România (mi se pare că una din casele de sondare agreate de Kantar este CURS a lui Iosif Buble!).

Parlamentul European promite să ne țină la curent cu evoluția situației prin publicarea periodică a rezultatelor adunate de Kantar Media. Le aștept. Vom vedea dacă declarațiile unor lideri politici de la noi se confirmă sau nu. Oricum, dacă Alianța 2020 obține un scor mare, așa cum anunță Dacian Cioloș (între 6 și 10 europarlamentari!), va fi o mare surpriză pe plan european. Dacă nu, vorbim despre populism grosolan.

În Marea Britanie își face loc cu greu „mintea cea de pe urmă”.

Am citit un articol în The Guardian, scris de Jonathan Freedland. Din lectura altor articole din presa britanică, acest articol mi-a convenit pentru că vine cu unele probleme care interesează în special pe insulari, viitorul lor și, de ce nu, un viitor împreună cu noi ceilalți, cei care suntem în UE.

Nu voi aduce acuze cuiva. Este dreptul britanicilor de a hotărî ce este bine și ce nu pentru ei. Voi reține însă judecățile celor care sunt mai preocupați de un viitor altfel decât trecutul pe care formarea Uniunii Europene vrea să îl împiedice să renască.

Aduc aici, din Preambulul TUE, următoarea motivare a construcției europene:

REAMINTIND importanța istorică a sfârșitului divizării continentului european și necesitatea stabilirii unor baze solide pentru arhitectura Europei viitoare,

Referendumul din Regatul Unit are, de ce să nu o recunoaștem, potențialul de a reveni la „divizarea continentului european”. Avem o divizare care are ca „motor” Federația Rusă. Nu este exclus ca UK să devină al doilea motor al divizării continentului european. Trebuie însă să recunosc faptul că un rol uriaș îl au celelalte state ale UE dar și statele care nu sunt membre ale UE. Dacă ele rămân unite iar UE termină integrarea tuturor statelor existente pe continent, sub un singur steag, atunci divizarea conflictuală a Europei rămâne de domeniul trecutului. Iar extremele, Federația Rusă și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord rămân doar niște extreme continentale fără influență în dezvoltarea europeană. Neplăcută situație dar, nu este exclus să fie așa.

Autorul are câteva remarci, sunt probleme pe care el le judecă din postura de cetățean al UK. Problema economică este prioritară. Fără a fi neglijate alte probleme, cum ar fi libera circulație a britanicilor în spațiul UE după momentul finalizării procesului de separare. Fără a neglija recrudescența rasismului în Marea Britanie față de cetățenii altor popoare, fie membre ale Uniunii Europene fie terțe țări.

Să revin la îngrijorările economice. Am folosit Google pentru traducere așa că de voi avea erori, rog să fiu scuzat. Măcar până la urmă.

„„Guvernator al Băncii Angliei, Mark Carney. "Perspectivele pentru economia sunt atât de sumbre, a spus guvernatorul Băncii Angliei în urma discuțiilor despre „ tulburare de stres economic post-traumatic ”- legate de ieșirea din Uniunea Europeană (n.m.). Fotografia: Matt Dunham / AP

The Economist Intelligence Unit proiectează o contracție de 6% până în 2020 , o scădere de 8% a investițiilor, creșterea șomajului, care se încadrează veniturile fiscale și datoria publică pentru a ajunge la 100% din producția națională - astăzi au o datorie publică de 90%. Nu e de mirare , George Osborne a anunțat că obiectivul central al politicii sale fiscale începând cu anul 2010 - eradicarea deficitului - a fost acum amânată pe termen nedefinit, rupând astfel ceea ce a fost angajamentul definitoriu al manifest conservatorilor "la ultimele alegeri, înapoi în epoca paleolitica cunoscut sub numele de 2015.

Poate că titluri despre Marea Britanie pierde ratingurile de credit AAA nu stârnesc curiozitatea. Poate că e mai ușor să se gândească în ceea ce privește contractele reziliate, investițiile planificate scoase din uz, locurile de muncă existente , care vor fi pierdute și locurile de muncă viitoare care nu se va întâmpla. Sau cercetarea științifică și medicală britanic , care s -au bazat pe finanțarea UE și cooperarea europeană și care va fi setat acum înapoi "zeci de ani", potrivit celor de la capătul ascuțit.

