Hai că se poate!

Revin cu observația că „forfetarea”, trecerea PNL pe primul loc iar a PSD pe al doilea loc s-a produs în luna martie 2018. De aceea avem un trend al scăderii PSD în sondaje, iar acest lucru poate fi mai bine explicat de sociologii care au cuvintele la ei și cunoștințele necesare pentru a da astfel de explicații. Dar, aici este aici, părerea calificată a sociologilor (doar a celor de bună credință!) este blocată de starea actuală a societății. Nu că nu ar ajunge expertiza sociologilor la cetățeni, sunt televiziunile, este Facebook-ul (pentru cetățenii care știu să îl folosească!), ajunge dar nu pătrunde! Nu are unde pătrunde. Lipsa de educație științifică este cumplită. Mai ales după marile „revoluții” din învățământ la care au lucrat tot felul de aleși ai neamului. România s-a umplut de incompetenți funcționali (sună ca dracu!).

Au mai fost momente în care populația s-a exprimat mai mult în favoarea PNL dar au fost pe fond emoțional. PSD a revenit în forță cu noi promisiuni electorale și a trecut iar în frunte. Anul acesta asistăm la o stabilizare a trendului descrescător al PSD pentru că infractorul Liviu Dragnea și adunătura de incompetenți care îl înconjoară fac tot ce este posibil să scape de brațul lung al legii. Pentru ei există un singur final: celula închisorii.

Ludovic Orban, președintele PNL, a exprimat ieri niște puncte de vedere, la o televiziune care mimează opoziția față de PSD dar trage tare pentru a discredita PNL. Asta este! Nu tot ce zboară se mănâncă!

(Excludeți o coalizare a forțelor de dreapta?) 

Deocamdată aștept să se definească din punct de vedere al valorilor, al doctrinei, al programelor.

La ora actuală PSD s-a dus într-un asemenea hal în cap încât nu este necesară o astfel de coalizare a forței.

Suntem în dialog, cooperăm, avem acțiuni comune, atunci când este necesar susținem demersuri comune, în schimb nu are rost deocamdată să discutam astfel de subiecte.

La alegerile europarlamentare Partidul Național Liberal, ca membru al Partidului Popular European, va participa pe liste proprii, pentru că nu se amestecă familiile politice în alegerile parlamentare.

În ceea ce privește alegerile prezidențiale - Partidul Național Liberal îl sprijină pe Klaus Iohannis și se va bate ca președintele României să obțină un al doilea mandat de președinte.

În ceea ce privește localele, sigur că suntem deschiși la discuții. Sigur că acolo unde este necesar,  ca să  batem PSD,  vom gândi diferite alianțe la nivel local, iar in ceea ce priește alegerile parlamentare avem timp să stabilim în funcție de cum vor arăta cercetările sociologice care este formula ideală în care ne putem prezenta. Vom găsi cea mai bună soluție astfel încât să avem garanția că vom forma guvernul  și că vom obține majoritate.

Dacă ne uităm cu atenție la „tortul” de mai sus, vom observa că la acest moment, pe scena politică românească „au loc”, într-un viitor Parlament, doar 5 partide: PNL, PSD, USR, ALDE, UDMR. Apare, este adevărat, MRÎ al lui Dacian Cioloș cu 8% dar acest MRÎ este încă în faza „nașterii”, este încă în faza intenției și nu a făcut dovada capacității de a parcurge o campanie electorală. Pentru că nu îi cunosc viitoarea evoluție și pentru că nu vreau să fac predicții aiurea, văd că numele lui Dacian Cioloș atrage un număr de cetățeni dar nu sunt sigur că Dacian Cioloș va fi capabil să obțină mandate în viitorul Parlament. Ca să fiu sincer. Nu vreau să vând pielea ursului din pădure. Nu apare în sondaj ProRomânia, al lui Victor Viorel Ponta și Daniel Constantin! De ce? Naiba știe. ProRomânia este activ în Parlament, mai mult alături de PSD și ALDE, având ca membri pe cei plecați din cele două partide. De aceea pun alături MRÎ de ProRomânia ca posibili competitori parlamentari!

Niște informații care capătă sens ne arată realitatea socială:

PNL a crescut cu 4,1% în Iunie 2018 comparativ cu Mai 2018, iar USR a crescut cu 3,6% în aceeași perioadă. Ambele creșteri sunt semnificative din punct de vedere statistic.
ALDE a scăzut cu 5,8% din Mai până în Iunie, dincolo de marja de eroare 3,1%.