Și ce totul a fost pentru? Pentru Johnson, era ambiția brută. Motivul Gove a fost în mod superficial mai admirabil. El, împreună cu Daniel Hannan și alții, a fost condus de fervoare intelectuală, o credință arzătoare în substantivelor abstracte, cum ar fi "suveranitate" și "libertate". Acele idei sunt nobile în sine, desigur că sunt. Dar nu și atunci când acestea sunt decojite departe de textura aspră a lumii reale. Pentru că atunci când doctrina este păstrată distilată, pur și fervent necontaminat de realitate, se transformă în habotnicie.”

Și da, uite că am ajuns la un mare adevăr. Filosofie pură. Noțiunile ca „suveranitate”, „libertate”, „independență” au valoare abia atunci când sunt aplicate unei realități care aduce beneficii oamenilor, societății. Când sunt însușite de toți oamenii și nu sunt impuse în urma unui referendum. Când nu creează o ruptură în societate sub motivația „democrației”.

Într-un alt articol am citit despre cum a perceput un englez, ca să dau un exemplu, victoria celor care își doresc ieșirea din UE. Ideea că pașaportul britanic nu îi mai permite libera circulație în alte 27 de state europene a simțit-o ca o suferință fizică. Evreu german, a cerut să i se recunoască cetățenia germană.

Cum am mai spus, este problema lor. Oamenii care au votat pentru părăsirea UE nu au știut că zone întregi din Regatul Unit trăiesc cu fonduri care vin de UE. Fonduri care devin nesigure dacă sunt lăsate la dispoziția Guvernului UK. Guvern care va avea de înfruntat nu doar o finanțare mai redusă a bugetului UK, ci și plecări ale „producătorilor” pe continent, „producătorii” care au adus până acum bani la buget. Într-un alt articol din presa britanică, un producător din zona înaltei tehnologii a anunțat că se mută pe continent pentru că majoritatea produselor sale sunt pentru industria auto continentală. Va lăsa un mic grup de lucru în Marea Britanie. Culmea, orașul în care avea firma este dependent de locurile de muncă ale acelei firme.

Se fac calcule. Pe măsură ce timpul trece, insularii află că vor avea de tras niște ani de zile în urma părăsirii UE. Problema este că toate calculele au o mică-mare problemă. Toate prevăd rezultate bune în urma negocierilor cu UE. Toate văd accesul UK la libertățile economice și comerciale ale UE. Libertăți care însă nu sunt acceptate, iar mesajele în acest sens sunt foarte clare, dacă nu sunt însoțite de libera circulație a forței de muncă. Mai toate calculele britanicilor nu văd pierderea serviciilor financiare și bancare actuale, în gândirea unora UE va accepta ca Londra să fie, în continuare, centrul financiar al UE. Ei bine, nu va mai fi așa. Londra va rămâne centrul financiar al UK. Și atât.

Marea Britanie a spus „out” ! Brexit.

Britanicii au ales să iasă din Uniunea Europeană. Referendumul conservatorilor a reușit. Consecințele vor apare. Deocamdată sunt foarte vizibile emoțiile.

Campania a fost emoțională. Cu privire la viitor, britanicii s-au mulțumit cu „vom face și vom drege pentru că noi suntem buricul pământului”. Populiști. Nota de plată a fost neglijată. Dar ea se va plăti.

Într-o perioadă de doi ani de zile, Marea Britanie va înceta, puțin câte puțin, să mai fie parte a uniunii economice europene. Nu doar prevederile Tratatului Uniunii Europene își va înceta valabilitatea cât privește Marea Britanie ci și toate celelalte tratate adoptate pentru a face din Uniunea Europeană o piață comună, o uniune vamală și financiară.

Marea Britanie devine un stat terț. I se va aplica regimul statelor terțe. Inclusiv reglementările prin care UE își protejează proprii producători. În toate domeniile. Economia Marii Britanii nu mai este complementară economiilor celorlalte state europene, devine concurentă. Va fi o luptă pe piețele internaționale între Uniunea Europeană și Marea Britanie.

Toate tratatele, acordurile, înțelegerile statelor membre ale Uniunii Europene încheiate cu Marea Britanie având componenta apartenenței la Uniunea Europeană se vor rediscuta și ele. Posibil ca unele să fie denunțate. Cât ne aflăm în spațiul de timp de 2 ani al ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, ele vor rămâne în vigoare. La ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană ele își încetează valabilitatea ier cetățenii țărilor în favoarea cărora s-au semnat acele tratate, acorduri, înțelegeri vor pierde efectele lor favorabile.

În relația dintre România și Marea Britanie se va reveni la regimul anterior, când România nu era stat membru al UE iar MB era. Acum va fi invers.