Sunt creșteri și scăderi cu semnificație. Sunt peste marja de eroare!

Scăderea ALDE cu 5,8% ne arată, la nivelul lunii iunie, că ALDE „plătește” susținerea arătată infractorului Liviu Dragnea! Teoria potrivit căreia PSD-eii nemulțumiți de infractorul Dragnea se duc la ALDE a fost „șchioapă” iar acum este dezmembrată. Din acest motiv mă uit către ProRomânia și mă mir că nu apare în sondaj. Poate că cei care au publicat sondajul nu au vrut să ne spună. Probabil că Victor Ponta și ai lui sunt în cei 6,7% de la „Alții”.

ALDE este un partid de lider finanțat de prim-vicepreședintele Daniel Chțoiu care va avea soarta lui Călin Anton Popescu Tăriceanu. Pică Tăriceanu, se duce naibii și partidul. Dacă pică infractorul Dragnea, pică și Tăriceanu. Sunt prea strâns legați în ticăloșii pentru ca vreunul dintre ei să scape. Cât privește șansele infractorului Dragnea în viitorul apropiat, pentru că la infractorul Dragnea nu mai putem vorbi, din punct de vedere politic, de un viitor mediu sau lung (doar de un viitor infracțional!), exprimarea președintelui PNL, Ludovic Orban are sens:

Convingerea mea este că zilele lui Dragnea sunt numărate. Starea de spirit în PSD pe măsura ce Dragnea devine din ce în ce mai agresiv, din ce în ce mai absurd  în aparițiile publice, în demersurile pe care le inițiază, din ce în ce mai mulți oameni din PSD se depărtează și nu îl vor urma în demersurile lui nebunești.

Se poate ca finalul acestei veri să ne aducă vești și mai bune. Prin toamnă, nu este exclus ca „limpezirea” scenei politice să dea mai multă încredere cetățenilor că se poate și altfel. Se vor combina multe elemente: căderea liberă a infractorului Liviu Dragnea, căderea complicelui Tăriceanu, respingeri ale unor articole din CP și CPP de către CCR, efectele dezastruoasei guvernări asupra buzunarului susținătorilor PSD și ALDE, trezirea conștiinței civice la o parte dintre cetățenii români care au asigurat halucinantul procentaj de peste 60% absenți la votul din 2016, absenteism care a devenit cauza care a determinat cucerirea puterii politice de către PSD și ALDE cu sprijinul unor condiții favorabile generate de tipul de campanie al USR - sprijinit intens de mai toate televiziunile, inclusiv televiziunea care se declară (singură) ca fiind democratică. USR a depus eforturi uriașe pentru a decredibiliza PNL, pentru a induce ideea că liderii PNL sunt „persoane corupte” - nu pot uita declarațiile lui Nicușor Dan, Clotilde Armand, Gabriel Liiceanu, Cristian Ghinea, Moise Guran, Alina Mungiu Pippidi etc. Bașca descurajarea alegătorilor și inducerea ideii că nu au cu cine vota, astfel încât să lipsească PNL de o parte a voturilor aleatorii!

Ah! Mi-am amintit de comportamentul „partenerilor” din opoziție. Se pare că nu și-au prea schimbat stilul. Acum îl atacă pe președintele Klaus Iohannis cu același tip de informații false fabricate cum au atacat în 2016 PNL. De multe ori mă întreb dacă nu cumva, pe undeva în spate, bine ascunși după o perdea, creierele „cenușii” ale PSD fac strategii cu creierele „cenușii” ale USR. PNL și președintele Iohannis fiind țintele!

Briții numără „dușmanii” din UE

Express are articole despre Brexit și face tot felul de calcule și emite tot felul de judecăți. Nu sunt singurii. Ideea generală indusă publicului britanic este că Uniunea Europeană, mai ales prin statele din zona hard-core și zona hard, vrea să sancționeze Marea Britanie și să îi ia banii.

În general, dezinformarea este la ea acasă. Interesul major al Marii Britanii este să rămână conectată la piața Uniunii Europene, să beneficieze de trei dintre libertățile ei - bunuri, capitaluri și servicii -, dar să nu aibă obligații față de libertatea de circulație a persoanelor. Mai dorește o perioadă de tranzit pentru ca ea, Marea Britanie, să își poată pune la punct instituțiile pe care fie nu le are, fie sunt foarte reduse. Marea durere va fi la controlul de frontieră, vama și serviciul pentru străini.

Ar dori ca investițiile germane să nu plece din Marea Britanie. După cum spun comentatorii pe site-uri, toată industria auto a Marii Britanii are stăpâni în Europa și Asia. Asiaticii produc mașini în Marea Britanie pentru piața europeană, așa că după Brexit sau mai înainte de data stabilită vor pleca undeva pe continent, într-o țară membră a Uniunii Europene de unde să își poată continua activitatea. Nici industria auto germană nu va rămâne. În alte articole, se vede cum reprezentanți ai economiei germane comună franc englezilor că industria germană va fi de partea UE și nu a UK.

Articolul este construit sau scos la iveală după ce Germania și Franța au dat clar de înțeles că zvonurile potrivit cărora Barnier ar putea începe negocieri privind relațiile comerciale ale UE cu UK sunt false. De fapt, zvonurile sunt combinații de păreri ale unor politicieni de mâna „x” de prin Europa pe care briții le-au lansat pe piață pentru a ascunde propria încăpățânare. Situația este foarte complicată. Marea Britanie vrea cu disperare un acord comercial iar UE nu este de acord. Întâi procesul de divorț complet și apoi mai vedem ce va fi.

Articolul 50 TUE atât de invocat de partea britanică sub aspectul viitoarelor relații după retragerea din Uniune are o prevedere, condițională: „... Uniunea negociază și încheie cu acest stat un acord care stabilește condițiile de retragere, ținând seama de cadrul viitoarelor sale relații cu Uniunea...”. Ei bine, Londra se chinuie să obțină un alt statut decât acela al „statului terț”. Vrea un statut tranzitoriu pe care însă statele membre ale Uniunii Europene îl acceptă doar dacă sunt îndeplinite „condițiile de retragere”.

O negociere trebuie să aibă doi parteneri dispuși să negocieze. Uniunea vrea să încheie parteneriatul cu UK cu drepturile și obligațiile ce revin fiecărei părți clarificate și puse într-un acord valabil, acord ce va fi supus controlului de drept internațional, UE fiind subiect de drept internațional la fel ca UK. Marea Britanie se sustrage pentru că vrea un alt regim în relațiile cu UE, unul preferențial. Nu vrea să devină un simplu stat terț. Europenii din sondajul „Express” sunt pe trei categorii. Cei care susțin „abrupt” principiile retragerii sunt categorisiți ca „dușmani” iar statele europene care ar accepta ca principiile convenite de Consiliul European, Parlamentul European și Comisia Europeană să fie încălcate, pe ici pe colo prin părțile esențiale sunt declarați „aliați”.

Urmărind presa britanică și citind multe dintre comentariile puse la articole am ajuns la concluzia că briții nu au știut ce au votat. Unii dintre ei, mai bine informați, îi pun la curent cu situația reală, intervin și europeni de pe continent cu comentarii, se vede o transformare dar, se vede și ciuda din reacțiile la articolele care anunță retrageri ale producătorilor sau ale băncilor pe continent. BCE nu a lăsat băncilor din UK nici o șansă de a putea oferi servicii financiare fără a avea un sediu juridic într-o țară membră a UE. Sediu care să presteze pe baza reglementărilor UE. Sediile care le rămân în UK, nu vor avea permisul necesar operațiunilor pe teritoriul UE.

Îmi pare rău de briți. Deja există voci care exprimă încrederea că nu peste mult timp se va reveni la gânduri mai bune și UK va face o cerere de aderare la UE. Dar, de data asta, nu va mai fi posibil să beneficieze de scutirile pe care le-a avut.

Toată lumea are dreptate. Dar absolut toată lumea.

Europarlamentarele astea au fost cu bucluc. PSD și acoliții au făcut cu totul și cu totul altceva decât să propună electoratului o agendă europeană. Au pierdut alegerile. Nu la scor, aici sunt bine, sunt cei mai buni, le-au pierdut prin consecințele lor. PSD a rămas singur-singurel în fața electoratului. Au dreptate să se bucure de rezultat, au dreptate să fie triști pentru singurătatea ce-i înconjoară. Campania europarlamentarelor a fost viciată de campania pentru prezidențiale. Victor Ponta a pierdut deja ... prezidențialele. Scorul de la aceste europarlamentare nu este scorul ... USL ! De fapt, PSD a urmărit cu disperare să obțină cât mai mult din scorul USL. Nu a reușit. Adaug la scorul PSD scorul obținut de Mircea Diaconu. Cei care l-au votat pe Mircea Diaconu sunt mai apropiați de PSD și aliații lui decât de PNL. Cu scorul lui MD cu tot, PSD rămâne sub 50%. Timpul guvernării va fi „rău” cu PSD. Semințele răului au fost puse iar din vară va culege recolta. Recolta mare, pe cea mică o culege Ponta cam cu fiecare apariție publică.