Cei care au votat „out” nu au luat în calcul sau nu au știut să ia în calcul efectele ieșirii. Marea Britanie va pierde instituțiile comunitare care îi asigurau un plus financiar și o anume poziție nu doar în UE ci în relațiile cu alte state. Plecarea instituțiilor comunitare pe continent, va reduce sever numărul locurilor de muncă din Marea Britanie a persoanelor înalt calificate care fie lucrau în aceste instituții fie lucrau în altele legate însă de acestea. Nu este exclus ca aceste persoane să se mute pe continent pentru a-și continua cariera. Ceilalți, cei care activează în instituțiile orizontale, de asigurare logistică și de prestări servicii vor trebui să își caute alți clienți, în Marea Britanie fie se vor închide. O parte a industriei britanice este legată ombilical de industria continentală. Este o industrie înalt tehnologizată, o industrie integrată în proiecțiile aeronautice, industria militară, industria spațială, cercetarea științifică. Când în Uniunea Europeană s-a împărțit producția, pentru a beneficia toate statele importante, o bucată a primit și Marea Britanie. Ei bine, acea bucată își va înceta activitatea în Marea Britanie și va merge către altă țară europeană capabilă să asigure continuarea producției respective. Așa se pierd alte locuri de muncă înalt-calificate. Deja, în unele state, politicienii își freacă mâinile de plăcere. Vor face propuneri de retragere a acelor componente ale industriilor europene din Marea Britanie cât mai repede posibil. Scoția participă la AIRBUS, de exemplu, face aripile. Nu vrea să piardă așa că nu este exclus să încerce să rămână în UE prin separarea de Marea Britanie.

În Franța, Frontul Național cere „Frexit”. În Olanda, se cere „Nexit”. Nu știu dacă cei care cer acest lucru vor avea succes. Culmea, nu am nici o imagine a rezultatului Brexit-ului asupra majorității populației europene. Presa ne oferă prea multe tâmpenii în loc de evaluări corecte.

Încerc, totuși, să merg pe calea logicii. UE s-a înființat pentru a se împiedica, prin crearea unei piețe comune, a unui interes comun pentru toate statele europene, o nouă stare de beligeranță între statele europene care să ducă la un alt război mondial. De aici pleacă UE. Este esența înființării Uniunii Europene ! Cei care au promovat și promovează ieșirea din Uniunea Europeană au uitat de scopul primar al înființării uniunii. Au uitat să ia în calcul motivația primară. Prevenirea următorului război mondial. Oameni de rahat !

Franța va avea întâlniri urgente cu Germania pentru a trata problema. Sunt printre puținele țări care nu au uitat pentru ce s-a înființat Uniunea Europeană. În plus, Statele Unite ale Americii știu foarte bine de ce s-a înființat Uniunea Europeană și de aceea o sprijină cu privire la obiectivele politice majore. Este evident că SUA au dus o politică de conștientizare a lui Cameron asupra inițiativei sale de ieșire din UE. După ce Cameron a priceput ce urmează să facă a făcut campanie pentru rămânerea în UE. A fost tardivă, după cum se vede. Politicienii britanici care au cerut ieșirea din UE nu s-au gândit la componenta conflictuală internațională. Marea Britanie este cu un pas în față spre starea de beligeranță politică față de statele membre UE. Va fi o stare de beligeranță care se va acutiza pe măsură ce trece timpul. De data aceasta, Marea Britanie nu vor avea de partea lor SUA. Militar, da. Atât timp cât Marea Britanie rămâne și în NATO. Pentru că și NATO are la bază tot prevenirea unui război european în urma acutizării unor interese naționale,

Privind lucrurile în profunzimea lor, știind că prezența Marii Britanii în UE reprezenta una din garanțiile contribuției unei mari puteri la pacea pe continent, brexit-ul este un eșec. Britanicii belicoși îl vor simți mai târziu. Îl vor simți când principalii lor parteneri comerciali, statele membre ale UE, își vor proteja economia în fața produselor britanice. Îl vor simți când vor vedea că ieșirea din UE îi va obliga să caute alte piețe de desfacere pentru produsele lor, piețe pe care nu le au. Piețe la care trebuie să ajungă după drumuri lungi care se vor adăuga la costuri. Vor intra în concurență cu alte state puternice economic fără a avea în spate puterea economică a UE.

Până una alta, treaba lor. UE trebuie să își vadă de drumul ei. Să își urmeze obiectivul de bază: un spațiu al păcii și bunăstării. Chiar dacă vor mai cere și alte state ieșirea, UE se va reforma și se va întări. Nu este un capăt de lume. Problema este însă nu iasă statele mari, Franța și Germania. Statele fondatoare aflate în beligeranță și la originea majorității conflictelor militare europene.