În concluzie, PSD se bucură că trimite în PE cei mai mulți europarlamentari. Fiind vorba despre parlamentarii socialiști, nu vorbim despre calitate personală și parlamentară. Locurile au fost obținute de „aliați” ca urmare a negocierilor politice. Au ajuns pe liste cei mai influenți și mai cotizanți. Să le fie de bine.

PSD se bucură și pentru că PNL nu a obținut minim 20% din voturile electorilor. Este normal să se bucure. Au dreptate să se bucure. Au cheltuit enorm pentru un rezultat al PNL sub 20%. Se bucură și pentru că în PNL s-a ajuns la demisii. Crin Antonescu și Klaus Iohannis și-au depus demisiile. Au fost însoțiți de toți membrii BPN ! Delegația Permanentă a PNL se va aduna iar, miercuri, pentru a stabili data Congresului extraordinar care va alege o nouă conducere, care va alege ca PNL să facă parte din altă familie politică, care va statua că viitoare alianțe cu PSD sunt imposibile. Sau aproape.

Chiar dacă nu au reușit obținerea scorului dorit, liberalii au și ei dreptate. Rezultatul alegerilor a confirmat că ruperea USL este efectivă. Liberalii au dreptate și când au hotărât să părăsească familia liberalilor europeni din cauză de contaminare a acestora cu „socialism”. Au avut dreptate și când au desființat organizația de la Satu Mare și când au dat afară gruparea Tăriceanu. Au dreptate și se pot bucura pentru evitarea preluării în forță a partidului de către sluga PSD, fostul liberal Tăriceanu.

Toată lumea are dreptate. Va fi greu în viitor. Eu sper ca PSD să coboare din ce în ce mai mult. Aceste alegeri au arătat că PSD nu mai poate urca. Limita PSD este în jurul lui 35%, doar în condițiile în care campania pe care o desfășoară este foarte intensă (și mănoasă pentru sărăntocii chemați la vot). PNL se va înfrunta cu proprii membri și susținătorii care nu agrează popularii europeni. Când spui popularii europeni îți vin în minte chipurile lui Băsescu, Udrea, Macovei, Cristian Preda, Baconschi ... Apoi, există, pe bună dreptate, ideea unui alt pericol. Trecerea la familia popularilor nu va schimba doctrina liberală ? PNL nu are doar un nume istoric, are și o doctrină istorică de apărat, de promovat.

Eu unul nu agreez trecerea la popularii europeni. Au fost prea multe cazurile în care comportamentul politic al popularilor europeni a fost și este încă ostil drepturilor și libertăților civile, tocmai ce liberalismul apără. Nu agreez nici așa numitul „social-liberalism”.

Liberal fiind, trebuie să consider că cei din PNL care vor în PPE au și ei dreptate. Ei gândesc altfel decât mine.

Mă gândesc foarte serios la alegerea de către PNL a familiei popularilor europeni. Nu este exclus ca PNL să își piardă electoratul fidel de până acum. Voi urmări evenimentele viitoare cu „mâna pe clanță”. Nu este exclus să apăs clanța și să plec.

VUM dă în clocot democrația. De toate culorile politice.

La noi, democrația este ca meniul zilei de la restaurant. Meniu fix, după cum vrea restaurantul. Dacă iau în considerare faptul că fiecare formațiune politică și fiecare ONG care tratează politica sunt ca niște „restaurante” care au un model de democrație în „meniul zilei”, atunci pot considera că oamenii preferă acel meniu „cu democrație” care le convine la un moment dat.

Apelez la Wikipedia pentru formularea scurtă a explicațiilor despre ce este democrația.

„Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία - demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere”) este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii”.

Principalele „meniuri” dâmbovițene au denumiri proprii: democrația social-democrată, democrația liberală, democrația băsesciană, democrația dandiaconesciană, democrația vadimistă, democrația udemeristă, democrația voiculesciană, democrația becalistă etc. Nu mai înșir meniurile că mă plictisesc. Pe lângă democrațiile arătate mai sus, susținute cu vehemență de consumatorii cu carnet de membru, avem parte și de părerile consumatorilor ocazionali. Cu sau fără carnete, aceștia umblă și gustă din toate meniurile. Aceștia combină gusturile luate de ici și colo și își formulează propriile combinații de gusturi democratice. La acestea se adaugă, insistent și televizat, meniurile ONG-urilor. Până la urmă ajungem la o democrație de talmeș-balmeș. Nu, nu este democrația românească, nu are treabă cu România, este o democrație de împrumut și umplutură, o democrație care își găsește originile în teoreticienii de peste mări și țări, cunoscuți sau uitați, văzuți dar neînțeleși, apreciați sau doar aflați. Din datul cu părerea a unor teoreticieni străini am luat totul, fără noimă și fără legătură cu noi, cei nativi, cei care trăim bulibășeala democrației de împrumut.

Așa s-a născut ultimul instrument de tortură al democrației dâmbovițene. Votul uninominal pur (și dur), specific democrațiilor americane și britanice. Într-un fel. Conceput la Cotroceni de niște consilieri tembeli ai lui Traian Băsescu pentru a răspunde dorinței ucigătoare a acestuia de a duce PNL sub procentul de 5% pentru a-l scoate din Parlament (dorința lui neîmplinită din iarna lui 2004/2005), susținut cu exces de putere de PDL și PSD în perioada iubirii lor post-feseniste din 2009, VUM urmărea rămânerea pe scena politică a partidelor mari, pe atunci cele două. Toți liderii de atunci cu ceva vizibilitate ai PDL și PSD considerau normal ca pe scena politică să rămână doar ei. ONG-urile au arătat că sistemul de vot este impropriu României, liderii PNL s-au opus vehement, o parte din fruntea intelectualității românești a protestat însă nu au avut succes. Până la un moment dat. PSD a cerut și PNL a fost de acord să formeze o alianță politică ca partide aflate în opoziție după debarcarea lui Geoană de la PSD care, fiind în fruntea bucatelor, a dus în primă fază PSD la remorca PDL. Nu uit faptul că Geoană  și alți lideri ai PSD de atunci, unii acum pe la UNPR, susțineau sus și tare că PDL este singura formațiune de dreapta iar PNL este un partid anacronic, o fosilă politică vie care trebuie să dispară pentru că vremurile care au dus la apariția liberalilor au apus. Alături de pesediști guițau duios în aceeași notă cei din PD care se întăriseră cu o garnitură autoproclamată liberală condusă de Stolojan și Valeriu Stoica. Alianța informală dintre PNL și PSD a născut o anume așteptare în rândul electoratului. O așteptare confuză inițial însă din ce în ce mai puternică pe măsură ce intențiile celor două formațiuni politice de a forma o uniune „la tribunal” se întăreau. Născându-se USL, s-au căutat instrumentele și armele cu care noua uniune să ducă lupta cu puterea băsesciano-maghiară. Niște oameni cu mai mult orizont strategic au constatat că uniunea are toate șansele să atragă din ce în ce mai mulți alegători astfel că ideea VUM lansată agresiv (inclusiv un referendum aprobat de populație !) de Băsescu și ai lui ar putea fi pentru alegerile din 2012 favorabil partidelor membre USL. Nu cred că „viziunea” de atunci depășea un prag de peste 50%. Azi însă, după cucerirea intempestivă a puterii politice și administrative de către USL calculele pe VUM duc la alte rezultate. Cu mult peste cele mai avansate preziceri. Iar dacă este să luăm în calcul toate protestele de azi, chiar ne poate duce la o „catastrofă politică” în sensul că formațiunile politice care nu vor accede în Parlament din cauza VUM nu vor mai avea șansa să intre în Parlament până la sfârșitul veacurilor.

Ei bine, marea durere pentru care democrațiile de la noi au dat în clocot este micșorarea semnificativă a reprezentării politice în Parlament a celor care care până mai ieri au fost la putere și ne-au asuprit. Mai rău ca pe timpul comunismului. Se bocește de către toți „sfinții democrației” pericolul pieirii PDL și a UDMR sau reprezentarea lor nesemnificativă în Parlament astfel încât viitoarea putere USL va fi văduvită de o opoziție semnificativă, o opoziție care prin noile figuri născute din vrăjile politice băsesciene ar da o speranță „intelectualilor de înaltă ținută” sau afaceriștilor cu bugetul de stat că vremurile bune ale băsescianismului sinecurist vor renaște sub chipul unui Mihai Răzvan Ungureanu sau Monica Macovei ori, de ce nu, alt „intelectual de marcă” de pe la formațiunile cu denumiri atent protejate și înregistrate ca domenii proprii de familia băsesciană. Dacă accept faptul că unii au de se plânge, nu pot accepta „plânsul” altora. Știu, sunt criticabil pentru faptul că mă bucur să văd, așa, în viitor, cum popularii europeni nu vor mai primi membri din România, la următoarele alegeri europarlamentare. Așa cum unii prieteni ai mei nu suportă ALDE, eu nu suport PP-ul.

VUM este nedrept, este chiar ticălos pentru cei cu inima mai largă, pentru cei care agrează negocierea și consensul. Este un tip de vot care dă câștigătorului și centura de aur și diploma de excelență și bugetul și majoritatea absolută. Câștigătorul ia totul. De fapt, asta și clama Băsescu atunci când a susținut atât de înfocat VUM. Asta au clamat și cei din PDL care ar fi dorit să conducă singuri guvernul și nu în coaliție cu PSD (pe atunci). Asta au clamat și Geoană și ai lui. Este însă doar o formă prin care se alege Parlamentul, organul reprezentativ al poporului român așa cum spune Constituția. Este o formă prin care se exercită dreptul de vot. Din moment ce sistemul este deschis tuturor formațiunilor politice participante la alegerile parlamentare, din moment ce nu interzice cetățenilor să își exercite dreptul de a alege și a fi aleși, din moment ce rezultatul alegerilor este în consens cu voința populară (referendum și vot în Parlament), atunci sistemul nu este nedemocratic.

Am căutat să văd ce anume este neconstituțional, după părerea celor care au comentat sistemul. La PDL părerile sunt împărțite, ne arată HotNews. Șefa comisiei parlamentare în materie, Sulfina Barbu, spune că susține VUM dacă se va reduce și numărul de parlamentari la 300. Îți dau dacă îmi dai. Constituția nu este în cauză aici.

„Noi, PDL vrem votul uninominal pur la pachet cu reducerea numarului de parlamentari de la 471 la 300. Vrem sa punem in practica rezultatul referendumului din 2008 iar daca USL accepta, noi categoric votam”. 

Sulfina a vorbit dar nu are susținere la colegii ei scumpi și dragi care este posibil să își piardă posturile.

Sever Voinescu vede lipsa de democrație doar dacă se menține pragul electoral și sistemul de vot pentru independenți. În rest ... totul este în regulă.

Cristian Rădulescu, senatorul PDL zice el ceva despre neconstituționalitate însă le încurcă rău de tot.

„Se ridica probleme de constitutionalitate fiindca exista posibilitatea, prin acest sistem, ca un partid care are 30-35 de procente sa poata accede in Parlament cu 90% din mandate, ceea ce e curat nedemocratic, indiferent de ce partid vorbim. Este o idee nefezabila si care va intampina mari probleme constitutionale. USL detine majoritatea in Parlament si au toate parghiile sa faca o lege excelenta. Asteptam sa vedem ce vor face la Camera Deputatilor".

Curat-murdar coane Rădulescule însă era valabil pe timpul când tot așa, filosofic, susțineai că așa este viața politică ? Bașca faptul că ceea ce susții are în vedere pragul electoral despre care colegul Voinescu a făcut vorbire.

Dan Șelaru este categoric împotriva VUM în fițuica electronică a PDL, HotNews. Însă nu are obiecții de neconstituționalitate. La fel ca restul pedeliștilor îi dă tare cu democrația.

Și din partea noastră, a liberalilor, sunt păreri ferme împotriva VUM. Și ai noștri vorbesc despre neconstituționalitatea sistemului însă eu nu am găsit acele elemente de neconstituționalitate care să mă lămurească că așa este. Dimpotrivă, legea supremă lasă la latitudinea legii ordinare sistemul de vot, cu respectarea, normal a îndeplinirii celorlalte condiționări:

“(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale.“

Ei bine, VUM nu încalcă condiționările constituționale. Îmi pare rău însă nu pot fi de acord cu Transildania aici. Pot fi de acord însă cu discuția asupra caracterului democratic al acestui sistem de vot. Asta este altceva.

Nu este exclus ca la Camera Deputaților, cameră decizională, proiectul de lege să sufere modificări. Nu este exclus ca PDL să voteze pentru. Sigur nu vor vota pentru cei de la UDMR.

VUM va fi în centrul atenției mult timp de acum în colo. Va fi interesant.